Professional Documents
Culture Documents
Gianina Picioruş
Decembrie
2006
pagina 3 şi 2
Intre alegeri si alegatori
Cand PSD-ul a ales astazi pe domnul Geoana, l-a ales pentru ca stiua
cine este. Omul mai necultivat are oroare de cel cultivat pentru ca nu stie
cum reactioneaza acesta.
2
Spectacolul de astazi al PSD-ului arata ca aspiratia noastra europeana:
multa sclipire in afara, dar nu suntem in stare sa ne renovam inauntrul
nostru! Pana cand nu vom renunta sa mai punem pe primul plan
ambitiile egoiste, orgoliul, ci vom da loc grijii reale pentru Romania,
pentru viitorul copiilor nostri, vom alege tot la fel de defectuos, pentru
ca vom alege conjunctural, grabit, fara inima dreapta.
Publicat în:
• Opinii
on at Comentarii (0)
Tags: Opinii
3
Si pentru ca noi stim asta, urgentam numarul pachetelor cumparate, a
cadourilor facute noua insine, ne felicitam fiecare in capul nostru si ne
uram de bine, desi bucuria nu face casa buna cu multi dintre noi. Tristete
de bucurestean inclestat cu intretinerea, cu mizeria, cu incultura din jur,
cu badarania sociala. Ups! Atatea adjective si substantive iti galgaie
cand te gandesti la sclipici, ca iti vine sa iti mai iei inca un aspirator,
chiar daca mai ai doua, inca doua combine muzicale sau boxe ( sa moara
vecinii de ciuda!) si sa ne schimbam masina, pentru ca a luat mult la
kilometri.
Daca iti permiti, poti sa arunci cu sclipici peste singuratatea ta, poti sa
minti frumos singuratatea altora, te poti intrece in cumparaturi si in a da
cadouri, sms-urile or sa curga, telefoanele or sa ne inunde, dupa care, ca
al un facut, dupa ce intram in Uniunea, dupa ce ne dezmortim gatul cu
ultimele picaturi de vin si de bere de la revelion, ne vom intoarce in
lumea noastra fara sclipici, fara beculete, la bezna noastra de viata, la
care ne e rusine sa privim prea bine, pentru ca sa nu ne disperam si sa ne
luam gatul cu cutitul. Inteleg drama celor care se sinucid si le inteleg
singuratatea. Nu incurajez pe nimeni ca sa se sinucida, cum nu incurajez
pe nimeni sa se minta la infinit ca e fericit sau sa isi gaseasca fericirea in
banalitati de duzina.
Insa chiar daca vreau eu sau nu vreau sau o mie de altii ca mine nu vor
vrea sa se minta, vor fi deja prea multi care or sa o faca in continuare,
care or sa o faca legal (vorba lu’ domnu Bodu), or sa se omoare
sufleteste in mod legal, adica cautand lumina in paharul de vin, in sex,
intr-o iarba de tras pe nas sau intr-o necredinta lucie, barbara,
ingurgitabila pentru un om normal. Fiecare moare pe limba lui, vorba
4
proverbului. Fiecare se minte in dreptul lui. Fiecare se prostitueaza pe
sufletul lui si dupa ce se intampla asta, mai dai o fuga la shopping, ca sa
iti mai ridici moralul (cand tu esti varza) sau mai te dai cu fite putin, te
mai dai, de, ca tot nu te-ai dat.
Pentru cei care o fac legal, toate compatimirile mele! Adica toate
compatimirile mele pentru cei care se mint pe ei insisi ca sunt fericiti si
ca le e bine! Shoppingul nu o sa va scape de prostie, nici de nesimtire si
nici de marlanie, dupa cum beculetele si petardele de mii de lei pe care
le vom da in iarna asta, nu or sa ne faca mai civilizati, mai trendy si nici
mai flendri. Vom ramane la fel dupa ce vom da cu pocnitoarea in aer, si
dupa ce ne vom imbata crita vom fi la fel de magari in sufletul nostru si
dupa ce nu mai stim cu cine ne-am culcat la the party, vom fi la fel de
mitocani ca mai inainte, pentru ca ne place beteala.
Publicat în:
• Articole
• Cuvinte duhovniceşti
5
on at Comentarii (0)
Tags: Articole, Cuvinte duhovniceşti
6
recapatarea demnitatii de sine, ca roman si crestin, acea demnitate care
ne-a fost sechestrata, exilata, rupta din noi, de sistemul dictatorial
comunist. Ne recapatam forta, dinamismul de sinem, incepem sa ne
revenim ca popor, sa ne vedem istoria si prezentul si sa ne gadim un
viitor in care sa ne simtim impliniti. Mizantropia si sentimentul continuu
de panica, teama de viitor si frica de noi insine nu sunt benefice nimanui,
mai ales unui popor intreg sau unei lumi in integralitatea ei.
Publicat în:
• Opinii
on at Comentarii (0)
Tags: Opinii
7
A fi Teolog, dupa cum spunea Evagrie ( el este in randul ereticilor si nu
al Sfintilor, atentie!) inseamna sa stii sa te rogi, adica sa ai o viata de
sfintenie dar inseamna si a cunoaste cu de-amanuntul teologia Bisericii,
credinta Bisericii de la inceputul lumii pana astazi.
Publicat în:
• Articole
• Opinii
• Scrisori
8
on at Comentarii (0)
Tags: Articole, Opinii, Scrisori
Asa se face, ca cel care nu cam face, are repulsie pentru cei care fac prea
multe. Repulsia fata de elite, fata de cei care au facut din viata lor un
program punctual, de implinire interioara si profesionala, este neavenita
si nu ne ajuta deloc ca tara.
Fuga de elite, denigrarea lor, inseamna sa iti dai singur foc la casa. Daca
nu te opereaza doctorul cel bun, cum spunea aseara domnul Andrei
Plesu, daca nu ai meditatorul cel bun care sa te invete o limba straina,
daca nu ai parte de o educatie pe masura, nu poti sa ajungi unde vrei, nu
poti sa ajungi in frunte. Iar daca ai ajuns in frunte pe cai cinstite si
dovedesti ca esti bun in ceea ce faci, oamenii trebuie sa te respecte
pentru asta, sa te iubeasca si sa fie impulsionati la randul lor sa te
urmeze iar tu sa faci si mai mult pentru toti deopotriva.
Munca elitelor, a celor care stiu sa faca ceva bine si foarte bine este in
folosul tuturor. Asteptam cu gura cascata cate un program bun pentru
calculator, cate o enciclopedie, cate o carte buna, cate un joc bun. Daca
nu le-ar face o suma de oameni care se pricep foarte bine la asta,
degeaba am astepta noi sa curga ceva la noi pe net, daca nu are cine sa le
faca.
9
Ieri sau alaltaieri in media romaneasca a aparut stirea ca un tanar de
numai 22 de ani, din Romania, din Transilvania, a intrat de cateva luni in
computerele de la NASA, le-a destabilizat sistemul, serverele, si i-a
panicat pe marii informaticieni americani de le-au mers fulgii.
Elitele sunt pretutindeni, sublinia Andrei Plesu aseara. Exista elite ale
taranilor, adica taranii care stiu sa isi lucreze pamantul, sa creasca
animele, sa creasca albine si sa aiba o buna gospodarie de unii singuri.
Sunt elite bune, ca ale constructorilor, ale profesorilor, ale cercetatorilor,
ale brutarilor, tricotorilor etc., dupa cum existe elite negative, adica elita
hotilor, a depravatilor, a drogatilor, a deviatilor sexual etc. Acolo unde
apar super bunii si super raii avem de-a face cu elite, insa adevaratele
elite sunt cele bune, cele care construiesc si nu care darama in mod
prosteste, tot ce e bun in jurul lor.
Publicat în:
• Opinii
on at Comentarii (0)
Tags: Opinii
10
TVR Cultural. Un interviu despre cum sa treci peste blocajele interioare,
atunci cand ele apar din senin, despre cum sa te accepti si sa accepti pe
cei din jurul tau, despre cum sa te opresti, din mersul tau de ceas zilnic,
si sa privesti ceea ce este dincolo de programul tau, de acest schedule al
fiecaruia.
Cei doi mari oameni ai culturii noastre m-au captivat enorm, tocmai
pentru ca nici unul nu a iesit din granita bunului simt si a respectului
imens, reciproc, pe care si-l datoreaza. Numai daca iti cunosti partenerul
de discutie, daca iti dai silinta sa il cunosti si il respecti pe masura
muncii si asteptarii sale, poti sa vorbesti in mod corect cu el.
