Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Scrisori Catre Vasile Alecsandri

Scrisori Catre Vasile Alecsandri

Ratings: (0)|Views: 50|Likes:
Published by Andreea Adiaconitei

More info:

Published by: Andreea Adiaconitei on Mar 28, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/18/2013

pdf

text

original

 
 
Clucerul Alecu Gheorghescu
 Iubite amice
,
Alaltăseară, pornind de la gara ta, adormisem adânc, legănat de valurile ascuţite ale liniilor defier Strussberg; trei locuri de o parte a vagonului erau la dispoziţia capului şi picioarelor mele;
când, pe la
miezul nopţii, mă simţii scuturat de o mână viguroasă: era conductorul careintervenea în favorul dreptului bine plătit al unui călător îmbarcat la Mărăşeşti; recunoscuidreptatea invocată şi mă ghemuiam în limitele tichetului meu, căutând să apuc de picio
r somnul
ce fugea, când aud un glas care se îngâna în scuze pentru supărarea ce
-
mi adusese şi mă silea sărăspund, ca om binecrescut, la asemenea politeţă prin cuvintele banale: 'Nu face nimica,domnule', 'Eram deştept', 'Sunt foarte bine', 'Nu dormeam', '
Erai în dreptul dumitale' etc.
Dar noul venit începu o conversaţie:
 -
Ştii, cucoane Iancule, că nu te mai cunoşteam? Ai albit de tot de când nu te
-
am mai văzut.
 
La aceste cuvinte, simţindu
-
mă cam atins la amorul meu propriu, îi răspunsei cu oarecareamărăc
iune:-
Dar îmi pare, domnule, că barba dumitale nu are nicidecum dreptul d
-
a invidia pe a mea, căeste, mi se pare, şi mai lungă, şi mai albă.
 -
Ce are a face! îmi ripostă el, dar dumneata eşti un copil pe lângă mine.
 Noul-
venit era un bătrân bine conservat, grăscean şi rumen la obraz, căruia nu i
-
aş fi dat nicişasezeci de ani.
 - Eu te-
am mai sculat o dată din somn; eram tânăr atunci şi d
-ta erai copil ca de vro opt-
nouăanişori. Cuconul Tache, răposatul tatăl dumitale, era ispravnic la Focşani; eu am fos
t trimis de
am ridicat în fiare pe clucerul Alecu Gheorghescu, tovarăşul dumnealui la isprăvnicie. P
-atunci
erau câte doi ispravnici de fiecare judeţ, unul peste partea administrativă şi celalalt pentru partea judecătorească, şi amândoi ispravnicii în pricini grele judecau împreună, formând un fel detribunal. Ce vremuri erau pe atunci! Clucerul Alecu făcuse mâncătorii, abuzuri sau prevaricaţiuni, cum se zice astăzi...
 
Înţelegi, amice, că la aceste cuvinte somnul meu, dulcele meu somn, a zburat în fuga mare, şi
nici nu m-am mai gândit a-
l prinde. Şi, în loc de a închide pleoapele, am dat drumul limbei,începând la întrebări:
 
 
- Ia spune-
mi, mă rog, cum ai ridicat în fiare pe acel ispravnic?
 -
Eram edecliu şi aveam odaie în curtea domnească alături cu odaia lu
i tufecci-
 başa, lângăogeacul neferilor; la stânga, sub scară, şedea răposatul Măciucă, Dumnezeu să
-
l ierte, baş
-
ciohodar şi mâna dreaptă a lui vodă, cum s
-
ar zice astăzi, întâiul aghiotant domnesc, om drept şi
plin de bun-
simţ.
 Într-
o noapte, după slujba curţii, mă aşezasem pe somn, când numai ce aud ciocănind la uşă şi un
glas care-
mi striga: 'Te cheamă vodă'. Nu ştiu nici cum am sărit din pat, nici când m
-am
îmbrăcat; într 
-
o clipă îmi trântisem cizmele cele galbene, binişul, legătura la cap şi hangerul l
a
 brâu, şi eram la uşa iatacului domnesc. Baş
-
ciohodarul tocmai ieşea din odaie de la vodă şi
-mi
zise repede: 'Ai mai iute, că te cheamă vodă, şi să te văd, Niculae!'
 
Răposatul Măciucă era oltean ca şi mine şi puţintel cam rudă după mamă.
 Când am intrat în
iatac la vodă, era şapte ceasuri, sau, cum s
-
ar zice astăzi, o oră după miezulnopţii. Vodă era cu ghicelic de noapte pe cap şi cu o scurteică lungă de pambriu verde, îmblănităcu pacea de samur; o făclie galbenă ardea într 
-
un sfeşnic mare de argint dinai
ntea icoanelor. Cum
intru în odaie, vodă se întoarce cătră mine şi
-
mi zice cu un glas gros şi răstit:
 
'Tu eşti Niculae Păunel?'
 
'Eu, măria
-ta.'
'De mult eşti la curte?'
 
'Numai de un an, măria
-ta'.
'Măciucă mi
-
a spus că eşti harnic şi cinstit. Ce slujbă ai
 îndeplinit pân-acum?'
'Nici una, măria
-
ta, decât că acum trei luni am întovărăşit pe nenea Negreanu tufecci
-
 başa, când a prins pe Ghiţă Cuţui'.
 
