Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Crucea

Crucea

Ratings: (0)|Views: 21 |Likes:
Published by drimoxa

More info:

Published by: drimoxa on Apr 16, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/06/2013

pdf

text

original

 
CRUCEA
de Bob Gordon
Capitolul 1
Iată Mielul
 
Punctul central al Bibliei îl constituie Golgota! Tot ceea ce este înainte de aceasta ne conduce la Golgota
şi tot ceea ce îi urmează derivă din ea. Ceea ce s
-a întâmplat pe crucea de pe Golgota este pentru
Dumnezeu cel mai important eveniment de la creaţie şi va rămâne pentru totdeauna cel mai importanteveniment. Biblia afirmă:
 
"Acum, la sfârşitul veacurilor, S 
-a a
rătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa." 
 (Evrei 9:26)
Credinţa creştină este unică, nu numai pentru problema şi nevoia omului, ci pentru că recunoaşte, deasemenea, faptul că omul nu poate face nimic de unul singur pentru a rezolva prob
lema sau pentru a face
faţă nevoii sale. Dumnezeu a făcut acest lucru! Pavel spune:
 
"Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Cristos! El S 
-
a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia
 
 Dumnezeului nostru şi Tatăl." 
(Galateni 1:3,4)
Crucea nu este numai punctul central al Bibliei şi al istoriei; ea este esenţa credinţei noastre. Dacă nu amînţeles adevărul şi nu am trăit puterea crucii, nu am ajuns încă să cunoaştem harul mântuitor al lu
i Isus în
vieţile noastre. A cunoaşte semnificaţia crucii înseamnă a trăi efectul eliberator al puterii lui Dumnezeuîn propria noastră viaţă. Înseamnă a pătrunde extraordinarul mister care ne mântuieşte: Dumnezeu a
murit pentru noi!
Pentru mulţi oameni crucea a devenit un obiect decorativ sau o podoabă. De fapt, dacă luăm înconsiderare ceea ce vedem în jurul nostru, aş spune că pare să fie o emblemă care se poartă, fie subformă de cercei, fie ca un pandantiv atârnat la gât. Clădirile bisericilor sunt decorate cu cruci şi altarelesunt împodobite cu ele. Dar înseamnă toate acestea că adevăratul mesaj şi adevărata putere a crucii suntînţelese de tot atât de mulţi oameni? Nu cred! De fapt, adevăratul mesaj al crucii este încă o enigmă şi oofensă pentru majoritatea oamenilor, aşa cum pare să fi fost din totdeauna.
 
"Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care
suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu."
(1 Corinteni 1:18)
O nouă viziune
 
Îmi amintesc foarte clar cum într-
o dimineaţă am văzut într 
-
un mod cu totul nou adevărata semnificaţiea Golgotei. Eram în Olanda, unde conduceam o conferinţă pentru membrii Forţ
elor Regale Aeriene
staţionate în Europa continentală. Stăteam într 
-
o mănăstire romano
-
catolică, un loc superb care aveatoate facilităţile pentru a găzdui astfel de întâlniri. Eu aveam o cameră spaţioasă cu pereţii îmbrăcaţi în
lambriuri de lemn. Camera e
ra aranjată în aşa fel încât să se potrivească genului de clădire în care neaflam şi pe unul dintre pereţi era sculptată în mod splendid un crucifix. Vederea acestuia mi
-a provocat
un amestec de simţăminte şi pe parcursul zilei următoare m
-am surprins devenind din ce în ce mai
neliniştit în legătură cu acest crucifix, dar nu puteam spune de ce. Până într 
-
o dimineaţă când, după ce
m-am trezit, m-
a străfulgerat dintr 
-
o dată. Chipul de pe crucifix era prea drăguţ!
 