Publicat în:
11
• Opinii
on at Comentarii (2)
Tags: Opinii
Daca ne simtim si suntem madulare vii ale Bisericii dar si ale statului in
care ne-am nascut, nu putem trai schizoind aceste doua moduri de a ne
manifesta, adica ca si crestin sau ca si roman, in speta noastra. Eu nu pot
sa inteleg cum te poti considera crestin si roman, fara sa iubesti Biserica
si tara ta si fara sa acoperi, nu sa negi sau sa contesti, sa acoperi, sa
acoperi cu rugaciunea si intelegerea ta, greselile coreligionarilor tai si ale
compatriotilor tai. Iubirea reala nu poate sa fie segregata, impartita,
taiata de iertare si intelegere.
12
Trebuie sa ne cream, in concluzie, in mod zilnic, ca niste oameni maturi,
care inteleg ca fericirea si implinirea nu inseamna sa le faci pe toate in
mod absolut, ci inseamna o implinire personala pe masura a cat putem
face fiecare. Daca fiecare isi face treaba foarte bine, cum poate el mai
bine, atunci Romania e prospera si va prospera si mai mult. Cei care nu
vad cate se fac in tara asta, pe langa acele lucruri care nu merg bine,
inseamna ca nu vor sa se bucure de viata pe care o au.
Publicat în:
• Opinii
on at Comentarii (0)
Tags: Opinii
13
de galben si rece, cu un chip frumos, zambitor: acestea sunt amintirile pe
care le voi purta in suflet de la acest eveniment important al Bisericii lui
Dumnezeu.
Publicat în:
14
• Evocări
on at Comentarii (0)
Tags: Evocări
Pe rand, randuri-randuri,
se zbat intre cuvinte si ras-cuvinte,
cuvintele megiasului Ropota cu cuvintele agnosticului Portocala,
cuvintele fustagioancei Lili cu cuvintele mizantropului Bibicu,
neintrebatul Costel se bate in conjugari cu vinovatul Petricel,
limba romana se bate cu limba cucului,
cu ciobotica cucului si cu leul doamnei,
aprozarvagiii se bat cu angrosistii,
pnl-istii cu turmentistii,
ics cu pix…
intr-o monotona si necontigua umbra de plicitseala.
15
De toamna,
toata toamna,
cine mai poate si mai vrea toata toamna,
se va intalni prezumtiv cu toata iarna,
clantanindu-i de zor opinicile sau
cizmele pana la genunchi,
impozantele cizme besmetice pana la genunchi
si nasul rosu, prins in fular,
de trecator grabit in iarna
si de terfelitor a mii de intrebari fara glas si fara
ruj,
si fara mers pe jos,
si fara nici o ineptie aruncata la final.
Publicat în:
on at Comentarii (0)
Tags: Umor fără dinţi
Insa transpiratia vine cand trebuie sa organizezi, cand trebuie sa stai ore
intregi ca sa scrii lucrurile pe care ti le lumineaza Dumnezeu.
Publicat în:
• Opinii
16
on at Comentarii (0)
Tags: Opinii
17
Insa eu cer de la mine, in primul rand, si de la toti cei care traim astazi,
de la generatia noastra, un singur lucru, pentru ca sa fim credibili: sa
intrecem orice generatie de pana acum a Romaniei cu munca,
duhovnicia si inteligenta noastra! Daca nu putem asta, macar sa ajungem
perioadele infloritoare ale Romaniei si marile noastre personalitati si
marii nostri Sfinti. DAR DACA NU DOVEDIM CA PUTEM SA
FACEM CEVA, NU AVEM DREPTUL SA CEREM JUDECATA
ALTORA. SI CHIAR CAND AM INTRECE CU MULT PE ALTII
DINAINTEA NOASTRA, NU AVEM DREPTUL SA
INCHIZITIONAM NISTE OAMENI PE CARE NU I-AM CUNOSCUT
PROFUND SI NISTE SITUATII IN CARE NU AM TRAIT DELOC.
Publicat în:
• Opinii
on at Comentarii (0)
Tags: Opinii
18
Interviu cu pr. prof. X ( partea a II-a)
Ati inteles perfect. Daca ne facem griji reale, griji mari, ne vom da
seama ca nu putem sa facem totul de unii singuri. Daca vrem sa
eradicam foametea si saracia din lume, nu putem sa facem aceasta de
unii singuri. Ne trebuie aliati. Ne trebuie oameni care sa ne sprijine in
proiectele noastre. Din sentimentul ca nu suntem in stare de proiecte
gigant de unii singuri, se naste sentimentul solidaritatii in munca.
Trebuie sa muncim alaturi de alti oameni calificati pentru a scoate un
produs anume, pentru a tipari o carte, pentru a zidi un bloc unde sa
locuiasca cateva zeci de familii.
19
fara sa facem dintr-un jurnal sau un roman o opera comuna. Insa o
revista teologica, o enciclopedie, o istorie, o carte fundamentala cere
specializari multiple, la care nu putem sa facem fata de unii singuri. La
proiectele pe care le-am anuntat ultima data e nevoie musai de echipa, de
o echipa de profesionisti, de eruditi dar si de experimentali.
Daca tu nu iti faci treaba ta si nu vii cu aportul tau real, cu munca ta, nu
cred ca ai dreptul sa revendici ceva, sa tragi la rost pe cei din fata ta, pe
cei care acum activeaza impreuna cu tine, pe colegii tai si nici pe
studentii tai. Ca sa te impui in inimile oamenilor trebuie sa vii cu tine
insuti, cu opera ta si sa fii o oglnida a propriei tale munci. Cuvintele din
cartile tale trebuie sa se regaseasca pe fata ta, pentru ca sunt, au devenit
una cu tine.
20
Suntem de acord, Parinte Profesor, suntem de acord intru totul. Insa
acum, in finalul intrevederii noastre, as dori sa fiti dv insiva, adica sa va
exprimati un gand ( dupa atatea ganduri pe care ni le-ati spus, mai
spuneti-ne unul), care sa ma vizeze sau sa ne vizeze, pe noi, cei de dupa
dv. Ce trebuie sa faca un tanar Teolog astazi? Care sa fie optica dupa
care sa se calauzeasca in munca sa de cercetare?
Publicat în:
• Interviuri
on at Comentarii (0)
Tags: Interviuri
Parinte Profesor, ce considerati ca e dificil de inteles din noi, din noi cei
care mergem la Biserica, care suntem credinciosi?
Dragul meu, cred ca cel mai greu de inteles pentru cineva, e sentimentul
de deplinatate mintala, pe care il au cei care merg la Biserica, pentru cei
care ii considera niste dezaxati. Multi considera ca pierdem timpul daca
ne rugam sau ca suntem penibili, astazi, in secolul tehnologiei, al IT-
ului, ca noi sa mai avem transcendenta. Le-ar placea sa fim numai niste
masini care nu pun intrebari, care se misca la comanda si cam atat…
21
…Adica ura pe transcendenta se manifesta ca robotizare a mintii noastre,
ca cerere tacita sau expresa ca sa ne robotizam?
Da, cam asa ceva. Ni se cere sa nu gandim sau ni se cere sa gandim mai
putin teologic, adica mai putin transant decat o facem. Teologia Bisericii
are radicalitatea omului care se simte implinit ontologic. Nu este o
radicalitate strampta, desueta aceea de a-ti sfinti viata, ci dimpotriva cea
mai mare exigenta.
Absolut…
22
Numai ca astazi teologul pare un adjuvant, un pion ne-necesar in
transmiterea mesajului teologal. Multe voci considera cu nu avem
nevoie de eruditi in ai teologiei ci numai de traitori ai ei.
( va urma)
Publicat în:
• Interviuri
on at Comentarii (0)
Tags: Interviuri
23
Importanţa cunoaşterii autorului
Nu, pentru a înţelege opera este absolută nevoie de a cunoaşte cât mai
bine pe autorul ei, pentru că însuşi contextul vieţii sale, atitudinile şi
domeniile pentru care a manifestat interes, pun într-o lumină foarte mare
opera, şi dezvăluie onestitatea autorului.
Opera nu este decât o mică parte din personalitatea abisală a unui om.
Acest fapt îl recunoşteau şi Eminescu şi Nichita Stănescu, dacă e să ne
oprim la scriitorii moderni. A crede că opera poate să trăiască şi trebuie
24
să trăiască şi fără autor, înseamnă a idolatriza arta şi a o pune pe
piedestal, a înlocui omul, creaţia lui Dumnezeu, cu rodul creaţiei
omeneşti.
Se întâmplă să avem autori sau artişti despre care să nu ştim prea multe,
pentru că nu avem documente, dar asta e altceva. Însă, atâta timp cât
putem cunoaşte biografia unui autor, este un lucru neapărat să purcedem
la cercetarea acesteia, pentru că din această muncă de cercetare va izvorî
cunoaşterea omului care a scris, şi abia de aici începe adevărata
cunoaştere şi înţelegere a operei.