'Ia plicul de pe mescioară, pecetluieşte
-
l cu pecetea de pe tăviţa cu călimările şi să plece îndată laFocşani, să
-l dai în mâna nepotu-
meu Tache, ispravnicul, fără să te simţă nici pasărea măiastră.Bagă de seamă că ai să
-mi aduci pe clucerul Alecu Gheorghescu în fiare; poimâne pe vremea
asta să fii cu el la scara domnească. De cumva ţi
-
o scăpa, mai bine să te duci
 
să te îneci decât să
dai ochi cu mine'.Grigorie-
vodă Ghica era un om mărunţel, barba potrivită în apărătoare şi cănită, mai mult roşiedecât galbenă, mustăţile roşii trase în jos şi despărţite sub nas prin două
-trei muchi de brici, ras
 pe obraz pe lângă barbă; ochii vii, glas răstit şi gros; el era un om cu foarte puţină învăţătură şitrecea între boieri ca unul din cei mai neînsemnaţi, deşi fusese de mai multe ori agă, spătar şichiar vistier şi ban mare.
 
 
 El s-a suit pe scaunul domniei la 6 octobre anu
l 1822, trei ani după vestitul Caragea şi îndatădupă zaveră, după uciderea slugerului Tudor, eroul care, indignat de jafurile oamenilor lui
Ipsilant -
cari din insurgenţi în contra turcilor se prefăcuseră în cete de hoţi, prădând drumurile şimoşiile
- in
trase în corespondenţă cu Silistra valesi prin cancelarul consulatului nemţesc, bătrânul Udriski, arătând turcilor că răzvrătirea din Ţara Românească nu era în contra turcilor, ciîn contra fanarioţilor cari sărăciseră pe bieţii locuitori. Atunci chehaia
-b
eg, care şi intrase înBucureşti cu oştire turcească, a invitat pe boierii cari mai rămăsese în ţară să trimită pe câţiva
dintr-
înşii la Poartă, ca să arete sultanului păsurile ţării. Adunându
-
se între dânşii, ei au ales pentru această misiune pe banul Barbu Văcărescu, pe logofătul Mihăiţă Filipescu şi pe banulGrigorie Ghica, cari, ajungând la Ţarigrad şi espunând starea ţării şi trebuinţele ei, sultanul anumit pe banul Grigorie Ghica domn, deodată cu Ioniţă Sturdza în Moldova. Poarta nu mai avea
 încreder
e în fanarioţi. Ghica Grigorie, viind la domnie, a găsit ţara secată cu totul în belşugul ei,înecată în datorii; boierii şi negustorii pribegiţi în toate părţile şi răscoale pretutindeni: în sate, înoraşe şi pe drumuri.
 Ghica Grigorie, care-
şi iubea ţara
, a luat sarcina de-
a stărpi jafurile boierilor şi ale ciocoilor, caride la Caragea ajunsese fără frâu; capul nu
-
l tăia prea mult, dar când avea câte o pricină grea,chema de se sfătuia cu trei oameni: cu vornicul Costache Câmpineanu, cluceru Chiriac şi cu baş
-
ciohodaru Măciucă. După ce
-
i auzea pe fiecare în parte, se culca, dormea un somn bun şi pe lamiezul nopţii se scula, aprindea la candelă făclia din Vinerea Paştilor de la epitaf, cădea îngenuchi dinaintea iconostasului şi se ruga lui Dumnezeu ca să
-l lumineze. Astfel a domnit el
şapte ani şi ajunsese să tremure boierii cei răi şi ciocoii. Cât a domnit el, a fost bine pentru toţi,liniştea domnea în ţară; pânea şi carnea bună, ieftină; toată lumea, negustor, meseriaş şi ţăran,mânca, bea şi chiuia; veselie pretutindeni. El a deschis şcoalele româneşti şi a gonit pe egumenii
greci.În noaptea când m-
a chemat vodă, mi se făcea ziuă la poştă la Şindriliţa, în cărucioara care seschimba din poştă în poştă şi care ajungea totdeauna numai în trei roate. Pe
la aprinsul
lumânărilor, în ziua de patruzeci de mucenici, îmbrăcat tiptil, eram introdus ca călugăr în odaiarăposatului coconu Tache, tatăl dumitale; parcă
-
l văz pe marginea patului, lângă scaunul cu douălumânări de seu în două sfeşnice de alamă cu mucări. Condicaru, în picioare, îi citea jălbile,întingând din vreme în vreme condeiul de peană de gâscă în călimările de la brâu, ca să scriehotărârea ispravnicului; îndată ce condicarul Nicolae Sprâncenatu, cum îi zicea lui Ipătescu, maiîn urmă bărbatul eroinei de la 1848, scrise hotărârea ispravnicului, cuconu Tache se uită la mine
 întrebându-
mă:
 
'De la schit eşti, părinţele?'
 'Sunt de la Poiana-
Mărului, am o jalbă.'
 
Şi mă apropiai de mescioara cu lumânările şi
-
i pusei plicul domnesc în poală, cu pecetea
 în sus,
 potrivind să nu o zărească condicarul. Ispravnicul, îndată ce văzu pecetea, o şi recunoscu, dar îmi
zise:

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->