Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Gradina Zeitei de Jad - Povestiri Chinezesti

Gradina Zeitei de Jad - Povestiri Chinezesti

Ratings: (0)|Views: 6 |Likes:
Published by Gabriela Avasiloaie

More info:

Published by: Gabriela Avasiloaie on Apr 11, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/04/2012

pdf

text

original

 
GRDINA
Ă
ZEIEI
Ţ
DE JAD
Grdina
ă
Zeiei
ţ
de Jad se afl
ă
pe coasta Muntelui Peştera Vrjit.
ă ă
Defapt, Grdina
ă
Zeiei
ţ
de Jad nu este det un deluşor. Btrânii
ă
spun c
ă
pevremuri pe Muntele Peşterii Vrjite
ă
erau numai pietre goale: nu creştea nicio rdcin
ă ă ă
de copac, nici un fir de iarb.
ă
Oamenii care locuiau acolo, toi
ţ
 sprgtori
ă ă
de pietre, erau sraci
ă
lipii
ţ
pmântului;
ă
vântul şi cldura
ă
îipârjoleau, sudoarea le curgea în ochi, buzele li se uscau şi crpau.
ă
Visaupomi încrcai
ă ţ
cu fructe, izvoare cristaline, dar visul lor r
ă
mânea numai vis. Într-o zi, nu se ştie când s-a întâmplat, pe creasta muntelui a rsrit
ă ă
unpiersic. Bteau
ă
ploile şi vântul, apele din munte crau
ă
cu ele pietrişul, darmicul piersic rnea
ă
bine împlântat şi creştea de-i
ţ
era mai mare dragul.Pe atunci s-a oploşit pe munte un flciaş
ă ă
strin
ă
de acele locuri.Nimeni nu ştia de unde venise şi cum îl cheam.
ă
Tot sprgând
ă
piatra înbtaia
ă
ntului şi-n arşia
ţ
soarelui, se înnegrise de-i sclipea obrazul. Deaceea oamenii îi spuneau Uang cel Negru. Era bun la inim
ă
feciorul şi tareartos
ă
şi priceput. Nu era însurat şi nu strânsese un ban în viaa
ţ
lui. Cândse afla cineva la ananghie, Uang cel Negru era primul care-i venea în ajutor.Vorbeau toate satele din jur de buntatea
ă
lui.De câte ori urca muntele s
ă
sparg
ă
piatr,
ă
Uang cel Negru trecea pelâng
ă
puiul de piersic. Pe neaşteptate, într-o noapte, puiul de piersic acrescut de s
ă
nu-l recunoşti. Şi tot în noaptea aceea i-au dat frunzele şi a înflorit. Dimineaa,
ţ
trecând pe lâng
ă
piersic, deşi nu adia nici o boare devânt şi crengile erau nemişcate, b
ă
iatul a simit
ţ
cum se scutur
ă
peste elboabele de rou
ă
de pe frunzele pomului. Seara a trecut din nou pe subpiersic şi atunci florile au început s-l
ă
ning
ă
cu petalele lor. Alt
ă
dat,
ă
luiUang cel Negru i s-a prut
ă
c
ă
piersicul îi mbeşte şi i-a fugit toat
ă
 oboseala. De atunci, în fiecare sear,
ă
când îşi termina treaba, Uang celNegru se aşeza sub ramurile piersicului. Într-o zi, trecând pe acolo, a vzut
ă
cum piersicile roşii şi mari secopseser.
ă
S-a dus la locul lui şi s-a apucat de spart piatr.
ă
Mirosulpiersicilor îl ameea
ţ
cu parfumul lor. Era în iunie, când soarele pripeşte maitare şi pietrele se încinseser
ă
ca focul, pârjolindu-i picioarele descule.
ţ
Laamiaz
ă
toi
ţ
ceilali
ţ
flci
ă ă
şi-au gsit
ă
câte un loc s
ă
se rcoreasc,
ă ă
clar Uangcel Negru a rmas
ă
s
ă
mai sparg
ă
piatr.
ă
Deodat
ă
s-a simit
ţ
obosit de cdea
ă
 din picioare şi a adormit. Când s-a trezit, în jurul lui era o rcoare
ă
 neobişnuit.
ă
A deschis ochii şi a vzut
ă
c
ă
dormea la umbra unui pom.Crengile şi frunzele pomului se strânser
ă
una în alta ca o umbrel
ă
 deasupra-i. Uang cel Negru a srit
ă
deodat
ă
în sus, mirându-se de unde arsrit
ă ă
pomul acolo. L-a scuturat cu putere, dar acesta era bine înfipt înpmânt.
ă
Uang cel Negru s-a minunat şi mai mult ştiind c
ă
pe tot muntele nuse afla decât piersicul pe sub care trecuse dimineaa.
ţ
S-a uitat mult la pom,dar n-a gsit
ă
un rspuns
ă
la întrebarea ce-l frmânta
ă
şi, fr
ă ă
a mai sta penduri, s-a îndreptat ctre
ă
locul unde ştia c
ă
e piersicul. Cât ai clipi dinochi a ajuns acolo şi a vzut
ă
c
ă
acesta era locul lui. Şi, mare minune, pe ocreang
ă
sttea
ă
o fat
ă
de toat
ă
frumuseea
ţ
şi culegea piersici. Uang celNegru s-a mirat şi mai mult vnd
ă
a mândree
ţ
de fat
ă
cum nu vzuse
ă
 nicieri
ă
pe unde umblase. Avea faa
ţ
ca o floare de piersic înflorit şi-i
 