Publicat în:
on at Comentarii (0)
Tags: Literatura română din perspectivă ortodoxă, Opinii
25
sa, iar ierarhia, cu tot orizontul sumbru pe care am crede ca il propaga
cuvintele sale, are un viitor care se salveaza pe sine.
Desi trecem printr-un orizont gri, negru, albastru sau cum o mai fi el,
desi nu ne asumam trecutul, desi exista pacate strigatoare la cer ale
altora dar si ale noastre, desi avem un statut incert, spune parintele
Lucian, totusi exista speranta, o speranta reala in discursul sau.
Cand durerea devine mai durere sau o tot mai mare durere si cand nu o
primim pe aceasta ca o bunavointa divina, care trebuie sa ne smereasca
pentru ca sa ne sfinteasca fiinta, atunci frustrarea noastra degradeaza
atmosfera din jur. Durerea permanentizata, durerea cronica este
frustrarea care degradeaza bucuria noastra, pofta noastra de viata.
Publicat în:
• Cuvinte duhovniceşti
26
on at Comentarii (2)
Tags: Cuvinte duhovniceşti
Omul de presa ortodox este un traitor acurat al credintei care isi exprima
in mod personal credinta, experienta sa de viata. Asta nu inseamna ca
scrie subiectivist. A fi subiectiv sau a scrie in mod interesat de o anume
nuanta inseamna a pune mai presus de adevarul credintei un interes
meschin, o modalitate de a parveni si de a castiga foloase necuvenite.
Daca scrii ca sa placi oamenilor si nu Adevarului, atunci nu ai
credibilitate unanima.
Dar daca stii sa surprinzi cutele Adevarului suprem, toti cei care se
hranesc din adevarul Preacuratei Treimi vor remarca, vor resimti
cuvintele tale ca pline de adevar si garantate de harul lui Dumnezeu,
daca nu doresti sa te indepartezi de la ceea ce ai fost luminat de
Dumnezeu ca e adevar.
Chiar daca uneori vorbeste mai jos sau mai inalt despre unele lucruri, nu
te mai uiti la forma sub care scrie (articol, tratat, roman, interviu) incat ai
dori sa il citesti non-stop, sub toate formele posibile si imposibile.
Atunci nu ne mai uitam la forme ci la adevarul, la curiozitatea care sta in
fata noastra, si fata de care ne intrebam ce mai poate spune sau pana
27
unde ne va duce cu frumusetea lui. Insa harisma scrisului nu se lupta cu
harisma pacii, a dragostei, a talmacirii textelor sfinte, a curatiei, a
muncii, a bunului simt, a blandetii etc. Toate, fiind iradieri ale Sfantului
Duh, ale Sfintei Treimi in noi, ne aduna in Biserica si ne tine in Biserica
si ne ajuta sa ne dezvoltam armonios in Biserica lui Dumnezeu.
Deci daca vrem sa scriem bine, mai intai trebuie sa invatam in tandem,
tot ce se poate invata despre scris si cuvant, dar si cum sa ne curatim si
mai bine de patimi. Cunoasterea literara trebuie sa se imbine cu sfintirea
noastra continua. Iar daca aceste doua sunt prezente in noi, credinciosul
care ne citeste nu se mai gandeste daca scriem sau nu bine, pentru ca
simte in el, ca acesta e adevarul care ne face bine.
Publicat în:
• Opinii
on at Comentarii (0)
Tags: Opinii
28
Iarasi in orice caz sau nu stiu cum sa mai ma exprim ca sa nu ma
intelegeti deloc, sau sa ma intelegeti tun, in epopee e intotdeauna o
drama a epopeii. Uneori drama incepe cand iti cumperi vapor, cand te
urci la prora si vezi ca uscatul nu mai e nicidecum langa tarm sau pe
tarm.
Ti se face asa capul maciuca sau parul ti se face maciuca in cap, pentru
ca nu mai vezi nici tipenie de uscat. Atunci ai senzatia ca uscatul nu mai
este, pentru ca daca era se mai vedea. Dar pentru ca nu mai este,
inseamna ca uscatul nici nu a fost. Si atunci pe Grivei Costel il apuca sau
il apuca asa o amnezie sau o frica sau o emisiune sportiva, incat ii venea
sa vada uscatul.
Dar uscatul nu se mai vedea nicidecum. Zicea el sa-l vada dar nu-l
vedea. Insa Margareta, nepoata, fiica, sau str-str-stra ( si alti 13 de stra) a
contelui Dracula 13 ( habar am de ce il cheama asa) sta acasa sau pe
tarm si blesteama departarea, cu cuvintele cantecului:
Departare, departare,
tu ma-nebunesti,
ah ce grea e departarea,
cand esti tanar si iubesti.
29
Acum era o drama in ocean, o drama vie si o drama stinsa, diluata, in
cartierul Colentina unde sta acum Margareta, asteptand ca sotul ei sa
vina cu banane si dolari de unde a plecat el peste ocean. In orice caz
drama e tot drama. Ca e drama Costel vs. Margareta sau drama Silviu vs.
Adriana sau drama PNL vs. PD sau Basescu vs. Tariceanu, drama e tot
drama, e cusuta cu ata alba si tot drama e.
Chiar asa: ce, poti sa fii prost, sa citesti toate cartile? Daca tot sunt
multe, de ce sa mai citim vreuna? Sau daca tot murtim, de ce sa mai
mancam, de ce sa ne mai plimbam, daca tot murim? Si daca tot murim,
de ce ne trebuie citit? Nu putea sa ne trebuiasca
30
La ce bun sa citesti o carte daca ea tot se termina odata si odata, si nu
traim in carti ci in casa si de ce sa citim carti, din care sa invatam numai
sa plangem dar nu sa si mancam tort de cirese ( e tare bun!) sau in timp
ce citim sa ne vina valuta pe gaura cheii? Asa e gandea si Euridice
saraca, adica Margareta si cugeta, si iar se gandea, ca toata ziua nu avea
ce face, decat sa fabuleze epopei d-astea sau pierderi ale timpului.
Publicat în:
on at Comentarii (0)
Tags: Umor fără dinţi
Dulcea regasire
31
scriu si nu se citesc, cred ca vreo mie erau ale primului catre ea. Biata
Medeea sau fericita Medeea. M auitam la ea cum se zbate sa se
regaseasca, dupa ce al doilea, nemernicul, fustangiul, facuse si asta niste
gafe ireprobabile. La al treilea lucrurile stau mai complicat. El, acest
natang ( ca altfel nu pot sa-i zic) era ca o palarie de soare pentru ea. Ea ii
manca banii cocolos, i-i fura de pe card ( stia codul) si spunea ca nu stie
nimic.
Cand venea asta enervat o batea de ii suna apa in cap. Dupa o astfel de
bataie a luat un taxi si s-a dus la ma-sa. A stat pe la aia vreo cinci mii de
ani si apoi s-a intors acsa, stoarsa de plans, de emotie, de lipsa de bani, si
el, nemernicul, raul de el, a…primit-o la el. S-au impacat! Ce iubire! Era
o iubire din alea ca in love story. Ea statea in pat si el ii facea mancare. Ii
aducea mancarea la pat, ii facea unghiile de la picioare, o masa pe gat,
ba ii si citea povesti, multe povesti. Era asa de tandru! Tandretea, o
floare de lotus, zburata cu liftul pana la parter, a regasit in calea ei pe
Calopeea. Mare diferenta insa, intre cele doua femei.
32
moartea e tot mai moarte si suferinta parca e tot mai suferinta si omul e
tot mai putin om, si apa se cristalizeaza la fel.
Verdet Petrica : Dupa parerea mea nuvela de fata este filosofia luptei de
clasa, a luptei de clasa aplicata in societatea noastra socialista sau
capitalista, dupa cum doriti. Barbatul se lupta cu femeia, femeia se lupta
cu barbatul. Insa fericirea este cea care trebuie sa primeze.
Autorul ei, care nu a vrut sa isi dea numele, desi numele lui e pe buzele
tuturor : Nuvela cu pricina este un moment de slabiciune literara sau de
motivare literara, pe care am scris-o in timp ce sotia imi pregatea masa
de seara. Cine nu crede, sa o citeasca: e plina de asteptate!
Publicat în:
on at Comentarii (0)
Tags: Umor fără dinţi
33
Aha, Romania, 2006, atac la muzica,
frate!Interviu live cu un hip-hoper
El: Aici n-a ardem la misto, frate, aici o zicem pa bune. Lumea zice, da
mie nu-mi pasa, frate, ca eu cant muzica hip-hop. Politica e o c… si toti
stiu asta. Da mie nu imi pasa de ce zice lumea, intelegi?! Eu cant. Eu
sunt nascut cu cantecul in amigdale.
