Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Marin Preda - Viata CA o Prada.pdf

Marin Preda - Viata CA o Prada.pdf

Ratings: (0)|Views: 32 |Likes:
Published by Nina Midrigan
Uploaded from Google Docs
Uploaded from Google Docs

More info:

Published by: Nina Midrigan on Apr 16, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/16/2012

pdf

text

original

 
100
CAPODOPERE ALE  ROMANULUI ROMÂNESC 
Colecţie iniţiată şi coordonată de
Ion Marinescu
Coperta colecţiei şi grafica:
Done Stan
MARIN PREDA
Viaţa ca o pradă
Prefaţă, curriculum vitaede NICOLAE BÂRNAEDITURA 100+1 GRAMAR Bucureşti, 1999Lector:
Gabriela Maşek 
Procesare computerizată:
 Ruxandra Munteanu
ISBN 973-59l-l22-lPREFAŢA
"Desigur, viaţa nu e un cal mort..." "Intenţiile mele asaltau din toate părţile viaţa pe care o cunoscusem până atunci fără să reuşesc să intru înmiezul ei. Imagini groteşti îmi veneau în minte. Văzusem odată un cal mort într-o văgăună, cu o grămadă decăţelandri schelălăind de foame şi de neputinţă care se repezeau în el si-l sfârtece, Dar de oriunde îl apucau, nureuşeau nimic, calul rezista. îşi înfigeau dinţii în burtă, în pulpe, în spinare, se propteau în picioare bâţâind dincap şi scheunând. Prima îmbucătură, care ar fi deschis drumul celorlalţi, Ie scăpa. De unde? Din ce Ioc? Am stat mult să-i văd ce fac şi mă uitam la ei râzând. Nu era printre ei nici unul bătrân şi experimentat care să-iînveţe. Desigur, viaţa nu e un cal mort, dar e, pentru un scriitor tânăr, o pradă care nu cedează dacă nu ştii deunde s-o apuci." 
Aceste rânduri, cu imaginea şocantă pe care o conţin* şi comentariul aferent, sunt, într-un fel, "cheia" acesteicărţi, formularea figurat-sintetică a tâlcului ei, la care face trimitere şi titlul,
Viaţa ca o pradă.
O carte aparte înopera scriitorului, dar, în acelaşi timp, dacă nu o chintesenţă, oricum o "cheie", la rândul ei, sub anumiteraporturi, pentru respectiva operă în întregul ei.Marin Preda e cunoscut (şi apreciat, nu mai e nevoie s-o spunem, chiar dacă în ultimii ani s-au făcut auzitecontestări la adresa lui) ca romancier şi nuvelist (unele din nuvelele şi romanele sale fiind incon-* O posibilă conexiune - cu valoarea unui indiciu poietic
-
ar fi de stabilit între fragmentul citat şi finalul povestirii
Calul,
una din capodoperele scriitorului în materie de proză scurtă: "-
 Ia vite, băăă, (...) unu' beleşte uncal! Cv-ţu, naaa!... Na, bobica, naaa!... " 
Itestabil capodopere), dar şi ca autor al unor texte confesive ori de meditaţie, eseistice ori aparţinătoare etajuluicelui mai înalt al genului, publicistic (volumele
 Imposibila întoarcere
şi
Convorbiri cu Marin Preda).
Un mare prozator şi o mare conştiinţă: aceasta este imaginea pe care a lăsat-o scriitorul.Cartea de faţă - apărută pentru prima oară cu doar câţiva ani înainte de dispariţia pretimpurie a autorului: a fost penultima lui carte... - ilustrează ambele ipostaze ale lui Marin Preda, mărturisind despre legătura lor profundă.Deşi diferă de toate celelalte cărţi ale scriitorului,
Viaţa, ca. o pradă
se "potriveşte" perfect cu restul operei luiPreda, de care o leagă un substanţial mănunchi de "fire" (respectiv: filoane tematice, procedee literare, particularităţi de viziune şi problematică). Care ar fi, totuşi, elementele care particularizează
Viaţa ca o pradă
încadrul unei opere pentru care, repetăm, e, în parte, o "cheie"? Practic, acele elemente se confundă cu diferenţaspecifică (ori decurg din ea): partea e o
autobio
 
 
 grafie,
o
 
autobiografie literară. Aparţine unei specii ale căreicaracteristici - şi ale cărei "probleme" definitorii - le ilustrează abundent şi exemplar. Ce este autobiografia
(literară,
trebuie subliniat!), toată lumea o ştie. Simplu spus, e povestirea vieţii autorului ori, dacă vreţi, înterminologia tehnică (uneori rebarbativă pentru "profani") a tratatelor de teorie literară, naratologie, poetică etc,este "o naraţiune autodiege-tică, bazată pe un locutor unic şi pe o focalizare internă". într-o formulare mai puţin
 
