Pãstorul Arhidiecezei 1

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Din
Din an
an în
în an
an spre
spre mântuire
mântuire
Advent
Advent 2008
2008
Omul cunoaºte mersul anotimpurilor pe care natura i le oferã: ºtie ce-i dã în mod obiºnuit fiecare anotimp ºi nu se simte în
largul sãu când natura nu respectã mersul ei normal; când, de exemplu, în loc de zãpadã vine ploaie, în loc de cãldurã vine
frigul, în loc de apã vine secetã.
La fel, creºtinul trebuie sã dea atenþie modului în care se succed anotimpurile spirituale pe care i le oferã liturgia Bisericii.
Când nu este sensibil la tonul liniºtit sau dramatic al celebrãrilor liturgice desfãºurate de-a lungul anului bisericesc, omul se
priveazã de o adevãratã bogãþie providenþialã pe care Dumnezeu a pus-o la dispoziþia sa, ºi nu profitã de acele ocazii preþioase
care l-ar ajuta sã creascã în înþelepciune ºi har. Sã ne amintim de cea care avea sã devinã Sfânta Tereza a Pruncului Isus: seara
ascultã lecturile propuse de liturgia anului liturgic ºi astfel ajunge sã înþeleagã sensul sãrbãtorilor, simte iubirea Bisericii faþã de
ea ºi „aude” chemarea sã aibã curajul sã devinã sfântã.
Cu prima duminicã din Advent începe sã se desfãºoare în timp noul an liturgic conform calendarului pe care îl propune
Biserica. La fel se întâmplã la noi la catolici ca ºi la ortodocºi, numai cã ei au început Adventul înaintea noastrã. Este aºadar acum
Anul Nou bisericesc. Dar câþi oameni ºtiu aceasta? ªi câþi, ºtiind-o, vor trãi acest An Nou? Totuºi, Biserica, fãrã sã se descurajeze,
îºi face cunoscutã activitatea sa din timpul anului bisericesc. Iatã ce ne spune în acest sens Constituþia despre liturgie, Sacrosanctum
Concilium: „Sfânta Maicã Bisericã socoteºte de datoria ei sã celebreze printr-o comemorare sacrã, în anumite zile din cursul
anului, opera mântuitoare a Mirelui sãu divin. În fiecare sãptãmânã, în ziua pe care a numit-o duminicã, ea sãrbãtoreºte
Învierea Domnului, pe care, o datã pe an, o celebreazã împreunã cu fericita Lui pãtimire, prin marea solemnitate a Paºtelui. Pe
lângã aceasta, ea desfãºoarã în ciclul anual întregul mister al lui Cristos, de la Întrupare ºi Naºtere pânã la Înãlþare, la ziua
Rusaliilor ºi pânã la aºteptarea fericitei speranþe ºi a venirii Domnului. Celebrând astfel misterele Rãscumpãrãrii, ea deschide
credincioºilor comorile virtuþilor ºi meritelor Domnului sãu, actualizându-le într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca astfel
credincioºii sã vinã în contact cu ele ºi sã se umple de harul mântuirii” (nr. 102).
Biserica îºi dã seama cã puþini sunt cei care dau atenþie acestei cãi liturgice de cunoaºtere a tainelor lui Cristos; ºi totuºi ea nu
renunþã sã înveþe cã „credincioºii trebuie sã ia parte la liturgie cu suflet drept, conformându-ºi gândul celor rostite cu glasul, ºi sã
coopereze cu harul divin, pentru a nu-l primi în zadar” (nr. 11).
La începutul Adventului nu avem nevoie de multe cuvinte ca sã intrãm în atmosfera de aºteptare specificã acestui timp. Iatã
cuvintele cu care începe Sfânta Liturghie din prima Duminicã din Advent: „Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu; Dumnezeul
meu, în tine mã încred. Sã nu fiu dat de ruºine! Sã nu-ºi batã joc de mine duºmanii mei; cãci toþi cei care te aºteaptã nu vor
rãmâne de ocarã” (Ps 24,1-3). Aºa precum Dumnezeu ne-a apãrat de duºmani în trecut, la fel ne va pãzi ºi-n viitor, mai ales când
greutãþile vor face aproape sã disparã încrederea.
Nota caracteristicã a Adventului este precizatã într-un paragraf al normelor pentru anul liturgic ºi pentru calendar. „Adventul
este timp de pregãtire la Sãrbãtoarea Crãciunului, în care se aminteºte prima venire a Fiului lui Dumnezeu printre oameni, ºi în
acelaºi timp spiritul este cãlãuzit spre aºteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos la sfârºitul lumii” (nr. 39).
Nu trebuie pierdutã din vedere aºadar dubla semnificaþie a Adventului referitor la cele douã veniri. Fiecare venire (advent)
cere o pregãtire; venirea începutului vieþii ca ºi venirea sfârºitului acesteia, în mod normal „cautã” o pregãtire. Adventul ne
deschide perspectiva începutului vieþii ca om a Fiului lui Dumnezeu ºi, în acelaºi timp, ne prevesteºte venirea lui ca judecãtor.
Timpul de Advent ne cheamã la rugãciune: rugã de mulþumire pentru cã Tatãl ni l-a dãruit pe Fiul sãu nãscut din Maria
pururea Fecioarã, rugã sã fim gãsiþi în ora morþii pregãtiþi ºi cu fãcliile aprinse.
Noi aºteptãm ca anotimpurile sã fie normale în ritmul ºi manifestarea lor; ºi Dumnezeu vrea sã ne gãseascã aºteptându-l în
veghere ºi în iubirea care toate le sperã.
2 Magisteriu
Din alocuþiunile
Sfântului Pãrinte
la rugãciunea Angelus
Darurile primite de la Cristos
se multiplicã dãruind! (16 noiembrie)
Cuvântul lui Dumnezeu din penultima duminicã a anului liturgic
ne invitã sã fim vigilenþi ºi perseverenþi în aºteptarea întoarcerii
Domnului Isus, la sfârºitul timpurilor. Pagina evanghelicã
povesteºte cunoscuta parabolã a talanþilor, relatatã de
evanghelistul Matei (25,14-30). „Talantul” era o anticã monedã
romanã, de mare valoare, ºi datoritã popularitãþii acestei parabole
a devenit sinonim cu aptitudinea personalã, cu talentul pe care
omul este chemat sã-l facã sã rodeascã. În realitate, textul vorbeºte
despre „un om care, având de plecat într-o lungã cãlãtorie, i-a
chemat la el pe servitorii sãi ºi le-a încredinþat avuþia sa” (Mt 25,14).
Omul din parabolã îl reprezintã pe Cristos însuºi, servitorii sunt
ucenicii, iar talanþii sunt darurile pe care Isus le încredinþeazã lor.
De aceea, asemenea daruri, pe lângã calitãþile naturale, reprezintã
bogãþiile pe care Isus ni le-a lãsat ca moºtenire, ca sã le facem sã
rodeascã: Cuvântul Sãu, depozitat în Sfânta Evanghelie; Botezul,
care ne reînnoieºte în Duhul Sfânt; rugãciunea Tatãl nostru pe care
o înãlþãm la Dumnezeu ca fii uniþi întru Fiul; iertarea Sa, pe care
ne-a poruncit sã o purtãm tuturor; sacramentul Trupului Sãu jertfit
ºi al Sângelui vãrsat. Într-un cuvânt: Împãrãþia lui Dumnezeu, care
este El însuºi, prezent ºi viu în mijlocul nostru.
Aceasta este comoara pe care Isus a încredinþat-o prietenilor
Sãi, la capãtul scurtei Sale existenþe pãmânteºti. Parabola de astãzi
insistã asupra atitudinii interioare cu care sã primim ºi sã valorizãm
acest dar. Atitudinea greºitã este cea a fricii: servitorul, cãruia îi
este fricã de stãpânul sãu ºi se teme de întoarcerea lui, ascunde
moneda în pãmânt ºi ea nu produce nici un rod (…) Dar parabola
pune mai bine în relief roadele bune aduse de ucenicii care, fericiþi
de darul primit, nu l-au ascuns cu teamã ºi gelozie, ci l-au fãcut
sã rodeascã, împãrþindu-l cu alþii, împãrtãºindu-l. Da, ceea ce
Cristos ne-a dat se multiplicã dãruind! Este o comoarã menitã sã
fie cheltuitã, investitã, împãrþitã cu toþi, cum ne învaþã acel mare
administrator al talanþilor lui Isus care este apostolul Paul.
Mesajul central priveºte, însã, spiritul de responsabilitate cu
care sã primim Împãrãþia lui Dumnezeu: responsabilitate faþã de
Dumnezeu ºi faþã de umanitate. Întruchipeazã în mod desãvârºit
aceastã atitudine a inimii Fecioara Maria care, primind cel mai
preþios dintre daruri, pe Isus însuºi, l-a oferit lumii cu imensã iubire.
Împãrãþia lui Dumnezeu nu este o chestiune
de onoruri ºi de aparenþe
(23 noiembrie)
Celebrãm astãzi ultima duminicã a anului liturgic,
Solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele universului.
ªtim din Evanghelii cã Isus a refuzat titlul de rege când acesta
era înþeles în sens politic, dupã criteriul „capilor naþiunilor” (cf.
Mt 20,25). În schimb, în timpul pãtimirii, el a revendicat o
regalitate singularã înaintea lui Pilat, care l-a întrebat explicit:
„Aºadar, eºti rege?”, ºi Isus i-a rãspuns: „Tu spui cã sunt rege”
(In 18,37); puþin înainte însã declarase: „Împãrãþia mea nu este
din lumea aceasta” (In 18,36). De fapt, regalitatea lui Cristos este
revelaþie ºi actualizare a celei a lui Dumnezeu Tatãl, care conduce
toate lucrurile cu iubire ºi cu dreptate. Tatãl i-a încredinþat Fiului
misiunea de a da oamenilor viaþa veºnicã iubindu-i pânã la jertfa
supremã ºi, în acelaºi timp, i-a conferit puterea de a-i judeca,
din moment ce s-a fãcut Fiu al omului, în toate asemenea nouã
(cf. In 5,21-22.26-27).
Evanghelia de astãzi insistã tocmai pe regalitatea universalã
a lui Cristos judecãtor, prin minunata parabolã a judecãþii finale,
pe care Sfântul Matei a aºezat-o imediat înainte de povestirea
Pãtimirii (25,31-46). Imaginile sunt simple, limbajul este popular,
dar mesajul este extrem de important: este adevãrul despre
destinul nostru ultim ºi criteriul cu care vom fi evaluaþi. „Am fost
flãmând ºi voi mi-aþi dat sã mãnânc, am fost însetat ºi voi mi-aþi
dat sã beau, am fost strãin ºi voi m-aþi primit” (Mt 25,35) ºi aºa
mai departe. Cine nu cunoaºte aceastã paginã? Face parte din
civilizaþia noastrã. A marcat istoria popoarelor de culturã creºtinã:
ierarhia de valori, instituþiile, multiplele opere de binefacere ºi
sociale. Într-adevãr, împãrãþia lui Cristos nu este din aceastã lume,
dar poartã la îndeplinire tot binele care, mulþumim lui Dumnezeu,
existã în om ºi în istorie (...)
Dragi prieteni, împãrãþia lui Dumnezeu nu este o chestiune de
onoruri ºi de aparenþe,ci, cum scria Sfântul Paul, este „dreptate, pace
ºi bucurie în Duhul Sfânt” (Rom 14,17). Domnului îi stã la inimã binele
nostru, ºi anume ca fiecare om sã aibã viaþa, ºi ca mai ales fiii sãi
mai „mici” sã poatã intra la ospãþul pe care el l-a pregãtit pentru toþi
(…). În împãrãþia sa veºnicã, Dumnezeu îi primeºte pe toþi cei care
se strãduiesc, zi de zi, sã punã în practicã cuvântul sãu.

