Civilizatia Elenistica (Vol. 1)

„Tic îţi închin scutul meu, Ares, zeual războiului. Ofranda ţi se cuvine.Primeşte din parte~mi şi falezele cvadrigei,cu podoaba lor scînteietoare.Victoria, în schimb — Eupolemosmărturiseşte — îţi este închinată ţie, rege Magas, potrivită fiind rangului tău,Pentru ca, sub aripile ei, sceptrele, cetăţile, podoabele tale Să fie ocrotite."Epigramă de la Cirene în stilul lui CĂLIM AH (circa 280 Le.n.)Pe copertă:Peisaj urban (detaliu),secolul l î.e.n,Muzeul Metropolitan, New York PREFAJA EDIJIE1 FRANCEZEîn 1963, apărea, la editura Arthaud, în eolec-ţia „Mari civilizaţii", în cadrul căreia forma al doilea volum,Civilizaţia greacă în epocile arhaică şi clasică de Franţois Chamoux. Aşa cum scriam atunei, lucrarea mi se păreadestinată a aduce servicii dintre eele mai mari şi a dura. Impresia mea, întemeiată pe calitatea deosebită a cărţii, n-afost dezminţită de fapte. La 18 ani de la publicarea ei, lucrarea este la fel de vie şi actuală, fără să mai punem lasocoteală marele număr de oameni de ştiinţă, de studenţi, de oameni îndrăgostiţi de cultură care au găsit în ea untablou luminos si pregnant al lumii elenice de la origini pînă la sfîrşitul epocii elasice. Fran9ois Chamoux s-aremarcat îndeajuns în ştiinţă si ar fi putut să-şi oprească eforturile aiei, avînd în vedere sarcinile grele care îireveneau. N-a fost deloc aşa şi iată că ne oferă acum o Civilizaţie elenistică ce se ocupă de cele trei secole cuprinseîntre domnia lui Alexandru cel Mare si aceea a lui Augustus. La un lung interval de timp, ea este al doilea elemental unui diptic monumental eare vine să completeze tabloul lumii greceşti.Un text clar, de sinteză, admirabil stăpî-nită, şi o bogată serie de documente reprodusecu pricepere şi sobru comentate continuă să5 urmărească cursuri paralele şi să se îmbogă-ţească reciproe. Şi, din nou, un aparat documentar stabilit GU grijă, ce cuprinde planuri, hărţi, un tabel cronologic, o bibliografie şi un indice amplu. Ne aflăm astfel pe un teren care ne este familiar.Şi, desigur, prin uluitoarea aventură a lui Alexandru, Grecia si odată cu ea lumea antică par a bascula şi iată că, dintr-o dată, un tîiiăr cuceritor, străbătînd si supunînd nesfîrsitele întinderi ale Orientului Apropiat şi Mijlociu, punîndstăpînire pe un imperiu cu o civilizaţie străveche, crede ea va deschide elenismului predominanţa universală. Iluziava dura însă la fel de puţin ca si viaţa aceluia care, visînd să domine lumea, nu se temea, în fiecare bătălie, să înfruntetoate primejdiile. Eroul dispare, dar amintirea sa va dăinui în inimile oamenilor şi va obseda visurile marilor căpitanidornici să-1 imite.Dar cursul istoriei rareori se repetă. Candidaţii la succesiune se dedau la lupte nemiloase. Apoi, marile monarhiielenistice îşi împart teritoriile si popoarele supuse prin cucerire, între ele se stabileşte un echilibru fragil rare permiteelenismului să fecundeze Orientul. In aeest timp războaiele se ţin lanţ si lumea mediteraneană se destramă. Ca si cumar acţiona în silă, încet, dar sigur. Roma face să cadă sub loviturile sale regatele cu uriaşe resurse, dar slăbite dincauza întinderii lor, a primejdiilor care le ameninţă frontierele, precum si din pricina rivalităţilor dintre ele si atulburărilor interne. Imperiul Roman va şti să dea lumii mediteraneene, pentru cîteva secole, stabilitate, organi/.are si paee, şi, în acelaşi timp — principala bine-faeere — să prelungească astfel viaţa elenismului.O asemenea perioadă, hotărîtoare pentru evoluţia în eontinuare a lumii, prezintă o serie puţin obişnuită deevenimente ce se înlănţuie, de peripeţii neprevăzute, chiar dacă pe arena scenei internaţionale, cum spunem noi <astăzi, suveranii sînt egali zeilor, primesc cinstiri şi li se instituie eulte, stîrnind, mai mult sau mai puţin sincer, dupăţinut sau epocă, adoraţia mulţimilor care vor căuta să obţină de la ei protecţie, daruri şi sprijin. Noile relaţii care se stabilesc între individ si monarh, comandantul armatei, favoritul Victoriei, înzestrat cu o harisma, pe care încearcă să o facă dinastică si fiind situat alături de vechile divinităţi ale Greciei, marchează, desigur,începutul unei noi ere. Dar aceşti zei păstrează toate pasiunile omeneşti si intrigile de curte, omorurile care se ţin lanţîn-sîngerînd neîncetat marmura palatelor regale GU sînge fratern sau filial. Numeroşi protagonişti ai unei epoci plinede culoare vor căpăta viaţă în literatura modernă, care ne va înfăţişa josniciile sau eroismul lor.Totuşi, realitatea istorică nu este niciodată simplă. Dacă regatele conduc acum jocul politic, dacă personajele deexcepţie, născîndu-se si murind unul după altul, ilustrează rolul tot mai mare al individului în evoluţia evenimentelor,

