Statea turceste pe iarba, cu fata la fantana. Capul i se ridica brusc de cum am pus piciorul pe iarba. -Kagome!

spuse imbratisandu-ma strans. Nu credeam ca o sa te mai intorci. Ma elibera in cele din urma din imbratisare. Ma uitam ciudat la el. Oare chiar statuse langa fantana, asteptand ca eu sa ma intorc? Si daca nu credea ca aveam sa ma mai intorc, atunci de ce mai astepta? -Tu... De cant timp stai aici? o umbra de tristete ii trecu prin ochi. -De cand InuYasha nu vrea ajutorul meu. A devenit iar extrem de deprimat. Inainte sa vii tu, era complet lipsit de viata. nu avea niciun scop. Apoi ai aparut tu. Am vazut o schimbare. Nu era foarte mare, dar se vedea ca are din nou pentru ce sa traiasca. Si dupa ce ai plecat... Ei bine nu mai e in stare sa se lupte. Pur si simplu nu mai are de ce. -Inseamna ca o sa se bucure sa ma revada. am zis zambind fara sa vreau. -Probabil... -Dar tu? De ce asteptai aici daca nu mai sperai sa ma intorc? -Umm... Este liniste aici. Pot sa ma gandesc fara sa aud ironiile lui Inu... Un raget asurzitor strapunse linistea care plutea pe acel camp. Ne-am uitat amandoi spre padure. Ragetul s-a mai auzit inca odata. -Hotul De Suflete! Cuvintele s-au auzit vag, dar stiam ale cui sunt. Koga a vrut sa alerge spre padure, dar i-am pus o mana pe umar. Nu era nevoie sa ma gandesc de doua ori la ceea ce aveam sa fac. -Ma duc eu. Tu ai grija... simteam o energie puternica venind din el... imi era oarecum cunoscuta, dar nu aveam timp pentru mistere. Ai grija de sateni. Am inceput sa aleg cat am putut de repede. Ragetele inca se auzeau, dar nu l-am mai auzit pe InuYasha. Am intrat in padure, simtind pentru prima data oboseala fizica. Era foarte neplacuta. Cu cat inaintam mai mult,cu atat vedeam miscarile mai clare. O chestie mare si urata il tinea pe InuYasha in mana. Am folosit cuvantul "mana" in lipsa de altceva. Parea inconstient. Nu pot sa cred ca cel care a maturat pamanul cu Koga statea acum inconstient, asteptand vulnerabil lovitura de gratie. Demonul ma observa. Isi intinse cealalta "mana", probabil vrand sa ma prinda si pe mine. Din pacate pentru el se misca extrem de incet din cauza marimii. Sau cel putin asa mi se parea mie. Demonul ma lasa si isi indrepta atentia spre InuYasha. Priveam cum din pieptul lui ies o multime de tentacule care se infasoara in jurul corpului lui InuYasha. Tentaculele il trageau in interiorul monstrului. Iar el nici macar nu era constient. Si simteam acelasi val de energie care venea dinspre Koga, doar ca putin mai slab. Din nou, nu aveam timp de mistere. Trebuia sa il fac pe InuYasha sa isi revina si sa lupte, pentru ca daca avea motivatie putea invinge orice monstru. Eram sigura. -InuYasha! am tipat cat m-au tinut plamantii. InuYasha! incepusem sa ma panichez, iar vocea mea era din ce in ce mai disperata. Apoi, ca printr-o minune, am vazut ca incepea sa fie constient. Monstrul imi tranti o laba de ma facu sa cad. Apoi nu stiu ce s-a intamplat. Am auzit vag vcea lui soptindu-mi numele. Lame Insangerate! Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit. Ultimele cuvinte ale lui InuYasha. Intunericul a coborat peste mine si m-am cufundat fericita intr-o senzatie binecuvantata de pace. Stiam ca isi revenise. Stiam ca lupta. Si stiam ca va invinge si va avea grija de mine. Nu stiu ce ma facea sa cred asta, dar eram convinsa. Nu stiu cat am stat in acel intuneric. Nu stiu daca eram tot acolo unde am cazut. Dar era a doua oara cand eram ranita. A doua oara... Si nu o sa fie ultima. Daca vroiam sa imi repar greseala trebuia sa ma obisnuiesc mai intai cu viata asta. Ceea ce nu era foarte greu daca aveam langa mine persoana potrivita. Ma simteam pregatita sa ma scol. Poate ca nu fusesem inconstienta