El: Da, frate asa este. Toti zic ca sunt, ca pot. Da. Vorba lu versu lu
Tataie:
El: Pai asa. Nu mai baga bipuri din alea, ca pe mine ma seaca cand aud
tot felul de c…din alea. Eu sunt muzician nu fraier. E corect?!
El: Pai asa! Eu cant ba nu ma…( multe bipuri. Omul s-a descarcat rau de
tot la faza asta).
34
El: Aha, …in aceasta seara…pentru dv., va canta Mucles DJ Project, una
bucata cantec, pentru ca concurenta sa moara de oftica. Aha..Aha..Da la
maxim…Baga mai tare saoundul ca sa se cupleze cu mine..
Aha..Romania, 2006, Mucles DJ Project va sparge fata in aceasta seara,
adica va ataca la muzica. Si!…
Publicat în:
on at Comentarii (0)
Tags: Umor fără dinţi
35
Multumesc pentru locul din tramvai
36
O intrebare inadmisibila! Ea e o doamna si doamnele nu trebuie
intrebate nimic. Doamnele stau ca niste statui in tramvaiul 778, niste
statui care stau cu capul in sus, care nu se uita la glodul contemporan cu
ele, la tot felul de fistichii, de smecheri, de gura casa, care nu au mai
vazut o…doamna.
Publicat în:
on at Comentarii (0)
Tags: Umor fără dinţi
37
Despre marturisire cand a adormit Fericitul
Gheorghe Calciu
Unul, cel care ramane in viata, da marturie despre cel care a plecat la
Domnul. In aceste cuvinte si noi dam marturie despre cel care a plecat acum
la Domnul si despre miile de Sfinti ai Romaniei si ai lumii, care ne cer sa ii
recunoastem si sa ii cunoastem. Vom avea multiple surprize in viitor cand
vom descoperi noi si noi Sfinti ai lui Dumnezeu, acolo unde ne asteptam
mai putin. Despre cei care putem depune marturie, nu trebuie sa ne codim sa
38
o facem. Daca am cunoscut pe oamenii lui Dumnezeu, pe Sfintii care au trait
impreuna cu noi, langa noi, trebuie sa vorbim despre ei.
Publicat în:
• Cuvinte duhovniceşti
on at Comentarii (0)
Tags: Cuvinte duhovniceşti
39
Rememorări
Moartea trecea, cu cai mascaţi, ca în cântec, prin faţa porţii. Auzeam fanfara
care, în oraşul în care am copilărit, era nelipsită de la morţi şi alergam la
poartă, căci drumul ducea cu consecvenţă, de la Biserica Sfânta Vineri de
lângă noi spre cimitir. Aruncam o ocheadă plină de frică la chipul palid din
sicriu, care se vedea prin geamul de la dric. Alb, prea alb. Uneori cenuşiu,
cu un nas mare.
Contactul cu moartea pasageră prin faţa porţii noastre m-a făcut să privesc
cu alţi ochi oamenii vii, pe nesimţite. Am plâns moartea bunicii mele cu
mult înainte ca ea să se petreacă şi fără ca să existe încă semne vădite ale
unui final de existenţă pământeană, pentru că aveam sentimentul morţii viu
în mine. Odată m-am oprit în faţa porţii casei, cum făceam de multe alte ori,
şi am constatat cu durere că va veni o zi în care nu-mi va mai deschide
nimeni. Şi a venit. Însă am plâns şi m-am îndurerat pentru aceste momente
mai mult înainte ca ele să se producă, decât după.
Fiecare cred că avem în inimă, icoanele unor oameni neştiuţi de alţii, prin
care, la un moment dat, ne-a zâmbit însăşi Icoana lui Dumnezeu. O astfel de
icoană în copilăria mea s-a numit ţaţa Maria. Ce-aş putea spune că o
deosebeşte de toate celelalte persoane pe care le-am întâlnit atunci? Raţional
gândind, nimic. Avea însă un fel de a ne vorbi nouă, copiilor, un fel de a ne
aduce daruri, prăjiturele şi bomboane, şi de a ni le da, incomparabil.
Răspândea lumină, astăzi aş putea spune, fără să greşesc, că ne umplea
inima de har. Venirea ei la noi era o bucurie de nedescris. Alergam strigând:
A venit ţaţa Maria! A venit ţaţa Maria! Nimeni altcineva nu mai scotea
bucuria din noi aşa cum o făcea ea.
40
Am întâlnit şi la Părintele Savatie o astfel de evocare, a unui om care i-a
marcat prin bunătate copilăria (chiar dacă el părea să fi avut oarecare
păcate), iar Părintele Dorin mi-a povestit tot la fel, despre un om care l-a
impresionat profund, cu detalii care m-au mişcat până la lacrimi. De aceea
am spus la început că tind să cred că fiecare din noi am avut parte de o
persoană trimisă de Dumnezeu, care să ne impresioneze profund prin
umanitate, care să ne pregătească – fără ca să ştim – pentru credinţă şi
pentru iertare, prin predica pildei iubirii lor.
I-am pus pe aceşti oameni la pomelnic, pentru că era cel mai firesc gest cu
putinţă, cu atât mai mult cu cât ei sunt foarte vii în pomelnicul inimilor
noastre, în care icoana lor respiră neîncetat. Însă am sentimentul rugăciunii
reciproce, când rememorez lucrurile, al scufundării în acel adânc inimii de la
nivelul căruia nu se întrevede nici o ruptură, nici un hiat între vii şi morţi,
între prezent şi veşnicie.
Publicat în:
• Cuvinte duhovniceşti
on at Comentarii (0)
Tags: Cuvinte duhovniceşti
41
Perceperea dureroasa a timpului
Datele reale pe care le acumulăm de-a lungul vieţii, nici nu mai suntem în
stare, poate, cu maximă precizie, să le mai descoperim selectiv şi să le mai
analizăm concret. Vremea lui Ceaşescu şi vremea comunismului nu e
frumoasă, pentru mulţi, doar din cauza lui Ceauşescu, “tătucul” ce avea grija
locurilor de muncă pentru fiecare şi a porţiei de mâncare, ci pentru că e
vremea în care am trăit noi, în care am copilărit, am iubit, am făcut copii sau
ne-am întemeiat o familie.
Însă de cele mai multe ori, constatăm că cel mai zdrobitor lucru, mai greu
decât experienţele cele mai grele, este acela de a te simţi constatativ,
inexpresiv sau prea puţin expresiv în faţa implacabilului care te loveşte chiar
şi fără să te lovească nimic. A constata că lucrurile trec, se duc ca strălucirea
soarelui pe suprafaţa mării, devine în tine o nostalgie, sentimentul unei
necunoscute ontologice. Peisajele exterioare se prelungesc şi se confundă cu
peisajele interioare ale sentimentelor şi ale gândurilor, datele percepţiei
empirice cu rezultatele proceselor de filtrare a realităţii şi cu rafinările
decantărilor intelectuale zilnice, încât, deşi un tablou de van Gogh nu se
confundă cu un câmp de floarea soarelui sau cu un cer înstelat şi nici un om
viu cu norul unui sentiment, nici chiorăitul maţelor cu foamea gândului, cu
toate acestea, ele se combină în noi, iar la sfârşitul tuturor analizelor şi a
tuturor prefacerilor, ne vedem că suntem suma a tot ceea ce trăim, că apa
vieţii prin care trecem nu ne lasă uscaţi.
42
Greutatea stă în faptul că nu poţi şi nu vrei să arunci o amintire ca pe o ladă
veche, ca pe un cufăr cu ţoale demodate, că o iubire din trecut nu se
demodează în fiinţa ta şi nu se supune legilor deteriorante ale materiei, că nu
poţi să renegi ceea ce eşti şi că trebuie să te asumi chiar şi atunci când îţi
vine să urli la ceasul singurătăţii cu tine însuţi, mai rău ca un lup, văzând că
te-ai simţi mai bine în mijlocul pustiului sau al pădurii sălbatice, decât în
mijlocul conştiinţei tale agresive, agasante, feroce, însetate de sângele tău
amestecat cu dureri cadaverice.
Realitatea empirică vine cu ce are ea: fugit ireparabile tempus. Iar omul nu
mai înţelege nimic, pentru că în planul vieţii sale interioare, timpul nu fuge
nicăieri, timpul se acumulează. În sine însuşi omul percepe două realităţi
complet diferite: una care îl somează să recunoască faptul că se preschimbă
şi moare, împreună cu ambinţa vieţii sale, şi alta care îl terorizează cu
nemurirea sa, cu nedestrămarea a ceea ce este, a ceea ce a devenit prin
acumularea lucrurilor despre care a crezut că trec şi nu se mai întorc
niciodată. Dacă a vrut să fie hoţ şi a crezut că apele timpului spală
nesinceritatea lui, e silit să constate că amprentele hoţiei s-au întipărit şi îl
caracterizează la fel de mult ca şi amprentele genetice.