Era o sculptură grozavă, dar chipul de pe cruce arăta ca un model, întrucâtva cuprins de tristeţe, desplendidă bărbăţie. Nu era acolo nimic din groaza, nimic din violenţa, din ruşinea şi profunda degradarecare însoţeau răstignirea în vremea romanilor şi, în special, răstignirea lui Isus. Lui Isus
I s-au întâmplat
lucruri care depăşeau limitele unei execuţii romane obişnuite. Nu puteam vedea nici o dovadă că acestelucruri au pătruns inima acestui artist pentru a reda evlavia şi pioşenia sculpturii. Ceea ce am văzut a fostun fel de milă cucernică. Ş
i milioane de oameni s-au identificat cu aceasta.
Iată Mielul
 
 
Cum stăteam în pat uitându
-
mă la crucifix, mi
-
am amintit cuvintele lui Ioan Botezătorul, atunci când L
-a
văzut pe
Isus venind spre el pe malul Iordanului:
"Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii." 
(Ioan 1:29)
El a avut o viziune care era diferită de această adorare. Viziunea lui era una de ucidere, de sacrificiu. Oimagine luată din Vechiul Testament şi care exprima realitatea unuia care ia locul unei alte persoane. Şiaceasta este esenţa Golgotei!
 Pe acea cruce-a lui Isus,
Ochii mei adesea vădTrupul sfârşindu
-se al CeluiCare a suferit acolo pentru mine;
Şi din inima
-
mi atinsă,Cu lacrimi eu mă
rturisesc
Minunea dragostei Lui măreţeŞi propria
-mi nimicnicie.
Această viziune mi
-
a cuprins şi mie inima şi ini
-am luat Biblia pentru a citi din nou relatarea lui Ioan din
Evanghelia sa despre suferinţele lui Isus. Am citit şi cuvintele din Isaia 53:
 
"Cine a crezut în ceea ce ni se vestise?
 
Cine a cunoscut braţul Domnului?
 
 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă,
 
Ca un Lăstar care iese dintr 
-
un pământ uscat.
 
 N-
avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile
 
Şi înfăţişarea Lui n
-ave
a nimic care să ne placă.
 
 Dispreţuit şi părăsit de oameni,
 
Om al durerii
 
Şi obişnuit cu suferinţa,
 
 Era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El 
 
Şi noi nu L
-
am băgat în seamă.
 
Totuşi, El suferinţele noastre le
-a purtat 
 
Şi durerile noastre le
-a luat asupra Lui
 
Şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
 
 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre,
 
 Zdrobit pentru fărădelegile noastre.
 
 Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El 
 
Şi prin
 
rănile lui suntem tămăduiţi." 
 
Stăteam întins şi plângeam văzând încă o dată taina! Dumnezeu murind pentru mine! Şi am mai văzutceva. Am văzut că fiecare act şi fiecare acţiune implicate în moartea lui Isus au o semnificaţie adâncă.Dumnezeu nu a îngăduit degeaba să se întâmple toate aceste lucruri. Bătăile, batjocurile, scuipatul,smulgerea bărbii, cununa de spini străpungându
-
i fruntea, goliciunea şi ruşinea, respingerea din parteaconducătorilor, apoi mulţimea şi epuizarea fizică. Toate acestea urmate de groaza răstignirii romane şiapoi de suliţă
-
şi sângele şi apa au ţâşnit. Inima Lui era deja zdrobită.
 
Astăzi noi îl îmblânzim pe Isus şi îi împodobim crucea. Dar nu a fost nimic de acest fel. Noi vrem săascundem grozăvia pentru că ne ofensează gândul că Dumnezeu a trebuit să moară pentru noi în ac
est
fel! Sunt eu atât de rău? Asta este ceea ce fac oamenii ca mine celei mai nevinovate fiinţe care a trăitvreodată pe acest pământ? Acesta este rezultatul a ceea ce se află în adâncul inimii omeneşti? Invidia,gelozia, ranchiuna şi mândria? Şi, oricum, nu ne putem mântui singuri? Crucea spune că nu putem.
 
Un alt gând
 
Apoi mi-
a venit o altă idee. Cât de mult trebuie să mă iubească Dumnezeu dacă a făcut atât de mult
pentru mine
? Iată ce spune Biblia:
 
"Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul ca El ne
-
a iubit pe noi şi a trimis
 
 pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre." 
(Ioan 4:10)
Acesta este lucrul asupra căruia nu aş fi de acord
cu ultimul vers din acel imn vechi din care am citat maisus:
Cu lacrimi eu mărturisesc Minunea dragostei Lui măreţe, Şi propria
-mi nimicnicie.
Dacă este adevărat că Dumnezeu m
-a iubit atât de mult încât L-
a lăsat pe Isus să moară pentru mine, nu
se poate
ca eu să fiu atât de lipsit de valoare înaintea Lui! Poate că par nefolositor, poate că suntneajutorat, dar slăvit să fie Dumnezeu că mă consideră valoros
- demn de a fi mântuit!
"Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o seminţie împărătească, un neam sfânt 
 , un popor pe care
 Dumnezeu Şi 1
-
a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui care v
-a chemat din
întuneric la lumina Sa minunată." 
(1 Petru 2:9)
Mielul lui Dumnezeu
Dumnezeu pregătise deja scena istoriei pentru acest uimitor act de sacrificiu. De
-
a lungul experienţelor  prin care au trecut evreii, poporul Său şi înaintaşii lor, El a zugrăvit într 
-un mod profetic lucrarea luiIsus. Am citit deja cuvintel
e profetului Isaia, scrise cu aproximativ şase sute de ani înaintea timpului încare a trăit Isus. Şi totuşi, cine poate să sugereze, cu seriozitate, că sunt împlinite într 
-
o măsură cât de câtsemnificativă în orice altă persoană în afara lui Cristos?
 Acel
aşi lucru este adevărat şi în ceea ce priveşte unul din cele mai puternice simboluri ale VechiuluiTestament. De nenumărate ori ne lovim de imaginea Mielului. Ioan Botezătorul l
-
a văzut şi evreii acelui
timp 1-au cunoscut. Un asemenea limbaj le era familia
r, din prezentul şi din trecutul lor. În fiecare zi, latemplu erau ucişi miei în ritualuri de sacrificiu; şi într 
-
o zi minunată din an, de Paşte, mielul era tăiat
pentru a aminti poporului de marea lor eliberare din robia Egiptului prin harul lui Dumnezeu. Imaginea
mielului apare adesea în Vechiul Testament. Chiar înainte ca mielul de sacrificiu să devină deimportanţă centrală pentru închinarea israeliţilor, mielul este esenţial în revelaţia Bibliei.
 
(a) Mielul ca înlocuitor
Geneza 22 ne spune sfâşietoarea istorisire în care Dumnezeu îi spune lui Avraam să
-
L ia pe fiul săuIsaac şi să
-
1 aducă jertfa pe muntele Moria. Avraam, fiind un om al credinţei, I se supune lui Dumnezeuşi se pregăteşte de călătorie; şi după trei zile ajunge în locul rânduit de Dumnezeu. Lăsându
-
i în urmă pe
slujitori, el s-
a dus pe munte împreună cu Isaac, să pregătească jertfa. Atunci Isaac realizează faptul căau foc şi lemne dar nu au miel. Cuvintele nemuritoare ale lui Avraam răzbat peste secole, pline de
promisiune:
"Fiule, a răspuns Avraam, 'Dumnezeu Însuşi va purta de grijă de mielul pentru arderea de tot.'" 
(Geneza 22:8)
Cuvintele au o profunzime mai mare decât pare la prima lectură. Nu era numai faptul că Dumnezeu vaasigura mielul pentru jertfa. Înseamnă ceea ce spune, şi anume că Dumnezeu va asigura un miel pentru
Sine Însuşi.
Adică, alegerea mielului revine lui Dumnezeu, la fel şi necesitatea unui miel.
 
Bineînţeles, mulţi, chiar şi din lăuntrul Bisericii organizate, aduc obiecţii acestei idei a substituirii. Dar Biblia este plină de ea. Atât de plină, încât nu
-
ţi poate scăpa. De fapt, în Isus, Dumnezeu a furnizat un
miel pentru
Sine Însuşi.
Alegerea a fost a Lui, nu a noastră. Şi în aceasta stă toată taina şi măreţia.
 
Episcopii moderni roşesc în faţa adevărului şi teologii îl desconsideră. Dar adevăraţii oameni ai lui
Dumnezeu 1-
au ştiut din totdeauna:
 Pentru nelegiuirea meaA îndurat El crucea?Uimitoare îndurare!
Har neştiut!Şi dragoste nemăsurată!
 
Chiar soarele şi
-
a ascuns faţa,Şi a închis strălucirea sa în întuneric.
Atunci când Cristos, Creatorul Atotputernic,
A murit pentru om, pentru păcatul creaturii.
 

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->