viaţa cetăţii greceşti, păstrînd trăsăturile polisului clasic, va constitui în continuare cadrul existenţei grecului de rînd.Acesta rămîne ataşat de ea si continuă să-şi desfăşoare în hotarele ei activitatea sa zilnică. Munca istoricului se bazează aici în mare parte pe datele atît de bogate ale epigrafiei, si Franţois Chamoux ştie să utilizeze de minuneampla colecţie do inscripţii ce constituie mărturia concretă şi oglinda directă a tuturor aspectelor vieţii cetăţeanului.Desigur, lipsesc datele numerice şi statistice, care ne-ar permite să urmărim cu precizie, ici si colo, evoluţia corpuluisocial şi dezvoltarea schimburilor economice. Marile tendinţe pot fi totuşi surprinse. In ciuda înmulţirii eliberărilor,rolul sclavilor, mai numeroşi ca altădată, rămîne esenţial la ţară ca si ia oraş şi soarta lor este apăsătoare şi dură. 7Cîstigurile si luxul sporesc odată cu accelera-rea relaţiilor economice si urbanizarea cres-cîndă. Se cască, în acelaşi timp, tot mai mult, prăpastia între bogaţi şinăpăstuiţi. Cei dinţii trebuie să-si sporească contribuţia la nevoile financiare ale cetăţii, ale cărei resurse sleiesc, si lor le vor fi atribuite numeroase decrete onorifice proslăvind devotamentul faţă de cauza comună. Rolul femeilor semodifică, deoarece, din pricina dificultăţilor financiare, ceitatea apelează la cele mai bogate dintre ele care primesc,în schimb, cinstiri, dar şi sarcini sporite. Grupurile de străini, folositoare învoielilor dintre oraşe si regiuni, îşiîngroaşă rîndurile şi-şi precizează drepturile, în sfîrşit, confederaţiile şi ligile dintre cetăţi caută, cu mai mult sau mai puţin succes, să contracareze marile monarhii şi joacă un rol de prim rang în istoria elenistică.Dar dacă ţesătura însăşi a vieţii cetăţii şi a comunităţilor rurale nu se modifică deloc, obiceiurile evoluează odată cusporirea bogăţiilor şi progresul tehnicii. Inspiraţia arhitecţilor se lărgeşte, iar edificiile civile şi religioase capătădimensiuni necunoscute pînă acum. Se caută monumentalul, grandiosul, şi se urmăreşte emoţionarea si surprindereaspectatorului prin amploarea realizărilor şi bogăţia decorului sculptat. Se întemeiază oraşe pînă în străfundulsatrapiilor îndepărtate, ca la Ai-Khanum — situat la hotarul de nord al Afganistanului (antica Bactriana) — pe care omisiune franceză 1-a cercetat cu răbdare.Bineînţeles, contactele cu zeii străini Greciei sînt numeroase, dar ei sînt interpretaţi în manieră grecească. Se regăsescîn ei, sub alte nume, cu alte trăsături, divinităţi deja familiare, iar jocul interpretării permite să fie primiţi în panteonulstrămoşesc. Cultele cu mistere cîştigă în acest timp teren, căci ele vor răspunde noilor nelinişti si aspiraţii.Fără îndoială, transformările cele mai bogate de viitor privesc viaţii si realizările spirituale. O curiozitate universalăsporeşte interesul pen-tru discipline atît de diferite precum filosofia, medicina, geografia, istoria sau astronomia si se dezvoltă rapidcunoştinţele despre om si trecutul său, ca si cele asupra universului, Cărţile si bibliotecile se înmulţesc, precizîn-du-se si afirmîndu-se metoda ştiinţifică de cercetare. Doctrina si exemplul lui Aristotel determină apariţia şi dezvoltareaerudiţiei, punînd bazele ştiinţei moderne.Arta elenistică, greu de clasat geografic si cronologic, deschide căi noi creaţiei. Compoziţiile urmăresc noutatea,îndrăzneala; uneori o complicare ce merge pînă la baroc. Gustul pentru anecdotic şi detaliu asigură reuşita arteianimaliere si a genului portretistic. Realitatea contemporană interesează atît