În preajma
În preajma Adventului,
Adventului,
pãrinþii Fericiþi ai unui copil sfânt
„Aveam numai
exemple bune în jurul
meu. ªi, evident, voiam sã
le urmez”, va scrie Sfânta
Tereza a Pruncului Isus,
referindu-se mai cu
seamã la pãrinþii ei – Louis
Martin ºi Zélie Marie
Guérin – care au trãit în
secolul al XIX-lea,
ducându-ºi zilnic viaþa în
prezenþa lui Dumnezeu, educându-ºi copiii,
înfruntând cu credinþã durerile ºi dificultãþile
ºi arãtându-ºi iubirea milostivã faþã de cei
nevoiaºi. Anul acesta, pe 19 octombrie,
pãrinþii Micii Tereza au fost beatificaþi, fiind
al doilea cuplu din istoria Bisericii care a fost
ridicat la cinstea altarelor.
Pe 21 octombrie 2001, papa Ioan Paul
al II-lea îi beatifica pe soþii italieni Luigi ºi
Maria Beltrame Quattrocchi. Dar ce aveau
într-atât de special? La antifona „Angelus”
din 19 octombrie a.c., Benedict al XVI-lea
îi descrie astfel pe pãrinþii misticei
carmelite: „Prin viaþa lor de cuplu
exemplar, ei au vestit Evanghelia lui
Cristos. ªi-au trãit cu înflãcãrare credinþa
ºi au transmis-o în familia lor ºi celor din
jur. Rugãciunea lor în comun sã fie izvor
de bucurie ºi de speranþã pentru toþi
pãrinþii ºi pentru toate familiile!” Cât despre
soþii Beltrame Quattrocchi, Ioan Paul al
II-lea spunea, în omilia din ziua beatificãrii:
„Aceºti soþi au trãit iubirea conjugalã ºi
slujirea vieþii în lumina Evangheliei ºi cu
mare intensitate umanã. ªi-au asumat cu
deplinã responsabilitate datoria
colaborãrii cu Dumnezeu în procreare,
dedicându-se cu generozitate fiilor pentru
a-i educa, a-i cãlãuzi ºi a-i orienta în
descoperirea planului sãu de iubire”.
Viaþã datã cu preþul vieþii
Era în 1913, când Maria Corsini –
cãsãtoritã cu Luigi Beltrame Quattrocchi pe
25 noiembrie 1905 – rãmâne însãrcinatã
cu al patrulea copil; însã complicaþiile care
apar în cursul sarcinii îi fac pe cei mai
renumiþi ginecologi italieni de atunci sã
dea un verdict
drastic, ºi
a n u m e ,
necesitatea
absolutã a
avortului, în
încercarea de
a salva mãcar
mama. Dar
cei doi refuzã
„terapia”
avortului ºi se încredinþeazã cu totul
Providenþei divine, continuând sã
parcurgã cu încredere viaþa, zi dupã zi,
precum boabele unui rozariu de durere.
Medicii spuneau cã pruncul avea ºanse
sã se nascã viu, sã trãiascã, dar mama
ar fi murit, lãsând în urmã alþi trei copii ºi
un soþ vãduv. Dar, în lunea din Sãptãmâna
Mare a anului 1914, se naºte Enrichetta,
iar mãmica fetiþei este ºi ea salvatã. Prin
voinþa Domnului, trãiesc amândouã ºi îºi
continuã cu toþii viaþa de familie
încredinþatã Celui de Sus, participând zilnic
la Sfânta Liturghie, împãrtãºindu-se,
gãsind întotdeauna timp în cursul zilei
pentru rugãciune comunã ºi, mai ales,
pentru Rozariu.
Sfinþenie transmisã copiilor
Soþilor Louis Martin ºi Zélie Marie
Guérin li s-au nãscut nouã copii, din care
au trãit doar cinci. Cinci fete, cinci surori,
toate devenite cãlugãriþe. La fel ºi cei patru
fii ai familiei Beltrame Quattrocchi, care au
rãspuns cu toþii chemãrii la viaþa
consacratã.
Miracole în pãmânt italian
Atât miracolul atribuit soþilor Louis
Martin ºi Zélie Marie Guérin, cât ºi cel
înfãptuit prin mijlocirea soþilor Beltrame
Quattrocchi se leagã de Italia. Micuþul
Pietro Schilirò, milanez, are azi ºase ani.
S-a nãscut cu grave probleme respiratorii
ºi era în pericol de moarte iminentã, dupã
pãrerea generalã a medicilor. Antonio
Sangalli, preot carmelit, prieten ºi pãrinte
spiritual al cuplului, a alergat la spital
Pelerin la Vatican 3
purtând cu el o imagine a pãrinþilor Sfintei
Tereza, îndemnându-i sã invoce ajutorul
lor, cãci ei – care pierduserã patru copii la
vârste fragede – le cunoºteau durerea ºi
nu i-ar fi lãsat pradã disperãrii. ªi aºa a
fost. Pãrinþii sfintei din Lisieux au ascultat
acel strigãt de durere ºi au mijlocit pentru
vindecarea fiului lor.
Miracolul care a dus la beatificarea
soþilor Beltrame Quattrocchi este
vindecarea miraculoasã a unui tânãr
italian, Gilberto Grossi, astãzi un foarte
apreciat neurochirurg. Suferea de o gravã
maladie a oaselor, care-l þintuia într-un
scaun cu rotile ºi în faþa cãreia medicina
se dovedise neputincioasã.
Douã miracole fãcute unor italieni prin
mijlocirea a douã cupluri de soþi care au
dus o viaþã de sfinþenie, rãmânând uniþi în
sacramentul cãsãtoriei în ciuda multor
vitregii din existenþa lor.
Faptul cã cele douã minuni s-au
întâmplat unor italieni ar putea fi vãzut ºi
ca un semnal transmis familiilor italiene din
zilele noastre devenite, prin fragilitatea lor
ºi prin uºurinþa cu care se scindeazã, un
prototip al familiei moderne; ar putea fi
înþeles, de asemenea, ca un îndemn la
unitate, la „calea cea micã” a sfinþeniei.
La fel, recenta beatificare a pãrinþilor
Sfintei Tereza a Pruncului Isus, în preajma
Adventului 2008, ar putea fi înþeleasã ca o
chemare, din partea Bisericii, la o
valorizare a familiei, prin imitarea
puternicelor mãrturii de credinþã pe care
aceºti soþi le-au dat pe parcursul vieþii lor
pãmânteºti.
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
4 Cateheze pentru familii
Catehezele
anului paulin
Sub mottoul „Nu mai trãiesc eu, ci
Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20), sub
care se desfãºoarã itinerarul catehetic cu
familiile în parohii, închinat anului paulin,
Centrul Diecezan de Pastoraþie a Familiilor
împreunã cu Asociaþia Familiilor Catolice
(AFC) Vladimir Ghika au început
desfãºurarea misiunilor în parohiile
Arhidiecezei de Bucureºti. Prima temã a
misiunilor vizeazã pericopa din cartea
Faptele Apostolilor (18,1-4.18-19.24-26),
care descrie activitatea apostolului Paul
alãturi de soþii Priscila ºi Acvila.
În prima duminicã de misiune, 9
noiembrie, câþiva reprezentanþi ai AFC
“Vladimir Ghika” au fost prezenþi la Sfânta
Liturghie de la ora 11:00, la parohia Sfinþii
Petru ºi Paul din Bãneasa
Bãneasa. Cu acest
prilej, toþi cei care luaserã parte la Sfânta
Liturghie au participat la o meditaþie
asupra primei teme a anului paulin.
Pãrintele paroh i-a prezentat enoriaºilor
pe reprezentanþii AFC, iar unul dintre
aceºtia, Bogdan Radu, a luat cuvântul
pentru a vorbi despre activitatea AFC.
S-au accentuat trei idei principale: 1) AFC
a fost creatã la îndemnul arhiepiscopului
de Bucureºti, ÎPS Ioan Robu; 2) cu scopul
principal de a imbunãtãþi viaþa spiritualã
a familiilor catolice din Arhidiecezã ºi 3)
AFC trebuie sã creascã în mod organic,
prin venirea în rândurile ei a cât mai
multor credincioºi din parohiile
Arhidiecezei. Pãrintele paroh, Mihai
Mãrtinaº, a fãcut un scurt comentariu
asupra relaþiei de colaborare ºi prietenie
dintre soþii Acvila ºi Priscila ºi Sfântul Paul,
referindu-se îndeosebi la misionarismul
lor, fãcând astfel ºi o paralelã între
misionarismul acestor soþi creºtini de la
începutul Bisericii ºi misionarismul familiei
de astãzi (Bodgan Radu).
În aceeaºi duminicã, dupã Sf. Liturghie
de la ora 12:00, a avut loc ºi la Biserica
Cioplea cateheza centratã în jurul
însoþitorilor Sfântului Paul. A participat un
numãr restrâns de credincioºi (în jur de
10 persoane), interesaþi de legãtura pe
care a avut-o Sfântul Paul cu familia
creºtinã din Corintul acelor vremuri.
Pãrintele paroh, Veniamin Aenãºoaiei,
alãturi de familiile prezente, a exprimat
opinia cã legãtura între familiile creºtine
contemporane ºi paroh/preoþi trebuie sã
fie mai apropiatã, iar implicarea familiilor
în viaþa parohiei ºi în acþiunile acesteia
trebuie sã fie mai activã (Ioan Robu).
„Am aflat curaj [...] sã vã vestim
evanghelia lui Dumnezeu, ducând o luptã
aprigã” (1Tes 2,2). Aceste cuvinte, citate de
Papa Benedict al XVI-lea, la deschiderea
Anului Paulin, sunt potrivite pentru succinta
consemnare a catehezei din parohia
Sfânta TTereza
ereza a Pruncului Isus Isus. Deºi
anunþatã cu douã sãptãmâni înainte ºi
pregãtitã de o întâlnire preliminarã,
cateheza a beneficiat de prezenþa a
numai ºapte persoane. În aceste condiþii,
tema a fost prezentatã succint, dupã care
au avut loc discuþii legate de implicarea
familiilor în viaþa parohiei, ca ºi de relaþiile
care trebuie create pentru a forma cu
adevãrat o comunitate vie. Un drum ce
se anunþã dificil, dar care poate fi rodnic,
dacã este strãbãtut cu speranþã ºi credinþã
ºi, totdeauna, cu dragoste. Prezenþa
pãrintelui paroh, Nicolae Farcaº, a fost
încurajatoare pentru cã ne-a ascultat cu
rãbdare cuvintele prea puþin meºteºugite,
dar pline de însufleþire (Marie Prager).
Pe 16 noiembrie, cateheza de la
Sfânta Cruce s-a desfãºurat într-un format
inedit: predica de la Sf. Liturghie a vizat
familia celor doi însoþitori ai Sfântului Paul,
subliniindu-se rolul familiei în formarea
copiilor, a faptului cã ea este prima
bisericã ºi cea care trebuie sã pãstreze
aprinsã lumina primitã la Botez de fiecare
copil. În partea a doua, Cornel Bãrbuþ a
continuat prezentarea catehezei, lansând
ºi teme de meditaþie pentru familia
actualã. În continuare, Marie-Louise Sebe
ºi Stelian Mãrãcine ºi-au pus ºi au încercat
sã dea un rãspuns personal la câte o
întrebare dintre cele legate de catehezã.
Întâlnirea a fost scurtã, dar spre bucuria
familiilor animatoare au participat toþi cei
prezenþi la Sf. Liturghie (Marie Louise Sebe).
În aceeaºi zi, la ora 12:00, Sfânta
Fecioarã Maria a Harurilor (Bãrãþia) a
gãzduit o prezentare a Asociaþiei Familiilor
Catolice “Vladimir Ghika”, în cadrul cãreia
a fost expus programul pastoral propus
de Centrul Diecezan de Pastoraþie a
Familiilor. Pãrintele paroh, Tarciziu ªerban,
a vorbit într-un mod încurajator despre
scopurile AFC. La întâlnire, la care au
participat familiile prezente la Sfânta
Liturghie, pãrintele a propus o cale nouã
de aprofundare a învãþãturilor Sfântul Paul
despre familie, sugerând posibilitatea
organizãrii unor întâlniri pentru lectio
divina cu familiile interesate, într-un mediu
favorizant pentru o reculegere mai
intensã, cum ar fi acela al unei mãnãstiri,
dedicând o zi întreagã studiului biblic al
temelor propuse spre meditare. Am fãcut
un pas mic, dar important, credincioºii
prezenþi la Sf. Liturghie au aflat de
existenþa Asociaþiei, urmeazã ca
rezultatele sã vinã în timp, pe mãsurã ce
ne vom face simþitã prezenþa cu acþiuni
concrete (Ion Iojã, Iulian Oanþã).
Concluzia acestor prime întâlniri în
parohii, unele dãtãtoare de multã
speranþã (prin prezenþa vie ºi dorinþa de
implicare), altele mai puþin încurajatoare,
poate fi relaþionatã cu îndemnul lui Isus
cãtre apostolii plecaþi în evanghelizare: Nu
te teme, turmã micã, pentru cã Tatãlui
vostru i-a plãcut sã vã dãruiascã
împãrãþia! (Lc 12,32).
 Cateheze pentru familii
5
Cu Sfântul Paul pe cale...
Cine este sfântul Paul
pentru familia mea? (II)
Continuând meditaþia noastrã, ajungem la un moment în care relaþia soþilor Acvila
ºi Priscila cu sfântul Paul atinge o nouã dimensiune. Dupã ce i-au oferit Apostolului
adãpost ºi posibilitatea câºtigãrii existenþei prin practicarea meºteºugului lor comun,
iatã-i acum dornici de face mai mult pentru comunitatea creºtinã. Textul biblic ne spune
cã, dupã ce a rãmas un an ºi jumãtate în Corint (cf. Fap 18,11), Apostolul s-a îmbarcat
spre Siria împreunã cu Priscila ºi Acvila (Fap 18,18). Iatã-i, aºadar, pe cei doi deveniþi, la
rândul lor, apostoli în plinã misiune de evanghelizare, ºi asta ca o consecinþã fireascã
a maturizãrii în credinþã, a educaþiei primite la ºcoala sfântului Paul, într-o cetate (Corintul)
ale cãrei moravuri erau mai mult decât contrare spiritului creºtin.
Suntem ºi noi asemenea acestor soþi? Când ne apropiem de preotul nostru, când
îl primim în casele noastre ºi ne intrã în inimi cuvântul lui Dumnezeu pe care el ni-l
aduce, ne lãsãm noi pãtrunºi de acest cuvânt într-atât încât sã ne facem o datorie de
onoare din a-l vesti, la rândul nostru, mai departe? Suntem cuceriþi, fascinaþi, îndrãgostiþi
de Cuvânt într-atât încât sã simþim, la fel ca Paul: „Vai mie dacã nu vestesc evanghelia” (1Cor 9,16)?
A crede cã pentru a fi apostol trebuie sã fii un bun orator sau o persoanã cultivatã este o eroare: cei doi soþi erau mici meºteºugari.
A crede cã nu mai este nevoie de apostolat într-o lume deja creºtinã (cel puþin în teorie) este o altã eroare: pseudo-valorile lumii în care
trãim sunt, de departe, comparabile cu moralitatea îndoielnicã a oraºului-port Corint, din sec. I.
Isus ne cheamã mereu sã-i fim apostoli. ªi atunci, în zorii creºtinismului, ºi acum, la începutul celui de-al treilea mileniu. ªi acolo, la
Corint, ºi în Siria, ºi aici, în metropolele noastre moderne, atât de favorabile duhului lumii ºi atât de potrivnice Duhului lui Dumnezeu.

Conferinþe la Comunitatea Sfântul Ioan

Existã, în tumultul capitalei, o oazã de liniºte ºi spiritualitate numitã Mãnãstirea Sfânta Familie. Aici, în fiecare sãptãmânã, fraþii
Sfântului Ioan, veritabili truditori în via Domnului, împãrtãºesc unei lumi mult prea agitate ºi preocupate de sine însãºi, necesitatea
de a fi alãturi de Domnul în tot ceea ce facem în viaþa noastrã ºi de a-i sluji lui Cristos prin cele mai mãrunte acþiuni cotidiene. În
simplitatea iubirii, aceste întâlniri (pentru care denumirea de „conferinþe” este simplistã ºi neelocventã) sunt adevãrate efuziuni ale
Duhului, luminãri ale minþii, dialoguri între inimi.
Pentru lunile decembrie-ianuarie, fraþii au propus urmãtoarele teme:
- 6 decembrie – Reculegere – Neprihãnita Zãmislire
- 13 decembrie – Scrisorile Sfântul Paul (fr. Pierre-Marie)
- 20 decembrie – Mãrturisitori ai credinþei în România (fr. Dan ºi invitaþii sãi)
- 21-25 decembrie – Reculegere – Crãciun
- 3 ianuarie – Scrisorile Sfântul Paul (fr. Pierre-Marie)
- 10 ianuarie – Cum conduce Dumnezeu Biserica ºi omul? (fr. Dan)
- 17 ianuarie – Evanghelia Sfântului Ioan.
O lecturã spiritualã a evangheliei ucenicului preaiubit (Fr. Martin)
- 24 ianuarie – Mãrturisitori ai credinþei în România (fr. Dan ºi invitaþii sãi)
- 31 ianuarie – Scrisorile Sfântului Paul (fr. Pierre-Marie)
În fiecare vineri, începând cu ora 18:30, mãnãstirea primeºte suflete dornice sã îl întâlneascã pe Cristos în Adoraþia în tãcere,
de-a lungul întregii nopþi, pânã sâmbãtã dimineaþa la ora 7:00, când se cântã Laudele.
Toþi cei interesaþi de aprofundarea învãþãturii ºi trãirii creºtine, îi pot contacta pe fraþi la: Mãnãstirea Sfânta Familie, ªos. Jiului nr.
35-37, sector 1, tel: 021.668.59.19, e-mail: bucuresti@stjean.com

Pagini realizate de CLAUDIA STAN

STAN
6 Din viaþa Arhidiecezei

Sfinþirea bisericii de la Pantelimonul de Sus

Sâmbãtã, 8 noiembrie 2008, la ora 11.00, în localitatea Pantelimonul de Sus, judeþul
Constanþa, a avut loc sfinþirea bisericii.
În mijlocul acestei comunitãþi alcãtuitã din 45 de familii catolice, în mare parte
venite, cu ani în urmã, din satele catolice din Moldova, prin efortul
actualului paroh paroh, Anton Alecu, cu ajutorul Arhiepiscopului nostru
Ioan Robu ºi cu mare sprijin din partea autoritãþilor civile locale a fost
ridicatã o frumoasã bisericã cu hramul „Înãlþarea Sfintei Cruci”.
Pânã în acest moment, credincioºii au fost pãstoriþi de preoþii parohi
din Parohia Mihail Kogãlniceanu, iar sfânta Liturghie ºi celelalte
sacramente erau celebrate într-o capelã.
Aceastã nouã bisericã a fost sfinþitã ºi altarul ei consacrat de cãtre
Episcopul auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian, înconjurat de un numãr
de 22 de preoþi din Arhidiecezã ºi din Moldova. Ceremonia a fost frumos
animatã de corul Parohiei „Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul” din Bacãu, venit
special pentru aceastã celebrare, fiind însoþit de pr. decan Isidor Dâscã.
Au venit ºi mulþi credincioºi din alte localitãþi vecine pentru a lua parte
la acest frumos ºi înãlþãtor eveniment.

Pr
Pr.. EUGEN BORTOª

Rugãciune Andrei Brezianu la Sfânta Cruce

la mormântul monseniorului Ghika
În dimineaþa zilei de sâmbãtã, 15 noiembrie, la iniþiativa Pr. Ioan
Ciobanu, a avut loc un moment de rugãciune la mormântul monseniorului
Vladimir Ghika, din cimitirul Bellu ortodox. Celebrarea a fost prezidatã de
PS. Cornel Damian, episcop auxiliar al arhidiecezei de Bucureºti. Episcopul,
preoþii ºi credincioºii, reuniþi în jurul mormântului monseniorului Vladimir
Ghika, s-au rugat împreunã lui Dumnezeu, cerând harul beatificãrii lui.
Rugãciunea comunã la mormântului monseniorului Ghika are loc, de
mai bine de cincisprezece ani, în luna mai, pentru a comemora moartea
monseniorului (16 mai) ºi în luna noiembrie, pentru a comemora arestarea
lui (18 noiembrie), ºi este o iniþiativã a parohiei Preasfânta Inimã a lui Isus
(Sacré Coeur) din Bucureºti.
“Este de datoria noastrã sã ne rugãm cu toþii pentru a obþine de la
Dumnezeu harul beatificãrii monseniorului Vladimir Ghika, ºi sã cerem
cu încredere mijlocirea lui”, a afirmat Pr. Ioan Ciobanu.
Arhidieceza de Bucureºti a deschis dosarul diecezan pentru
beatificarea monseniorului Vladimir Ghika în anul 2002. Din 2003, dosarul
se aflã în studiu la Vatican, la Congregaþia pentru cauzele sfinþilor.
Duminicã, 23 noiembrie, dupã Sfânta Liturghie de la
ora 18:00, parohia Sf. Cruce l-a avut ca oaspete pe domnul
Andrei Brezianu, eseist, publicist ºi comentator politic
american, de origine românã, doctor în Litere ºi profesor
la Catholic University of America, care a prezentat o
prelegere cu tema „Familia în spiri-tualitatea monseniorul
Vladimir Ghika”. Întâlnirea a fost deopotrivã un prilej de
mãrturie personalã a întâlnirii cu Monseniorul (ocazionatã
de slujirea ca ministrant la Biserica Francezã) ºi o evocare
a personalitãþii Slujitorului lui Dumnezeu (a cãrui cauzã
de beatificare se aflã în desfãºurare la Vatican).
Dupã o scurtã prezentare biograficã, incluzând
convertirea la catolicism a prinþului Vladimir ºi hirotonirea
lui târzie (la vârsta de 50 de ani), a fost prezentatã în detaliu
viziunea monseniorului Ghika asupra familiei ºi asupra
valorii sacramentului Cãsãtoriei, analizatã în special prin
prisma predicii rostite la cãsãtoria principesei Ileana a
României cu arhiducele Anton de Austria.
Prelegerea a beneficiat de o prezenþã activã,
manifestatã prin numeroase intervenþii din partea
auditoriului.
CLAUDIA STAN
STAN
 Din viaþa Arhidiecezei 7

Popeºti - Leordeni
180 de ani
de istorie ºi credinþã
Aniversarea celor 180 de ani de istorie a comunitãþii catolice din Popeºti-
Leordeni a fost un bun prilej de a fi împreunã, atât preoþii care au slujit ºi slujesc
la altarul Bisericii noastre, cât ºi credincioºi ai parohiei, ºi oaspeþi din Cioplea,
din þarã ºi chiar din Bulgaria. Ne-au onorat cu prezenþa la aceste manifestãri ºi
pãrintele ortodox Popa ªtefan, protopop de Ilfov Sud, ºi pãrintele Iustin.
Au fost trei zile de misiuni, þinute de pãrintele Isidor Mãrtincã, de miercuri 12
noiembrie pânã sâmbãtã 15 noiembrie, care ne-a predicat pe tema celor ºapte
sacramente. Conferinþele de vineri, 14 noiembrie, au fost þinute de prof. dr. Dãnuþ
Doboº, prof. Dan Toma Dulciu ºi ing. Grigore Trache, actual primar al oraºului
Popeºti-Leordeni. În ele s-a vorbit despre rolul bisericii în viaþa comunitãþii, a figurilor câtorva pãstori care au activat la Popeºti, dintre
care au fost remarcate cele ale parohilor Franz Paterock, Gustav Müller ºi Victor Iacobec, ctitori ai lãcaºurilor de cult. A fost emoþionant
momentul în care prof. Doboº a amintit ultimul drum în libertate al episcopului martir Anton Durcovici, arestat de securitatea comunistã
pe când venea sã confere mirul la peste 650 de copii ºi tineri la Popeºti. Prof. Dulciu a evidenþiat transformãrile din ultimii ani când
localitatea noastrã a primit statutul de oraº. Ing. Grigore Trache a fãcut un istoric al administraþiei locale în istoria ultimelor veacuri în
Valahia ºi Moldova.
Printre participanþii de seamã la conferinþe s-au numãrat ºi IPS Ioan Robu, iniþiator ºi susþinãtor al unui proiect cultural pentru
Arhidieceza de Bucureºti, ºi PS Cornel Damian. Arhiepiscopul nostru a reiterat rolul comunitãþilor de bulgari în întemeierea diecezei de
Bucureºti.
Manifestãrile s-au încheiat cu Sfânta Liturghie, prezidatã de IPS Ioan Robu, sâmbãtã, 15 noiembrie, la ora 10.30, alãturi de un grup
de peste 30 de preoþi dintre care unii sunt fiii acestei comunitãþi ºi preoþi care au slujit de-a lungul anilor la Popeºti.
„Mulþumesc din inimã credincioºilor În interviul dat în numãrul aniversar al „Paginii de Popeºti-
ºi tuturor celor care au contribuit la realizarea sãrbãtorii. Leordeni”, IPS Ioan Robu îndemna credincioºii: „sã nu se ruºineze
O mulþumire aparte corului, niciodatã de originea ºi credinþa lor. Sã fie mândri de trecutul lor,
celor care au ornat biserica, ºi grupului de voluntari de înaintaºii lor; sã nu creadã – nici încercaþi de cea mai neagrã
care au asigurat bunul mers al ceremoniilor. ispitã - cã s-ar putea realiza fãrã credinþa primitã de la strãmoºii
Mulþumesc pentru prezenþã ºi susþinere IPS Ioan Robu, lor, de la Bisericã, prin darul lui Dumnezeu”. Familiile tinere sunt
PS Cornel Damian ºi tuturor preoþilor” îndemnate astfel: „sã nu cãdeþi în capacana egoismului, în
(Pãrintele Paroh, Ioan Solomon). capacana modei timpurilor noastre care se bucurã când mor
bãtrânii ºi când nu se nasc copii (...). Parohia voastrã nu ar exista
azi dacã cei din trecut nu ar fi fost mãrinimoºi în a avea copii”.

