Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
-Psihopatologia-şi-psihoterapia-copilului-SUPORT-CURS

-Psihopatologia-şi-psihoterapia-copilului-SUPORT-CURS

Ratings: (0)|Views: 84 |Likes:
Published by TheoDora
PSIHOLOGIA COPILULUI
PSIHOLOGIA COPILULUI

More info:

Published by: TheoDora on Apr 02, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/22/2013

pdf

text

original

 
Psihopatologia şi psihoterapia copilului
PROF : Elena Anghel
 Conţinuturi tematice
1.
Elemente de psihopatologia copilului şi adolescentului – precizări conceptuale şi repere de analiză aletulburărilor psihice la vârsta copilăriei şi adolescenţei;
2.
Elemente de nozografie (marile categorii nozografice), evaluare psihopatologică şi psihodiagnostică acopilului şi adolescentului;
3.
Evaluarea şi psihodiagnoza sistemului familial din care provine copilul sau adolescentul;4.Noţiuni introductive privind consilierea şi psihoterapia copilului şi adolescentului de tip experienţial;
5.
Abilităţi necesare consilierului şi psihoterapeutului experienţial în lucrul cu copiii/adolescenţii şifamilia acestora6.Relaţia de consiliere / terapeuticu copilul şi familia acestuia
7.
Relaţia de consiliere / terapeutică cu adolescentul şi familia acestuia;8.Consilierea şi psihoterapia copilului si adolescentului în cadrul contextului familial obiective,ipoteze de lucru, plan terapeutic;
9.
Metode şi tehnici experienţiale de consiliere şi psihoterapie a copilului si adolescentului în contextfamilial – exemplificări, studii de caz;
10.
Grupul experienţial de dezvoltare personală la copii şi adolescenţi;
11.
Grupul experienţial centrat pe optimizarea relaţiilor copii-părinţi, adolescenţi-părinţi;
Bibliografie
Anghel, Elena, Vasile, Diana,
Optimizarea personală a adolescentelor din centrele de plasament 
, CentrulParteneriat pentru Egalitate, 2004;Bălan, Elena, Anghel, Elena,
 Fete şi băieţi. Parteneri în viaţa privată şi publică”
, Editura Nemira,Bucureşti, 2003;British Association of Dramatherapists, Schater G., Courtney R.,
 Drama in Therapy
,
Volume I: Children
,Drama Book Specialist (Publishers), New York, 1981;Capacchione, Lucia,
 Recovery of Your Inner Child 
, A fireside Book Published by Simon & Schuster, NewYork, 1991;Corey, Gerald ‚
Groups- Process and Practice
, Brooks / Cole Publishing, Corey, L., Company, Montery,California, 1988;Dalley, T.,
 Art Psychotherapy Groups
, în Dwivedik – “Group work with Children and Adolescents”,Jessica Kingsley Publishers, London and Bristol, Pennsylvania, 1996;DSM IVIrwin, E,
 Play, Fantasy and Symbols: Drama with Emotionally Disturbed Children
, în Schater, G.,Courtney, R.,
 Drama in Therapy
, Volume I: Children, Drama Book Specialists (Publishers), New York,1981, p.113;Irwin, E; Rubin, J.; Shapira, M.,
 Art and Drama: Parners in Therapy
, în Schather, G.; Courtney, R.
 Drama in Therapy
, Volume I: Children, Drama Book Specialists (Publishers), New York, 1981, p. 197;Mitrofan, Iolanda,
Orientarea experienţială în psihoterapie Dezvoltare personală, interpersonală,transpersonală
, Editura SPER, Colecţia Alma Mater, Bucureşti, 2000;Mitrofan, Iolanda,
Terapia unificării, abordare holistică a dezvoltării şi a transformării umane
, EdituraSPER, Colecţia „Anim”, Nr. 3, Bucureşti 2004;Mitrofan, Iolanda, Stoica, Denisa,
 Analiza transgeneraţională în terapia unificării
, Editura SPER,Colecţia „Anim”, Nr 6, Bucureşti, 2005;Mitrofan, Iolanda, Psihoterapie (repere teoretice, metodologice şi aplicative), Editura SPER, 2008Munteanu, Anca, Psihologia copilului şi a adolescentului, Editura Augusta, Timişoara; 1998 ;
CURS 2 Clarificări conceptuale
1
 