tehnicistă dar nu mai puţin autorizata, datorată marelui critic literar francez Maurice Nadeau, autobiografia este
"o confidenţă organizatăliterar 
(s.,n.)"'.Sub raportul tematicii, tehnicilor şi procedeelor narative, stilului şi compoziţiei, autobiografia nu comportă - niciîn general, şi nici în cazul particular al autobiografiei lui Marin Preda - deosebiri frapante faţă de alte scrieriliterare (şi, de aceea, ea poate fi, după caz, "înrudită" şi chiar foarte asemănătoare cu romanul, nuvela, povestirea,evocarea memorialistică). Elementul specific şi definitoriu rezidă în identitatea între eul naratorului şi cel alautorului, identitate
adevărată,
iar nu simulată, pretinsă ori ambiguă. Este vorba de ceea ce teoreticienii numesc,cu o formulă de altfel sugestivă,
 pact autobiografic.
Se poate vorbi într-adevăr de un pact - sau "contract" tacitîntre autor şi cititor privind respectiva identitate şi, prin urmare, caracterul non-fictiv al scrierii în chestiune.Autobiografia nu trebuie să fie în nici un cazIIconfundată cu romanul ca narator de persoana I: spre deosebire de jicela. ea, oricâtă "literaturitate" ar manifesta,e o scriere non-fictivă sau non-ficţională (la fel ca, de pildă, reportajul, jurnalul etc).Q scriere non-ficţională, dar 
literară
Considerată, uneori, a fi "de frontieră". în afară de "pactul autobiografic",care îi este specific (căci în scrieri de alt gen acesta poate apărea doar incidental, ocazional, în chip parţial orilimitat, uneori simulat cu "viclenie" din raţiuni de expresivitate ş.a.m.d.), e greu de identificat atribute pe careautobiografia să le deţină în (cvasi)exclusivitate. în schimb, ea împarte cu ficţiunea literară un întreg inventar deînsuşiri."Povestindu-şi viaţa" - de fapt, transpunând în scriitură întâmplări şi trăiri din trecut prin referire nu direct la ele,ci la conştiinţa despre ele păstrată în amintire -, scriitorul procedează cu necesitate la o elaborare complexă, la ore-construcţie, care comportă operaţii de "decupaj" (al episoadelor), o ierarhizare, o ordonare (nu neapăratconformă cronologiei reale). Stabileşte o înlănţuire tematică, asigură o "orchestrare" a motivelor. Şi, mai ales - şiîn primul rând! - operează, fie spontan, fie deliberat, o selecţie.Un reproş naiv care poate fi adus autorului unei (auto)biografii e că scrierea sa ar fi lacunară. Bineînţeles că estelacunară, dar nu
 poate
fi altfel! Nu poate exista o autobiografie - şi nici o biografie în general, şi nici măcar orelatare cu scrupulul veracităţii depline - completă, exhaustivă. în termenii tacitului "pact autobiografic", autorule ţinut să fie'sincer, dar nu-i poate fi impusă o clauză de obiectivitate (cu neputinţă, într-o scriere prin excelenţăsubiectivă), şi cu atât mai puţin una de exhaustivitate (de asemenea imposibilă, materialmente, din motiveevidente). Din faptele vieţii, din cele trăite direct ori observate de el, memorialistul operează inevitabil o selecţie. Nu altfel a procedat Marin Preda. Iar selecţia operată de el e în sine, prin rezultatul ei, grăitoare. în privinţareţinerii şi consemnării faptelor trăite de autor,
Viaţa ca o pradă
e selectivă într-un chip cât se poate de
 
 pronunţat. Scrisă^ la yârstajdg^ aproape 55 de ani - şi scrisă, după cum avea să mărturisească prozatorul, în doar câteva luni, parcă sub imperiul unei somaţii lăuntrice, într-o stare de iluminare şi de euforie juvenilă -,
Viaţa ca o pradă
WL
 