43
vremii vremuite şi contorizate insuportabil de biata noastră fiinţă, ne
deschide o a treia dimensiune, a veşniciei netrăite încă, ininteligibile şi
inimaginabile, care ne usucă în sfârşit lacrimile şi sudorile grele ale
durerilor.
Publicat în:
• Cuvinte duhovniceşti
on at Comentarii (0)
Tags: Cuvinte duhovniceşti
44
Intre a pierde si a castiga
Cand pierzi pe cineva drag din viata ta crezi ca pierzi cu totul pe acel om,
dar peste ceva timp intelegi ca legatura ta cu el, cu cel adormit, este mult
mai intensa. Il pierzi fizic, palpabil, dar il castigi mai adanc in inima. Iubirea
tasneste din inima noastra atunci cand ne-am astepta cel mai putin: atunci
cand prezenta lui, a celui plecat, ni se arata ca fiind absolut necesara.
45
lupta cu dorinta de uitare. Cand ne dorim sa uitam nu putem decat sa ne
reamintim detalii agasante.
A vrea sa nu uiti inseamna sa chemi uitarea, sa vrei uitarea. Cand vrem insa
sa traim viata noastra, sa ne bucuram in ea, atunci uitam.
Insa cand stam la panda ca sa smulgem altora pofta de viata, cand zdrobim
in noi chemarea la viata, la fericire, atunci ne intunecam fiinta, ne facem
niste vehicule in viteza care macina mereu detalii agasante. Nu detaliile de
care nu putem sa scapam sunt sursa noastra de viata! Ci dimpotriva, detaliile
care pricinuiesc intalnirea cu altii, iertarea, cumintenia, uitarea raului din noi
si din lume.
Publicat în:
• Cuvinte duhovniceşti
on at Comentarii (0)
Tags: Cuvinte duhovniceşti
46
Despre apologetii postmoderni ai Ortodoxiei
Vlad Craioveanu ( cu tot trecutul sau fost, de care si-a batut joc Mircea
Badea azi-noapte) ne-a dat lectii de ingeniozitate in documentarul facut
pentru Sfantul Stefan cel Mare, in cadrul jocului inter-activ Mari romani. El
nu a vrut sa fie altceva decat este, ci a invatat sa fie ceea ce nu era, dand o
mostra de istorie cu seva, ce s-a impus intr-un final, in mod fericit.
Craioveanu si-a deschis un drum spre Sfinti, Becali merge de mai multe ori
decat altii la Biserica si predica la televizor despre pocainta si Infricosata
judecata, Mirabela Dauer s-a convertit de la mozaism la Ortodoxie si stie sa
vorbeasca frumos despre credinta, Valeria Seciu are un fiu monah la Sfantul
Munte Athos si e nelipsita de la Biserica Cretulescu, Florin Piersic, care a
vrut sa fie preot, s-a facut un actor genial si un om credincios, Corina
Chiriac are duhovnic si merge regulat la Biserica si poate sa scrie si carti, nu
numai sa cante.
47
La Targu Mures, crestinii romano-catolici ( au prezentat stirile) au aprins
lumini in cimitire, astazi, cand ei serbeaza ziua Tururor Sfintilor. Un obicei
frumos si cu inima. L-am binecuvantat din toata inima, chiar daca nu e al
nostru obiceiul, atata timp cat e mai bine ca omul sa se duca la cimitir, ca se
gandeasca la familia lui adormita, decat sa sara tantaroiul, mascati, toata
nopatea de 1 noiembrie.
Publicat în:
• Opinii
on at Comentarii (0)
Tags: Opinii
48
Cuvinte violente, absente, demente, permanente
Pentru Relaxare 2004 ( un fost prieten), daca te iei de el iti da si una in bot.
49
demult, acum nu mai scriem nici o, ci nicio, dar ciorile au rams la fel si nu
pleaca deloc in tarile calde.
Fugi ba de aici, ca de noi nu se ia nimeni. Noi suntem la putere iar cine latra
ramane fara oase.
Publicat în:
on at Comentarii (0)
Tags: Umor fără dinţi
50
Intre maioneza si datul in freza
Maioneza este boala din fostul regim. Cand se apropiau sarbatorile toti
romanii faceau maioneza, prajituri etc. Nu ca maioneza n-ar fi buna, dar in
capul celor mai in varsta decat mine ea era o cutuma, ceva peste care nu poti
trece nici mort.
Apoi, vrei nu vrei trebuia sa te tunzi. Daca nu erai tuns nici nu puteai merge
la scoala si nici la Biserica. Dupa ce te tundeai, iti intalneai colegii care
doreau sa ti-o traga in freza , adica sa te bata. Bataile erau si ele niste
cutume, ca si maioneza. Era si cutuma sa stai la coada sa iei branza, spre
exemplu, cutuma sa nu stii daca mai vine lumina in noaptea respectiva,
cutuma sa furi pe ascuns, pe indelete, ca tot era de la partid sau cutuma sa
astepti citrice de sarbatori sau un brad acolo, mic, …ca sa ce? Ca sa nimic.
Daca a venit libertatea pe care am primit-o prin sange, nu gratis, si ne-a adus
alte tabieturi si astea sunt roze. De ce sa mai merg cu colindul, daca pot sa
accesez imediat o colinda, o mie de colinde, si imi canta astia colinde de mi
se acreste? Asa se gandeste agresorul la Traditie de astazi. Degeaba ii spui
tu ca fiorul sfant al sarbatorii il simti cand canti, cand colinzi, nu cand stai in
fata calculatorului. El stie numai sa stea.
51
Inspiratia omului este debordanta. El stie sa se bucure si de fasole, si de o
manea, si de o suta de mii la leafa mai mult, si de faptul ca a murit capra
veciunului sau ca fiica mea e mai frumoasa si mai curtata decat a vecinului
Minel de bloc.
Publicat în:
on at Comentarii (1)
Tags: Umor fără dinţi
52
Ce inseamna actualizare pentru un
teolog ortodox
Daca esti filolog poti citi si intr-un limbaj greoi, invechit. E chiar o mare
bucurie sa faci asta. Insa omul credincios, mai putin scolit, are nevoie de un
text al Scripturii pe care sa il poata citi, carti de rugaciune, de slujba. E
nevoie sa comunicam rapid si bine. E nevoie sa ne intelegem unii pe altii in
comunicare. Si e nevoie sa reactualizam si sa reintelegem totodata intreaga
istorie a Bisericii, pentru ca sa ne putem creiona propria noastra identitate
ortodoxa.
53
credintei si suntem avizi sa cunoastem adevarul Bisericii, intoarcerea spre
citirea Parintilor Bisericii e cel mai vital si mai natural lucru pentru un
crestin-ortodox. Maturizarea in credinta inseamna intelegere a credintei si
puterea de a o explica si celor care sunt la inceputul intelegerii.
Publicat în:
• Cuvinte duhovniceşti
on at Comentarii (0)
Tags: Cuvinte duhovniceşti
54
Cand cuvintele au oameni integri in spate
Domnul Cristian Tudor Popescu si-a dat demisia din fruntea Clubului roman
de presa , pentru ca a vrut sa traga un semnal de alarma asupra integritatii
omului de presa din Romania. Atata timp cat te schimbi de azi pe maine la
idei, nu poti fi credibil. Subscriu cu ambele maini la opinia dumnealui si la
gestul sau de a se retrage dintr-un portofoliu, pentru a apara increderea in
cuvantul scris.
55
este tocmai aceea de a reda omului adevaratul sau statut divino-uman, adica
de om care se indumnezieste, de om care se schimba mereu prin relatia lui
cu Dumnezeu si cu oamenii, fara sa vorbim de oameni de categoria 1, 2, 3,
4…
Nu! Nu suntem cu nimic mai prejos decat alti oameni si nici imperfecti in
comparatie cu ei, daca ne pastram integritatea morala si sociala, daca av em
scopuri adanci, clare in viata noastra si daca ne cream ca oameni viabili
pentru viata aceasta, dar si pentru cealalta.