clientul» cît si artistul, şi acesta, preocupat de perfecţiunea artistică, îşi face un punct de onoare din rafinamentul detaliului. Gustul pentru exotismdeschide, la rîndul său, căi largi imaginaţiei.Vom fi recunoscători lui Francois Charnoux că a ştiut să zugrăvească cu naturaleţe şi însufleţire o epocă atît de bogată în inovaţii, atit de feeundă în cuceriri ale spiritului şi ale artei. Să ni se îngăduie, aşadar, după ce am subliniatmeritele savantului, să-mi exprim recunoştinţa faţă de camaradul si prietenul meu.RAYMOND BLOCHCUVÎNTUL ÎNAINTE AL AUTORULUILucrarea de faţă este continuarea celei care a apărut în. 1903, în aceeaşi colecţie, „Mari civilizaţii", sub titlulCivilizaţia greacă în epocile arhaică şi clasică*. Importanţa şi complexitatea epocii elenistice cereau să-i fie consa-crată o expunere la fel de amănunţită care să ne permită să-i apreciem pe deplin bogăţia şi originalitatea. Cele douăcărţi au fost, aşadar, concepute ca fiind complementare: ele formează părţi ale aceluiaşi ansamblu, evo-cînd aspectelesuccesive ale unei aceleiaşi civilizaţii. Pentru a evita repetările inutile, oriunde se înregistrează, în lumea elenistică, ocontinuitate de sentimente, de instituţii şi de obiceiuri cu epoca precedentă (se va constata că acest lucru se întîmplădestul de des), m-am limitat să mă refer la ideile pe care le-am susţinut în primul volum, ale cărui teme principale se presupune că sînt cunoscute de cititor. De fapt, mi se pare că nu există nimic esenţial de schimbat în lucrareamenţionată, rodul unui efort de sinteză încercat în urmă cu douăzeci de ani.Structura noii lucrări, conformă planului general al colecţiei, înfăţişează cititorului mai* Cu acelaşi titlu lucrarea a fost publicată în 1985 de Editura Meridiane în Biblioteca de artă, seria „Arte şicivilizaţii". 1întîi o prezentare a principalelor evenimente istorice, apoi o serie de capitole căutînd să definească trăsăturilecaracteristice ale epocii. Totuşi, expunerea faptelor este mai amănunţită si mai întinsă decît în cartea precedentă:extinderea cadrului geografic în care se desfăşoară istoria, înmulţirea si diversitatea documentelor, importanţa rolului jucat ele indivizi mi-au impus acest lucru; altminteri, riscam să cad în simplificări abuzive. Istoria elenistică

este alcătuită din amănunte si se lasă greu de prins în formule. Se discern mai greu ansamblurile decît unelefapte particulare pe care hazardul documentării noastre le-a lăsat să reapară în mijlocul zonelor de umbră. Naratorultrebuie să accepte aşadar modificarea ritmului şi echilibrului povestirii sale în funcţie de datele inegale decare dispune. Dacă expunerea pierde din claritate, cititorul este răsplătit în mare măsură printr-un sentimentmai viu al complexităţii realului.La fel ca şi lucrarea precedentă, cea de faţă nu are pretenţia de a fi un tratat, nici măcar un manual. Estevorba tot de un eseu, în care, după ani în. şir de lecturi, de călătorii si de examinări critice ale textelor si monu-mentelor, autorul şi-a propus să-şi formuleze părerile pe care i le sugerau treptat operaţiuni atît de diverse.El n-a căutat să fie complet, ci sincer. El evită ideologiile si sistemele preferind să discearnă faptele decivilizaţie prin studiul exemplelor concrete. Nu-i place să vorbească de aşezările pe care nu le-a văzut, de textele pe care nu le-a citit sau tradus, de monumentele arheologice pe care n-a avut bucuria să le cerceteze el însuşi.Desigur, abordind un subiect atît de vast, cine s-ar putea mîndri că nu a apelat şi la alţii? Trebuie încă. decîte ori e posibil, să se meargă direct la documentul de prima inînă, apelînd la spe-' cialist atunci cînd autorul nu-are el însuşi competenţa necesară, Acest efort umileşte, dar 11 în cele din urmă linişteşte: astfel încît credcă pot prezenta luerarea de faţă, aşa cum am făcut-o şi în cazul celei dintîi, ca o „earte de bună credinţă".