chiar atat de mult. Mi-am deschis ochii. InuYasha statea aplecat peste mine, privindu-ma cu ingrijorare. -Credeam ca va trebui sa dorm aici in noaptea asta. pufni la fel de arogant ca de obicei. -Unele lucruri nu se schimba niciodata. am spus zambind si m-am ridicat de pe jos. Ma durea putin capul si aveam o usoara stare de ameteala, dar avea sa imi treaca... -Unde te duci? intreba arogant... -Tu unde crezi? In sat. -Parca nu te mai intorceai! nu ii auzeam pasii, dar stiam ca ma urma. -Da... Asa am crezut si eu. -Atunci de ce esti aici? Ce puteam sa ii zic? Ca imi schimbase viata? Ca mi-o daduse peste cap? Ca imi era dor de tot ce era in lumea asta? Ca simteam ca lipseste o jumatate din mine si numai in aceasta lume ma simteam intraga? Inca nu am inebunit! In schimb am ales sa ii spun doar jumate de adevar. -Pentru ca trebuie sa imi repar greselile inainte sa plec. Spre deosebire de tine eu imi asum responsabilitatile faptelor mele. nu ii raspuneam cu ura sau aroganta, ii raspuneam pe un ton atat de rece si de normal incat ma treceau fiorii cand imi auzeam propria voce. -Ce ai degand sa faci acum? Nu poti nici macar sa zgarii vreun demon. Ti-ai incasat-o rau de tot azi. -Asta pentru ca nu l-am lasat pe Koga sa vina sa te salveze. -Koga vroia sa ma salveze? doar am aprobat din cap, stiind ca ma vede. -M-am gandit ca nu ti-ar face prea bine la orgoliu sa fii salvat de el. Sa fii salvat tocmai de cel pe care l-ai batut atat de rau? Asta a fost replica care i-a inchis gura. Ma asteptasem sa imi multumeasca, sau macar sa imi fie recunoscator. Dar... M-am intors, vrand sa vad de ce nu mai zice nimic. Ma privea atat de intens incat ai zice ca poate vedea tot ce e in interiorul meu. -De ce te holbezi la mine? privirea aceea de "eu stiu si tu nu" ii reveni aproape instantaneu. -Nu ma holbam! -Ba da! -Ba nu! -Ba da! -Vrei sa termini? Te porti ca un copil! -Tu ai inceput sa te holbezi la mine! -Asta pentru ca tu imi analizai spatele ca pe un exponat la muzeu! -Ma bucur sa vad ca lucrurile au revenit la normal. spuse Koga imbratisandu-ma iar. Kaede vrea sa te duci acum sa incepi antrenamentul. M-am indreptat spre cabana ei. Nu ii cunosteam pe cei din sat, dar toti s-au bucurat sa ma vada. Ma simteam ca intr-o familie imensa, unde fiecaruia ii pasa de ce face celalalt. Si nu din curiozitate. Din iubire. Am inceput antrenamentul. Ma descurcam din ce in ce mai bine, dar oboseam foarte repede. Chiar daca vroiam din tot sufletul, corpul meu nu era obisnuit cu o asemenea solicitare. Se facuse seara. Soarele apunea printre nori. Era de un rosu sangeriu. -Se vor intampla multe in noaptea asta. spuse Kaede, uitandu-se si ea la Soarele ce colora norii in rosu. -Ce vrei sa spui? -Soarele si Luna sunt un dar de la sufletele din Lumea De Dincolo. Ele stiu mereu ce se va intampla cu noi. Cand Soarele are culoarea asta inseamna ca se va varsa sange.

Mi s-a facut pielea de gaina. Vroiam sa o intreb si despre Luna, dar l-am zarit pe InuYasha intrand in casa. Arunca o privire plina de ura spre cer, apoi spre mine si in cele din urma intra. -O sa fie bine? intrebarea mi-a parasit buzele inainte sa ma gandesc. -Da. Nu s-a obisnuit niciodata cu ideea ca ii curge si sange de om prin vene. -Tu chiar ai un raspuns pentru toate intrebarile mele? -Varsta este de vina. spuse cu un zambet imens pe fata. -Hei, Kagome! Cum merge antrenamentul? Din nou simteam acel val puternic de energie. L-am analizat pe Koga. Arata ca atunci cand am plecat. Era la fel, dar diferit in acelasi timp. -Le vad. am soptit uitandu-ma atent la picioarele lui. Sunt acolo. -La ce te referi? intreba Kaede nedumerita. -Doua cioburi din Giuvaer. Le vad. Sau mai bine zis le simt. Koga se fastaci putin, apoi ne povesti cum a pus mana pe cioburi. Luase un ciob de la un demonpasare, iar pe celalalt il furase de la un om. Omul crezuse ca e doar o bucata colorata de sticla. -Ar trebui sa ii dai lui Kagome cioburile. Evitam sa se intample lucruri neplacute daca intregim cat mai repede Giuvaerul. -Dar cioburile sunt uimitoare. Imi dau atata putere... Pot sa aleg mult mai repede si... -Eu am plecat sa ma plimb. am spus ignorandu-i pe cei doi. O sa am grija de mine. simteam o energie mult mai puternica decat cele doua cioburi. Am luat arcul si cateva sageti si am plecat. Nu stiu ce cautam sau daca cautam ceva. Doar urmam acea energie. Si simteam iar acei ochi urmarindu-ma. Ca prima data cand am venit, ca atunci, la lac... Stiam ca sunt aceeasi ochi. M-am uitat pe cer. Nu se vedeau decat stelele. Nu ma interesa ce facuse InuYasha. Putea sa isi poarte singur de grija. Daca Koga nu este ingrijorat, de ce as fi eu? -Haide, Rin. Se pare ca nu e InuYasha. E prea slab ca sa obtina macar un ciob din Giuvaer. -Cine e acolo? am strigat fixand o sageata in arc. Am privit atenta spre intunericul padurii, dar nu s-a miscat nimic. Niciun raspuns. Am asteptat putin. Mi se facuse frica. Recunosc. Am inceput sa alerg spre casa. Acea cabana devenise casa mea. Nu mai era nimeni afara. Decat eu. Am intrat si am trantit usa in spatele meu. Ma simteam in siguranta. Apoi am zarit pe cineva intr-un colt al camerei. Avea parul negru si lung si era imbracat in rosu. Semana cu InuYasha, dar... -Iar te holbezi la mine! cine altcineva poate sa fie mai arogant decat el? -Oare din cauza ca te-ai schimbat? -Serios? Ai reusit sa distingi schimbarea? -Ca sa vezi! Chiar am reusit! -Pe unde ai umblat? -De cand trebuie sa iti dau tie explicatii? -De cand imi pasa de tine! Raspunsul lui m-a lasat cu gura cascata. Ma uitam la el si nu imi venea sa cred ca auzisem bine. Lui chiar ii pasa de mine? Deci avusesem dreptate... -La naiba! Iar te holbezi la mine! -Si o sa ma mai holbez pana aflu ce s-a intamplat. De ce te-ai schimbat?