Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
26Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Adaptarea Oraselor La Conditiile Mediului Natural

Adaptarea Oraselor La Conditiile Mediului Natural

Ratings: (0)|Views: 1,138|Likes:
Published by Anca Baciu

More info:

Published by: Anca Baciu on Apr 16, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/13/2014

pdf

text

original

 
Adaptarea oraselor la conditiile mediului de la formare pana in secolul XXFactorii care influenteaza evolutia unui oras pot fi grupati in trei mari categorii: naturali, economici sipolitici.Mediul este definit ca
„totalitatea condiţiilor în care se desfăşoară existenţa vieţii pe Terra”.
Aspecteleluate in considerare in urbanism si amenajarea teritoriului sunt terenul, care influenteaza atat lasuprafata prin relief, apele de suprafata, sol, vegetatie, fauna, cat si la nivelul subsolului prin rezistenta sistabilitatea terenului, apele subterane, implicatii ale exploatarilor subterane si implicatii ale vestigiilorsubterane; clima prin radiatia solara, temperatura, umdititatea si miscarea aerurlui si prin precipitatii sinebulozitate; resursele mediului natural, atat materiale cat si energetice.Mediul geografic a avut intotdeauna influente variabile ca intensitate, in raport cu necesitatile omului siale societatii, cu nevoie de aparare, cu posibilitatile de a stapani natura si uneori, in functie de evolutiaconceptiei, cu privire la integrarea constructiilor in natura. Primele orase au aparut in locuri usor deaparat(inaltimi, insule, cotul raurilor).
„Relieful intervine din considerent
e de ordin estetic, semnificativ si simbolic in alegerea sitului unei noilocalitati sau extinderea localitati
lor existente, alcătuirea localităţii şi a ansamblurilor reprezentative în
raport cu caracteristicile dominante ale reliefului (înscrierea în relief, includerea unor forme de relief sau
raportarea la relieful din jur), conturarea unor procedee compoziţiona
le specifice unui anumit teren
denivelat si stăpânirea, prin intermediul peisagisticii a calităţii spaţiilor ce reunesc relieful, vegetaţia şiapa, atât în interiorul cât şi în afara limitelor localităţilor”
1
 Ansamblul templului din Angkor (Cambodgia) prezinta, de altfel intentionat, o ocupare nediferentiata aterenului; adaptarea la peisaj s-
a facut prin „mimetism –
 
arhitectural”, cupolele, ca forma si pozitie,
confundandu-se cu mediu inconjurator. O pozitie similara apare la Kabyle, in Algeria, unde dispozitiacladirilor este strans legata de accidentele terenului, pe care le reproduce in silueta construita; volumelecladirilor formeaza o masa amorfa, care dezvolta nediferentiata formele naturale ale dealului pe caresunt asezate. Avem de-a face cu un camuflaj total al ansamblului, care se dizolva, dispare in natura. Inalte cazuri, constructorii au diferentiat in mod voit portiunile privilegiate ale terenului. Grecii, inanasamblurile carora domina orizontala, au dispus templele si monumentele lor de preferinta in centrulplatformei de pe culmea dealurilor. In evul mediu, catedrala era ridicata, cu precadere la schimbareapantei, pe marginile cele mai abrupte, amplificandu-se astfel valoarea verticalei construite si exaltandu-se formele terenului.In regiunile sudice, calde si uscate, terasele sunt forma dominata de acoperamant, iar in regiunilenordice, umede si ploioase, pantele repezi ale acoperisuriloor caracterizeaza in ansamblu siluetaoraselor.Peisajele cu forme transante, cu jocuri puternice de relief, domina ansamblurile, reducand scaraconstructiilor care, in astfel de conditii, necesita o amplificare, pe cand, dimpotriva, peisajele linistite au
1
 
“Orasul si mediul”, Doina Cristea
 
 
in general o actiune mai indiferenta fata de realizarile omului caare, in astfel de situatii, domina prinmijloace mai simple mediul inconjurator.In tara noastra in regiunile de munte s-a dezvlotat in special satul imprastiat, corespunzand integrarii inpitorescul peisajului inconjurator cu o vegetatie bogata, pe langa factorii economici si cei demografici. Inregiunile deluroase de-a lungul vailor s-a format satul rasfirat iar in campie, si datorita conditiilor declima, vanturi si insorire puternica s-a injghebat satul adunat.Istoric
Primele civilizaţii urbane din lume au apărut în
Asia, în regiuni cu
agricultură avansată, bazată pe irigaţii.
 
Cel mai vechi oraş din lume,
Ierihon
, a apărut acum 7.000 de ani, în Orientul Apropiat.Acum cca 4.000 deani existau oraşe înfloritoare în
Mesopotamia (Ur, Uruk, Babilon), pe Valea Indusului, pe Valea Gangelui, în China sau în Egipt. În Europa, primele centre urbane au fost create de
civilizaţia minoică
în mileniul II î.Hr. (Cnossos, în insula Creta).
Orasul este o incinta sau un ansamblu de incinte unde se dezvolta arta de a combina distantele mici simijlocii
 –
c
eea ce numim de atunci ‚arhitectura’ –
in timp ce arta mai veche de a ocupa si modificapeisajul terestru nelimitat cade, putin cate putin, in uitare.
2
 