Preoþii Victor Iacobe, Mihai Dascãlu ºi Iosif Cobzaru

împreunã cu copiii de la prima Împãrtãºanie )16 aprilie 1978)
ÎPS Ioan Robu împreunã cu preoþii concelebranþi
sâmbãtã, 12 noiembrie 2008 A consemnat Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ
8 Biserica în lume

Nu este posibil sã fie ucisã o fiinþã umanã pentru a salva o alta

Pe 9 noiembrie, dupã alegerea lui Barack Obama ca preºedinte al SUA, echipa sa a fãcut
un anunþ referitor la faptul cã acesta va rãsturna politica lui George Bush ºi va aproba cercetãrile
pe celule-rãdãcinã embrionare (celule stem).
Plecând de la acest anunþ, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Serviciilor de
Sãnãtate, Cardinalul Javier Lozano Barragan, i-a atras atenþia preºedintelui ales al SUA cã nu
este etic sã dea undã verde cercetãrii pe celule-rãdãcinã embrionare.
Oficialul Vaticanului a afirmat cã „O persoanã nu poate fi niciodatã folositã ca un mijloc
pentru o alta”. Nu este posibil sã fie ucisã o fiinþã umanã pentru a salva alta ºi sunt multe alte
moduri de a obþine celule-rãdãcinã, cum ar fi extragerea lor din cordonul ombilical sau din
alte organe, a insistat el.
Cardinalul Barragan a arãtat cã existã o informare greºitã, în sfera publicã, despre celulele-
rãdãcinã. Ele au fost prezentate iniþial ca „panaceu”, dar celulele luate din embrioni nu au dat încã rezultatele promise.
Profesorul Alberto Ugazio, coordonator al departamentului de medicinã pediatricã la spitalul Bambino Gesu, din Roma, a susþinut ºi
el afirmaþia Cardinalului, spunând cã utilizând celule-rãdãcinã embrionare, „nici mãcar un studiu nu a oferit rezultate pozitive”. În acelaºi
timp, a explicat medicul, au fost salvate vieþi cu celule rãdãcinã luate din alte pãrþi ale trupului.

Pãrinþii sã îºi reia locul Mãnãstirile, oaze de viaþã asceticã

în educaþia copiilor
Cardinalul Zenon
Grocholewski, prefectul
Congregaþiei pentru
Educaþia Catolicã, a
afirmat cã apãrarea
familiei înseamnã apã-
rarea educaþiei ºi
educaþia este esenþialã
pentru viitorul omenirii.
Educaþia, a explicat
Cardinalul, nu înseam-
nã doar cunoaºtere ºi
capacitãþi tehnice.
Aceastã informaþie
poate fi „folositã pentru
bine sau pentru rãu”. În schimb, „este necesar sã educãm
oamenii pentru ca ei sã ºtie cum - ºi sã doreascã - sã
foloseascã ceea ce au învãþat în favoarea binelui, ºi nu a
rãului”. Adevãrata educaþie „nu este contrarã libertãþii ºi nu
este o impunere”, ci „þinteºte tocmai la a forma persoane
libere, care nu sunt ºi nu vor deveni sclave ale viciilor lor”.
Prelatul a recunoscut cã educaþia este mai dificilã astãzi decât
în trecut, având în vedere influenþa ºcolilor ºi a mass-mediei
asupra rolului „de neînlocuit” al familiei.
Cardinalul Grocholewski a spus cã educaþia catolicã
implicã „o educaþie care... se ocupã de creºterea integralã a
elevului, în toate dimensiunile lui”.
Apoi, a subliniat cã educaþia catolicã trebuie sã înceapã
în familie. Astãzi, este necesar ca familiile „sã-ºi reia funcþia
educaþionalã care le este caracteristicã. De fapt, în cãldura
cãminului familial se gãseºte prima ºcoalã a vieþii ºi a virtuþilor
sociale, prima ºi neînlocuibila ºcoalã a cetãþeniei ºi a
credinþei, a sensibilitãþii faþã de valori”.
În perioada 18-20 noiembrie s-a desfãºurat Adunarea plenarã a
Congregaþiei pentru Institutele de Viaþã Consacratã ºi Societãþile de Viaþã
Apostolicã ce în acest an celebreazã cea de-a 100-a aniversare. Tema
întâlnirii a fost „Viaþa monasticã ºi semnificaþia ei în Bisericã ºi în lumea
de astãzi”.
Pe 20 noiembrie, Sfântul Pãrinte i-a primit în audienþã pe participanþii
la acest eveniment, ocazie cu care a subliniat faptul cã „persoanele
consacrate sunt o parte specialã a Poporului lui Dumnezeu”. În acest
context, el a reamintit discursul sãu din luna septembrie a acestui an
adresat lumii culturii din Paris: „…Când persoanele consacrate trãiesc
radical Evanghelia, când persoanele dedicate unei vieþi în întregime
contemplative cultivã profund legãtura nupþialã cu Cristos, ... atunci
monahismul poate, pentru toate formele de viaþã religioasã ºi
consacratã, sã devinã un semn care sã aminteascã ceea ce este de o
importanþã esenþialã ºi primarã pentru toþi botezaþii: a-l cãuta pe Cristos
ºi a nu pune nimic înaintea iubirii Sale. Calea indicatã de Dumnezeu
pentru aceastã cãutare ºi aceastã iubire este propriul Sãu Cuvânt prezent
în cãrþile Sfintei Scripturi pentru ca omenirea sã reflecteze asupra lui”.
Sfântul Pãrinte ºi-a exprimat speranþa cã „mãnãstirile pot sã devinã
tot mai mult oaze de viaþã asceticã, unde se simte atracþia uniunii
nupþiale cu Cristos, ºi unde alegerea Absolutului... este cufundatã
într-un climat de constantã tãcere ºi contemplaþie”.

În Mexic, Papa va fi reprezentat de
Cardinalul Bertone
Cardinalul Ennio Antonelli, Preºedintele Consiliului
Pontifical pentru Familie, a vizitat în luna noimebrie Mexicul
pentru a urmãri îndeaproape pregãtirile pentru Cea de-a
VI-a Întâlnire Mondialã a Familiilor.
În timpul vizitei, prelatul a scos în evidenþã importanþa
acestei întâlniri care va reuni, în capitala Mexicului, între
14 ºi 18 ianuarie 2009, numeroase familii din toatã lumea,
„care sunt celula fundamentalã a Bisericii ºi a societãþii
civile”.
Cardinalul a afirmat cã Papa, deºi nu va fi prezent în persoanã, va participa
prin câteva intervenþii televizate. Sfântul Pãrinte va trimite un video-mesaj ºi va
interveni, în direct, în timpul Liturghiei de încheiere, din 18 ianuarie.
Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Familie a reamintit cã Suveranul Pontif
îl va trimite în Mexic, în calitate de legat pontifical, pe Secretarul de Stat al Vaticanului,
Cardinalul Tarcisio Bertone.
Biserica în lume 9
Cea de-a XXII-a Întâlnire
Oameni ºi Religii s-a desfãºurat
în Cipru
În perioada 15-18 noiembrie, s-a desfãºurat
în insula Cipru cea de-a XXII-a Întâlnire
Internaþionalã de Rugãciune pentru Pace
Oameni ºi religii, promovatã de Comunitatea
Sant‘Egidio. În acest an, întâlnirea a fost
co-organizatã de Biserica Ortodoxã din Cipru ºi
a avut ca temã Civilizaþia pãcii: credinþele ºi
culturile în dialog.
Marco Impagliazzo, preºedintele Comunitãþii
Sant‘Egidio, a explicat: „Ciprul este sediul unei
mari Biserici Ortodoxe care a vãzut, pe pãmântul
sãu, pe apostolul Paul ºi pe Barnaba, ºi a fi, în
Anul Paulin, în Cipru, are o profundã semnificaþie

Întâlnire a Comitetului Internaþional de Relaþii

între Catolici ºi Evrei
La jumãtatea lunii noiembrie s-a desfãºurat, la Budapesta, cea de-a XX-a
întâlnire a Comitetului Internaþional de Relaþii între Catolici ºi Evrei, la care au fost
prezenþi ºi cei doi copreºedinþi, Cardinalul Walter Kasper ºi Rabinul David Rosen.
Cu aceastã ocazie, a fost exprimatã, printre altele, profunda neplãcere pentru
unele declaraþii polemice ºi necontrolate referitoare la rolul Papei Pius al XII-lea în
timpul Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.
În declaraþia finalã a întâlnirii s-a afirmat cã dialogul dintre catolici ºi evrei „în
ultimele decenii, a fost caracterizat de o întãrire a prieteniei ºi a înþelegerii reciproce,
care a permis sã construim un climat de încredere”. Cardinalul Kasper a subliniat
cã solicitãrile comunitãþii ebraice au fost comunicate, în mod clar, Sfântului Scaun.
Pe 30 octombrie, Comitetul Internaþional Iudaic pentru Consultaþii Interreligioase, pentru a aminti antica evanghelizare a acestui
în cadrul unei audienþe la Sfântul Pãrinte, a solicitat ca tot materialul de arhivã sã teritoriu ºi pentru respectul faþã de aceastã mare
fie pus la dispoziþie pentru a fi studiat de experþi independenþi, înainte ca Sfântul Bisericã Ortodoxã care ne-a invitat. Aºadar, este
Scaun sã ia vreo decizie referitoare la oameni ºi politici din timpul Celui de-al Doilea un semn foarte concret de ecumenism. Pe de
Rãzboi Mondial. altã parte, Ciprul se aflã în inima Mediteranei,
Federico Lombardi, SJ, purtãtorul de cuvânt al Sfântului Scaun, a explicat cã se aproape de locul celui mai vechi rãzboi din epoca
face tot posibilul pentru a cataloga marea cantitate de material din Arhiva Secretã contemporanã, ºi anume din Þara Sfântã, iar noi
a Vaticanului, referitoare la Pius al XII-lea (1939-1958), astfel încât sã poatã fi studiatã sperãm sã putem duce un mesaj de pace tocmai
de experþi, dar cã acest lucru necesitã aproximativ ºase sau ºapte ani de muncã. acolo unde a izbucnit cel mai vechi rãzboi”.
Pe lângã credincioºii catolici, ortodocºi ºi
persoanele de alte credinþe, care s-au reunit pe
Deus Caritas est în formã de manuscris insula Cipru pentru a se ruga pentru o civilizaþie a
Fundaþia franco-italianã Maria Ricci a creat cinci còpii, în stilul Evului Mediu, ale pãcii, printre personalitãþile prezente s-au aflat
primei enciclice a Papei Benedict al XVI-lea, cãruia i-a ºi fost dãruit un exemplar. Arhiepiscopul ortodox Chrysostomos al II-lea al
Marilena Ferrari, preºedinta Fundaþiei, i-a prezentat Sfântului Pãrinte unul dintre Ciprului, Cardinalul Leonardo Sandri, prefect al
exemplarele scrise de mânã, în limba latinã, ale Deus Caritas est. Aceasta i-a Congregaþiei pentru Bisericile Rãsãritene,
explicat Papei cã cele cinci còpii unice amintesc de scrierile monastice realizate în Cardinalul Walter Kasper, Andrea Riccardi,
Evul Mediu ºi au fost fãcute utilizându-se materialele ºi tehnicile din acele secole. fondator al Comunitãþii Sant‘Egidio, Patriarhul
Iniþiativa este parte a proiectului cultural Civilizaþia frumuseþii lansat de fundaþie, Theodoros al II-lea al Alexandriei ºi al întregii Africi.
care þinteºte la „promovarea unei reînnoiri culturale care sã redea frumuseþii locul Aceste întâlniri internaþionale anuale sunt
ei central ca valoare eticã ºi esteticã”. „Sunt convinsã de uniunea strânsã dintre parte a moºtenirii Zilei Mondiale de Rugãciune
adevãr ºi frumuseþe, ºi acesteia am decis sã-i dedic munca acestei case de editurã pentru Pace, convocatã la Assisi de Papa Ioan
ºi a fundaþiei în sine”, a declarat Ferrari. Un alt manuscris al enciclicei va fi dãruit Paul al II-lea, la 27 octombrie 1986.
Cardinalului Edward Egan, Arhiepiscop de New York. Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN
10 Sfânta Scripturã

Duminica II Advent (B)

Iatã un lucru ce nu trebuie sã vã fie necunoscut, preaiubiþilor:… Nu-ºi întârzie Domnul fãgãduinþa,
dupã cum socotesc unii, ci se poartã cu rãbdare faþã de voi, nevrând sã piarã cineva, ci toþi sã se
întoarcã la pocãinþã. Va veni ziua Domnului ca un hoþ, când cerurile se vor împrãºtia cu vuiet mare…,
iar pãmântul ºi înfãptuirile de pe el se vor mistui… De aceea, preaiubiþilor, aºteptând acestea,
strãduiþi-vã sã fiþi aflaþi de El neprihãniþi ºi nepãtaþi, în pace (1Pt 3,8-14.)
Gândul revenirii în slavã a Domnului nu mai este foarte familiar creºtinilor de astãzi. Dar oare nu
este aceastã temã una din afirmaþiile esenþiale ale Crezului nostru?
O lecturã atentã a lecturii a doua din aceastã duminicã ne permite sã depãºim acele imagini,
tipice iudaismului secolului I, pentru a descoperi o gândire mult mai profundã care ar trebui sã inspire
ºi mai mult viaþa ºi acþiunea creºtinã. În fragmentul propus putem identifica douã afirmaþii importante.
Ziua Domnului va veni pe neaºteptate: va exista întotdeauna un aspect nebãnuit, foarte diferit decât
cel la care ne-am fi aºteptat. Venirea Împãrãþiei va presupune o dimensiune de „rupturã” cu ceea ce
a existat înainte. Aceea va fi amprenta prezenþei lui Dumnezeu în lume. (Sã nu uitãm cã mântuirea nu
este exclusiv lucrarea omului ºi nici mãcar exclusiv a Bisericii). Pe de altã parte, aºteptarea creºtinilor trebuie sã fie activã. Dumnezeu
aºteaptã colaborarea omului pentru a pregãti venirea sa. Rugãciunea ºi viaþa întreagã a creºtinilor pregãteºte deja venirea lui Cristos.

Sfântul Ioan Botezãtorul a desfãºurat o activitate de reformã

Precum este scris în profetul Isaia: „Iatã, Eu trimit pe îngerul
meu înaintea feþei tale, care îþi va pregãti calea. Glasul celui
care strigã în pustiu: Pregãtiþi calea Domnului, drepte faceþi
cãrãrile lui”. A apãrut Ioan Botezãtorul în pustiu, vestind botezul
pocãinþei spre iertarea pãcatelor. ªi veneau la el întregul þinut
al Iudeii ºi toþi locuitorii Ierusalimului ºi erau botezaþi de el în
râul Iordan, mãrturisindu-ºi pãcatele… Ioan vestea zicând: „Vine
în urma mea cel care este mai puternic decât mine… Eu v-am
botezat cu apã însã El vã va boteza cu Duhul Sfânt” (Mc 1,1-8.)
religioasã pe care creºtinii de mai târziu au înþeles-o a fi o pregãtire a
poporului pentru întâlnirea cu Domnul care urma sã vinã foarte curând.
Într-adevãr, botezul sãu pregãtea poporul sã primeascã reînnoirea
Duhului Sfânt. Dar, aceastã reînnoire umanã va fi, de fapt, lucrarea
unui Botez ºi mai puternic. Titlul de mai puternic este un titlu mesianic;
îl avea în vedere pe „Omul” escatologic, cel care l-a primit pe Duhul
Sfânt ºi, ca atare, a redobândit splendoarea de la începuturi. Acest
Om nu este departe; El vine în urma lui Ioan. Important ca noi sã
descoperim în spatele aparenþelor modeste ale lui Isus din Nazaret
pe Domnul slavei.

