Professional Documents
Culture Documents
1
timp tind sa am o stare depresiva ; in acelasi mod, daca imi inconvoi spatele si fata mea ia o expresie
deprimata, incep sa am ganduri deprimante).
- fiecare comportament este dependent de stare, adica este determinat direct de starea emotiva in care
ne aflam (constatare evidenta, dar aproape intotdeauna uitata). Aceasta inseamna ca daca vrem sa
avem un anumit comportament, trebuie, in primul rand, sa cream starea emotiva adecvata, altfel ne
vom gasi in fata tuturor acelor obstacolepe care le cunoastem prea bine (acesta este, in mod evident,
un adevar absolut chiar si in domeniul comunicarii : daca vrem sa obtinem un anumit comportament
din partea cuiva, trebuie sa-l aducem mai intai in starea emotiva potrivita, altfel cuvintele noastre vor
cadea in gol).
Starile emotive dorite se pot crea doar cu putina imaginatie si vointa
In general, suntem obisnuiti sa ne gandim la reactiile noastre emotive ca la ceva straniu, care nu se afla
sub controlul nostru, ceva la care nu putem decat sa ne supunem si de care putem eventual sa ne
plangem, dar asupra caruia nu putem actiona deliberat.
Altfel spus, imi dau seama ca sunt trist sau vesel, deprimat sau entuziast, dar nu pot sa "hotarasc" in
mod constient sa incerc o anumita stare emotiva.
Pana aici suntem toti de acord.
Da ?
Bine, atunci va invit sa facem un mic experiment (sa-l faceti intr-adevar, altfel nu mai intelegeti ceea
ce vreau sa va spun).
Experimentul 1
Amintiti-va de o situatie trecuta care v-a infuriat in mod deosebit, ceva ce ati facut si, ori de cate ori va
amintiti, va infurie.
Puteti vizualiza scena, va amintiti cuvintele care s-au spus , insiruirea evenimentelor.
Sa facem scena mai antrenanta : imaginati-va totul in mod asociat, nu ca si cum v-ati vedea din
exterior, ci revazandu-va chiar pe voi ca si cum vi s-ar intampla din nou.
Concentrati-va asupra culorilor hainelor, asupra tonului cuvintelor, asupra senzatiilor fizice,
reproduceti macar pozitia corpului sau miscarile pe care le faceati.
Ati reusit ? Bine.
Este foarte probabil ca ati simtit din nou aceleasi emotii de atunci. (Va rog sa observati - accidental -
ca tocmai v-ati pus intr-o stare de furie fara nici un motiv, pur si simplu ca v-am spus eu. De fapt, voi
cititi acum o revista, restul s-a petrecut doar in mintea voastra).
In acest moment va invit sa va jucati un pic: revedeti intrega scena, dar de data aceasta in alb si negru,
ca intr-un film vechi, vazandu-va din exterior, cu persoanele care vorbesc pe nas si cu un ton foarte
ascutit.
Se schimba ceva?
Accelerati intreaga scena, ca in filmele vechi de comedie, punandu-va un acompaniament muzical
caraghios.
Ce se intampla ?
Si daca ati vedea-o in sens invers ?
Incercati acum sa reconstruiti scena initiala..
Dificil, nu-i asa ?
Si cat de mult s-a schimbat impactul emotiv pe care aceasta amintire o are asupra voastra ?
Experimentul 2
Sa facem acum un experiment in sens contrar.
Amintiti-va o data in care ati fost deosebit de multumiti de voi. incercati sa va vizualizati in interiorul
scenei, concentrandu-va asupra culorilor, cuvintelor, senzatiilor fizice.
Gata?
Acum mariti imaginea, faceti-o mai clara si mai luminoasa.. Adaugati un fond muzical adecvat si
2
revedeti scena..
Sentimentul respectiv se amplifica? Evident ca da.
Sa stergem totul si sa analizam ceea ce tocmai am facut:
- in primul rand, am descoperit ca puteam crea in noi insine o oarecare stare emotiva pur si simplu
gandindu-ne la ea sau descriind-o (este ceea ce ni se intampla cand citim un roman; altfel ar trebui sa-
mi explicati cum se intampla ca niste semne pe hartie sa produca in noi emotii). Si in mod sigur stiti
perfect cum sa procedati, pentru ca faceti chiar acest lucru de fiecare data cand va enervati sau va
bucurati pentru ceva ce s-a intamplat in trecut.
- in al doilea rand, mai presus de orice, am descoperit ca putem actiona asupra amintirilor noastre
schimband impactul emotiv pe care il au asupra noastra si, in consecinta, asupra comportamentului
corespunzator.
Aceasta se intampla pentru ca nu atat imaginea in sine este cea care determina raspunsul emotional,
cat microcomponentele din care se compune, cum bine stiu expertii in publicitate.
Altfel spus, actionand asupra "submodalitatilor" (acesta este termenul tehnic) se schimba semnificatia
starii emotive a unei imagini: putem sa o clarificam sau sa o sufocam, sa o marim sau sa o micsoram,
sa o facem statica sau sa-i dam miscare, cu sau fara muzica etc.
Putem deci sa fim regizorii mintii noastre si, in consecinta, stapanii, si nu sclavii ei, doar creand starea
emotiva care duce la comportamentul dorit.
De exemplu, in legatura cu amintirile care pot provoca stari depresive, in timp ce este extrem de dificil
sa alungam din minte, cu vointa, un gand neplacut , este extraordinar de usor sa-i micsoram volumul,
imaginea si, in final, sa-i facem o poza si sa-i dam foc.
Veti constata surprinsi ca vindecarea este totala.
Inca nu credeti ca va puteti controla emotiile?
Incercati cateva experimente, de felul celor de mai sus, si chiar si cu putinul pe care vi l-am spus, veti
ramane uluiti de ceea ce veti reusii sa faceti.
(Un avertisment: veti descoperii ca este vorba de un mod de interventie extrem de puternic si
modificarile pe care le veti face asupra imaginilor tind sa se lege permanent de amintirea originala,
modificand-o in sensul modificarii facute - amplificare sau diminuare. Lucrati inteligent!)
-//-