Oamenii se mai schimba. In bine, in rau, cum vrea soarta. Oamenii mai si pierd.

Pierd iubiri, sentimente, pierd alti oameni, pentru care candva, ar fi facut ori ce... Oamenii, nu stiu sa specieze ceea ce au. Vesnica poveste. Si apoi, intr-un moment de sinceritate imbibata in alcool, isi aduc aminte. Si suna, tocmai pe c ei pe care i-a ignorat... tocmai pe cei pe care candva, i-a ranit. Tare, profund , constient. DA. CONSTIENT. Asta ma doare. Pentru ca niciodata nu o sa condamn inconstienta. Niciodata nu o sa critic un om care-mi face rau, dar care stiu ca e prost, ca nu stie de capul lui... Minciunile sunt dulci. Trebuie traite. Nu am timp sa caut adevaruri , in trupuri care sunt din nastere mincinoase si compromise. Nu am timp sa dezleg rebusuri, in care oamenii se joaca cu visele, cu trairile, cu sentimentele. Nu am timp sa iau adevarul de jos, desi ma-mpiedic uneori de el. E mai dulce minciuna