Duminica III Advent (B)

Fraþilor, bucuraþi-vã pururi. Rugaþi-vã neîncetat. În toate aduceþi mulþumire, pentru cã

aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, pentru voi. Nu stingeþi Duhul. Nu dispreþuiþi
profeþiile, ci cercetaþi-le pe toate ºi pãstaþi ce este bun; feriþi-vã de orice chip al rãului. Însuºi
Dumnezeul pãcii sã vã sfinþeascã întru toate ºi fiinþa voastrã întreaga – spiritul ºi sufletul ºi
trupul – sã fie pãstratã fãrã prihanã pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. Credincios
este Cel care vã cheamã; El va ºi împlini aceasta (1Tes 5,16-24).
Acest pasaj este luat din partea finalã a primei epistole cãtre tesaloniceni. El înglobeazã atât
ultimele îndemnuri cât ºi rugãciunea care introduce formula finalã a scrisorii. Poate cã îndemnurile
la bucurie date de apostol ne surprind pe noi cei de astãzi. ªi totuºi creºtinul este în mod esenþial
bucuros pentru cã este în mod efectiv mântuit (salvat). El se roagã fãrã încetare, deoarece Dumnezeu
i-a vorbit, El mai întâi. Iar rugãciunea sa este întotdeauna aducere de mulþumire, deoarece
Dumnezeu l-a umplut cu binefacerile sale. ªi deoarece Isus Cristos a trãit o astfel de viaþã, viaþa
creºtinului se înrãdãcineazã în viaþa Lui ºi se desãvârºeºte în Ea. Oricum, încreºtinarea omului este
în mod esenþial lucrare divinã. Dumnezeu însuºi este autorul lucrãrii mântuitoare care constã în sfinþirea omului, a întregului om: a spiritului, a
sufletului ºi a trupului. Prin urmare, creºtinul trebuie sã se fereascã de rãu în vederea Judecãþii pe care Domnul o va face tuturor oamenilor. El
însã are încredere deoarece ºtie cã Dumnezeu este fidel faþã de credincioºii sãi.
 Sfânta Scripturã 11
A fost un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. Acesta a Speranþa mesianicã reprezintã culmea istoriei religioase a
venit spre mãrturie, ca sã dea mãrturie despre luminã, pentru ca toþi lui Israel, deoarece se înrãdãcineazã în fidelitatea lui Dumnezeu.
Tocmai de aceea, trimiºilor oficiali veniþi la râul Iordan sã îl întrebe
sã creadã prin el. Nu era el lumina, ci ca sã dea mãrturie despre luminã.
dacã el este Mesia, Ioan Botezãtorul le rãspunde în mod negativ.
ªi aceasta este mãrturia lui Ioan când au trimis la el iudeii din Ierusalim
Într-adevãr, el a întrezãrit acea Prezenþã salvatoare pe care
preoþi ºi leviþi ca sã-l întrebe: „Tu cine eºti?”… Le-a zis: „Eu sunt glasul
celui care strigã în pustiu: „Îndreptaþi calea Domnului, precum a zis Prologul evangheliei a patra a numit-o Lumina. Ioan nu era
Lumina, ci doar un martor al Ei. ªi mãrturia lui merge pânã acolo
Isaia profetul… Eu botez cu apã; dar în mijlocul vostru stã Unul pe care
încât acea Prezenþã (Lumina) stã – s-a statornicit – în mijlocul
voi nu-l ºtiþi, care vine în urma mea ºi cãruia nu sunt vrednic sã-i dezleg
cureaua încãlþãmintei” (In 1,6-8.19-28) vostru… pe care voi nu-l ºtiþi.
În acest timp al Adventului suntem cu toþii chemaþi sã-L
descoperim pe Acela care stã alãturi de noi pe drumul vieþii, stã în mijlocul nostru ca sã ne lumineze. Numai o privire purificatã va
descoperi aceastã Luminã aducãtoare de ordine, de pace, de împlinire.

Duminica IV Advent (B)

Celui care poate sã vã întãreascã potrivit cu Evanghelia mea ºi cu vestirea lui Isus Cristos,
potrivit cu descoperirea tainei învãluite în tãcere din timpuri veºnice, iar acum arãtate prin
Scripturile profetice… ºi care a ajuns sã fie cunoscutã la toate neamurile spre ascultarea
credinþei, lui Dumnezeu, care singur este înþelept, sã-i fie slavã prin Isus Cristos, în vecii vecilor.
Amin! (Rm 16,25-27)

Fraza propusã drept lectura a doua a ultimei duminici din Advent este o doxologie, adicã o
aducere de mulþumire. Aceastã mulþumire este adusã lui Dumnezeu care singur este înþelept
(Rm 11,33-36) ºi capabil sã elaboreze un plan de mântuire. ªi cum Dumnezeu nu vine în
întâmpinarea omului decât prin revelatorul sãu Isus Cristos, la fel omul nu are acces la Dumnezeu
decât tot prin Isus Cristos. În plus, tot El este ºi intermediarul în aducerea de mulþumire dintre om
ºi Dumnezeu. Aºadar aceasta este structura de bazã a doxologiei noastre.
Dumnezeu cãruia i se aduce mãrire are puterea de a-l întãri pe creºtin în cunoaºterea sa ºi
în viaþa sa. ªi aceasta se înfãptuieºte prin puterea Evangheliei lui Isus Cristos care rãmâne vie ºi
activã în vestirea apostolilor. Creºtinului nu-i rãmâne decât sã rãspundã Da! la chemarea pe
care i-o adreseazã în Isus Cristos. Aceastã chemare corespunde ordinii pe care El a stabilit-o încã din veºnicie ºi are drept scop credinþa
tuturor oamenilor, credinþã care constituie cheia mântuirii.

În fragmentul evanghelic al acestei duminici Sfânta Fecioarã ne Îngerul Gabriel a fost trimis într-o cetate din Galileea numitã
este datã de model de acceptare prin credinþã a planului lui Nazaret, la o fecioarã logoditã cu un bãrbat numit Iosif, din casa
Dumnezeu. Într-adevãr, fiind pusã în faþa unui mesaj divin care nu lui David; iar numele fecioarei era Maria. ªi intrând îngerul la ea,
doar cã îi schimba radical cursul vieþii, dar o angaja într-o istorie cu a spus:… „Nu te teme, Marie, cãci ai aflat har la Dumnezeu. Iatã,
totul ineditã, Maria face acel act de supunere ºi de conformare în vei zãmisli si vei naºte un fiu ºi-i vei pune numele Isus. Acesta va
faþa voinþei lui Dumnezeu care va face din ea mama Fiului Celui fi mare ºi Fiul Celui Preaînalt se va numi, ºi Domnul Dumnezeu îi
Preaînalt, Cel care va sta pe tronul lui David ºi care va domni peste va da tronul lui David, pãrintele lui, ºi El va domni peste casa lui
casa lui Iacob în veci. Iacob în veci ºi împãrãþia lui nu va avea sfârºit.”… Maria a spus:
Credinþa Mariei, însã, va fi de nenumãrate ori pusã la încercare „Iatã roaba Domnului, fie mie dupã cuvântul tãu… (Lc 1,26-38).
cu privire la acest Fiu al Celui Preaînalt care era ºi Fiul ei ºi pe care
l-a nãscut într-un grajd, l-a culcat într-o iesle, iar mai târziu, în loc de un tron, ea îl va vedea þintuit pe cruce. ªi ea, ca ºi noi, va trebui sã
rãmânã consecventã în credinþa sãditã în ea încã de la Buna Vestire, credinþa în misterul rãscumpãrãrii omenirii întregi.
Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU
12 Anul pastoral

Continuãm, ºi în perioada Adventului,

reflecþia asupra legãturii dintre trup ºi
viaþã. Am arãtat, în ultimul episod, cã
mentalitatea contrarã vieþii (anti-life
mentality) are implicaþii profunde.
Reformarea
Sporirii simþãmântului libertãþii nu-i
corespunde ºi dobândirea sensului
vieþii. O libertate care spune “nu”
cuvintelor (XII)
venirii pe lume a unei noi vieþi umane
e, de fapt, un surogat de libertate. O
iubire care se substrage rodniciei ºi
care, în sânul cuplului conjugal,
Avortul
presupune procrearea, este, de fapt,
o falsã iubire. Libertatea e lipsitã de
fundamentul sãu, anume adevãrul
despre persoana umanã, la fel ºi
iubirea, anume stabilirea unei noi
legãturi, relaþii. Ceea ce îmbogãþeºte
o persoanã, iar în cazul nostru
specific - cuplul conjugal, nu sunt
bunurile materiale, folosul acestora,
nu este nici uzul dupã bunul plac al
propriului trup, ci crearea ºi trãinicia
relaþiilor. O legãturã conjugalã
autenticã e rodnicã în primul rând
prin faptul cã soþul ºi soþia se
genereazã, ori regenereazã reciproc,
ºi, ca o consecinþã a acestui fapt,
genereazã (procreeazã) o altã viaþã.
Iatã de ce contracepþia e o formã de
sãrãcire a legãturii conjugale ºi un
“nu” spus nu numai unei noi vieþi, ci ºi
sensului vieþii soþilor. Mai mult, Ioan
Paul al II-lea vorbeºte despre o
„eclipsã a simþului lui Dumnezeu ºi al
omului” (Evangelium vitae, 21).

respectul vieþii umane e un dat funda- Sub aceste cuvinte se ascunde o

Manipularea limbajului
Declaraþia drepturilor omului, de la 10
decembrie 1948, marca începutul unei
noi ere în recunoaºterea drepturilor
omului. Dupã cum remarca papa Ioan
Paul al II-lea în Redemptor hominis ,
declaraþia nu avea doar scopul
condamnãrii ororilor comise în timpul
celui de-al doilea rãzboi mondial, dar ºi
pe cel al revizuirii programelor sistemelor,
regimurilor în vederea binelui persoanei
umane (nr. 17). În aceastã ordine de idei,
mental. Lipsirea pruncului din sânul
matern de protecþia legii e contrarã
salvgardãrii drepturilor fundamentale ale
fiecãrei fiinþe umane. O normã care ar
legaliza avortul este în flagrantã
contradicþie cu acest patrimoniu moral ºi
legal universal. ªi totuºi, derapajele nu au
întârziat sã aparã. Manipularea lim-
bajului o aratã. Unul dintre eufemismele
cel mai des întâlnite în rândul promo-
torilor avortului este acesta „întreruperea
voluntarã a sarcinii!”.
minciunã sfruntatã. În limbajul comun,
termenul întrerupere se referã la o oprire
temporarã, o suspendare a unui proces
început, dar care se poate relua la un
moment dat. Vorbim de întreruperea
curentului, a unei partide de fotbal, de
obicei din cauze neaºteptate. În expresia
amintitã sarcina nu este întreruptã, ci
încheiatã, punând capãt vieþii copilului
nenãscut.
Mai sunt ºi alte expresii care contravin
spiritului declaraþiei din 1948: „întrerupere

medicalã a sarcinii”, „maternitate fãrã
risc” sau “planificare familialã”. Ultima
expresie e teribil de echivocã. Sub acest
ambalaj se ascund atât practica
metodelor naturale de reglare a fertilitãþii
(mai cunoscutã sub denumirea de regula
calendarului), cât ºi eliminarea noii vieþi
datoritã „neplanificãrii” acesteia.
De ce se încearcã eliminarea
termenului avort?
Pentru cã avortul vorbeºte direct de
moartea unei fiinþe umane fãrã apãrare.
Vorbeºte despre brutalitatea unui astfel
de act. Mai mult, termenul trimite la
cadavrul pruncului nevinovat. În schimb,
„întreruperea voluntarã” e un act
oarecum neutru, care ignorã viaþa
pruncului, ºi nu se referã la pierderea
vieþii. Una e sã spui întreruperea sarcinii,
alta e sã spui uciderea copilului nenãscut.
Drept contraprobã e expresia avort
spontan. Nu existã expresia întrerupere
spontanã a sarcinii . Cum în cazul
avortului spontan nu existã o intenþie
ucigaºã, alegere, expresia continuã sã
fie folositã cu uºurinþã. În cazul avortului
deliberat, noul limbaj urmãreºte o
diversiune, anume de a muta atenþia de
la copilul nenãscut la femeie care, în cele
mai multe cazuri, nici nu este chematã
mamã. ªi asta pentru a diminua la
maximum o judecatã care ar condamna
actul avortului, cu intenþia de a dezvinovãþi
ºi de a amãgi conºtiinþa.
Totuºi, nici un termen nu poate
schimba realitatea ca atare: avortul este
uciderea deliberatã ºi directã a unei fiinþe
umane, la începutul existenþei sale,
cuprisã între zãmislire ºi naºtere.
Manipularea intenþiei
Prin asta ne referim la motivaþii
care deturneazã intenþia fireascã de
a sluji viaþa, plecând de la faptul cã
vocaþia femeii e de a fi mamã.
Maternitatea e o dimensiune a fiinþei
sale, a structurii sale lãuntrice. Dorinþa
de a fi mamã poate fi concuratã ºi
rãsturantã de alte propuneri. Amintim
trei din ele: copilul agresor, moravurile
ºi noul concept despre sãnãtate.
Aºa-zisa emancipare a femeii,
prin promovarea dreptului la avort,
este, de fapt, un afront adus chemãrii sale
la a fi mamã. Acreditarea ideii cã un copil,
eventual nedorit, e un agresor faþã de
care femeia are dreptul la legitimã
apãrare este absolut ridicolã. Copilul
conceput nu poate fi un agresor, deorece
un bãrbat ºi o femeie care au raporturi
sexuale ºtiu ce urmeazã. Împlinind
condiþiile pentru conceperea unei noi
vieþi umane noua fiinþã e, de fapt, un
invitat, nu un agresor.
În al doilea rând, existã o falsã
supoziþie conform cãreia dacã avortul
este practicat în numãr tot mai mare,
atunci trebuie sã fie legalizat. E ca ºi cum
s-ar spune cã moravurile rele
legitimeazã „legi bune”. În momentul în
care statul permite uciderea celor mai
nevinovaþi ºi neajutoraþi, în loc de a fi
apãrãtorul tuturor, se aliazã cu
delincvenþii. Dacã legea trebuie sã
reflecte moravurile unui popor, în cazul
nostru avortul, adicã o crimã practicatã
de toatã lumea, atunci aceeaºi logicã
se poate aplica ºi altor delicte, cum ar fi
furtul, minciuna, violul, omuciderea
pentru a reflecta moravurile existente.
Mai existã un factor decisiv care duce
la modificarea intenþiei. Schimbarea
însemnãtãþii unui alt cuvânt/termen
important: sãnãtate. Accentul, în acest
caz, nu mai cade pe lipsa bolii, ci pe
starea de deplinã bunãstare fizicã ºi
psihicã. Astfel, sarcina nedoritã e
consideratã ca stare de boalã psihicã.
Asupra propriei stãri doar femeia poate
decide. Noul concept de sãnãtate aratã
cum anti-life menality transferã totul, la
nivel subiectiv, la discreþia de moment a
femeii, dar poate ºi a bãrbatului. Din ea
derivã ruptura dintre trup ºi viaþã.
Anul pastoral 13
Femeia e stãpâna
propriului trup?
Declaraþia drepturilor omului, din
1948, garanteazã cã nici un om nu
poate deveni proprietatea altui om. În
aceastã luminã reamintim un dat
antropologic de mare importanþã
pentru creºtinism: copilul nenãscut este
o fiinþã unicã, distinctã, irepetabilã, cu
o individualitate geneticã proprie. Prin
urmare, nimeni nu poate dispune cum
vrea de aceastã nouã fiinþã. În plus,
copilul nu poate fi considerat un
apendice al trupului mamei. Un
apendice poate fi înlãturat pentru un
motiv just, deoarece celulele
apendicelui au acelaºi cod genetic pe
care îl are orice altã celulã a trupului
mamei. Dar ovulul fecudat, apoi
embrionul ºi apoi fãtul care se
dezvolãtã în sânul matern au un cod
genetic complet diferit de cel pe care îl
au celulele trupului mamei. Biologia ne
spune din start cã e vorba de o fiinþã
umanã diferitã, nu de o parte a trupului
mamei. Femeia are dreptul sã dispunã
de propriul trup, dar embrionul din
trupul ei nu-i aparþine, este al altei
persoane. De aceea, dreptul
copilului nenãscut prevaleazã
asupra dreptului femeii la
libertate ºi la intimitatea
propriului trup.
În numãrul viitor, ne vom opri
asupra unei distincþii/diviziuni ce
s-a impus, mai ales în lumea
americanã, dar care tinde sã se
impunã ºi la noi, între pro-life ºi
pro-choice.
Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ
14
În mod evident, în viziunea de la Damasc Paul a ajuns sã
cunoascã cine este Isus Cristos, sã înþeleagã nu numai cã el
este Mesia ºi Fiul lui Dumnezeu, ci ºi care este firea cea mai
intimã a acestui Isus din Nazaret. A fost o întâlnire intensã cu
Isus Cristos, din care Paul a ieºit schimbat, întâlnire care l-a
transformat pe deplin. Isus i-a apãrut, evident, ca dragostea
întrupatã a lui Dumnezeu. Când Sfântul Evanghelist Luca scrie
cã, la porþile Damascului, Paul a fost înconjurat de o mare
luminã, ne putem imagina ce experienþã a avut el cu Isus: o
luminã care lumineazã întunericul propriu, care înmoaie inima
împietritã ºi o umple de dragoste. Lumina înseamnã cã, din-
tr-odatã, totul i-a devenit clar; în întâlnirea cu Isus Cristos, Paul
s-a înþeles totodatã ºi pe sine însuºi. În acel moment a putut
arunca o privire în adâncul inimii sale recunoscând cine era el
de fapt, care era propria sa fire. Mai mult, lumina este expresia
dragostei; Paul a avut în Isus o experienþã a dragostei care,
într-adevãr, l-a rãscolit, dar care l-a ºi fascinat, entuziasmat ºi
transformat în aºa mod încât de aici încolo îºi dedicã întreaga
viaþã acestui Isus.
Cât de intens a avut experienþa lui Isus Cristos ne-o aratã
câteva texte din scrisoarea cãtre Filipeni: „Pentru mine a trãi
este Cristos ºi a muri este un câºtig” (Fil 1,21).
O asemenea frazã nu se scrie la întâmplare, ci este expresia
unei experienþe profunde. Evident, experienþa cu Isus i-a revelat
lui Paul o dragoste atât de mare, încât relaþia cu Domnul a
devenit, pentru el, o adevãratã viaþã; toate celelalte nu mai au
importanþã în ochii sãi. Cã iese viu sau nu din închisoare nu
mai are importanþã pentru el. Lucrul hotãrâtor pentru el este
relaþia sa cu Isus. Astfel, el aspirã: „am dorinþa sã mã despart
de viaþa aceasta ºi sã fiu cu Cristos, ºi aceasta ar fi cu mult mai
bine” (Fil 1,23).
Astfel ar fi satisfãcutã dorinþa sa de a fi pe deplin cu Cristos,
ascuns în iubirea sa ºi învãluit de iubirea sa. Dar chiar dacã
trãieºte, ºtie cã este iubit ºi acceptat de Isus Cristos; toatã
existenþa sa este aºadar determinatã de Cristos.
Dar, în Isus Cristos, Paul nu a întâlnit numai iubirea ci, mai
mult, a descoperit ºi Inima lui Dumnezeu. Acum a experimentat,
în fine, unde trebuia sã-l conducã zelul sãu pentru Lege: la
Dumnezeu care-l acceptã fãrã condiþii, la Dumnezeu care-l
iubeºte ºi care-l elibereazã de frica de a fi lipsit de orice valoare.
Paul nu era numai un susþinãtor zelos al legii; lângã învãþãtorul
Gamaliel a studiat cu mare râvnã ºi Sfânta Scripturã pentru a
înþelege mai bine acþiunile ºi esenþa lui Dumnezeu. În Cristos
Isus a descoperit cine este acest Dumnezeu, cine este
Dumnezeul despre care vorbesc toate cuvintele profeþilor.
Cristos devine pentru el cheia care-i deschide noul mod de a
înþelege cuvintele Scripturii. Acum a înþeles sensul cuvintelor
Spiritul lui C
ºi Sfânt
biblice ºi întâlnirea cu Cristos Isus i-a prezentat o nouã imagine a
lui Dumnezeu, imaginea Dumnezeului lui Isus Cristos.
Acum i se poate adreasa lui Dumnezeu cum a fãcut-o Isus cu
chemarea filialã plinã de dragoste „Abba, dragã Tatã!” Prin Cristos,
Paul intrã în inimitate cu Dumnezeu ºi acest fapt a transformat
religiozitatea sa precedentã, caracterizatã de voinþa de a-ºi
demonstra valoarea proprie, într-o religiozitate de apropiere de
Dumnezeu ºi de o familiaritate deosebitã cu el. Paul a putut expe-
rimenta aceastã familiaritate cu Dumnezeu deoarece ºtia cã Isus
s-a întâlnit cu el nu numai în treacãt, ci a revãrsat în el Duhul sãu. ªi
acum Apostolul neamurilor trãieºte prin Duhul în Cristos Isus; este
copleºit în modul sãu de a gândi ºi a simþi relaþia sa cu Dumnezeu.
Datoritã acestei experienþe el le scrie Romanilor: „Pentru cã nu aþi
primit un Duh de sclavie, ca sã vã fie din nou teamã, ci aþi primit
Duhul înfierii prin care strigãm: Abba, Tatã! Însuºi Duhul dã mãrturie
duhului nostru cã suntem fii ai lui Dumnezeu” (Rom 8,15-16).
Duhul îl face sã experimenteze ce înseamnã a fi fiul lui
Dumnezeu, a fi iubit ºi acceptat fãrã condiþii de Dumnezeu ºi de a
putea trãi cu încredere aproape de El.
În scrisoarea cãtre Filipeni, Paul vorbeºte despre aceastã
experienþã într-un mod puþin diferit: „Ba, mai mult, de acum consider
cã toate sunt o pierdere în comparaþie cu superioritatea cunoaºterii
lui Cristos Isus, Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate ºi le
consider gunoi ca sã-l câºtig pe Cristos ºi sã mã aflu în El, fãrã a
avea justificarea mea proprie, care vine din Lege, ci pe aceea care
vine din credinþa în Cristos, justificarea ce vine de la Dumnezeu,
bazatã pe credinþã” (Fil 3,8-9).
Scriind astfel, Paul afirmã cã aceastã cunoaºtere a lui Isus Cristos
întrece toate cunoºtinþele.
Aceastã experienþã tulburãtoare a lui Isus Cristos l-a determinat
sã meargã în lumea întreagã, înfruntând pericole ºi oboseli, pentru
a predica Evanghelia pretutindeni. Paul nu a predicat numai un
mesaj nou, ci pe Cristos Isus însuºi, ºi l-a predicat totdeauna ca pe
Cel rãstignit. Precis, în Cristos Rãstignit ºi Înviat i s-a deschis misterul
prin care dragostea lui Dumnezeu te determinã sã te debarasezi
de pãcat pânã la cruce. ªi în crucea lui Cristos Isus Paul a descoperit
cã puterea lui Dumnezeu ne întãreºte în slãbiciunea noastrã. Pentru
 15
sã experimenteze aceastã comuniune cu Cristos. Întâlnirea cu