şejgferă decât la primii 25 sau 30 de ani din viaţa autorului.* Iar acei ani - ai copilăriei, adolescenţei*) Scriitorul nu excludea o eventuală continuare a demersului autobiografic, însă în ultimii ani de viaţă, 1977-l980, şi-a concentrat efortul de creaţie.....IIIsi tinerelji_— nu suat evocaţi meţodicjiomo^en. în ordine cronologică, ci lacunar şi aparent capricios, cuinsistenţe ori omisiuni. urmâncP
o
traiectorie oarecum în zigzag, care uneşte mai multe gajjere_^le_gre-zentnluinaraţiunii E o structurare vădit literară, care, sub aparenţele depanării unui" flux de asociaţii spontane, seconformează unui proiect, vizează un "obiectiv".începutul textului e constituit de re
 
 jaţarea^amintirii, vagi şi puterni ce totodată, a momentului trezirii conştiinţeiautorului-narator, un pasaj memorabil. E probabil prima amintire reţinută de conştiinţa scriito-rului, obscenă petrecută fără îndoială pe la vârsta de doi sau trei ani:
"Era multă lume in casă, fiinţe mari aşezate în cerc pe scaune mici şi care se uitau la mine cu priviri de recunoaştere, dar parcă îmi spuneau cu ostilitate, te vedem,eşti de-al nostru, dar ce faci? Atunci am auzit o voce: «Lăsaţi-l în pace! Na, mă, şi pe-asta!» Şi cel ce rostiseaceste cuvinte a luat de undeva de pe sobă o pâine mare şi rotundă şi mi-a întins-o. Atunci mi-am dat seama că ţineam strâns ceva în braţe, tot o pâine, şi că asta era cauza privirilor rele îndreptate asupra mea. Pusesemmâna pe pâinea de pe masă care era a tuturor şi nu mai voiam să dau la nimeni din ea." 
Urmează nararea, comentată dar nu detaliată, a unor episoade din primii ani ai copilăriei în doar câteva pagini.Atenţia naratorului e po_-lari^aţă_djgjrejajyajui__^
-
mipostază de copil - cu şcoala, cu învăţătura, cu cartea, cucititul. jDin_capitolul al doilea, focalizarea e mai apropiată, detaliile mai numeroase, comentariul mai dens. Suntevocate peri peţiile admiterii eroului la o şcoală de învăţători (la Abrud, în cele din.... pentru materializarea altor proiecte literare, pe care ie resimţea ca fiind prioritare (era vorba, în special, de
Cel mai iubit dintre pământeni).
Iată o mărturisire (publicată în "România literară" din 23 iulie 1977) lămuritoareîn această privinţă:
''Când am scris
Viaţa ca o pradă
trebuia tocmai să-i dau zor cu
Delirul,
vol.II. Deodată aapărut bucuria de a scrie o carte rapid, o nouă carte. In faţa acestei stări de spirit, planurile anterioare sunt înlăturate... Dacă n-aş H. simţit că pot scrie cartea în câteva luni, aş fi renunţat... Cartea aceasta ar fi şi ea decontinuat, în sensul dezvăluirii a ceea ce s-a mai întâmplat cu scriitorul după ce şi-a consacrat debutul săuliterar şi s-a afirmat ca romancier. Dar eu am pe masă un nou roman care se cere scris - şi el! - tot înaintea
 
Delirului,
voi. II, şi, deci, şi înaintea acestui filon nou descoperit. O carte îşi impune singură naşterea în clipacând scriitorul îşi dă seama că o poate scrie. " 
urmă, după eşecul de la Câmpulung şi după examenul dat, mai mult pentru încercarea puterilor, la şcoala de arteşi meserii din Miroşi), primii câţiva ani de studii acolo (la Abrud, apoi la Cristur-Odorhei). Nararea, departe de afi exhaustivă, e urmărită printr-un montaj de episoade care se vor dovedi semnificative pentru tâlcul esenţial alcărţii, pe măsură ce acesta se va dezvălui. O scenă de neuitat este cea, dramatică, a despărţirii tânărului de tatălsău atunci când, în septembrie^ 1940, viitorul scriitor pleacă la Bucureşti (după Dictatul de la Viena, elevii de laCristur fuseseră transferaţi în Capitală). E vorba de o despărţire în sensul profund al cuvântului: tatăl îţi conducefiul la garăSi vrea să-l facă Să ft|jf lpap ră rtin arpl mranpnt va trphni ,şă-şi poartesingur de grijă, pe drumul pe care îl alesese
'("- Te duci la Bucureşti, reluă tata...Şi cu o insistenţă cu care vocea sa groasă se ferea să mă sperie, dar nu şovăia să mă facă totuşi să înţeleg căîncepând din clipele acelea măaflain pe un drum pe care urma să merg singur, începu să-mi spună că mai mult decât făcuse pentru mine până atunci nu mai putea, că el de bani nu mai a vea cum să facă rost; chiar atuncicând mă însoţea să mă urc în tren nu avea să-mi dea nici un leu, nu avea. înţelegeam sau nu înţelegeam ?!
-
 Bă, tu auzi ce spun eu aicea ?! Nu auzeam. Adică auzeam, dar nu înţelegeam." 
în capitolul X prezentul .naraţiunii face brusc un "salt" în viitor, un salt de aproape un deceniu, plasându-se îndecembrie 1948. în toiul unei conversaţii însufleţite dintre autor şi un
"^proaspăt prieten",
cri
 