Civilizatia graca reinventeaza orasul ca pe un orizont colectiv complet si, prin aceasta, demn de om,care pretinde un raport exterior chilibrat cu teritoriul inconjurator si o masura interioara calculata sicontrolabila
3
 Multa vreme ganditorii greci care au fost preocupati de oras l-au privit doar din unghiul filozofieipolitice si al moralei. Hipocrate este primul care a examinat orasul intr-o maniera concreta, studiindefectele mediului(sit, expunere la elementele de mexiu, natura solului, regimul vanturilor..) asupralocuitorilor orasului atat din punct de vedere fizic cat si pentru moral. Dar trebuie asteptat pana insecolul al IV-lea pentru ca, odata cu Platon si Aristotel, sa ia nastere o veritabila gandire referitoare la
urbanism. Platon expune in „civitas” si mai ales in ‚legi’, principiile care trebuie sa stea la baza intalazrii
materiale a oraului ideal. La randul sau, el insista asupra alegerii sitului, pe care il priveste din unghiulsalubritatii, al potentialului economic, dar si din punctul de vedere al climatului psihologic si moral, ceeace il conduce la considerarea siturilor maritime ca nefavorabile. Aristotel este acela care, cu gandirea saconcreta, va fi marele teoretician al urbanismului greciei antice. El recomanda alegerea unui sit nunumai salubru, dar care sa premita o aprovizionare usoara, orasul trebuind sa incerce sa traga foloaseatat din apropierea de mare cat si din cultivarera teritoriului inconjurator. Acolo unde izvoarele nu auapa din abundenta, el recomanda separarea apei potabile e cea care serveste altor necesitati.Orasele grecesti pana la sf. sec VI se dezvolta sub forma unor cartiere de locuit cu strazi stramte siintortocheate, inghesuite, juxtapuse sau rasfirate, intinzandu-se la poalele sau pe flancul abrupt al uneicoline pe care se afla acropola. Incepand cu sf. Sec VII si din sec VI, sub regimurile tiranice, se fac primeleeforturi sistematice de amanajare a oraselor grecesti.
2
 
“Orasul in istoria Europei” , Leonardo Benevolo
 
3
 
“Orasul in istoria Europei”, Leonardo Benevolo
 
 
Odata cu reconstructia orasului Milet, a carui trama stradala va fi regularizata sub forma unei table desah, apare un prim rezultate al gandirilor filozofice anterioare, model ce se va raspandi in intreaga lumegreaca.Epoca elenistica se afirma prin cautarea grandorii si a monumentalitatii, ca in cazul orasului Pergam,capitala regatului attalid. Urbanismul acestui oras se sprijita pe o perfecta adaptare a orasului la un sitaccidentat: o succesiune de terase naturale inguste, catarate pe flancul abrupt al unei stanci caredomina campia cu cei 275 de metri ai sai. Regii pergamului au stiut sa integreza in acest peisaj auster oprodigioasa compozitie arhitecturala, cu un teatru imens, ziduri de sustinere cu contraforti enormi,portice cu colonade lungi si o intreaga serie de sanctuare si monumente publice amplasate pe inaltimeaacropolei. In timp ce la Pergam planul e dictat in intregime de relief cea mai mare parte a oraselorelenistice au fost implantate in situri ce permiteau realizarea unor trasee ortogonal, exemplu fiindalexandria unde, pentru prima data, reteaua stradala in tabla de sah de a Milet a fost asociata uneiconceptii urbane care isi propune exprimarea grandorii si a monumentalitatii: largimea excesiva adrumurilor, importanta edificiilor publice si a gradinilor, somptuozitatea anumitor obiecte arhitecturale.Orasele romane au atins apogeul dezvoltarii lor in primele doua secole ale erei noastre, asa cum odovedesc Ostia, Herculanum, Pompei etc. Ritualul fondarii oraselor era format din 4 etape. Cea de-adoua etapa este trasare axelor cardo si decumanus, care se intersecteaza in unghi drept si care urmeazacele 4 coordonate geografice nord-sud si respectiv est-vest. In acest mod se considera ca noul oras seintegreaza in ordinea generala a universului.Planul oraselor romane se caracterizeaza prin folosirea sistematica a traseului ortogonal, ceea ceraspunde unor cerinte practice. Orasul ia forma unui patrat sau a unui dreptunghi, in care decumanus sicardo reprezinta medianele. Este necesara insa adaptarea traseelor urbane la natura locului.Orasele etrusce aveau planul ortogonal, exceptie facand cele amplasate pe un teren cu relief neregulat.Vitruviu scrie in sec I i.Hr.
tratatul sau numit „
De architectura” al carui prim volum vorbeste despre
oorganizarea urbana
.
Preocuparea sa majora este salubritatea, fie ca este vorba de alegerea sitului, deexpunerea la factorii climatici, de aer, de apa, de amplasarea edificiilor publice si a caselor particulare. Inmod special, el preconizeaza ca un studiu amanuntit al regimului local al vanturilor sa stea la bazadeterminarii retelei stradale.In cadrul anarhiei politice si crizei economice din secolul al II-lea, la care se adauga primele invaziibarbare insecuritatea ii determina pe citadini sa se retraga in spatele unor ziduri ridicate in graba, ceeace provoaca o brusca contractie a teritoriului urban.Din cauza tensiunilor militare capitalele fie sunt pozitionate pe cursul marilor fluvii(ex. Treveri, milano,sirmium si nicomedia
 –
capitalele regionale ale imperiului roman) fie datoria calitatilor exceptionaletopografice (ex: constantinopolul). Dupa divizarea imperiului roman, capitala imperiului roman de apuseste aleasa Ravenna, care este aparata de mlastinile invecinate si comunica cu imperiul pe mare.

Activity (26)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Ariadna Arri liked this
Wlad Sg liked this
krism93 liked this
Mouhamed Anisia liked this
Wlad Sg liked this
Annutsy Ann liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->