În Dicţionarul de Psihologie Larousse (Nobert Sillamy, pag. 190, 1991), psihopatologia sau psihologia patologică este definită ca disciplină având drept obiect studiul tulburărilor de comportament,de conştiinţă şi de comunicare, situându-se la jumătatea drumului dintre psihologie şi psihiatrie. Ea îşi propune mai întâi să înţeleagă faptul patologic printr-un efort de pătrundere în universul morbid alsubiectului, sesind semnificia simptomului a cum este trăit de acesta. În al doilea nd, psihopatologia caută să explice stabilind relaţiile de cauzalitate între fenomenele observate. În sfârşit, eacaută să deducă legile generale de funcţionare ale proceselor mintale şi completează abordarea clinică prinmetode experimentale (studiul nevrozelor provocate la animale, de exemplu), teste şi statistică.Pedopsihiatria este definită de acelaşi autor (op. cit. 1991) ca o specialitate medicală având dreptobiect depistarea şi tratamentul maladiilor mintale ale copilului şi adolescentului. Ca disciplină autonomă, pedopsihiatria este de origine recentă.Psihopatologia copilului abordează tulburările psihice şi de dezvoltare din perspectivamecanismelor psihice explicative, a contextului multifactorial cauzal (biologic, familial şi socio-educaţional) şi al efectelor dezadaptative pe termen scurt şi pe termen lung, în evoluţia copilului. Ea oferă baza teoretică, psihodiagnostişi experimentală pentru intervenţia profilactică şi curativă de tipeducaţional şi psihoterapeutic.Tulburările de comportament şi emoţionale ale copilului ale copilăriei şi adolescenţei ocupă ceamai mare parte a problematicii, dar pot fi incluse aici şi acele simptome fizice, “psihosomatice” precumcefaleea, insomniile, vărsăturile etc.Întârzierile în dezvoltare şi problemele de învăţare generale sau specifice fac şi ele parte din problematica psihopatologică a copiilor şi adolescenţilor. Factorii de mediu sunt importanţi din punct devedere cauzal pentru psihopatotolgia copilului, aceştia fiind frecvent asociaţi cu o serie de tulburări aledezvoltării emoţionale, cognitive şi comportamentale.Pentru că dezvoltarea copilului este atât de strâns legată de calitatea îngrijirii şi educaţiei primite,corectarea unor neajunsuri sau greşeli în educare şi îngrijire este adesea văzută ca parte integrantă a procesului de recuperare psihopatologică a copilului sau adolescentului.Este important să reamnintim că, deşi de obicei problemele copiilor pot fi foarte bine văzute caapărând din intereacţiunea dintre copil, familie şi mediul înconjurător, existotuşi într-un număsemnificativ de cazuri (ca autismul infantil, de exemplu) tulburări primare serioase, cu o etiologie şiabordare terapeutică deosebită care necesită specialişti în domeniu.
Caracteristici ale practicii psihopatologiei copilului şi adolescentului
1.Arareori consultaţia este solicitată de copil sau adolescent. El este adus de adulţi, de obicei părinţii, care consideră care consideră că un anumit aspect al comportamentului sau al dezvoltării copiluluieste anormal.Foarte multe lucruri depind aşadar de atitudinile şi toleranţa adulţilor şi de felul în care ei percepcomportamentul copilului. Copii sănătoşi pot fi aduşi la medic de părinţi sau profesori exagerat de anxioşisau prea pretenţioşi, în vreme ce alţi copii cu tulburări severe sunt lăsaţi fără îngrijire medicală sau psihologică. Un factor corelat este reprezentat de faptul că problema psihopatologică a unui copil poate fio reacţie faţă de tulburările altui membru al familiei.2.Copiii sunt în general mai puţin capabli să se exprime în cuvinte. Diagnosticul se va baza maimult pe observaţiile comportamentului copilului făcute de părinţi, profesori, examinator si alte persoanesemnificative din via acestuia. În aceste condii contactul cu copilul este îngreunat, iadiagnosticianul /consilierul / terapeutul va trebui să-şi dezvolte compensator o bună capacitate empatică, oobservare şi interpretare judicioase şi de fineţe a semnelor corporale, o abilitate de a face o „lecturăcorporală“ care să permită descifrarea mesajelor simbolice mimico pantomimice, kinestezice, respiratoriietc. în directă corelaţie cu problemele emoţionale sau cu gândurile inexprimabile sau greu exprimabile alecopilului.Pentru a se evita pe cât posibil erorile de interpretare şi pentru a se formula un diagnostic cât maiaproape de realitatea fenomenologică a copilului şi a sistemului său familial şi socio-educaţional estenecesar ca specialistul să-şi dezvolte câteva abilităţi şi capacităţi care îi asigură competenţa:
2
 