ţi-_ cui PaulGeorgescu. Urmează, în acelaşi decembrie al anului 1948, plecarea scriitorului fa .Sinaia îmHe într-o casă decreaţie a Uniunii Scriitorilor, ar urma să scrie o nouă carte (
 
 primul său volum,
întâlnirea din Pământuri,
apăruseîn primăvara anului respectiv). Sunt evocate înContext câteva fapţf ilin trpr-ntnl r^r-pnt Hin rurali annlni ian-
 şc
fn-cheia, şi se face referire la_ftehntnl în volum 1.« Sinaia, tânărul Preda nu izbuteşte să se apuce de scris, edezorientat. încearcă să capteze fi lonul fast şi să-si confirme vocaţia. Traversează un zbuciumat p rpces deinterogare lăuntrică, iar rememorările unor episoade biografice anterioare sunt, în cele ce urmează, puse în raportcu acel moment de cumpănă, de la Sinaia, fiind invocate ca un fel de catalizatori ai clarificării de sine. Naraţiunea e presărată cu impresii şi comentarii de lectură, care nu sunt ale scriitorului din vremea când a scris
Viaţa ca o pradă,
ci ale tânărului din anii '40, prilejuite de citirea, atunci, aIVVmarilor opere ale literaturii universale şi reluate, din amintire, cu adeziune dar şi cu distanţare din parteascriitorului matur, dar, mai ales, cu interes pentru a surprinde
cum
au contribuit ele la cristalizarea propriei personalităţi artistice şi morale. Din capitolul XII, firul naraţiunii thifj e minat f]e acolo unde fusese întreruptîn capitolul IX.  p
 
 pitolul IX.ŢVfjlpfi7ă pe "ecranul" lecturii-eyenjmente şi impresii din toamna anu-Iui_1940 şi din anii următori: cutremuruldin noiembrie, atmosfera din Bucureşti sub guvernarea legionară, rebeliunea legionară din ianuarie 1Q-411angajarea naratorului - după un bizar episod, de lucrăţor_şezoni-er pe şantierul căii ferate Bucureşti-Urziceni - cafuncţionar la Statisti că şi corector la diferite ziare apropierea Ini He lumea literară, tumul tul vieţii de redacţie, debutul ca scriitor, în presă. în acei primi ani '40, autorul-narator se mişcă în medii diferite, în cercuri eterogenede rude. rmetenij colegi sau cunoscuţi întâmplători. Dintre cei pe care-i întâl neşte ori frecventează, unii suntanonimi, aparţinând măruntei, umilei, mruntei, umileiomeniri bucureştene, eventual legaţi într-un fel sau altul de satul lui natal (e vorba de fraţii lui, în primul rând,modelele personajelor literare Paraschiv şi Nilă, din romane, identici cu transpunerile lor în ficţiune, aşa dupăcum, în capitolul IX, tatăl naratorului era identic cu Ilie Moromete, tatăl lui Niculae,
"personaj-
 precizeazăautorul -
a cărui copilărie era a mea"), iar 
alţii, şi ei relativ
 
umili, în eppră xn,h ra
 
 portul prosperităţii materialeori al statutului E^cial, sunt viitor? bri p
 
i Ei, su viitor? rHe^ brităţi. scriitori născuţi, ca şi Marin Preda. în anii '20 şi aparţinând "generaţiei războiului" (Geo Dumitrescu, IonCaraion, Virgil Ierunca ş.a., dar şi, alături de ei, mai vârstnicul Miron Radu Paraschivescu...). Fără să stăruie - şiurmărindu-şi "obiectivul" principal, autoanalitic -, memorialistul schiţează o galerie portretistică variată şiinteresantă, plină de culoare în vorbe puţine. E evocată, fără multe detalii, trecerea
 
 prozatorului pe la cenaclul"Sburătorul". condus de F T.ovinescu (episodul avealoc la începutul anului 1943, an în care, în iulie, marelecritic avea să treacă în nefiinţă), şi ecoul favorabil trezit acolo de scrierile pe care le-a citit.Depanarea tuturor acestor amintiri şi a altora e alterată contra-pnnctic ni revenirj |a "momentul Sinaia", din iarna1948-l949. şi ra portată explicitla-ag&Ljnoment de aparent impas. Şi în paginile despre ".stagiul" de creaţie de IaSinaia sunt prezente crochiuri de, portret si anecdotică semnificativă pentru epoca respectivă, care era aceea a in-«ţavirărH Hirijisirţ^lui de partid şi de Stat în Creaţia literară în rnnHiţiile

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->