Tocami de aceea salut orice strigat uman care ne reda inapoi demnitatea de
oameni, de romani, de crestini. Salut orice redare a umanitatii si a identitatii
proprii oricarei natii in parte, oricarei religii, oricarui partid sau grupare,
care ajuta viata si o sprijina. Nu pot sa nu fiu pentru actiunile Crucii rosii
sau a oricarui mod de a ajuta pe oameni, natura, clima. Nu pot sa nu fiu
pentru cei care respecta demnitatea si alegerile bune ale omului. Nu stau in
fata celor care vor sa munceasca, care vor sa creeze, care vor sa creeze
lucruri durabile. Nu ma opun celor care au alte idei decat mine, atata timp
cat cred in ele, se simt bine in ele si nu destabilizeaza in nici un fel climatul
interior al celorlalti.
Trebuie sa credem in cuvinte si in mesajul uman, care ne poate unii intre noi
si ne poate lumina reciproc. Daca nu credem in cuvant, in rolul sau de a ne
unii, de a ne schimba, de a ne aduce pe unii in altii nu are rost sa mai scriem.
Scrisul e inutil daca nu vrei sa te comunici.
Publicat în:
• Opinii
on at Comentarii (0)
Tags: Opinii
56
Cand creditezi prea mult o persoana
Poti sminti pe cineva si dorindu-i binele. Tu vrei sa iasa ceva bun din el iar
el iti spune ca nu doreste mai mult, ci sa il lasi asa cum este. Ce poti sa-i
faci? Il lasi asa cum este. Fiecare are dreptul sa ramana cum vrea sa ramana.
Il poti ofensa pe cineva daca stii mai multe decat el, daca esti bun cu el, daca
ii arati prea mult interes sau daca vrei sa il convingi sa fata lucruri care l-ar
umple de har.
Dar el iti vine si iti spune sa il lasi acolo unde este sau daca te-ai muncit
ceva timp cu el, ca sa il faci sa se vada la suflet, el iti spune ca era mai bine
sa il fi lasat acolo de unde l-ai luat. Adica nu e bine ca l-ai ajutat. Iti
reproseaza ca ai fost bun cu el, ca ai fost ingaduitor cu el. Cu alte cuvinte,
daca ii acorzi prea multa dragoste, vrea sa fii rau cu el, dintr-o dorinta
demonica de autobiciuire voluntara.
Exista oameni care prefera sa sufere decat sa se vindece. Vor sa ii lasi acolo.
Nu ai ce face: trebuie sa ii lasi in pace. Degeaba pe tine te doare inima.
Degeaba crezi tu ca lui i-ar fi bine sa faca un anume lucru. Daca el nu vrea
sa il faca, tot tu cazi de prost.
Astazi am avut un caz de acest fel, in care am fost rugat sa il las in pace, ca
el nu poate sa faca fata exigentelor mele. Si culmea culmilor era, ca singura
mea exigenta era aceea ca sa comunicam cat mai mult, dupa cat putem si
cand putem, dar sa comunicam. I s-a parut si asta prea mult: sa comunicam!
Atunci sa nu mai comunicam, ca sa nu ne vedem pacatele si neputintele si ca
nimeni sa nu ni le vindece. Sa fugim unii de altii, lingandu-ne ranile in cate
un colt, de teama sa nu se vada ca suntem prosti, invidiosi, fricosi, incapabili
de a vrea sa fim maturi sau incapabili de a ne asuma maturitatea foarte
exigenta a nevointei crestine.
Publicat în:
• Cuvinte duhovniceşti
57
on at Comentarii (0)
Tags: Cuvinte duhovniceşti
Mai intai de toate trebuie sa scriem citatia completa a cartii. In susul primei
pagini cu notite trebuie sa apara numele autorului, titlul cartii, traducatorul
ei, editura care a publicat-o, orasul unde a fost publicata, formatul in care ai
gasit-o sau o ai in casa sau in computer si numarul de pagini pe care il are.
Daca ai toate acestea, o poti cita foarte bine si repede mai ales. Daca avem
siteul cu un artciol sau carte, citam intreaga locatie web, adica http-ul din
susul browserului.
Trebuie sa citim luand note brute, adic parti de text pe care sa le scriem
identic ca in textul recept, pe care il citim, si la finalul textului punem
intotdeauna pagina de unde l-am luat, dar putem sa citim mai multe pagini si
sa le comentam succint, cu propriile cuvinte, specificand faptul, ca ne-am
facut comentariile pe textele sau notele infrapaginale de la pagina cutare la
pagina cutare.
Foile, caietul sau formatul electronic unde scriem trebuie sa poarte amprenta
dv. Trebuie sa scrieti in asa fel, incat sa stiti de unde sa va luati textele cu
pricina, atunci, cand peste noapte vi se cere un referat, o recenzie sau scrieti
o carte cu ele. Daca nu puneti tot felul de forme, de hasurari, de indicii
personale ca sa stiti de unde sa luati textele, nu ati citit si nici citat bine
deloc.
O citire buna inseamna niste note pe care sa stii de unde sa le iei si cum sa le
manipulezi mai bine.
58
Trebuie sa ne numerotam cu atentie foile la pagini si caietele, ca sa stim
daca ni se ia vreo pagina sau daca pierdem sau imprastiem hartiile.
Cand se termina cartea si notele noastre odata cu ea, trebuie sa punem un
sfarsit evident, pentru ca sa nu se incurce cu notele de la o alta carte.
Metoda pe care v-am prezentat-o este foarte utila intr-o munca de cercetare
cu note infrapaginale si nu contextuale. Noi preferam metoda germana de
critica textuala, in care notele apar in subsolul paginii, in asa fel incat, pot fi
urmarit de cel care ma citeste. Dezavuez metoda in care mi se da doar
bibliografia la finalul cartii, si o consider non-critica si non-academica si
consider ca notele puse in text, fara subsol al paginii, ingreuneaza citirea si o
face neproductiva.
Cunosc oameni care citesc o carte in tandem: citesc textul de deasupra liniei
si apoi notele de sub linie. Altii citesc numai textul de sus si citesc notele de-
a valma, de la un capat la altul, dupa ce citesc textul propriu-zis al cartii.
Este enervant cand notele sunt la final si trebuie sa te uti ba in fata, ba la
spatele cartii ca sa vezi sursa citata. E o ultragiere a nervilor nostri slabi,
dupa un anumit timp, care nu mai au atata rabdare.
Publicat în:
• Opinii
on at Comentarii (0)
Tags: Opinii
59
A avea abnegatie de non-beligerant
Cum reactionam cand nu stim sa reactionam sau cand nu stim in fata cui
reactionam? Cu un zambet indulgent sau printr-o dispozitie interioara care
asteapta reactia partenerului de discutie in mod pacifist.
Pentru ce m-as simti agasat de o intrebare la care pot sa raspund cu ‘nu stiu’
sau pot sa dau un raspuns dupa posibilitatile mele? Pentru ce as dori in mod
automat sa ma fac de ras, daca stiu ca nu sunt la inaltimea partenerului meu
de discutie? Si pentru ce, totusi, as avea tendinta sa neg ce spune altul, daca
eu tot nu stiu nimic din rapunsul pe care il neg?
Daca nu ne-am luptat pentru a eradica ceva din noi ( ma refer la o eradicare
duhovniceasca a neputintelor noastre) nu avem dreptul sa ne plangem ca
suntem cum suntem. Un om matur nu poate fi scuzat ca e nesimtit, ca e
mitocan, ca are apucaturi mahalagiste sau dorinta nestapanita de a-si omori
adversarii din priviri. Este inacceptabil pentru un om matur, credincios sau
necredincios, sa fie pueril la minte, incapabil sa isi exprime sentimentele,
trairile, crezurile in mod cursiv.
60
Cand spunem ca avem experienta de viata trebuie sa ne referim la faptul ca
avem un cuantum de intelegere de sine si de intelegere a lumii in care traim,
care ne permite sa formulam o axioma comportamentala general valabila
pentru om. Spre exemplu, cred pe cineva un om cu experienta de viata, daca
ajunge in mod interior la concluzia, ca a fi respectuos nu costa nimic, ci
arata noblete de caracter. Sau pe altul care ajunge la concluzia ca viata are
sensuri profunde sau ca bunatatea e cea care ne vindeca.
Iar daca din tot ce vedem si auzim si se petrece cu noi nu scoatem lucruri
care sa ne ajute, sa ne zideasca, sa ne fortifice si ramanem la impresia ca
viata e o continua revansa, o banala si stupida razbunare, pierdem toata
frumusetea unui paduri ravisante, pentru ca noi suntem atenti la tantarii ce
ne ciupesc copios.