Cristos Isus
Isus Rãstignit l-a eliberat de iluzia de a deveni, prin experienþa
lui Dumnezeu, în mod deosebit puternic, echilibrat, stãpân pe
sine ºi sãnãtos. Trãirea credinþei în Cristos Isus nu ne face doar
mai puternici ºi mai liberi înaintea oamenilor, ci ºi ne ajutã sã

tul Paul ne înþelegem direct slãbiciunea. Totuºi, chiar în acest mod,

putem experimenta libertatea de toate criteriile umane. Lucrul
important nu este modul în care ne prezentãm ci, din contra,
faptul cã Domnul Cristos se aratã prin noi. ªi gloria lui Cristos
poate strãluci în aceastã lume, pentru oameni, chiar prin
slãbiciunea sau boala noastrã. Aceastã experienþã ne introduce
într-o nouã dimensiune de a fi liberi de gândirea acestei lumi.
Astfel, putem spune ºi noi cu Paul: „Nu cã aº fi dobândit
deja aceasta sau aº fi ajuns la desãvârºire, dar mã strãduiesc
s-o cuceresc, aºa cum am fost ºi eu cucerit de Cristos Isus”
(Fil 3,12).
cã experienþa Celui rãstignit a fost pentru Paul totdeauna o
Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
experienþã de sine însuºi; de aceea el scrie în continuare în a II-a
scrisoare cãtre Corinteni: „Dar noi avem aceastã comoarã în vase
de lut, pentru ca puterea imensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de la
noi” (2Cor 4,7).
În activitatea sa apsotolicã, el experimenteazã apropierea de
Cel rãstignit, experimenteazã cã Duhul lui Isus îl face sã aparã
înaintea oamenilor nu numai ca un om puternic, echilibrat ºi spiritual,
ci uneori ºi ca un om slab ºi vremelnic. Mai mult, el
experimenteazã în sine moartea dureroasã a lui
Isus Cristos; înþelege cã este asemenea Celui
rãstignit: „Pretutindeni purtãm în trupul nostru
moartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui Isus în
trupul nostru” (2Cor 4,10).
De multe ori, Paul vorbeºte cu entuziasm
de moartea dureroasã sau de stigmatele lui
Isus pe care le poartã în sine, care sunt
vizibile în cicatricele lãsate de atâtea
lovituri. Nu rareori suferã cã trebuie sã
aparã atât de slab ºi bolnav înaintea
Corintenilor cãrora le-a predicat
mesajul puternic al lui Cristos. ªi le
mulþumeºte Galatenilor cã l-au
primit în ciuda slãbiciunii sale: „De
aceea, fraþilor, noi nu suntem
copiii servitoarei, ci ai celei
libere” (Gal 4,31). În Scrisoarea
a doua cãtre Corinteni scrie cã
l-a rugat stãruitor de trei ori pe
Domnul sã-l elibereze de ghimpele
care i-a fost înfipt în trup. Cristos însã
i-a rãspuns: „Îþi este suficient harul
meu, cãci puterea mea se aratã în
slãbiciune” (2Cor 12,9).
Prin aceste cuvinte, Paul
recunoaºte o asemãnare cu Isus
Cristos cel Rãstignit; acest lucru
i-a permis sã fie împãciuitor cu
slãbiciunea ºi boala sa. Ba chiar
16 Oameni ai credinþei
Diaconul ªtefan,
primul martir creºtin
ªtefan, numele primului diacon ºi martir
creºtin, însemnã în limba greacã coroanã.
Aºa cum i-a fost numele, o coroanã, tot aºa
i-au fost viaþa ºi moartea.
Primul diacon
Despre alegerea lui ªtefan ca diacon,
despre activitatea ºi despre moartea sa
plinã de glorie ne relateazã Faptele
Apostolilor (cap. 6 ºi 7). ªtefan, ”bãrbat plin
de credinþã ºi de Duhul Sfânt”, a fost primul
chemat dintre cei ºapte diaconi. Ocazia a
fost simplã, cãci unde sunt oameni, acolo
sunt ºi slãbiciuni omeneºti. Servirea
meselor în comun era însoþitã, adesea, de
disensiuni inutile. Misiunea lui ªtefan, ca ºi
a celorlalþi ºase diaconi, era una exclusiv
caritativã, adicã de a servi ºi de a þine
ordinea la mesele comunitare. Este de
presupus cã ªtefan chiar conducea grupul
de diaconi nou consacraþi. Însã evreii de
limbã greacã erau indignaþi de cuvintele
pline de duh ale diaconului ªtefan (Fap 6,9).
Aceºtia l-au acuzat, cu multã vehemenþã,
cã ar fi vorbit împotriva templului ºi a legii
ºi pentru acesta ar trebui dus în faþa
sinedriului fiind acuzat de înaltã trãdare.
ªtefan îºi justificã predica într-un discurs de
autoapãrare în care prezintã principalele
momente din istoria plinã de lumini ºi
umbre a poporului sãu, de la patriarhul
Abraham ºi pânã la regele Solomon.
Primul martir creºtin
Trebuie amintitã prezenþa unui tânãr cu
numele Saul, viitorul Paul, cel care avea sã
devinã un luptãtor neînfricat pentru cauza
lui Isus Cristos. La picioarele acestui tânãr
s-au pus hainele lui ªtefan ºi “El era de
acord cu uciderea lui!”. Putem presupune
cã ªtefan s-a rugat atunci ºi pentru
convertirea lui Saul.
Diaconul ªtefan,”cu ochii îndreptaþi spre
cer” ºi cu ultimele puteri, dã mãrturie în faþa
tuturor: ”vãd gloria lui Dumnezeu ºi pe Isus
stând la dreapta Lui!” (Fap 7,55). Aceastã
formulã, foarte rãspânditã în Vechiul
Testament, se referã la manifestarea plinã de
glorie a maiestãþii divine sau la însãºi
prezenþa lui Dumnezeu. Partea a doua a
textului biblic dã mãrturie cã Isus este într-o
egalitate perfectã cu Dumnezeu. Urmeazã o
altã mãrturie a diaconului ªtefan: ”Vãd
cerurile deschise ºi pe Fiul Omului stând la
dreapta lui Dumnezeu!” Acuzatorii devin
dintr-o datã violenþi ºi plini de mânie ºi
hotãrãsc ca ªtefan sã fie ucis cu pietre în afara
oraºului Ierusalim. În timp ce era þinta
pietrelor aruncate de cei care-l acuzaserã,
ªtefan, cu un ultim efort, rosteºte cuvintele:
”Doamne Isuse, primeºte sufletul meu!” Nu
este un strigãt de disperare. Ele exprimã
credinþa lui în divinitatea lui Isus. Cuvintele
sale ne amintesc de cuvintele lui Isus pe cruce
(Lc 23,46). În felul acesta, evanghelistul Luca
subliniazã asemãnãrile cu moartea lui Isus.
Un sfânt popular
”Doamne, nu le socoti acest pãcat!” Este
rugãciunea cea mai frumoasã pe care
diaconul ªtefan ne-a lãsat-o ca testament.
Aceastã rugãciune ar trebui sã fie ºi pe buzele
noastre! Cu moartea lui ªtefan, s-a declanºat
seria nesfârºitã de persecuþii ºi prigoane din
partea duºmanilor lui Cristos.
În Biserica Catolicã, diaconul ªtefan este
comemorat în a doua zi de Crãciun, pe data
de 26 decembrie.
Încã din primele veacuri, trecând prin Evul
Mediu, iar apoi prin epoca modernã, arta, mai
ales pictura ºi sculptura, abundã de lãcaºuri
care au devenit adevãrate capodopere. Marile
catedrale gãzduiesc picturi sau statui ale
sfântului ªtefan, în care este reprezentat ca
diacon sau ca martir. Acest lucru aratã cã
ªtefan este un sfânt foarte popular. De
asemenea, numeroase legende au luat fiinþã,
încã din timpurile cele mai vechi, fapt care
dovedeºte cã imaginea sa a fost mereu vie
în rândul poporului creºtin.
Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ

Episcopul Ambroziu ºi împãratul Teodosie
Sfântul Ambroziu (sau Ambrozie) era fiul prefectului pretorian
al Galiei ºi s-a nãscut la Treviri, astãzi Trier (Germania), în jurul
anului 340. A fãcut studii literare (greaca, retorica ºi poezia), dar ºi
juridice. A practicat câþiva ani avocatura ºi, la vârsta de 34 de ani,
a ajuns guvernator al provinciilor Emiliei ºi Liguriei, din nordul Italiei,
cu sediul la Milano.
Un avocat ajuns episcop
În primãvara anului 374 a murit episcopul arian de Milano,
Auxentius, ºi creºtinii s-au adunat sã aleagã un succesor. Pentru
cã discuþiile s-au transformat în adevãrate certuri, a fost nevoie
de intervenþia guvernatorului. În timpul discursului sãu, o voce –
de copil, dupã cum s-a spus adesea – a strigat: „Ambrosius
episcopus!”. Spre uluirea sa (pentru cã nici nu fusese mãcar
botezat), întreaga mulþime a preluat sloganul ºi, cu toatã
împotrivirea lui Ambroziu, s-a cerut ratificarea din partea
episcopilor ºi a împãratului. La 24 noiembrie, Ambroziu a fost
botezat, iar pe 7 decembrie 374 a fost consacrat ºi înscãunat ca
episcop de Milano.
Pentru a-ºi completa cultura teologicã a studiat intens Sfintele
Scripturi, pe care le ºtia aproape pe de rost, scrierile lui Origene ºi
ale Sfântului Vasile. De mare ajutor în studierea acestor autori i-a
fost tutorele sãu, Simplicianus, devenind influent propovãduitor al
gândirii lor în Apus.
Sfântul Ambroziu a încurajat monahismul ºi a recomandat-o
pe Sfânta Fecioarã Maria ca ocrotitoare ºi model pentru cãlugãriþe.
Episcop ºi politician de nota 10
Pentru cã Milano era capitalã administrativã a Imperiului
Occidental, Sfântul Ambroziu a ajuns sã joace un rol important în
politicã, îndrumându-i ºi, uneori, mustrându-i pe conducãtori.
Tânãrului împãrat Graþian i-a scris în anul 377 o lucrare Asupra
credinþei, pentru a-l preveni împotriva arianismului, care era
susþinut de unchiul sãu, Valens. Dupã uciderea lui Graþian,
Ambroziu l-a convins pe noul împãrat, Maximus, sã se
Sfântul lunii 17
7 decembrie,
Sfântul Ambroziu
Episcop ºi învãþãtor
(340 – 397)
mulþumeascã doar cu o parte din imperiu ºi sã i-o lase pe cealaltã
lui Valentinian al II-lea. Lui Valentinian i-a spus cã împãratul este
în Bisericã, nu deasupra ei. Nu mult dupã aceea, Valentinian i-a
cerut protecþie lui Teodosiu I, împãratul Orientului, care îl înfrânge
ºi îl omoarã pe Maximus, devenind adevãratul conducãtor ºi în
Imperiul Occidental. Enorma lui putere nu l-a împiedicat pe Sfântul
Ambroziu sã-l condamne pe împãratul Teodosiu I dupã infamul
masacru, de la Tesalonic, a mii de bãrbaþi, femei ºi copii, ca
represiune pentru uciderea guvernatorului. Împãratul nu a putut
intra în Bisericã pânã ce nu a fãcut pocãinþã publicã.
Prin inteligenþa, bunãtatea ºi manierele sale foarte delicate,
prin darul de orator ºi geniul sãu politic, Sfântul Ambroziu a fost
omul trimis de Providenþã în acel timp de formare a Bisericii ca
instituþie publicã de sine stãtãtoare.
Inima pãstorului bate în mijlocul turmei
Activitatea zilnicã a Sfântului Ambroziu era îndreptatã, în primul
rând, spre buna pãstorire a comunitãþii sale. Pregãtea sãptamânal
una sau douã omilii, compunea cântãri ºi poezii, se îngrijea de
asistenþa celor sãraci ºi lipsiþi, nu cruþa nimic pentru a da strãlucire
lãcaºurilor sfinte ºi cultului divin. Sfântul Augustin, ascultãtor nelipsit
al predicilor sale, mãrturiseºte în Confessiones cã elocvenþa
episcopului de Milano era cuceritoare ºi tonul „acestui apostol al
prieteniei” era de neuitat.
Cãrþile publicate de el, ºi ajunse pânã la noi, nu sunt decât
transcrieri grãbite ºi rezumate ale discursurilor sale. Celebrele sale
Comentarii exegetice au fost mai întâi predicate în faþa comunitãþii
din Milano ºi apoi adunate în volume. Se simte tonul familiar al
pãstorului care se adreseazã cu simplitate turmei sale. Se aud
bãtãile inimii unui mare episcop care reuºeºte sã miºte inimile
ascultãtorilor cu argumente impresionante. Ca unui bun pãstor, îi
place sã audã poporul cântând, de aceea a compus imnuri, dintre
care unele se pãstreazã ºi astãzi. Sfântul Ambroziu este cel care
a introdus în Occident cântarea alternativã a psalmilor.
De la Sfântul Ambroziu au rãmas scrieri dogmatice,
scripturistice, tratate de moralã, de ascetism ºi 91 de scrisori.
Dupã douãzeci ºi trei de ani de pãstorire, la vârsta de numai
cincizeci ºi ºapte de ani, Sfântul Ambroziu se stinge, în ziua de 4
aprilie 397, dar cuvântul sãu aprins lumineazã ºi astãzi, fiind unul
dintre marii Sfinþi Pãrinþi ai Bisericii.
Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
BÃLêCUÞI,
dupã „Vieþile sfinþilor”, vol. 2, editura ARCB, 1992
18
Istorie ºi spiritualitate - Vladimir Ghika