mbea. Uang cel Negru s-a apucat iarşi
ă
de spart piatr.
ă
Fata a fcut
ă
unsemn cu mâna şi din locul unde sprgea
ă
biatul
ă
piatra a venit în zbor oramur
ă
de piersic. Fata a lipit-o de pom şi crengua
ţ
s-a lipit ca -şi cândniciodat
ă
nu fusese smuls
ă
de acolo. Apoi, a rupt o piersic
ă
şi i-a aruncat-obiatului
ă
drept în mân.
ă
Fata râdea din toat
ă
inima. Uang se simea
ţ
tare încurcat şi nu ştia ce s
ă
fac,
ă
dar ea s-a oprit din râs şi i-a fcut
ă
semn s-omnânce.
ă
Dup
ă
ce a mâncat-o, biatul
ă
s-a simit
ţ
aşa de rcorit
ă
de parc
ă
 fusese la scldat.
ă
Fata a luat o ramur
ă
de piersic şi a scuturat-o şi Uang s-apomenit, deodat,
ă
într-un pavilion verde scldat
ă
în lumin.
ă
Pe un perete eraagat
ăţ
un tablou cu o piersic
ă
mare. Râzând, fata a spus:- Eu sunt Zeia
ţ
de Jad. Ştiu c
ă
eşti un biat
ă
bun şi sritor.
ă
Dac
ă
aivreun necaz vreodat,
ă
s
ă
vii aici şi s
ă
m
ă
cau
ţ
i. În timp ce vorbea, faa
ţ
zeiei
ţ
s-a îmbujorat şi mai mult. ochii îiscânteiau şi mai tare. Uang cel Negru nu ştia ce s
ă
mai zic
ă
de bucurie şimulumire,
ţ
dar fata s-a fcut
ă
nevzut.
ă ă
Uang s-a pomenit iarşi
ă
înconjuratde flcii
ă ă
care sprgeau
ă
piatr.
ă
Seara s-a întors acas
ă
şi n-a dormit toat
ă
noaptea gândindu-se laZeia
ţ
de Jad. A doua zi, plend la lucru, i se prea
ă
c
ă
merge mai repededet ceilali.
ţ
Când s-a luminat de ziu,
ă
el ajunsese deja sub piersic. Aici a întâlnit-o din nou pe Zeia
ţ
de Jad. Zâna îl privea râzând. Roşindu-se, biatul
ă
 i-a spus:- Am venit s
ă
te rog s-mi
ă
rpeşti cmaşa.
ă
Zeia
ţ
s-a învoit, deşi ştiac
ă
nu venise pentru asta, şi i-a spus:- Uang biete,
ă
ştiu c
ă
n-ai dormit toat
ă
noaptea. Culc-te
ă
puin.
ţ
Vzând
ă
cât de bine se poart
ă
zeia
ţ
cu el, Uang cel Negru se simea
ţ
înal noulea
ă
cer. Dup
ă
puin
ţ
timp a adormit. A rsrit
ă ă
soarele şi bieii
ă ţ
caretreceau la lucru l-au vzut
ă
dormind sub piersic şi, alturi
ă
de el, cmaşa
ă
 cârpit.
ă
De atunci, Uang cel Negru se ducea în fiecare zi sub piersic şi se întâlnea cu Zeia
ţ
de Jad. Azi aşa, mâine aşa, ceilali
ţ
flci
ă ă
au început s
ă
fac
ă
 glume pe seama lui:- Negrule, s-au terminat de mult piersicile, tu ce mai caui?
ţ
Uang cel Negru, care nu minea
ţ
niciodat,
ă
le-a spus flcilor
ă ă
totadevrul.
ă
La vreo 20 de li* [*Li - unitate de msur
ă ă
egal
ă
cu 500 m] de locurileacelea se afla un orşel
ă
în care tria
ă
un mare bogt.
ă
într-o zi, dup
ă
ce amâncat şi a but
ă
pe sturate,
ă
bogtaşul
ă
a început s-şi
ă
fac
ă
planuri: „Dac
ă
 aş avea o grdin
ă ă
in care s
ă
sap un lac, s
ă
ridic un munte şi pe munte s
ă
 construiesc un pavilion, ce bine ar mai fi". Dup
ă
planuri, a trecut la fapte. Achemat toi
ţ
oamenii din împrejurimi, printre care era şi Uang cel Negru, şile-a dat porunc
ă
s-i
ă
aduc
ă
piatr
ă
de pe munte. În ziua aceea, când tocmaicra
ă
piatr
ă
pentru bogt,
ă
Uang şi-a rupt înclrile.
ă ţă
Le-a spus bie
ă
ilor
ţ
s-
ă
l aştepte pân
ă
se duce la zân
ă
s-i
ă
coase. Şi a plecat la piersic.Vzând
ă
c
ă
bieii
ă ţ
stau degeaba, paznicul i-a luat la btaie.
ă
Când s-a înapoiat Uang, paznicul a întins mâna s-l
ă
loveasc
ă
şi pe el. Dar, ca unfcut,
ă
mâna a început s-l
ă
loveasc
ă
chiar pe paznic. Acesta ipa
ţ
de durere, ise învineise
ţ
faa,
ţ
dar mâna nu înceta s-l
ă
loveasc.
ă
Unii se uitau mirai,
ţ
 alii
ţ
fceau
ă
haz. Paznicul a czut
ă
în genunchi şi a început s
ă
se roage:- Iart-m,
ă ă
iart-m!
ă ă
De acum încolo n-am s
ă
mai bat pe nimeni!
 
Dup
ă
ce a spus de trei ori aşa, a auzit vocea unei femei:- De data asta te iert. Şi mâna a încetat s
ă
loveasc.
ă
 Îngrozit, paznicul a fugit la bogtaş
ă
şi i-a spus tot. Acesta a dat ordin,s
ă
fie adus Uang cel Negru şi aruncat în temni.
ţă
Aflând flcii
ă ă
ce i s-a întâmplat, au inut
ţ
sfat şi au hott
ă
s-i
ă
dea deştire Zeiei
ţ
de Jad. Când au plecat pe munte s
ă
sparg
ă
piatr,
ă
au trecut cutoii
ţ
pe la piersic, îns,
ă
nevzând
ă
pe nimeni, nu ştiau cui s-i
ă
spun.
ă
Îlauziser
ă
ei înainte pe Uang cel Negru vorbind de zei,
ţă
dar în afar
ă
de el n-ovzuse
ă
nimeni. Atunci, unul dintre ei a strigat:- Zei
ţă
de Jad! Vrem s-i
ă ţ
spunem ceva!Nici n-a terminat bine, c
ă
au auzit o voce de femeie:- Aşteptai
ţ
puin
ţ
s
ă
va deschid uşa.Şi frunzele piersicului au început s
ă
foşneasc
ă
şi bieii
ă ţ
s-au trezitdeodat
ă
în Pavilionul Verde, iar în faa
ţ
lor se afla o fecioar
ă
care broda opereche de papuci brb
ă ă
teşti. Atunci, ci au îneles
ţ
c
ă
aceasta e Zeia
ţ
de Jadşi i-au spus totul. Aceasta i-a liniştit:- Fii
ţ
pe pace, m
ă
duc eu s-l
ă
scap! Şi îndat
ă
s-a fcut
ă
nevzut.
ă ă
Bogtaşul
ă
tocmai se afla la mas,
ă
când a auzit o voce:- Bogtaş
ă
afurisit, ele ce l-ai închis pe Uang cel Negru? Eu l-am btut
ă
 pe paznic. Vrei cumva s
ă
te pui cu mine? Încearc!
ă
Moşierul s-a holbat in jurul lui, dar n-a vzut
ă
nimic şi a început s
ă
 tremure de fric.
ă
Vocea s-a auzit din nou:- Netrebnicilor, s-l
ă
eliberai
ţ
de îndat
ă
pe biat!
ă
De abia acuma şi-a dat seama moşierul c
ă
aude vocea unei femei şi,fcând
ă
pe grozavul, a zis:- Dar cine eşti tu care nu te ari?
ăţ
- Crezi c
ă
mi-e fric
ă
s-i
ă ţ
spun cine sunt? Sunt Zeia
ţ
de Jad! a rspuns
ă
 vocea. Îngâmfat, moşierul a spus:- Eu sunt stnul
ă
 
ţ
inutului. N-am decât s
ă
deschid gura, c
ă
argintulva curge rl,
ă
temniele
ţ
se vor ticsi. Îi
ţ
poruncesc s
ă
te ari
ăţ
la fa!
ţă
Râzând, zâna i-a spus:- Înc
ă
n-am vzut
ă
nici un stn
ă
aici!- Eu sunt stnul,
ă
a spus moşierul.- Chiar tu? Şi eu care credeam c
ă
eşti o grmad
ă ă
de gunoi! Nu merii
ţ
 tu s
ă
m
ă
vezi!- Orice ai spune, eu sunt stnul,
ă
iar Uang cel Negru nu este decâtun sprgtor
ă ă
de piatr
ă
şi supusul meu! a spus moşierul fr
ă ă
obraz.na s-a înfuriat şi a început s-l
ă
batjocoreasc,
ă
dar moşierul, roşu deciud,
ă
n-avea cum s-o vad.
ă
Atunci, zâna i-a spus:- Vrei neaprat
ă
s
ă
m
ă
vezi? S-i
ă ţ
art
ă
mai întâi de ce sunt în stare!Şi deodat
ă
a intrat pe uş
ă
o rmuric
ă ă
de piersic care s-a înfipt înmijlocul camerei şi, cât ai clipi din ochi, din ea a crescut un piersic gros şimare care împingea cu crengile tavanul camerei. Speriat, moşierul a început s
ă
ipe
ţ
şi a rupt-o la fug
ă
mai repede de cum se strecoar
ă
unşoarece în gaura lui. În rândul paznicilor a început îmbulzeala: cdeau
ă
şi se împingeau unii pe alii
ţ
strigând:- Iart-ne,
ă
zân!
ă
Iart-ne,
ă
zân!
ă

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->