Gust harul lui Dumnezeu atat de plin si de bogat, pe care il primim acum si
tanjesc dupa plinatatea lui. Trebuie sa fii nebun ca sa nu vrei sa fii fericit. De
fapt nici nebunii nu vor sa fie nefericiti. Probabil ar trebui sa spun altfel: ar
trebui sa fii de metal ca sa nu vrei sa fii fericit. Si fericirea e tocmai aceasta:
sa ai o inima simpla, simplificata de patimi, curatita de patimi, o constiinta
prietena noua, care sa nu ne mustre adanc, chinuitor si o bogatie de pace
dumnezeiasca, de care sa nu vrem nicidecum sa ne despartim. Da, suntem
predestinati la indumnezeire, la frumusete cu totii, la fericire. E conditia
deplin umana, pe care Dumnezeu ne-a dat-o.
Omul adevarat este cel plin de har, cel sfintit la trup si la suflet, si nu
caricatura de om, care nu vrea sa-si admita neputintele, limitarile. Iar daca
incerci sa fii prieten cu adevarul lui Dumnezeu, nu cred ca mai ai tendinta sa
te bati cu oamenii, sa negi adevarul oamenilor, ci dimpotriva doresti cu
61
nesat sa il cunosti. Cand esti ranit de acest adevar, de adevarul lui
Dumnezeu, nu vrei vesnic sa te vindeci de el.
Publicat în:
• Cuvinte duhovniceşti
on at Comentarii (0)
Tags: Cuvinte duhovniceşti
Eu nu cred in razboaie intestine intre parinti si copii, intre cei din 1940 si cei
din 2006, ci in nestiinta de a comunica intre noi si de a ne asculta reciproc.
Nu stim sa ne recunoastem nestiinta si sa pornim la un dialog intre noi,
tocmai cu ceea ce nu stim, nu cu ceea ce stim. Ceea ce stim e putin pe langa
ceea ce nu stim. Iar daca vrem sa stim cum se trai inainte, cum au trait ei,
trebuie sa ne intrebam batranii.
Daca stii sa vezi, daca stii sa asculti, daca stii sa iti notezi in inima si pe
foaie ce vezi, ce simti, ce auzi cand te intalnesti cu altii, stii sa te
imbogatesti. Daca crezi ca nu ai de invatat nimic de la cei mai mari, mai
mici sau egali cu tine, iti place sa fii mediocru.
62
obositor pentru noi ca sa ne contaminam de experienta multora. Inima simti
ca explodeaza la un moment dat de atata plin, prea plin al cunoasterii
celorlalti. Insa a sta toata ziua cu huiduieli, cu inghionteli, cu apucaturi de
huligan in relatiile cu aproapele inseamna a duce un razboi surd, prostesc,
care te va distruge mai inainte de vreme. Certurile sunt propriile noastre
arme sinucigase.
Putem invata, putem accepta tot felul de lucruri, le putem constata prezenta,
fara ca prin aceasta sa ne si raliem interior la ele. Daca noi ne luptam in
capul nostru cu faptul ca exista traficanti de droguri, proxeneti, violatori,
homosexuali, ucigasi in serie si dorim ca sa moara toti astia ca sa ne fie noua
bine, suntem utopici la culme. Nu putem schimba lumea cu bata, nici cu
pistolul si nici cu tancul. Daca vrem sa schimbam ceva, trebuie mai intai sa
ne acceptam existenta unii altora, mai buna sau mai putin buna si sa nu
facem abstractie de ea.
Daca tu cauti adevarul lui Dumnezeu nu te poate sminti nimeni. Chiar daca
nimeni nu l-ar mai cauta si tu il cauti, nu stiu ce ne-ar face sa nu il mai
cautam. Cam asa credem ca se traduce, prin rabdarea voastra, veti dobandi
sufletele voastre. Daca nu am pe cine sa rabd sau ce sa rabd, atunci ce voi
dobandi?
Publicat în:
• Opinii
on at Comentarii (0)
Tags: Opinii
63
Iertarea ca bucurie
Trebuie sa iertam atata timp cat omul care ne-a indurerat priveste senin
lucrurile, cand dovedeste ca totul a fost doar o tornada de moment. Cand
stim sa ne vedem greselile si sa ni le recunoastem putem sa iertam si sa
reprimim in cunostinta de cauza pe celalalt, pe fratele nostru, langa noi.
Iertarea care ne bucura este iertarea care constata ca are de-a face cu un alt
om, decat cu cel care ne-am suparat, cu putin in urma, pe un motiv
intemeiat. Certurile care indreapta lucrurile, care smeresc sunt duhovnicesti.
Iertarea, chiar cand nu iti este acceptata, e o mare victorie in inima ta. Chiar
daca nu esti crezut ca l-ai iertat pe cineva, daca simti ca ai facut asta, cu
64
harul lui Dumnezeu, inseamna ca poti sa te bucuri. Daca privind pe cineva,
nu ne putem bucura de el, chiar daca el nu vorbeste, nu vrea sa vorbeasca cu
noi, inseamna ca inca mai este un rest de neiertare in noi. Iertarea se face in
fata lui Dumnezeu si inseamna sa dai un paste peste ce a fost.
Insa poti ierta pe multi, dar ei sa nu te poata ierta. Daca ai stiut sa ii ierti, ii
poti accepta in mintea si inima ta, chiar daca nu vor nici macar sa te vada.
Iertarea inseamna sa te bucuri de mila lui Dumnezeu, ca poti sa uiti, sa stergi
pacatele din amintirea ta, dupa cum si El ni le sterge pe ale noastre.
Publicat în:
• Cuvinte duhovniceşti
on at Comentarii (0)
Tags: Cuvinte duhovniceşti
65
Despre smerenie ca despre aer
Ideea ca suntem destepti pentru ca am citit sau ca noi gandim numai pentru
ca avem studii inalte este iarasi o bagatela satanica pe care o credem fara sa
o mestecam. Insinuarile satanice sunt atat de vechi in viata noastra, ca unii
dintre noi nici nu mai stim cand am invatat sa mintim, sau sa plangem
pentru ca sa primim o papusa sau sa furam, pentru ca ne place ce are
celalalt.
66
De multe ori cei care par multora smeriti pozeaza intr-un fel anume, da bine
la nestiutori, pentru ca, pentru cei din urma, a fi Sfant inseamna a sta teapan,
a nu glumi niciodata, a se ruga tot timpul si, daca se poate, sa nu manance si
sa nu se duca niciodata sa se spele sau sa-si faca nevoile.
Asa ca Sfintii nu apar din prostie si nici din intamplare iar smerenia nu este
o floare la ureche, pe care sa o arati cand vrea cetateanul x si sa o dai jos,
pana vine un alt curios, ca sa ti-o pui la ureche. Aceasta e una cu toata fiinta
ta si daca ea exista in tine si nu o vad multi, inseamna ca nu au ochi sa o
vada. Marturisesc ca trairea mea pe langa Sfinti m-a facut sa ma regasesc
de-a binelea si sa pun lucrurile in ordine. Insa ordinea nu e sesizabila decat
pentru ochii profunzi ai blandetii si ai cuviintei.
Publicat în:
• Cuvinte duhovniceşti
on at Comentarii (0)
Tags: Cuvinte duhovniceşti
67
Prietenii solvabile şi cumetrii de complezenţă
Toată viaţa mea am alergat după oameni reali, integri, dintr-o bucată, care să
mă facă să uit de toate când sunt cu ei şi în faţa cărora să mă simt ca în faţa
propriei mele conştiinţe. Am găsit astfel de oameni, dar, din păcate, foarte
puţini, în comparaţie cu avântul meu după deplinătatea omului, a acelui om
fără rest, a prietenului deplin şi pentru totdeauna. M-am lovit de cele mai
multe ori de nespus de multe caricaturi umane, care mi-au lăsat un gust mar,
tocmai când credeam că lucrurile merg bine.
68
oameni şi nici nu cred că pot fi extirpate într-o lume plurală. Însă trebuie să
cunoaştem strategiile care ne fac cât mai puţin părtaşi acelora.
Atâta timp cât voi confunda colegul de serviciu sau ruda mea de-o conştiinţă
cu mine şi voi crede că îmi sunt şi prieteni, numai pentru că îmi sunt
aproape, că pe ei îi întâlnesc de multe ori în viaţă, mă înşel amarnic.
Prietenul trebuie să treacă mereu testul sincerităţii şi al fidelităţii, pe când
amicul de vorbă sau de pahar sau ruda mea, nu se va gândi la mine ca la o
parte din fiinţa lui, ci ca la o persoană fără de care poate trăi la fel de bine.
69
Publicat în:
• Articole
on at Comentarii (0)
Tags: Articole
70
în care, nevoindu-se ca să cunoască Adevărul, să-L cunoască pe Dumnezeu
şi faptele puterii Lui, adică tot sensul creaţiei Sale şi al iconomiei Sale
dumnezeieşti cu oamenii, fiinţa umană se curăţeşte de patimi şi de păcate şi
aşa, cercetând Scripturile, agoniseşte nume nemuritor.