- arta şi ştiinţa de a obţine un istoric al evoluţiei copilului cât mai complet şi mai puţin viciat deinterpretări personale, raţionalizări sau confabulaţii compensatorii (ale părinţilor, dar şi ale copilului);- un tablou obiectiv al caracteristicilor comportamentale şi cognitive ale copilului, ca şi almanifestărilor diferite, survenite la un moment dat, implicate în perturbarea sa sau a relaţiilor sale cu ceiapropiaţi;- o bună evaluare a gradului de implicare emoţională şi a motivaţiilor personale ale celor careobservă sau solicită consultarea copilului;- o evaluare adecvată a mediului familial şi şcolar, adică posibilitatea de a elabora un diagnostic profesionist, pertinent, al relaţiilor familiale şi sociale (v. psihodiagnoza familială şi conjugală, sistemicăşi transgeneraţională).3. Medicamentele sunt mai puţin folosite în cazul psihopatologiei copiilor.Strategia profilactică şi curativă accentuează asupra valenţelor terapiei de familie şi de mediu, ale psihoterapiei individuale şi de grup şi ale tuturor demersurilor educaţionale, creativ-active şi de suportcare să redirecţioneze copilul pe traiectoria unei afirmări, dezvoltări şi maturizări optime.A hotărî ce este normal/anormal în comportamentul copilului se bazeazăpe repere ce permit evaluarea stadiului şi nivelului de dezvoltare (maturizare) psihică,pe durata, frecvenţa, intensitatea şi consecinţele tulburării sau perturbării.(Ca exemplu, urinatul în pat în mod repetat poate fi considerat normal la un copil de 3 ani, dar esteanormal la unul de 7 ani.)Pentru a judeca aşadar dacă vreunul din aspectele emoţionale, sociale sau intelectuale esteanormal, acestea trebuie comparate cu limitele normalului pentru grupul de vârstă respectiv.
Criterii ale dezvoltării psihice pentru un diagnostic diferenţial al normalităţii vs. anormarmalităţiidezvoltării copiilor şi adolescenţilor 
Primul an de viaţă:· Dezvoltare motorie şi socio-afectivă rapidă: la trei săptămâni copilul zâmbeşte neselectiv, apoi laşase luni surâde preferenţial, selectiv, iar la 8 luni apare frica de separare de mamă, absenţa sauîndepărtarea acesteia generându-i stări de nelinişte, anxietate, plâns, mică agitaţie. Calitatea ataşamentuluiemoţional faţă de mamă şi de părinţi sau apropiaţi exprimă gradul de sănătate psihică a copilului. O relaţiecaldă şi sigură, suportivă cu copilul este baza sănătăţii emoţionale de mai târziu şi deschide drumul uneisocializări calme şi eficiente.· Orar ordonat de somn şi alimentaţie, cu îmbogăţirea şi diversificarea progresivă a principiilor alimentare, fără respingeri şi crize semnificative. Experimentarea primei separări semnificative de mamă – înţărcarea sau trecerea de la alăptarea la sân la alimentaţia autonomă.· Descoperirea şi explorarea senzorio-motorie a obiectelor din jur, învăţarea primelor relaţii cauzalesimple, precum şi a relaţiilor spaţiale.· Rostirea primelor cuvinte simple, după exersarea sunetelor şi a silabelor, la sfârşitul primului an deviaţă. Dezvoltarea progresivă a posturii şi a mersului biped incipient. Al doilea an de viaţă:· Dezvoltare motorie rapidă, cu perfecţionarea mersului biped, ceea ce îi conferă un grad mai mare deautonomie.· Comportamentul de ataşare este bine stabilit (începe caute aprobarea părinţilor, este anxios cândei nu sunt de acord cu el şi începe să înveţe să-şi controleze comportamentul).· Apar şi se manifestă emoţiile de mânie în contextul experimentării frustraţiei în conduitaexploratorie. Treptat învaţă să accepte constrângerile.· Leagă două-trei cuvinte într-o propoziţie. Etapa preşcolară (2-5 ani):· Se dezvoltă rapid capacităţile cognitive şi creşte complexitatea limbajului.
3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->