„Mi-a fost milã

de tine...”
Cui îi era milã? Cine era cel care inspira milã? Cum de cineva a ajuns la o
astfel de expresie? Ce a urmat posibilului dialog?... întrebãri, ºi cu siguranþã
pot fi ºi mai multe, în faþa unei expresii extrase din context.
Nu este greu de bãnuit cã trebuie sã fie o legãturã cu monseniorul Vladimir
Ghika, pentru cã aceste rânduri le citiþi în pagina dedicatã lui. Poate cã el este
unul dintre personaje. Dar care dintre personaje este întruchipat oare de marele
om al caritãþii, vajnicul cautãtor al celor saraci ºi bolnavi, creatorul teologiei
aproapelui ºi a nevoinþelor. De nenumãrate ori, atât în tinereþe cât ºi la
bãtrâneþe, fiind model pentru fiecare dintre noi, Vladimir a demonstrat cã era
miºcat de cei care inspirau milã. De exemplu, condus de acest puternic impuls
interior, va face tot posibilul ca Sora Pucci ºi Fiicele Caritãþii sã vinã la Bucureºti,
unde Biserica Catolicã trebuia sã fie prezentã ºi prin aceastã slujire. Iar acest
impuls al lui era ºi molipsitor, într-atât cã zeci ºi sute de persoane s-au alãturat
ministerului de caritate pe care ºi-l asumase cu toatã hotãrârea.
Însã expresia cu pricina nu este rostitã de monseniorul Ghika. De fapt, el
este de cealaltã parte. El era cel care inspira milã, aºa cum citim în scrisoarea
pe care i-a trimis-o fratelui sãu, datatã 13.XII.1948. Era în perioada Adventului,
aºa cum suntem ºi noi acum, cu 60 de ani în urmã, adicã în timp de persecuþie
religioasã în România.
Iatã expresia în context: «Gândurile negre sunt foarte greu de evitat. ªi
totuºi, nu-mi sunt familiare ºi trec uneori dintr-odatã, când, în mod excepþional,
par sã mã atingã, ca mai deunãzi, când mi-a vorbit o fetiþã de 7 ani. Dialog,
dupã douã bãtãi în uºã: „Lãudat sã fie Isus Hristos” – „În vecii vecilor! Ce vrei,
fetiþo?” – „Nimic, am venit sã stau cu D-ta.” – „Eh! De ce?” – „Mi-a fost milã de
tine...” »
Chiar aºa! Marele Ghika inspira milã unei micuþe orfane, «fiinþã dezorientatã
a mahalalelor, primitã de surori, foarte inteligentã ºi originalã», care obiºnuia
sã cânte «mai ales un soi de jelanie „Copiii nimãnui”», aºa cum povesteºte monseniorul însuºi în scrisoare.
ªi credeþi cã prinþul Ghika s-a simþit ofensat? Nu! El a primit ºi aceastã întâlnire cu aproapele, pentru care era gata sã sarã în ajutor,
cu acel: «... Ce vrei, fetiþo?...», ca pe un har de a îndepãrta gândurile negre: «Gândurile negre au început sã treacã dintr-odatã, cu un
silogism luminos: „Dacã acestei micuþe, care nu mi-e nimica, i-a fost milã de mine, cum ar putea Dumnezeu, care e totul pentru mine, sã
mã lase în disperare?».
Poate nu ne vine sã credem, dar pentru cã inspirãm milã, pentru cã putem cãdea în disperare, Dumnezeu este cu noi. Emanuel, pe
care îl chemãm sã vinã în acest timp de Advent, ºi vom celebra venirea lui la Crãciun, este totul pentru noi, aºa cum era pentru bãtrânul
Vlad, cum iscãlea Monseniorul finalul scrisorilor.
Puteþi gãsi scrisoarea acesta în monumentalul album
publicat nu demult: „Fratelui meu din exil” (Ed. Galaxia
Gutenberg). Cartea o gãsiþi cu siguranþã la pãrintele paroh, ºi
chiar ºi filmul inspirat de aceste scrisori. Acestea alcãtuiesc un
bun mijloc de a îndepãrta ºi gândurile noastre negre, material
de meditaþie pentru perioada de pregãtire pentru sãrbãtoarea
Crãciunului, 25 decembrie, zi care este ºi aniversarea naºterii
Slujitorului lui Dumnezeu, Vladimir Ghika.

Pr
Pr.. FRANCISC UNGUREANU,
Postulatorul Cauzei de Beatificare a Mons. Vladimir Ghika Fragment din scrisoarea mons. Ghika, din 13.XII.1948
 Eveniment
19
Scrisoarea enciclicã Fides et ratio
la zece ani de la publicare
Biblioteca Academiei Române a fost în ziua de miercuri, 19
noiembrie, ora 11, gazda unei conferinþe organizatã de Academia
Românã ºi Biserica Catolicã cu ocazia aniversãrii a zece ani de
la publicarea Scrisorii enciclice Fides et ratio, a Papei Ioan Paul al
II-lea. Scrisoarea enciclicã Fides et ratio a fost publicatã la data
de 14 septembrie 1998 ºi trateazã despre raportul dintre credinþã
ºi raþiune, ele fiind „ca douã aripi cu care spiritul uman se înalþã
spre contemplarea adevãrului”.
Auditoriul acestei conferinþe nu a fost format numai din
credincioºi catolici, ci ºi din ortodocºi, incluzând numeroºi oameni
de ºtiinþã care au venit pentru a asculta omagierea gândirii ºi a
personalitãþii celui care a fost Papa Ioan Paul al II-lea. La conferinþã
au asistat ºi preºedintele Academiei Române, domnul Eugen
Simion, ºi nunþiul apostolic în România, Excelenþa Sa Francisco-
Javier Lozano Sebastiàn.
Conferinþa a fost deschisã de Înaltpreasfinþitul Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureºti. Au mai intervenit academicienii Alexandru
Surdu, pãrintele Dumitru Popescu ºi Gheorghe Vlãduþescu, ºi pãrintele profesor universitar, doctor Wilhelm Dancã, Rectorul Institutului Teologic
Romano-Catolic Sfântul Iosif de la Iaºi. Toþi aceºti conferenþiari au dorit sã retrezeascã în ascultãtori pasiunea pentru scrierile Papei Ioan Paul
al II-lea ºi au analizat Scrisoarea enciclicã din mai multe puncte de vedere.
ÎPS Ioan Robu a prezentat marile teme ale enciclicei: descoperirea înþelepciunii lui Dumnezeu, raportul dintre credinþã ºi raþiune, intervenþiile
magisteriului în probleme de filosofie, interacþiunea dintre credinþã ºi raþiune, necesitãþi ale filosofiei ºi teologiei. “Primele trei capitole ale
enciclicei – a explicat ÎPS Ioan Robu – încep cu acelaºi cuvânt: existã. Existã o gândire proprie, specificã credinþei, aºa cum existã o gândire
specificã raþiunii. Existã o legãturã intimã, indisolubilã, între raþiune ºi credinþã. Existã un drum pe care omul poate sã-l parcurgã, dacã vrea.
Acest drum începe de la capacitatea omului de a trece peste ceea ce este contingent, ca sã îmbrãþiºeze, aºa cum poate, infinitul, pe
Dumnezeu”.
Profesorul academician Alexandru Surdu a reliefat semnificaþia logico-filosoficã a
raportului dintre fides ºi ratio. „Enciclica Fides et ratio a papei Ioan Paul al II-lea,
reprezintã un document emblematic al întregii lumi contemporane – a explicat
Alexandru Surdu cãci raportul dintre credinþã ºi raþiune, dintre religie ºi filosofie, nu
prezintã interes numai pentru creºtini sau numai pentru catolici. Credinþa, în genere,
ºi raþiunea se deosebesc, dar au ºi obiective comune: în primul rând, cunoaºterea
adevãrului. În mod normal, ele nu se exclud, ci se completeazã reciproc”.
Gândirea apuseanã ºi rãsãriteanã despre Fides et ratio a fost expusã de pãrintele
academician Dumitru Popescu. Dânsul a amintit scrisoarea apostolicã a papei Ioan
Paul al II-lea intitulatã Orientale lumen, în care pontiful „prezintã un rãspuns rãsãritean”
la raportul dintre credinþã ºi raþiune. „Dacã comparãm enciclica Fides et ratio cu scrisoarea apostolicã Orientale lumen, ale aceluiaºi pontif,
descoperim specificul lor diferit, în problema deificãrii”, a explicat Pãrintele Popescu.
Profesorul academician Gheorghe Vlãduþescu a analizat enciclica, ilustrând aportul filosofiei la o existenþã a omului „mereu mai umanã”.
Plecând de la o asemãnare a enciclicei Fides et ratio cu enciclica AEterni Patris (1879), Gheorghe Vlãduþescu a subliniat cum, „în ordinea
filosofiei, cele douã enciclici sunt într-o unitate fireascã”. „Filosofia din veacul al XX-lea – a arãtat Vlãduþescu - a stat, în mare parte, sub
semnul enciclicei AEterni Patris, ºi probabil cã, atâta cât este omeneºte posibilã previziunea, ºi în secolul al XXI-lea, filosofia va datora mult
enciclicei Fides et ratio”.
Pãrintele profesor Wilhelm Dancã a dezvoltat tema Credinþa ºi raþiunea: excludere, includere sau integrare? „Papa Ioan Paul al II-lea – a
explicat Pr. Wilhelm Dancã - a pornit sã redacteze aceastã scrisoare de la criza moralã, criza de valori, criza de repere pe care el o constata
în 1986, atât în Occident cât ºi în Orient, în Europa în special”. Pr. Dancã a concluzionat, amintind imaginea celor douã aripi, cu care Papa Ioan
Paul al II-lea deschide enciclica. „Raþiunea ºi credinþa - a spus Pr. Wilhelm Dancã - sunt douã aripi care ne ajutã sã zburãm spre Dumnezeu,
dar în zbor ele devin o singurã fiinþã”.
La sfârºitul cuvântãrilor, Înaltpreasfinþitul Ioan Robu a exprimat speranþa cã pe viitor vor fi prezentate ºi alte Scrisori enciclice ale Papei
Ioan Paul al II-lea, ºi a îndemnat la o citire ºi meditare mai profundã a cuvintelor acestui Pontif.
20 Arta de a trãi
“Vreau un copil
cu orice preþ!”
Familie serioasã
cãutãm mamã purtãtoare,
tânãrã, sãnãtoasã, fãrã vicii.
Preþ: 15.000 de euro.
Sunã ca un anunþ
de cãutare a unei doici.
ªi totuºi, mama purtãtoare
este ALTCEVA
decât persoana
care supravegheazã
copilul câteva ore pe zi.
Tehnica tinde sã ia locul lui
Dumnezeu
Cultura contemporanã a vieþii, domi-
natã de realizãrile tehnicii în domeniul
inseminãrii ºi fecundãrii artificiale, prezintã
o contradicþie majorã: pe de o parte, se
încearcã pe toate cãile popularizarea
mijloacelor contraceptive ºi a avortului, iar
pe de altã parte, tot mai mulþi soþi (sau doar
parteneri de viaþã) care nu pot avea copii,
recurg la mijloace moderne de fecundare.
Fertilitatea este o problemã importantã ºi
delicatã, cu care se confruntã omenirea
în prezent. De cele mai multe ori, astãzi,
infertilitatea este cauzatã de vârstã,
deoarece multe femei vor, în primul rând,
sã se realizeze profesional, abia dupã 35
de ani hotãrându-se sã devinã mame; ºi,
aºa cum se ºtie, dupã aceastã vârstã
fertilitatea este mai scãzutã.
Evoluþia tehnicilor medicinei oferã
femeii posibilitatea sã aibã propriul copil,
cu aceleaºi informaþii genetice ca ale ei
sau ale partenerului, fãrã însã ca aceasta
sã-l nascã. Prin tehnica reproducerii
asistate (ART), se pot obþine embrioni prin
fecundarea in vitro. Ovulul fecundat este
crescut în anumite condiþii o perioadã de
timp, pânã ajunge la dezvoltarea optimã
pentru a putea fi implantat în uter. Dacã
mama biologicã nu poate sau nu vrea sã
accepte sarcina, se poate apela la o
mamã-surogat sau mamã purtãtoare.
Mama purtãtoare este femeia care
acceptã de bunã voie, de obicei contra
unei sume de bani, sã fie inseminatã
artificial cu un embrion fertilizat in vitro ce
poartã materialul genetic al unui cuplu.
Aceasta, prin intermediul unui contract, îºi
dã acordul pentru a duce la termen
sarcina, iar dupã naºtere, dãruieºte copilul
cuplului respectiv.
Când procrearea
nu este posibilã
La 22 februarie 1987, Congregaþia
pentru Doctrina Credinþei a publicat, din
dispoziþia Papei Ioan Paul al II-lea,
documentul Donum vitae prin care
Biserica prezintã principiile moralei
catolice cu privire la tehnicile bio-medicale
care permit sã se intervinã în procesul
procreãrii. Documentul face referire ºi la
suferinþa soþilor care nu pot avea copii.
Dorinþa lor de a avea copii este legitimã ºi
naturalã, însã “copilul nu este un lucru
datorat ºi nu poate fi considerat ca obiect
de proprietate ci, mai curând, este un dar,
darul «cel mai mare» ºi absolut gratuit al
cãsãtoriei”. Cuplurile sterile nu trebuie sã
uite cã “chiar atunci când procrearea nu
este posibilã, pentru aceasta viaþa
conjugalã nu-ºi pierde valoarea…”.
Dar, pentru numeroase cupluri care se
aflã în aceastã situaþie, poziþia Bisericii este
fie strãinã, fie indiferentã. Ele încearcã sã
rezolve, cu orice preþ, problema lipsei unui
copil, acceptând sã apeleze chiar la
ajutorul unei mame-surogat pentru
obþinerea copilului dorit. Îngrijorãtor este
faptul cã ºi unele cupluri fertile recurg la
tehnica reproducerii asistate pentru cã nu
pot sau nu vor sã-ºi sacrifice cariera sau
pentru cã tehnica reproducerii asistate le
permite „sã-ºi programeze” genetic fiul (cu
caracteristici dorite, cu sexul dorit, cu o
anumitã culoare a ochilor)! În felul acesta,
tehnica avansatã, în loc sã dea un ajutor
în reproducerea umanã, a ajuns sã
înlocuiascã raporturile conjugale naturale.
Referitor la acest subiect, trebuie spus
cã au fost ºi cazuri, destul de ciudate de
altfel, în care s-a apelat la „serviciile” unei
mame-surogat. De exemplu, în California,
o femeie de 35 de ani, director-executiv, a
angajat o femeie pentru a-i naºte al
patrulea copil, ea nedorind sã îºi
pericliteze cariera. Sau, alt caz, un
fotomodel a cãutat o mamã-surogat,
deoarece îi era teamã cã, pe perioada
sarcinii, veniturile ei ar putea scãdea.

Implicaþii morale
Situaþia ridicã probleme morale
deosebite. În primul rând, între mama-
surogat ºi copilul pe care îl poartã în
pântece apar sentimente puternice, se
declanºeazã simþul matern care o face
sã-ºi iubeascã copilul, conºtientizeazã cã
dãruieºte o parte din ea însãºi copilului
pe care trebuie sã-l nascã. Probabil cã
înaintea sarcinii nu se gândise la aceste
aspecte, de aceea „predarea” copilului
dupã naºtere este vãzutã ca o rupturã, ca
o deposedare de ceva ce este al ei.
Copilul, deºi este înregistrat pe numele
mamei care l-a nãscut, nu este al ei. Nu
puþine au fost cazurile în care mama-
surogat a refuzat dupã naºtere sã dea
copilul. Contractul încheiat cu familia
biologicã a fost atacat în instanþã, iar
procesul a fost câºtigat, relativ uºor, pentru
cã, în faþa legii, mama copilului este aceea
care i-a dat viaþã. În al doilea rând, atât
copilul cât ºi pântecele mamei-surogat
devin obiectul unui contract. Devin, practic,
o marfã. Copilul este instrumentalizat. El,
fiind persoanã, nu poate fi aservit fericirii
altora, nu poate fi niciodatã considerat un
mijloc pentru a atinge un scop: fericirea
soþilor. În al treilea rând, situaþia aceasta
implicã prezenþa în cuplu a unei a treia
persoane care va face parte, chiar ºi dacã
numai în subconºtient, din viaþa lor.
Baza legislativã
În România, legislaþia care sã
reglementeze astfel de situaþii este
deficitarã. Totul se rezolvã printr-un act
notarial, prin care mama purtãtoare se
obligã sã predea bebeluºul imediat dupã
naºtere. Actuala legislaþie “dã posibilitatea
obþinerii” unui copil, nãscut prin aceastã
procedurã, doar prin metoda adopþiei.
Copilul este declarat ca fiind al mamei
purtãtoare cu tatãl biologic ºi este emis
un certificat de naºtere pe numele celor
doi. Conform contractului încheiat, mama
purtãtoare renunþã la copil ºi mama
biologicã îºi adoptã propriul copil de la
instituþiile acreditate. Este emis un nou
certificat de naºtere pe numele pãrinþilor
biologici.
Specialiºtii în ºtiinþe juridice susþin cã
astfel de practici devin ilegale doar în cazul
în care între cele douã pãrþi are loc un
schimb de bani, la negru.
În Austria, Germania ºi Norvegia,
maternitatea-surogat este consideratã în
afara legii. În Finlanda, Grecia ºi Irlanda
nu existã legi referitoare la acest subiect.
În Australia, Franþa, Danemarca ºi Olanda
se permite recurgerea la mame-surogat,
dar este interzisã orice formã de
recompensã. În Marea Britanie, practica
nu este ilegalã, dar guvernul nu o
încurajeazã. Elveþia interzice dezvoltarea
embrionilor în afara organismului ºi
recurgerea la mame purtãtoare.
Conceptual Options, o clinicã privatã
din California, a constatat cã 10% dintre
cererile de acest gen sunt motivate social
ºi nu medical. Presiunea carierei, durerile
naºterii ºi teama de aspectul inestetic, din
timpul sarcinii ºi de dupã, sunt principalele
motive pentru evitarea naºterii.
Multe clinici de fertilitate din SUA refuzã
oferirea serviciului de mame-surogat pe
motive sociale. Sherrie Smith, de la Centrul
de Parenting Surogat ºi Donãri de Ovule,
din Maryland, considerã cã: „Dacã o feme-
ie este prea ocupatã sã îºi poarte copilul
sau nu îi place cum aratã însãrcinatã ºi vrea
ca sarcina sã o poarte altcineva în locul ei,
atunci, probabil, cã este, de asemenea,
prea ocupatã pentru a fi mamã”.
Cine oferã aceste „ser vicii”?
„servicii”?
Cine sunt mamele purtãtoare ºi de ce
recurg ele la acest gest? De ce acceptã
aceste femei sã se supunã regulilor de
comportament din timpul sarcinii, de ce
renunþã la anumite obiceiuri anterioare,
uneori nu chiar sãnãtoase? De ce acceptã
toate aceste condiþii care, în mod
inevitabil, îºi pun amprenta asupra lor?
Sunt cazuri, destul de rare, în care mama
purtãtoare îºi asumã acest rol dintr-un
sentiment deosebit faþã de cuplul
respectiv. De exemplu, o japonezã în
vârstã de 61 de ani a dat naºtere propriului
sãu nepot, dupã ce a primit embrionul de
la fiica sa ºi s-a oferit sã fie mamã-
surogat. O americancã, în vârstã de 56
de ani, s-a oferit sã fie mamã purtãtoare
pentru cei trei nepoþi ai sãi. Femeia a
Arta de a trãi 21
nãscut tripleþii prin cezarianã. O
braziliancã, în vârstã de 52 de ani, ºi-a
nãscut propriul nepot, în aceastã þarã doar
rudele apropiate având voie sã fie mame-
surogat.
Se crede, însã, cã majoritatea femeilor
care acceptã sã fie mame purtãtoare o
fac pentru bani.
Poziþia Bisericii
Biserica Catolicã condamnã folosirea
mamelor-surogat pentru cel puþin douã
motive. Primul este folosirea procedurilor
de fertilizare in vitro; al doilea este aspectul
de surogat. Instrucþiunea Donum vitae
spune: „În procesul clasic de fertilizare in
vitro, nu toþi embrionii sunt transferaþi în
corpul femeii; unii sunt distruºi. Aºa cum
Biserica condamnã avortul indus, aºa ea
condamnã ºi actele contra vieþii acestor
fiinþe umane”.
Donum vitae considerã cã folosirea de
mame-surogat este ilicitã „pentru cã este
împotriva unitãþii cãsãtoriei ºi a demnitãþii
procreãrii fiinþei umane. Folosirea de
mame-surogat este un semn al eºuãrii în
îndeplinirea datoriilor iubirii materne,
fidelitãþii materne ºi responsabilitãþii
materne”, „ofensând demnitatea ºi dreptul
copilului de a fi conceput, purtat în uter ºi
adus pe lume de cãtre pãrinþii lui; se
provoacã astfel, în detrimentul familiilor, o
prãpastie între elementele fizice,
psihologice ºi morale care formeazã
aceste familii”.
E destul de greu de înþeles cum este sã
fii mamã fãrã sã porþi în pântece ºi sã-þi
naºti propriul copil! Este, de asemenea,
greu de înþeles cum e sã porþi nouã luni un
copil despre care ºtii cã, dupã naºtere, nu
va mai fi al tãu! Al cui va fi copilul care se
naºte, fãcând abstracþie de contractul
încheiat înainte de naºterea sa?
Originea unei persoane este rezultatul
unei dãruiri. Copilul care se naºte trebuie
sã fie rodul iubirii pãrinþilor sãi. El nu poate
fi nici voit, nici conceput ca produs al unei
intervenþii a tehnicilor medicale ºi
biologice; acest lucru înseamnã a-l
transforma într-un obiect al unei tehnologii
ºtiinþifice. Faptul cã un lucru din punct de
vedere tehnic, este posibil, nu înseamnã
cã este, din punct de vedere moral,
admisibil (Donum vitae).
CRISTINA ªOICAN
22 Diaconat