Sfintele Scripturi erau pentru cărturarii noştri creştini, centrul vieţii, izvorul
a tot adevărul, de la care pornea orice altă scrisoare sau scriptură sau scriere.
(Cei vechi – şi vedem la Grigore Ureche – numeau Sfânta Scriptură,
Scrisoare). Model al oricărei scrieri era Scriptura Sfântă, în ideea că scrisul
este sfânt: Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minţii omeneşti,
scrisoarea , iar scrisoarea este un lucru veşnic. Când ocărăsc într-o zi pe
cineva, este greu a răbda; dar în veci? Eu voi da seamă de ale mele, câte
scriu, zicea acelasi Miron Costin.
Modul în care înţelege Miron Costin scrierea şi lectura cărţii este o filosofie
creştin-ortodoxă şi tradiţional-bizantină pe care creştinii noştri de astăzi ar
trebui să o cunoască foarte bine, care ar trebui să le fie foarte familiară, dar
care nu le este astfel, pentru că intelighenţia modernă se ruşinează cu ea şi
ezită să-i pună în lumină adevărată valoare morală şi intelectuală. În schimb,
adesea o exilează de la ochii noştri în ţinuturi îndepărtate şi umbroase ale
cunoaşterii, ca pe o persona non grata, sub eticheta de “concepţie
medievală” – şi am fost (şi noile generaţii sunt, la rândul lor) îndoctrinaţi cu
această etichetare şi cu acest punct de vedere secularist încă de pe băncile
şcolii.
Pentru cei care cercetează istoria şi cultura noastră veche, este un fapt
limpede şi de nedezminţit – chiar dacă aproape niciodată recunoscut, în
ciuda evidenţei – că toţi cărturarii noştri din vechime (nu numai ierarhii
Bisericii, ci şi boierii învăţaţi) au fost oameni profund religioşi, care, chiar şi
atunci când au studiat în străinătate – precum cronicarii ţării –, şi-au păstrat
cea mai curată gândire ortodoxă. Nu de puţine ori, aceşti cărturari erau
foarte familiari cu teologia ortodoxă tradiţională şi patristică, erau ei înşişi
posesorii unei cugetări teologice de cea mai înaltă ţinută şi de cea mai mare
mare profunzime, aşa cum au fost, spre exemplu, stolnicul Constantin
Cantacuzino sau fraţii Radu şi Şerban Greceanu.
Mai mult, domnitori precum Fer. Neagoe Basarab – autorul unei opere
parenetice (învăţături adresate fiului său, Teodosie) care este în acelaşi timp
un tratat de vieţuire creştină-isihastă – sau Sf. Constantin Brâncoveanu,
aveau schimburi epistolare cu patriarhii sau cu marii ierarhi şi teologi ai
vremii, în care erau discutate probleme de o foarte adâncă subtilitate
teologică, probleme tainice ce priveau ritmul intim duhovnicesc al vieţii ori
disticţii foarte fine care trasau limita între erezie şi ortodoxie. Sfantul
Constantin Brâncoveanu şi-a permis chiar să-l contrazică pe patriarhul
Ierusalimului, Dosithei (care a iniţiat editarea în greceşte, dar în tipografiile
71
româneşti ale Sf. Antim Ivireanul, a Sf. Fotie cel Mare, într-un tom imens,
Contra latinilor), luând apărarea unui teolog grec ce refuza să recunoască
drept ortodox termenul transsubstantiatio, şi nu s-a sfiit să considere că acel
teolog, pe nume Cariofil, avea dreptate. Pe aceeaşi temă, un boier ca Nicolae
Milescu-Spătarul (care a tradus Vechiul Testament în română pentru ediţia
Bibliei de la 1688), scria pentru catolici un manual în latină, pe care l-a
numit Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens (Manual
Steaua Orientului strălucind în Occident).
Citind istoriile literaturii române sau alte articole şi cărţi pe acest subiect, al
scriitorilor din epoca veche, am mereu impresia amară că literatura noastră
religioasă joacă rolul de Ovidiu exilat la Tomis, printre barbari. Şi cu toate
aceste, ţinem morţiş să ne recuperăm cărturarii din vechime, dar nu ca să le
redăm locul pe care îl merită, nu pentru ca să îi evaluăm onest şi să le
apreciem înalta filosofie de viaţă creştină şi demnitate morală, ci mai
degrabă pentru a ne lăuda că am avut şi noi cărturari şi cultură în Evul
Mediu, deşi ne dăm după colţ de ruşine ori de câte ori ei vorbesc despre
Dumnezeu sau exprimă concepţii scripturistic-patristice, creştin-ortodoxe,
bizantine, despre viaţă, despre societate, despre politică, despre istorie,
literatură, artă, cultură, etc., concepţii care nu rimează cu umanismul
renascentist al Apusului şi cu sensul evoluţionist-ateist al culturii europene.
Şi care e răul aici? E oare acela că nu mergem în acelaşi ritm funest de
desacralizare a vieţii cu lumea occidentală?
72
adâncime, nu la suprafaţă, căci vor afla, citind mult şi studiind, adevărata
conştiinţă creştină şi adevărata cărturărie, care trebuie să ne caracterizeze pe
noi, ca scriitori creştini-ortodocşi.
Publicat în:
on at Comentarii (0)
Tags: Literatura română din perspectivă ortodoxă, Literatură română veche,
onestitate scriitoricească, ortodoxia cărturarilor noştri, psa. gianina picioruş,
teologie pentru azi
În acest film, staruri americane dintre cele mai celebre, erau surprinse de
paparazzi în diferite ipostaze, în care, din impardonabilă neglijenţă, lăsau să
se vadă efectele îmbătrânirii sau ale kilogramelor în plus pe trupul lor, sau
erau îmbrăcate prea simplu şi modest pentru numele pe care le poartă.
Fotografiile de acest gen, luate pe furiş, erau puse în contrast cu filme de la
73
decernarea premiilor Oscar sau de la alte ocazii speciale, în care aceste
vedete arătau seducătoare, ebluisante, provocatoare în cel mai înalt grad cu
putinţă, evident, fără să permită sesizarea ridurilor sau a altor defecte
corporale.
74
şi să nu mai ai un corp perfect (după ce ai trecut de 40-50 de ani!), sau să nu
te îmbraci cât mai aiurit cu putinţă, ca să nu încalci regulile vestimentare
impuse de autoritatea caselor de modă şi a stiliştilor.
Corectarea deficienţelor corporale (sâni prea mici, riduri, grăsime care pare
excedentară şi trebuie extirpată, membre sau părţi ale corpului care trebuie
ajustate sau mărite) sau a imaginii proprii prin machiaje combinate cu
vestimentaţie fantezistă şi excentrică, ţine însă de o filosofie şi o mentalitate
profund anti-creştină, care este implantată din ce în ce mai mult şi în
societatea noastră. Asistăm tot mai des la încurajarea prin media a celor cu
posibilităţi financiare, vedete sau oameni obişnuiţi, de a apela la chirurgia
plastică, pentru a nu suferi o regretabilă insatisfacţie psihologică, în cazul că
li se pare că nu mai au succes la public sau în societate din pricina look-ului.
Psihoza ni se pare însă că este întreţinută tocmai de cei care afirmă că
oferă remediul!
75
admiratorilor, a celor care şi-au însuşit (conştient sau inconştient) aceste
ideologii fundamentate pe ura faţă de creaţia lui Dumnezeu în starea ei
pură, simplă, nesofisticată, nedenaturată. În schimb, ne confirmă nouă teza
că este inuman să fii super-vedetă şi super-om la orice oră din zi şi din
noapte!
76
acestei lumi şi de strălucirea reflectorizantă a cancanurilor în care vrea să ne
prindă. Trebuie să ne rupem de hipnoza infantilă în care trăim, ca să
descoperim viaţa adevărată în mediul haric al celor trecuţi prin Sfântul
Botez, a celor ce săvârşesc zilnic trecerea prin această viaţă sângeroasă şi
crudă, ca Israel prin Marea Roşie, fără să se ude.
Publicat în:
• Articole
on at Comentarii (0)
Tags: Articole
http://www.youtube.com/watch?v=49gemB0Oees
Cel care pierde nu este cel care nu primeste nici un talant din partea lui
Dumnezeu, adica nici un dar, ci cel care primeste mai putin decat altii, dar
nu munceste pe masura capacitatii sale reale.
Pr. Dorin
77
Publicat în:
• Video
on at Comentarii (0)
Tags: Video
Civilizatie si anarhism
http://www.youtube.com/watch?v=nHIH2HKKN2E
Pr. Dorin
Publicat în:
• Video
on at Comentarii (0)
Tags: Video
78