îmi rămîne să-mi exprim recunoştinţa faţă de cei fără de ajutorul cărora lucrarea n-ar fi apărut. Mă gîndesc mai întîiIa savanţii tuturor ţârilor şi de toate credinţele al căror laborator imens strînge neîneetat datele disparate ale istoriei,făcîndu-le accesibile celor interesaţi şi degajîndu-le treptat sensul. Publicul nu ştie îndeajuns cîte sacrificii înseamnămunca necontenită a oamenilor de ştiinţă care-si consacră viaţa cercetării manuscriselor, clasării cioburilor,interpretării pietrelor. Dincolo de opoziţiile de doetrină sau de certurile personale de care republica istoricilor, filolo-gilor si arheologilor nu e scutită, ea orice societate umană dealtfel, o credinţă comună îi animă, şi aceasta estecăutarea constantă, uneori stîngace si imperfectă, dar mereu pasionată, a realităţilor dispărute. Fiecare îşi aduce partea sa de lumină şi adevărul capătă contur treptat, de-a lungul anilor, începînd cu studiile de detaliu. Cel carestatornic •— aşa cum mă străduiesc eu — încearcă să realizeze o sinteză, se simte dator tuturor celorlalţi.Mulţumirile mele se adresează, în plus, colegilor care m-au ajutat personal în cursul lentei elaborări a acestei cărţi:vechiului meu prieten Raymond Bloch, a cărui încredere n-a fost clintită de îndelungatele răstimpuri care mi-au fostnecesare; lui Jacques Treheux, An-dre Laronde, Paul Goukowsky si Jean-Jac-ques Maffre, care mi-au comunicat cumărinimie cercetările lor proprii şi au revăzut în întregime sau parţial şpalturile eu o luciditate critică pentru care lesînt deosebit de recunoscător; tuturor acelora, prea numeroşi ca să-i citez aici, care mi-au furnizat generos o 'informaţie sau ilustraţii. La editura Arthaud am găsit, ca şi altădată, ajutorul competent şi devotat al responsabililor diferitelor servicii: d-na Roblin a recitit textul cu o atenţie plină 1de exigenţă care mi-a permis să elimin multe imperfecţiuni sau neglijenţe; ea a condus cu zel si fermitate ansambluloperaţiunilor; dl. Rousset-Charny şi d-na Capellazzi m-au ' ajutat să stabilesc, cu eficienţă si gust, ilustraţia. Fie catoţi să găsească aici expresia sincerei mele recunoştinţe.INTRODUCERETermenul elenistic a j ost folosit mai întîi pentru a desemna limba greaca, colorată cu termeni ebraici, pe care ofoloseau evreii greci-zaţi, ca şi cei care, în timpul lui Ptoleme.ii Filadelfos, au tradus Biblia numită şiSep-tanta. Apoi, către mijlocul secolului al XlX-lea, savantul german J. G. Droysen răspîndeşte folosireatermenului Hellenismus, care nu are echivalent direct în franceză, pentru a desemna perioada de istorie veche ce seîntinde de, la domnia lui Alexandru cel Mare pînă la cea a împăratului Augustus: de atunci s-a încetăţenitobiceiul de a denumi elenistică această perioadă de trei secole, ca şi civilizaţia care s-a dezvoltat în acest timpîn lumea locuită de greci. Se disting astfel cu uşurinţă etapele anterioare —• Grecia arhaică .şi clasică —, precum şiformele de civilizaţie ce le. sînt specifice. Transformarea pe care aventura lui Alexandru cel Mare şiconse.cinţele ei o produc în •mentalitatea grecilor, răspîndirea pe care o cunoaşte, acum cultura lor,numeroasele descoperiri făcute de savanţii, gînditorii, inginerii şi artiştii greci în toate domeniile, merită să lefie. consacrat un studiu special, pentru a se scoate în evidenţă originalitatea şi importanţa istorică a uneiepoci care trece încă prea des în ochii publicului drept o sini- p/ă perioadă de tranziţie între strălucirea Atenei clasice şi măreţia Romei imperiale.Iată obiectul cărţii de faţă, care apare deci, în raport cu aceea pe care am consacra t-o nu de mult începuturilor şi perioadei de maturitate a Greciei antice, ca o continuare şi o revizuire, şi una şi cealaltă la fel de necesare dacă se areîn vedere aprecierea, în toată amploarea ei, a contribuţiei civilizaţiei greceşti. Mai mult decît în volumul precedent, sarcina este în acest caz anevoioasă. Pentru cele trei secole nu mai avem la îndemînă expunerisistematice prezentînd faptele in esenţă şi rînduind perspectivele, aşa cum au existat pentru perioada anterioarăIstoriile î ui Hero-dot, ale lui Tucidide sau Xenofon. Şi aceasta nu din pricină că anticii nu şi-ar fi manifestatcuriozitatea faţă de perioada respectivă: dimpotrivă, bogăţia şi varietatea evenimentelor, rolul captivant pecare Z-au jucat indivizii, diversitatea cadrului geografic erau pe deplin îndreptăţite să stîrnească interesul