Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Viaţa după calendar

Viaţa după calendar

Ratings: (0)|Views: 66 |Likes:
Published by Dan Constantin
de Nicuşor Gliga
de Nicuşor Gliga

More info:

Categories:Types, Research, History
Published by: Dan Constantin on Apr 08, 2012
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/23/2013

pdf

text

original

 
VIAŢA DUPĂ CALENDAR 
 
Că nu putem concepe viaţa fără vreun calendar este o axiomă. Toate calendarele au unelement comun: alternanţa dintre întuneric şi lumină, cel mai important indiciu că timpul curge. Prima şi singura relatare serioasă despre originea calendarului o găsim în "Facerea - Întâiacarte a lui Moise", capitolul I.
"1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. 2. Şi pământul eranetocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupraapelor." 
Dumnezeu nu porneşte la
tocmirea
 pământului, adică la înfrumuseţarea lui, fără calendar.Aşa că, primul lucru pe care-l face este să despartă
lumina creaţiei
de întunericul nimicului.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
(Facerea, cap. I) Iar această zi este chiar ziua de 24 de ceasuri. După crearearegnului vegetal, înainte de crearea regnului animal şi de zidirea omului, în a patra zi, Dumnezeu pune pe tăria cerului
luminători
"...
ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semneca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, 15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. 16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. 17. Şile-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, 18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric." 
(Facere, cap. I).Şi tot Dumnezeu a creat şi ne-a lăsat moştenire, de urmat şi respectat, săptămâna de şapte zile,şase lucrătoare şi una de odihna de cele lumeşti, dedicată relaţiei noastre cu Creatorul. În Rai, Adam şi Eva trăind atemporal în prezenţa lui Dumnezeu, erau ca pruncii şi nu aveaunevoie de calendar. Dar, după izgonirea din Rai, adică din
imperiul libertăţii,
ca urmare a căderii prinneascultare,
în imperiul necesităţii,
curgerea timpului îşi face simţită dureros prezenţa, căci laalternanţa lumină - întuneric se adaugă şi altele: cald-frig, plăcere-durere, linişte-nelinişte, bucurie-întristare etc. Folosirea
 protocalendarului,
adică al aceluia creat de Dumnezeu, s-a impus canecesitate pentru Adam şi Eva, pentru urmaşii lor şi urmaşii urmaşilor lor. Diferitele seminţii au adaptat
 protocalendarul 
locurilor pe unde s-au răspândit şi stabilit şiconcepţiilor proprii despre lume care păstrau, ca prin ceaţă, amintirea unui Creator. Gruparea zilelor şi săptămânilor în luni şi ani s-a făcut cercetând
 faţa cerului
şi schimbările acesteia, adică mersulcelor doi
luminători
şi al stelelor. Aşa au apărut calendare lunare
 
(an din 12 luni lunare
 ,
urmărindu-sefazele lunii), lunisolare (adaptate mereu la ciclul solar de 19 ani sau 235 de luni) şi solare
.
 Toate aceste calendare aveau şi au (multe sunt încă folosite) o încărcătură spirituală, eraucalendare religioase
 
cu momente şi sărbători legate de o zeitate sau mai multe. Prin calendar, omul seraportează, îşi reglează şi îşi acordează ritmul vieţii cu
cerul,
cu transcendentalul, chiar dacă unulimaginar. Înomenirea Logosului, Cuntului, Fiului lui Dumnezeu, şi revelarea compleaDumnezeului Adevărat, Sfânta Treime, printre multe
haruri
şi
daruri
, aduce oamenilor şi calendaruladevărat,
calendarul creştin,
toate celelalte calendare devenind nule şi neavenite. Crucea lui Hristos,ca o bornă de hotar, a împărţit lumea în
înainte de Hristos
şi
de la Hristos încoace.
Ca multe altedaruri oferite de Dumnezeu, şi acesta,
calendarul creştin,
nu este o pleaşcă, o jucărie completă, ci olucrare sinergetică divino-umană
" Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, înnumele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu." 
(IoanXIV, 26). Călăuziţi de Duhul Sfânt, Împărat ceresc, Duh al adevărului, Care pretutindenea este şi1
 
toate le plineşte, Vistier al bunătăţilor şiDătător de viaţă, învăţând şi lucrândtoate întru pomenirea lui Iisus Hristos,crtinii au umplut zilele anului cusfinţi, praznice, posturi, legări şidezlegări. Abia acum, prin
calendarul creştin,
omul îşi acordează şi-şiordonează, cu adevărat, viaţa cu
cerul 
,adică cu Dumnezeu, exersând cu IisusHristos învierea cea de obşte întruveşnicie."
Cine are pe Marta cea iubitoarede osteneală (adică faptele bune de tot  felul) şi pe Maria ce şade la picioarelelui Iisus (adică întoarcerea calda şi culuare aminte a întregii inimi tre Domnul), la acela va veni Însuşi Domnul şi va învia pe Lazărul lui -duhul, dezlegându-l de toate legăturile sufletului şi ale trupului. Atunci va începe pentru el o viaţă cu adevărat nouă, netrupească în trup şinepământească pe pământ. Aceasta va fi o adevărată înviere în duh, mai înainte de învierea ceaviitoare, care va fi şi a trupului." 
1
Ca să fim în ton cu noile achiziţii lingvistice, putem spune cănumai
calendarul creştin
este
target oriented 
 pentru că avem
nădejde
vie, bazată pe promisiuninemincinoase de la Cel Care S-a înomenit pentru ca noi să ne îndumnezeim. Secularizarea, al cărui suport este ateismul-ştiinţific (astăzi mai agresiv ca niciodată, deşi cu faţăumană), printre multe bunătăţi alternative, ce se pretind dătătoare de viaţă plină, dar numai până lamoarte, ofecalendarul civil, un formular general ale cărui rubrici (zile) sunt umplute, după preferinţă, cu fapte personale sau comunitare, naţionale sauinternaţionale, care nu au nimic cu Dumnezeu. Calendar al grijilor zilnice, al trebilor nefăcute, al rateurilor, al neîmplinirilor, allăcomiei si al confortului sporit, sau mai sporit sau şi mai sporit,ca o aniversare, ca o vacanţă, ca un meeting, ca un team building,ca o conferinţă, ca un congres, ca un summit... numai El nu-inicăieri.  Noi romanii, avem două sărbători naţionale, una lângăalta: 30 noiembrie, Praznicul Sf. Apostol Andrei, şi 1 decembrie,ziua întregirii noastre ca neam şi ţară. Prima, şi cea mai mare, nueste înlegiferata ca zi libe(poate în 2012), zi în care prăznuind pe Sf. Apostol Andrei, ar trebui să mulţumim luiDumnezeu,
în cuget şi-n simţiri,
pentru toate binefacerileşi
cercetările
şi
certările,
 pentru că ne
 ţine
de 2000 de ani. Ziuaaceasta sfântă o ţinem lucrătoare ca să-i umbrim importanţa şisemnificaţia. În cealaltă zi, 1 decembrie, tot sfântă, când ar trebuisă cinstim pe toţi cei care s-au jertfit pentru credinţa strămoşească, pentru neam şi ţară, este liberă,liberă la discordia dintre politicieni, care trag de sărbătoare, ca nişte păsări de pradă, s-o bage înograda propriilor partide şi ambiţii deşarte. 
1
Sfântul Teofan Zăvorâtul -
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,
Ed. Sophia, Bucureşti2011. Pentru Marta, Maria şi Lazăr vezi Ioan XI,1-45.
2

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Dan Constantin liked this
Dan liked this
Dan liked this
doru.aurel liked this
Nicu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->