Primul diacon sfinþit la Cioplea

Nãscut la 24.08.1964 în Mirceºti, judeþul Iaºi, al treilea copil din ºase
ai lui Francisc ºi Iulianei Vârgã (nãscutã Donea)
1971-1979 ºcoala generalã în Mirceºti
1979-1983 liceul Mihail Sadoveanu în Paºcani
1983-1985 serviciul militar
1985-1990 în câmpul muncii la ITRD (întreprinderea de traductoare
ºi regulatoare directe) în Paºcani
1990 intrat în OFMConv (Nisiporeºti-Neamþ)
1990-1991 noviciat în Luizi Cãlugara-Bacãu
1991-1993 viaþã monahalã ºi studii filosofice în Roman
1993-1994 curs de germanã în Viena
1994-1998 viaþã monahalã în OFMConv la Viena ºi continuarea
studiilor teologice la universitatea din Viena
1998-2002 membru al seminarului diecezan din Eisenstadt
(2000-2001) an extern în Bressanone-Italia
2002-2008 practicã în parohia Maria, Regina martirilor în Viena
(2007 licenþã în teologie catolicã pastoralã)
22.11.2008 sfinþit diacon pentru Arhidieceza de Bucureºti
de cãtre Preasfinþitul Cornel Damian

Sâmbãtã, 22 noiembrie, ora 11.00, în biserica Sfânta Maria Reginã (Cioplea) din Bucureºti, a avut loc sfinþirea întru diaconat a teologului
Sebastian Vârgã. Sfânta Liturghie a fost prezidatã de PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, iar printre concelebranþi s-a
numãrat ºi pãrintele Leonard Donea, unchiul noului diacon.
„Comunitatea din Cioplea dateazã de aproximativ 200 de ani, amintea PS Cornel Damian la predicã, iar din timpul pãstoririi episcopului
Francisc Ferreri, mort la 16 noiembrie 1813 de ciumã ºi
înmormântat în aceastã bisericã, deºi era reºedinþã
episcopalã, nu a mai fost nimeni sfinþit, Sebastian Vârgã fiind
primul admis la treapta diaconatului”. Totodatã, Episcopul
i-a amintit pãrintelui diacon de misiunea slujirii la masa
Cuvântului insistând asupra cuvintelor din ritualul sfinþirii:
„Ceea ce citeºti sã crezi, ceea ce crezi sã predici, ceea ce
predici sã practici!”.
La sfârºitul Sfintei Liturghii, pãrintele diacon a mulþumit
lui Dumnezeu pentru acest dar minunat, arhiepiscopului Ioan
Robu cã l-a primit în dieceza de Bucuresti, episcopului Cornel
Damian cã l-a sfinþit, pãrintelui Veniamin Aenãºoaei, paroh
de Cioplea, cã l-a gãzduit, familiei ºi tuturor celor care i-au
fost alãturi. (A.C.)

Sâmbãtã, 6 decembrie 2008,

Cu ocazia Sãrbãtorii Crãciunului din Anul Domnului 2008,
vã anunþãm cã se va organiza
al XI-lea CONCERT DE COLINDE cu titlul “CHRISTUS NATUS EST”,
la care sunt invitate sã participe coruri de tineri
din parohiile Arhidiecezei noastre.
Locul: Biserica Sf. Fec. Maria, Regina Sf. Rozariu din Popeºti-Leordeni.
Data: Sâmbãtã, 20 decembrie 2008. Ora: 14.00 -16.00.
Mai multe detalii gãsiþi pe: www.tic.ro
va fi zi de reculegere pentru adolescenþi ºi tineri
tineri.
Aceastã zi este organizatã în vederea
sãrbãtorilor de Crãciun.
Locul: Mãnãstirea Sf. Agnes din Popeºti Leordeni.
Ora: 9.30-17.00. În program: douã meditaþii,
Sf. Liturghie, ocazie de spovadã ºi de colocvii
spirituale, rugãciune personalã, cântece, atmosferã
de meditaþie personalã...

Publicãm în acest numãr o întrebare
adresatã pãrintelui psiholog de unul dintre elevii sãi de la
Colegiul romano-catolic Sfântul Iosif din Bucureºti, care a
apãrut ºi în Labirint, publicaþia Colegiului.
Ni se întâmplã sã ne lãsãm influenþaþi de modã, de
prieteni ºi nu gãsim calea spre adevãrata noastrã
identitate. Ce ne sfãtuiþi sã facem ca sã ne îndreptãm spre
libertatea interioarã?
Moda, banii, prietenii, aspectele materiale... nu vor reuºi
niciodatã sã satisfacã atât de mult un suflet încât sã poatã
spune cã este fericit. Aceste lucruri sunt, desigur, necesare,
într-o anumitã proporþie, dar a-þi pune speranþa ºi energia
în ele este o mare capcanã în care prea mulþi se lasã prinºi.
Mãrturia acestei realitãþi o gãsim în declaraþiile celor care
au trãit experienþa omului cu nevoi, care, de la un moment
dat desigur ajunge sã aibã tot mai multe bunuri. Aceastã
situaþie de bunãstare nu le-a adus mai multã mulþumire
ca înainte. Dimpotrivã, duceau dorul acelor vremuri, dar
nici nu aveau tãria de a renunþa la o parte din bunuri. Cãci
au ºi ele un „farmec” de care nu mai scapi uºor, un
magnetism care nu te lasã sã te distanþezi.
Am dat aceste detalii pentru a înþelege cã ceea ce poate
mulþumi cu adevãrat sufletul omului ºi îi poate aduce
echilibru, se aflã în el. Mass-media creeazã diferite „nevoi”.
Prin reclamele pe care le face, prin dorinþa de manipulare,
prin perspectiva consumistã (care o avantajeazã) pe care
o propune ca pe un ideal de viaþã. Dar de suflet se ocupã
mai puþin, cãci acesta nu „produce”, nu aduce profit. Nu
este un îndemn la a nu-þi dori ºi a nu încerca sã aduni
lucruri materiale. Sunt necesare, dar cu mãsurã.
Condiþia esenþialã pentru a se ajunge la libertatea
interioarã este aceea de a te desprinde, elibera, detaºa,
de tot ce nu poate hrãni sufletul, de lucrurile materiale.
Astfel eliberat, vei putea umple locul lãsat liber cu
sentimente profunde, frumoase ºi înãlþãtoare. Iar a cãuta
modele la alþii, mai ales la cei pe care îi prezintã societatea
ca fiind de lãudat, înseamnã a renunþa, de la început,
sã-þi afirmi personalitatea, sã nu te construieºti aºa cum
simþi, pe baza aptitudinilor proprii, devenind, prin aceasta,
un produs în serie, având ca prototip o altã persoanã, cu
valori evaluate de alþii ºi propuse þie ca ideal. Fiecare ºtie
ce trebuie sã facã pentru a se simþi liber ºi împãcat în
conºtiinþã. Mai este de îndeplinit o condiþie: sã vrea cu
adevãrat sã-ºi gãseascã aceastã libertate interioarã ºi sã
aibã curajul de a o trãi.
Pr
Pr.. MARIUS ANTÃLUÞE
Social
23
IGIENA MUNCII INTELECTUALE
Pentru randamentul optim în munca intelectualã sunt necesare
condiþii adecvate, atât de mediu cât ºi de sãnãtate a persoanei care
studiazã.
Lumina din camera de studiu are o mare importanþã. Lumina
naturalã ºi cea artificialã trebuie sã vinã din stânga, aºa încât sã nu se
formeze umbre la scris. Este indicat sã nu se foloseascã numai o lampã
de birou într-o camerã întunecatã, deoarece contrastul puternic de
luminã oboseºte ochii.
Temperatura sã fie confortabilã, iar camera bine aerisitã periodic,
spre a se asigura o cantitate suficientã de oxigen necesarã irigãrii corecte
a creierului.
Odihna. Studentul ºi în mod special elevul, trebuie sã fie odihnit,
dupã un somn de 7-8 ore. Se ºtie cã randamentul muncii intelectuale
este maxim în orele dimineþii.
Poziþia. În timpul studiului este importantã poziþia corectã pe scaun,
cu spatele drept, respectând distanþa de 30 cm faþã de carte sau caiet.
Studiul se efectueazã la masa de lucru ºi nu culcat în pat. Poziþiile vicioase
au repercusiuni asupra coloanei vertebrale, mai ales la elevi. Scoliozele
ºi cifoscoliozele duc la modificãri ale respiraþiei cu oxigenare
necorespunzãtoare a creierului.
Încã de la grãdiniþã este necesarã supravegherea poziþiei corecte
la masa de joc, de asemenea în bancã la ºcoalã. Gimnastica medicalã
poate corecta, în parte, deficienþele coloanei vertebrale, dar este mai
importantã prevenirea instalãrii lor.
Pauze de relaxare. Aºa cum la ºcoalã sunt scurte pauze la fiecare
orã, studiul are nevoie de aceste pauze de relaxare în vederea menþinerii
capacitãþii de concentrare ºi memorare.
Disciplinã. Încã din clasele elementare, elevul va fi obiºnuit sã lucreze
contra cronometru. Se va educa simþul datoriei ºi disciplina de a efectua
temele fãrã a pierde vremea cu elemente distractive. Cu cât elevul va fi
mai conºtiincios, va avea timp ºi de joacã, sport sau muzicã. La
adolescenþi ºi studenþi, discoteca, distracþiile sunt tentaþii care împiedicã
studiul sistematic, regulat în scopul sedimentãrii cunoºtinþelor. Se ajunge
astfel la munca în asalt, pentru examene. Învãþatul târziu noaptea,
biciuirea organismului cu cafea sau cola, nu dau rezultatele scontate.
Orele insuficiente de somn sunt cauza oboselii care se cumuleazã treptat
ºi duc la surmenaj.
Alimentaþia reprezintã un alt aspect important, deoarece prin ea se
asigurã aportul energetic necesar muncii intelectuale. Adolescentele sunt
tentate sã recurgã la cure de slãbire, care însã slãbesc imunitatea
organismului ºi scad randamentul intelectual. Odatã încheiatã cura, prin
reluarea obiceiurilor alimentare cu fast-food sau dulciuri, greutatea
corporalã creºte mai mult decât era înainte de curã. Înfometarea nu
rezolvã problema. Nutriþioniºtii recomandã 5 mese mici pe zi ºi nu una
singurã.
Respectarea unui program de viaþã ordonatã ºi o alimentaþie
raþionalã cu lactate, legume ºi fructe pot asigura dezvoltarea armonioasã
în condiþii de sãnãtate, a celor care studiazã. Dr
Dr.. BEA TRIX PAL
BEATRIX
24 Micul
Micul prinþ
prinþ

Poveste
de Crã ciun
Ascultaþi, copii! Martin e un urs de pluº. Este un urs maro, ca
toþi ursuleþii copilãriei: cârlionþat, cu ochiºori de sticlã, urechi
catifelate ºi fundiþã roºie la gât. Era ursuleþul unei fetiþe capricioase
care, fie îl drãgãlea ºi-l legãna acoperindu-l de mângâieri, fie îl
trântea de pãmânt trãgându-l violent de urechile rotunjoare. Aºa
încât, într-o bunã zi, Martinel se hotãrî sã scape. Profitând de
pregãtirile de Crãciun, nimeni nu-l vãzu pe Martin ieºind pe uºã.
Aºa îºi recãpãtã libertatea. Fetiþa avea atâtea jucãrii, cã nici mãcar
nu bãgã de seamã lipsa lui Martinel. Ursuleþul merse ºi merse,
ieºind în cele urmã din sat. Totul era alb, învãluit în zãpadã, iar
stelele puzderie clipeau pe bolta îngheþatã. Cum un ursuleþ de
pluº nu simte niciodatã frigul, nimic nu-l împiedica pe Martinel sã
se bucure de priveliºtea ajunului de Crãciun.
Nu micã-i fu surpriza când aproape dãdu nas în
nas cu un Ren ce trãgea o sanie încãrcatã vârf cu
pachete colorate.
- Bunã, ursuleþule, îi spuse Renul! Ce faci aici, în
pãdure? Ai cãzut dintr-o altã sanie? ªi pânã
sã rãspundã ceva Martin, Renul, cãruia îi
plãcea sã vorbeascã mult, îi povesti pe
nerãsuflate cã în anul acesta Moº Crãciun
rãmãsese în pat din cauza gripei ºi uite
aºa, îi revenise lui plãcuta misiune de a
duce singur cadourile la casele copiilor
cuminþi. Martin nu ºtia ce-i Crãciunul ºi
din spusele Renului rãmase impresionat
la gândul cã naºterea Mântuitorului
aduce atâta bucurie în inimi ºi în case.
Aºa se face cã Martin îºi continuã drumul
mai departe aju-
tându-l pe Ren sã
punã cadouri la uºile tuturor copiilor de pe lista lui Moº Crãciun.
Era aºa distractiv, aºteptând sã treacã ultimul drumeþ, ca nevãzuþi,
în liniºte, sã lase câte o surprizã la fiecare casã cu copii! Ce noapte
nemaipomenitã! Doar era ajunul Crãciunului!
Iatã-i ajunºi la ultima adresã de pe listã. Cãutând în sacul
uriaº, Martinel îi strigã Renului:
- Renule, nu mai este nimic aici! Sacu-i gol!
- Vai, nu se poate! Cum aºa, zise Renul clãtinând din coarnele-
i uriaºe. Ce ne facem? În cãsuþã era un copilaº care, ca ºi Moº
Crãciun, era bolnav de gripã! Tuºea, avea febrã ºi-l durea rãu
capul.
- Cum sã plecãm de aici fãrã sã-i lãsãm nimic, zise Renul
privindu-l adânc pe Martinel, cu ochii sãi negri ºi mari.
Este Crãciunul!
Martinel înþelese. Suspinând, aºa cum numai un ursuleþ
de pluº ºtie sã o facã, îl îmbrãþiºã pe Ren, mulþumindu-i
pentru aºa o noapte de neuitat. Dupã ce mai privi
o datã stelele ºi câmpul îngheþat, Martin intrã
încetiºor pe uºã, se aºezã liniºtit lângã papuceii
copilului bolnav, aºteptând venirea dimineþii.
Renul se întoarse fericit la Moº Crãciun
povestindu-i toate cele întâmplate, despre
Martinel ºi despre aventurile din noapte.
ªi voi, copii, gândiþi-vã încã de pe acum ce
surprizã le veþi face celor dragi, de sãrbãtori, în numele
dragostei pentru Isus.
Pr
Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ

în t r e abã…
e ªtie Dumnezeu despre oamenii care suferã de foame?
Copiii s
Dumnezeu ºtie totul. ªtie chiar ºi câte fire de pãr ai în cap. Dumnezeu îi ºtie pe toþi oamenii care suferã de foame în lume, îi
cunoaºte pe fiecare în parte. Suferinþa lor Îl întristeazã foarte mult. Dar nu uita, El ne-a dat lumea ca sã
ne îngrijim de ea. Dumnezeu vrea ca noi sã ne îngrijim de ceilalþi oameni ºi sã-i ajutãm. Asta înseamnã
ºi sã dãm de mâncare celor flãmânzi. La catehism am învãþat cã a hrãni pe cei înfometaþi este una
din faptele de milostivire pentru care vom fi rãsplãtiþi la sfârºitul vieþii.
Chiar dacã eºti mic ºi nu poþi face prea multe, cautã sã gãseºti ºi tu un mod de a ajuta
pe cineva care duce lipsã, mai ales acum când ne pregãtim de Crãciun. E
bine sã fie o persoanã cunoscutã, dintre prieteni, vecini sau colegi.
Vorbeºte cu pãrinþii ºi profesorii ºi faceþi un plan bun care sã
aducã bucurie atât celor ajutaþi cât ºi celor care
ajutã.
(adaptare de LIANA GEHL
dupã 205 Questions Children Ask about God)
 Suflet tânãr 25
Curs
Curs de
de formare
formare
Gândul meu
pentru tine/ri

pentru
pentru animatori
animatori
Dragã prietene,
În timpul Adventului
mi-am propus sã meditez
asupra a patru virtuþi din
Suntem tineri ºi, pentru cã ne plac activitãþile în comun, trebuie sã vã anunþãm ultima noutate. viaþa noastrã de credinþã.
Tinerii parohiilor din Arhidieceza noastrã ºi-au dat întâlnire la Mãnãstirea Sfânta Agnes din Astfel, în duminicile din
Popeºti Leordeni, timp de trei zile, între 7 – 9 noiembrie 2008, pentru cursul de formare pentru Advent mã voi opri asupra a
animatori. patru cuvinte. Aceste cuvinte
În prima parte a cursului noii animatori au învãþat de la un animator cu experienþã, Cristina vreau sã þi le împãrtãºesc ºi
Nica, despre importanþa unui grup în parohie. Ei au înþeles cã un grup este format din persoane þie pentru a te ajuta sã ai un
diferite ºi cã fiecare trebuie sã-l accepte pe celãlalt aºa cum este. Tocmai aceastã varietate program spiritual rodnic în
face grupul sã devinã, în imperfecþiunea sa, un grup perfect. În cea de a doua parte a cursului, acest timp sfânt de pregãtire
Roxana Rotaru le-a explicat participanþilor cã animatorul trebuie sã fie înainte de toate prietenul pentru sãrbãtoarea
celor din grup. Pe lângã aceasta, animatorul este un creºtin care se implicã, aduce viaþã ºi Crãciunului. Cuvintele sunt:
înflãcãreazã grupul. umilinþa, fericirea,
disponibilitatea ºi slujirea.
,,ªi acum mã cuprind emoþiile când îmi Din umilinþã se naºte
amintesc. Am fost acolo anul acesta ºi am simþit fericirea! Din fericire se naºte
schimbarea. Mãrturisesc cã mi s-a umplut disponibilitatea! Din
sufletul de bucurie când am vãzut în ochii disponibilitate se naºte
tinerilor reuniþi la mãnãstirea Sf. Agnes un nou slujirea!
suflu de seninãtate, de viaþã, de energie Astãzi, oamenii vor sã fie
pozitivã, de voinþã ºi multã, multã disponibilitate. fericiþi. Dar s-a pierdut
Dar mai ales m-a impresionat felul în care noii sensul umilinþei! Unii
animatori iau lucrurile în serios, cu maturitate aºteaptã ca ceilalþi sã fie
creºtinã ºi dãruire. Simt cã prietenia acestor disponibili. Dar fericirea este
tineri cu Cristos va aduce roade frumoase mulþi ani de acum înainte. ªi nu pot decât sã strig cu cãutatã în mod particular ºi
entuziasmul recãpãtat datoritã lor: Vreau ºi eu sã ajut! Vreau sã bat palma cu voi!” la întâmplare! Omenirea
(CRISTINA NICA
NICA,, parohia Adormirea Maicii Domnului
Domnului,, Bucureºti) simte cã are nevoie de
slujire ca izvor al iubirii. Dar
disponibilitatea este
„Implicarea într-un grup reprezintã o mare îngrãditã numai în propriile
provocare pentru noi toþi. La acest curs mi-a plãcut interese!
foarte mult atmosfera. Acest lucru m-a ajutat sã mã Isus Cristos, Omul
implic cât mai mult în activitãþi, atât în grupul meu Adevãrat ºi Dumnezeul
cât ºi în întreaga desfãºurare a cursului. Cursul a Adevãrat, care a venit, vine
reprezentat pentru mine un start pentru implicarea ºi va veni mereu printre noi,
mea în parohie ºi sper sã pun în aplicare tot ce am ne învaþã sã fim oameni
învãþat pentru a fi un bun animator între tineri.” trãind adevãrurile vieþii
(CRISTI ROSNOVSCHI
ROSNOVSCHI,, parohia Sfânta Cruce) eterne.
26
Librãria Sf. Iosif
Lecturi

I. Larrañaga - recomandã

Tãcearea Mariei
I. LARRANAGA
Aratã-mi
chipul tãu
Cãtre intimitatea
Ed. Pauline, Bucureºti, 2008, 216 p. cu Dumnezeu
Ed. Pauline, 2008

T. PANTAZI
Tãcerea Mariei este o carte foarte interesantã ºi potrivitã pentru aceastã perioadã a
Flori ale
Adventului. Volumul reuneºte mai multe reflecþii ale pãrintelui Ignacio Larrañaga, în care
creºtinismului
autorul ne aratã cum a fost marcatã viaþa Mariei de tãcere ºi reflecþie. Cartea traseazã un
Ed. Spiru Haret,
portret al Mariei, mama lui Isus, despre care nu ºtim decât ceea ce ne relateazã Sfântul
Iaºi, 2008
Luca în Evanghelia sa.
Pãrintele Larrañaga ne-o prezintã pe Maria foarte umanã: plinã de
bucurie, de durere, de îndoialã, dar, mai ales, plinã de credinþã.
De fapt, Maria este, pentru creºtini, modelul perfect de
perseverenþã în credinþã ºi de abandonare la planul lui J. NOUZILLE
Dumnezeu. Les catholiques
Ce influenþã a avut Maria asupra lui Isus? Ce rol a jucat de Moldavie
Maria în primii ani de existenþã a Bisericii, dupã ce Isus a înviat ºi Histoire d’une
s-a înãlþat la cer? De ce nu existã nici o altã informaþie – în afara textelor minrité
sacre – despre acest personaj cheie din istoria omenirii? Acestea sunt religieuse de
cîteva dintre întrebãrile pe care pãrintele Larrañaga þi le pune cu delicateþe Roumanie
ºi totodatã cu fermitate. Ed. Sapientia,
Unora li se va putea pãrea o carte puþin cam greu de citit, dar cu siguranþã, Iaºi, 2008
la sfârºit, vor descoperi o imagine a Mariei care-i va umple de admiraþie ºi de
iubire.
Cartea Tãcerea Mariei a pãrintelui Larrañaga - ca ºi o altã carte a lui, Aratã-mi chipul
tãu, apãrutã în traducere în limba românã la editura Pauline (iunie 2008) - a cunoscut
un mare succes ºi a fost tradusã în multe limbi, fiind consideratã în unele þãri un
best seller.

“Maica Tãcerii ºi a Smereniei... fã-ne sã înþelegem cã tãcerea nu înseamnã

indiferenþã faþã de semeni, ci este izvor de energie ºi cãldurã sufleteascã; nu e
închidere-n sine, ci dãruire; ºi cã, pentru a revãrsa bogãþii, trebuie sã le acumulezi.
(...) Fã-ne sã înþelegem cã apostolatul, fãrã tãcere este înstrãinare; ºi cã tãcerea
Calendarul
fãrã apostolat, este comoditate”.
creºtin catolic-ortodox 2009
((Ed. Misionarii Verbiþi) ºi
calendare de buzunar 2009
Pãrintele Ignacio Larranaga s-a nãscut în
Spania în 1928 ºi este preot în Ordinul Cãrþile ºi calendarele sunt
franciscan capucin. disponibile la Librãria Sf. Iosif
A trãit aproape întreaga sa viaþã sacerdotalã - str
str.. Gral Berthelot 19 19,, Bucureºti;
în America Latinã. - tel. 021 2015457; 021 2015475;
- e-mail: rcb_sf.iosif@rdslink.ro,
În prezent este considerat unul dintre cei mai libraria@arcb.ro;
citiþi autori de literaturã religioasã. - www w.. a r c b . r o / l i b r a r i e

“Mama
“Mama televizor”
televizor”
ºi
ºi desenele
desenele animate
animate
De curând, o prietenã mi-a povestit
urmãtoarea întâmplare. Fetiþa ei, de numai patru
ani, într-o zi a cerut de la bunica bandã adezivã, a
mers la tãticul ei ºi l-a legat cu banda, mai întâi la
mâini, apoi la picioare. “De ce m-ai legat aºa? ªi
acum ce facem?”, a întrebat-o tatãl pe fetiþã, puþin
amuzat dar ºi mirat. “Acum te duc la închisoare,
ca la televizor, la desene”. Fetiþa, aºa cum au înþeles
pãrinþii ei mai apoi, imita o scenã pe care o vãzuse
într-un episod dintr-un desen animat transmis de
canalul Cartoon Network.
Pãrinþii, în general, ºtiu cã trebuie sã-ºi prote-
jeze copiii de mesajele transmise în special la tele-
vizor prin telejurnale, filme ºi alte programe care
abundã în scene de violenþã, fizicã sau verbalã.
Mulþi dintre ei îºi lasã însã, liniºtiþi, copiii singuri în
faþa televizorului, în compania desenelor animate,
pe care le considerã programe “pentru copii”.
Acum trei ani, Consiliul Naþional al Audio-
vizualului a efectuat un studiu pentru “evaluarea
reprezentãrii violenþei în programele televizuale”.
În acest sens, au fost monitorizate programele de
desene animate difuzate de trei dintre canalele
tematice prezente pe piaþa audio-vizualului
românesc: Cartoon Network, Jetix ºi Minimax.
Monitorizarea a totalizat 637 de ore de emisie,
subiectul monitorizãrii fiind violenþa ficþionalã sub
cele doua forme: fizicã ºi verbalã.
În perioada monitorizatã, pe ansamblul celor
trei canale de desene animate s-au înregistrat
7.581 de scene de violenþã, dintre care 4.908 de
scene de violenþã fizicã (65%) ºi 2673 de scene de
violenþã verbalã (35%). La nivelul canalelor
analizate scenele de violenta s-au distribuit astfel:
3.285 de scene de violenþã (43%) la Cartoon
Network, 2.130 de scene de violenþã (28%) la Jetix
ºi 2.166 de scene de violenþã (29%) la Minimax.
Dintre canalele analizate, Cartoon Network a
prezentat un numãr mai mare de scene de violenþã
27
Educaþie media
decât celelalte douã canale, atât ca violenþã fizicã,
cât ºi ca violenþã verbalã. În privinþa canalelor Jetix
ºi Minimax datele au indicat un volum mai mare
de violenþã verbalã la Jetix, în timp ce la Minimax
a predominat violenþa fizicã. Studiul a mai relevat
cã numãrul mediu de scene de violenþã pe orã a
fost de 15 la Cartoon Network, 9 la Jetix ºi 12 la
Minimax.
Din totalul scenelor de violenþã fizicã înregistrat
în acea perioadã, formele de manifestare cele mai
frecvente au fost: loviturile, exploziile, bãtãile ºi
accidentele. Cartoon Network a excelat prin lovituri,
explozii, rãnire cu obiecte, bãtãi; la Jetix au abundat
exploziile, loviturile ºi bãtãile, iar la Minimax s-a
înregistrat cel mai mare num[r de accidente.
Violenþa verbalã a fost reprezentatã, în primul rând,
de manifestãri verbale stridente (ridicare de ton,
þipete), injurii ºi expresii de argou. La Cartoon
Network cea mai mare frecvenþã au avut-o injuriile,
expresiile de argou dar ºi manifestãrile verbale
stridente; acestea din urmã au atins cotele cele
mai înalte la Jetix (532 de scene cu ridicare de ton
ºi þipete).
La rezultatele acestui studiu, ar mai fi de adãugat
faptul cã filme de desene animate, în special cele
de producþie japonezã, care sunt transmise la noi în
þarã de canalele tematice au fost cenzurate (Naruto,
de exemplu, transmis de Jetix) în multe þãri europene
ºi în Statele Unite. Poate pãrea ciudat cã se vorbeºte
de cenzurã în ce priveºte filmele de desene animate.
ªi totuºi, unele desene animate au fost modificate
(petele de sânge colorate cu alte nuanþe), tãiate,
remontate – Naruto, în Statele Unite a fost cenzurat
la toate episoadele, sau chiar interzise, cum s-a
întâmplat în Italia.
Un pedagog italian intitula, puþin ironic, un
articol în care îi avertiza pe pãrinþi în privinþa
violenþei din desenele animate: “Nu lãsaþi
televizorul singur în faþa copiilor!”.
E de dorit, deci, ca cei mici sã
nu fie lãsaþi singuri în faþa
televizorului, ci sã fie însoþiþi de
pãrinþi, atunci când privesc desene
animate. De asemenea, pãrinþii ar
fi bine sã alea-gã dinainte desenul
animat pe care sã-l urmãreascã
împreunã cu copilul lor.
CRISTINA GRIGORE
28 Din istoria Bisericii

Papa
Papa Pius al XII-lea
Pius al XII-lea
ºi
ºi evreii
evreii
În ultimul timp, în presa internaþionalã
au apãrut tot felul de articole ºi afirmaþii -
unele preluate chiar ºi de presa românã
- care-l acuzã pe Papa Pius al XII-lea de
tãcere ºi chiar de indiferenþã faþã de
persecuþia evreilor, în timpul celui de-al
doilea Rãzboi Mondial. Sfântul Scaun ºi
unii istorici au publicat mai multe
documente pentru a certifica faptul cã
papa Pius al XII-lea nu poate fi acuzat de
indiferenþã faþã de Holocaustul nazist.
Pentru a înþelege bine problemele
existente pe plan istoric, în contextul
pontificatului Papei Pius al XII-lea, trebuie
sã þinem cont de consecinþele Primului
Rãzboi Mondial, anterior pontificatului
acestui Papã, consecinþe devastatoare
pentru toate þãrile Europei. În Germania,
unde Eugenio Pacelli (viitorul Papã Pius al
XII-lea) era nunþiu apostolic în acea vreme,
pierderile de vieþi umane au fost
impresionante: 1,8 milioane de morþi pe
câmpul de luptã; 740.000 de morþi în
rândul civililor; 190.000 de morþi de gripã
spaniolã. Tot la pierderi umane intrã ºi
deficitul de naºteri care, pentru Germania,
era estimat atunci la 3 milioane.
Întreaga Europã era decimatã, uman
ºi economic, dar, cum un necaz niciodatã
nu vine singur, în fruntea majoritãþii þãrilor
Europei, la intervale de câþiva ani, s-au
instalat conduceri dictatoriale.
Trebuie amintit ºi faptul cã mulþi
germani i-au învinovãþit pe evrei pentru
înfrângerea Germaniei în Primul Rãzboi
Mondial, unii susþinând cã aceºtia au
trãdat naþiunea germanã. Mai mult, la
sfârºitul rãzboiului, un grup cu orientare
comunistã a încercat sã organizeze o
revoluþie de tip bolºevic, în statul german,
Bavaria. Majoritatea liderilor acestei
tentative eºuate erau evrei. Ca urmare,
unii germani îi asociau pe evrei cu
bolºevicii ºi priveau ambele grupãri ca pe
inamici periculoºi ai Germaniei.
În 1919, în timpul revoluþiei bolºevice
germane, Pacelli era nunþiu apostolic la
München. În focul luptelor, bolºevicii au
nãvãlit în sediul Misiunii Vaticanului. Nun-
þiul, cu mantia episcopalã pe umeri, i-a
întâmpinat singur ºi, deºi i s-a pus pistolul
la tâmplã, le-a spus calm cã se aflã pe un
teritoriu strãin, ºi cã el este diplomat.
Rebelii au amuþit în faþa curajului sãu ºi
s-au retras, fãrã sã mai tragã vreun glonþ,
deºi, anterior, ciuruiserã toatã faþada
nunþiaturii. Cu siguranþã, aceastã teribilã
experienþã, trãitã pe viu, l-a impesionat
puternic. Experienþele acumulate în
Germania, în aceastã perioadã, îl vor face
pe viitorul Papã Pius al XII-lea sã acþioneze
cu multã prudenþã. A fost coerent, de altfel,
cu aceastã poziþie a sa, ºi nu i-a dat lui
Mussolini binecuvântarea pe care acesta
a cerut-o, pentru „cruciada anticomunistã”
pe care o plãnuise.
Benedict al XVI-lea: “Pius al XII-lea
a acþionat în liniºte”
Pe 9 octombrie, la cea de a 50-a
comemorare a morþii lui Pius al XII-lea,
Benedict al XVI-lea i-a recunoscut virtuþile
eroice ºi a afirmat cã doreºte începerea
procesului de ridicare la cinstea altarelor,
explicând cã Pacelli a acþionat în favoarea
evreilor, dar în secret, pentru a putea salva
de la moarte cât mai mulþi evrei: „el a
acþionat, de multe ori în liniºte, tocmai
pentru cã, în circumstanþele de atunci, a
înþeles cã doar aºa poate evita pericolul
ºi salva un numãr cât mai mare de evrei.”
Rabinul André Zaoui: “Israelul nu te
va uita niciodatã!”
Rabinul André Zaoui, într-o scrisoare
din 22 iunie 1944, adresatã Papei, îi
mulþumea pentru ajutorul acordat evreilor
împotriva persecuþiei din timpul Shoah –
ului. De asemenea, aminteºte momentul
la care a participat Papa, pe 8 iunie 1944:
redeschiderea sinagogii din Roma. Pentru
aceste lucruri el îi mulþumea papei cu
aceste cuvinte: „Israelul nu te va uita
niciodatã!”
Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU

File de istorie
Pãrintele Anton Demeter (1925-2006)
S-a nãscut la 17 septembrie 1925, la Butea (Iaºi), ºi a urmat cursurile seminariale la
Hãlãuceºti, Luizi Cãlugãra ºi Alba Iulia. A fost sfinþit preot la Alba Iulia, în 1953, activând apoi
în parohiile Prãjeºti ºi Catedrala Sfântul Iosif (Bucureºti).
La 20 august 1958, a fost arestat de Securitate ºi condamnat de Tribunalul militar Bucureºti
la 20 de ani închisoare pentru o „pretinsã crimã de uneltire împotriva ordinii sociale”. În
realitate, procurorul comunist a cerut pedepsirea exemplarã a preotului Anton Demeter, pe
motiv cã a oferit educaþie religioasã tineretului ºi a refuzat orice colaborare cu Securitatea. La
4 aprilie 1959, aflat la Jilava, a fost lovit cu un ciocan, fiindu-i atinsã coloana vertebralã, fapt
ce i-a provocat un abces pulmonar TBC ºi paralizia picioarelor.
A fost eliberat din închisoare abia în 1963. În ciuda suferinþelor fizice de neimaginat care
i-au marcat toatã viaþa, Pr. Demeter a avut puterea sã-i ierte din inimã pe torþionarii sãi. A murit la 20 decembrie 2006, ºi a fost
înmormântat în cimitirul din oraºul Roman.
Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª