Sângerarea rectală
Sângerarea rectală provine din porţiunea inferioarăa tubului digestiv; poate fi sub formă de sânge roşu saunegru, prin rect, sau de scaune lucioase, închise laculoare sau negre (numite de medici “melenă”).
Cauze:-preşcolar:
fisură anală (este o tăietură în anus,produsă prin trecerea unui scaun mare şi tare;frecvente la copiii constipaţi; sângerarea se asociazăcu durere; părintele o poate observa prin examinareaatentă a anusului), infecţii intestinale, paraziţi intesti-nali, polipi intestinali (apar între doi şi cinci ani, sunt benigni, nu sunt cancerigeni, produc sângerare inter-mitentă, nedureroasă, rectală, se pot micşora şi potcădea în mod spontan), uremie, şoc.
-şcolar:
fisură anală, infecţii intestinale, paraziţi,polipi, purpură şi abuz sexual, inflamaţii intestinale,diverticul Meckel (anomalie congenitală: este o pre-lungire, ca un deget de mănuşă, a peretelui intestin-al; conţine celule ca cele din stomac, ce secretă acid;produc ulceraţie şi sângerare la copilul sub 3 ani;tratamentul este chirurgical).-la toate vârstele, fisura anală sau infecţia suntcauzele cele mai frecvente de sângerare rectală.-sunt şi alimente care pot colora scaunul înroşu: sfecla, roşiile, afinele roşii şi alimentele proce-sate, de culoare roşie; cele care imită melena sunt:spanacul, murele, strugurii roşii, mustul, ciocolata,fierul şi bismutul.
Ce se poate face:
-fisură anală: tratarea constipaţiei, alimentaţie bogată în fibră, ulei mineral, băi calde de şezut,creme emoliente locale, supozitoare;-tratamentul paraziţilor;-polipi: colonoscopie – cu secţionarea polipilor– intumescenţă, clismă cu bariu;-operaţie: în sângerări masive sau persistente, deorigine necunoscută; poate fi necesară deschidereaabdomenului, pentru a găsi cauza sângerării (laparo-tomie exploratorie).
Prolapsul rectal
Este ieşirea rectului prin orificiul anal. Poate ficomplet, incomplet sau ascuns, în partea de jos a rec-tului, fără să se vadă prin anus.
Cauze:
-constipaţie,-screamăt excesiv la trecerea scaunului,-diaree,-malnutriţie,-fibroza chistică,-viermi intestinali.Apare la copiii mai mari şi la adulţi; este de 6 orimai frecventă la femei, decât la bărbaţi.
Cum se manifestă:
-prolapsul rectal poate provoca durere în tim-pul scaunului;-de obicei, nu se observă când copilul este înrepaus, în afară de cazurile în care prolapsul este ire-ductibil;-este observat de obicei de părinte, după cecopilul a defecat; se poate asocia cu defecare rectalănedureroasă;-în prolapsul rectal complet, se pot vedea ineleconcentrice ale mucoasei, ieşite din rect, de peste 5 cm înlungime, pe când – în cel incomplet – apar cute radiale;-poate provoca dureri în timpul scaunului;traumatizarea mucoasei prolapsate poate duce laulceraţii şi la secreţii ale mucoasei;-rareori, dacă nu este redus într-o perioadămare de timp, prolapsul poate produce necroză şinecesită intervenţie chirurgicală;-prolapsul trebuie deosebit de polipi, care suntviolacei şi nu cuprind întregul anus;-medicul va diferenţia prolapsul de invaginare,prin tuşeu rectal.
Ce se poate face:
-prolapsul se reduce deseori de la sine, saupoate fi redus uşor de către un părinte;-dacă nu poate fi redus, părintele trebuie să învelească prolapsul într-un prosop umed şi să vinăcu copilul la camera de gardă, unde medicul va încerca să-l reducă;-prolapsul rectal are tendinţa să se vindece, cutimpul, de la sine;-poate fi prevenit şi tratat la fel ca şi constipaţia;aceasta înseamnă un consum mare de apă şi fibre ali-mentare; uneori e nevoie de ulei mineral;-copilul mic trebuie să încerce să aibă scaun,stând pe toaletă, nu pe oliţă; el trebuie să-şi sprijinepicioarele pe podea sau pe un scăunel, pentru amicşora presiunea pe abdomen – de cele mai multeori, intervenţia chirurgicală trebuie evitată, deşi paremai rapidă şi definitivă; se poate însă asocia cu com-plicaţii; este mai prudent ca timpul şi îngrijirea medi-cală să rezolve problema.
Icterul (Gălbenarea)
Este decolorarea în galben, galben-verzui a pielii,mucoaselor şi a sclerei (albul ochilor) provocată decreşterea nivelului bilirubinei din sânge. Bilirubina esteun pigment galben din bilă, produsă de ficat prin dis-trugerea globulelor roşii îmbătrânite. În mod normal,ficatul elimină bilirubina din circulaţie, prin legarea(conjugarea) şi eliminarea în bilă şi apoi prin fecale.Bolile ficatului şi hemoliza (distrugerea accele-rată a hematiilor) sunt cauzele principale de icter.Medicii clasifică icterul în:-pre-hepatic, prin hemoliză;-hepatic, de ex. în hepatită şi ciroză;-post-hepatic, de exemplu pietre la vezica bili-ară.
349
C
OPILULBOLNAV
Mecanismul celor trei feluri de icter
Icterul este frecvent la nou născuţi, în primele zilede viaţă, deoarece ficatul lor imatur nu poate eliminatoată bilirubina produsă. De obicei, aceasta nu este oformă gravă şi dispare fără tratament, într-o săptămână.La copiii mai mari, el apare în anumite boli cum ar fi:-hemoliza accentuată,-defecte ale globulelor roşii moştenite,-anemie hemolitică,-boli hepatice,-infecţii virale,-infecţii bacteriene,-abcese hepatice,-pneumonie,-peritonită,-infecţii generalizate sau septicemie,-intoxicaţii,-solvenţi organici,-medicamente,-ciuperci (amanită),-stenoze ale căilor biliare,-fibroza chistică,-boli hepatice rare.
Semne şi simptome:
-mâncărime a pielii,-piele uscată,-scăderea poftei de mâncare,-oboseală,-gust amar în gură,-urină de culoare închisă,-decolorarea scaunelor,-sensibilitate în partea dreaptă superioară aabdomenului, unde este situat ficatul.Medicul va pune părinţilor copilului cu icter oserie de întrebări:-Amâncat copilul multe fructe, zarzavaturigalbene, portocale sau roşii? Copiii ce consumă can-tităţi mari de fructe sau zarzavaturi, galbene, oranjsau roşii (sfeclă, roşii, morcovi) pot avea pielea gal- benă, dar sclerele rămân albe, iar concentraţia bilirubinei este normală.-Aexistat o tulburare de sânge la copil sau lamembrii familiei? – sugerează hemoliza.-Icterul s-a instalat brusc şi a fost asociat cudureri în partea dreaptă superioară? – sugereazăcolecistită sau pietre la ficat,-Afost icterul precedat de alte simptome? –posibil infecţie.-Aapărut brusc, fără simptome preliminare? –posibil leziune toxică.-Ce medicamente a luat copilul?-Există stres în familie sau o boală psihică acopilului?- posibil ingestie voluntară.-Există modificări de comportament, scădereaperformanţei la şcoală, semne neurologice sau psi-hice?- posibil boala Wilson (boală genetică rară,tratabilă, cu acumularea cuprului în ficat, creier, ochişi sânge; degenerescenţă organică şi anemie hemo-litică)-Simptome de boală cronică ca: scădere îngreutate – boală metabolică sau inflamatorie.-Schimbarea stării de conştienţă sau sângerareneobişnuită – posibil insuficienţă hepatică.Medicul va examina copilul, va cerceta dacăficatul şi splina sunt mărite şi sensibile, precum şialte semne (dacă ficatul este lezat), apoi va cereanalize de laborator.Medicul va preciza dacă icterul se asociază cuinsuficienţă hepatică acută sau subacută, dacă sunttulburări neurologice asociate şi care este boala ceprovoacă icterul.
Hepatitele virale
Hepatita virală este inflamaţia ficatului, produsăde virusurile hepatitei A, B, C, D şi E. Alte hepatiterare, produse de virusuri: citomegalic, herpetic (la nounăscuţi), Coxsackie, Ebstein-Barr etc. În afara virusu-
350
C
OPILULNOSTRU
lui, hepatita mai poate fi produsă şi de bacterii (alesifilisului, tuberculozei, septicemiei) sau de substanţetoxice (alcool, salicilaţi, izoniazidă, ciuperci, fieretc.).Virusurile hepatitei Aşi E intră în organism pe caledigestivă, cu apa sau alimentele contaminate (zarzava-turi, fructe, scoici) şi prin mâinile murdare. Virusul segăseşte în scaun, cu 2-3 săptămâni înainte de apariţiaprimelor simptome şi o lună după apariţia icterului;poate fi transmis însă şi de purtători sănătoşi, care auvirusul în sânge, dar care nu se îmbolnăvesc.Virusurile hepatitei B, C şi D se transmit parente-ral, prin injecţii intramusculare, subcutanate sauintravenoase, cu ace de seringă infectate: transfuzii cusânge, masă eritrocitară, plasmă sau seruri contami-nate, instrumente chirurgicale şi stomatologice con-taminate, prin actul sexual (abuz, în cazul copilului),prin contactul cu lichidele persoanei infectate (sânge,spermă, salivă), prin placentă şi laptele de mamă.Hepatita B a fost mai frecventă în perioadafolosirii seringilor de sticlă. Alcoolul nu distrugevirusul hepatitei B; orice instrument introdus prinpiele sau mucoase (invaziv), trebuie sterilizat mi-nuţios. Seringile şi cateterele de unică folosinţămicşorează riscul transmiterii hepatitelor B, C şi D.Grupele de populaţie cu risc mai mare de hepatită Bsunt: sugarii născuţi din mame infectate (pozitive laantigenul d) cu hepatita B, bolnavii cu transfuziifrecvente de sânge sau produse din sânge (hemofi-lici), personalul medical, mai ales cei din hemodializă,sala de operaţie, terapie intensivă şi dentiştii, membriifamiliei unui purtător sănătos de virus B, parteneriisexuali ai persoanelor infectate cu virusul hepatitei B,homosexualii masculi, drogaţii i.v. şi deţinuţii.Hepatita D apare numai împreună cu hepatita B,acută sau cronică.Virusul hepatitei C (sau non-Anon-B) se trans-mite – în cele mai multe cazur -i prin transfuzie desânge contaminat.Incubaţia este de 30 de zile pentru hepatita A, 30-60 de zile – pentru tipurile C şi E şi 60-180 de zile –pentru hepatitele tip B şi D.
Cum se manifestă:
Copilul poate avea hepatită fără ca părinţii săobserve, deoarece mulţi copii afectaţi au puţine simp-tome sau de loc. La unii copii, singurele semne dehepatită pot fi o stare generală proastă şi oboseală,timp de câteva zile. Simptomele sunt asemănătoarepentru toate formele de hepatită virală.-în faza de început, simptomele sunt asemănă-toare gripei: febră, frisoane, oboseală, pierdereapoftei de mâncare, greaţă, vărsături şi diaree.-după câteva zile, apare icterul (pielea şi albulochilor se colorează în galben), din cauza creşterii bilirubinei din sânge; urina este de culoare închisă,iar fecalele decolorate. O dată cu apariţia icterului,febra poate scădea. Ficatul este inflamat, mărit şisensibil la palpare, pot apărea diaree, dureri abdo-minale şi ale articulaţiilor. Sugarii şi copiii mici cuhepatită Asau B pot să nu prezinte icter, iar diagnos-ticul poate fi confundat cu gripa. Icterul poate duradouă – până la 6 săptămâni şi este urmat de 1-2 lunide oboseală şi stare generală proastă.-cele mai multe cazuri de hepatită virală acutăse vindecă. Cam unul la o mie de cazuri progreseazăcătre insuficienţă hepatică fulminantă, encefalopatieşi deces. La un mic procentaj, hepatita – chiarformele uşoare sau cele care nu se văd – poatedeveni cronică (după hepatita B, nu după A).-hepatita cronică activă: este o inflamaţie con-tinuă a ficatului, care – în timp – poate deveni cirotic;probele funcţionale hepatice sunt anormale; se ma-nifestă printr-o boală cronică (persistenţa hepatitei,peste 6 luni), prin întârziere în creştere, icter intermi-tent, dureri abdominale, sângerări, malabsorbţie,febră, mâncărimi, absenţa menstruaţiei (amenoree)şi performanţă scăzută la şcoală; copilul cu boalăcronică de ficat poate prezenta: icter, palme înroşite,vene evidente sub pielea abdomenului, steluţe vas-culare subcutanate, prurit, ficat mare sau mic, splinămărită, ascită (lichid în abdomen) şi rahitism.Medicul va urmări – prin analize de laborator –creşterea bilirubinei, a transaminazelor, anticorpi şiprelungirea timpului de protrombină.Complicaţii: în afara insuficienţei hepatice sau ahepatitei cronice, ciroză (fibrozarea ficatului), can-cerul ficatului sau chiar decesul.
Ce se poate face:
Nu există tratament specific pentru hepatitelevirale. Ca în cele mai multe infecţii virale, mecanis-mele proprii de apărare ale organismului reuşesc sădistrugă virusul care a provocat boala.
Se recomandă:
•repaus la pat, în spital, hidratare şi alimentaţievariată, cu evitarea alimentelor prăjite şi grase; bău-turile alcoolice sunt interzise.•tratamentul cu antibiotice este ineficace.•câteva luni după dispariţia icterului, activitateafizică intensă va fi limitată. În alte ţări cu condiţiiigienice mai bune, cei mai mulţi copii cu hepatităvirală nu sunt internaţi în spital.•medicamente: interferon şi lamivudine.
Prevenire:
Se face prin vaccinare. După diagnosticarea unuicaz de hepatită virală, trebuie împiedicată răspândi-rea, prin izolarea copilului şi administrarea deimunoglobulină la cei care au venit în contact cu el.Sângele şi produsele de transfuzie sunt cercetate,pentru a preveni transmiterea virusurilor de hepati-ta B, C, D şi E, pe lângă HIV ş.a. Folosirea obligatoriea seringilor de unică folosinţă şi perfecţionareatehnicii controlului sângelui transfuzat a redus multcazurile de hepatită virală B.Spălarea minuţioasă a mâinilor – după folosireatoaletei şi înainte de masă – este cea mai importantămăsură preventivă împotriva hepatitei A. Apa pota- bilă trebuie să fie necontaminată; copiii nu trebuie să
351
C
OPILULBOLNAV
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
SISTEMUL NERVOS Alcătuire şi funcţii for copilul bolnav 349-503
3.3K
Reads
9
Readcasts
0
Embed Views
Recommended
More From This User
Notes
Load more
