Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
7Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Curtius

Curtius

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 305 |Likes:
Published by alexandra

More info:

Published by: alexandra on Dec 16, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/09/2013

pdf

text

original

 
LITERATURA ŞI EVUL MEDIU LATINERNST ROBERT CURTIUSCUPRINS
FORMULA DE DEVOŢIUNE ŞI UMILINŢA / 5GLUMĂ ŞI GRAVITATE ÎN LITERATURA MEDIEVALĂ / 191. ANTICHITATEA TÂRZIE / 192. BISERICA ŞI RÂSUL / 253. GLUMĂ ŞI GRAVITATE ÎN LAUDA SUVERANILOR / 294. COMICUL ÎN HAGIOGRAFIE / 325. COMICUL EPIC / 406. UMORUL CULINAR ŞI ALTE RIDICULA / 45ŞTIINŢA LITERARĂ ÎN ANTICHITATEA TÂRZIE / 531. QUINTILIAN / 532. GRAMATICA ROMANĂ TÂRZIE / 583. MACROBIUS / 67ŞTIINŢA LITERARA LA ÎNCEPUTURILE CREŞTINISMULUI ŞI ÎN EVUL MEDIU / 711. IERONIM / 712. CASSIODOR / 743. ISIDOR / 794. ALDHELM / 925. VECHEA POEZIE CREŞTINA / 946. MOTKER BALBULUS / 1047. AIMERIC / 1068. ŞTIINŢA LITERARA în SECOLELE AL XII-LEA ŞI AL XIII-LEA / 108FORMA DE EXISTENŢĂ A POETULUI MEDIEVAL / 113DELIRUL DIVIN AL POEŢILOR / 123POEZIA CA ETERNIZARE / 127POEZIA CA DIVERTISMENT / 131POEZIA ŞI SCOLASTICA / 135MÂNDRIA POETULUI / 145CONCIZIA CA IDEAL DE STIL / 149ETIMOLOGIA CA FORMĂ DE GÂNDIRE / 163COMPOZIŢIA NUMERICĂ / 173GNOME NUMERICE / 193„SISTEMUL VIRTUŢILOR CAVALEREŞTI" / 201DUMNEZEU CA DEMIURG / 237TEORIA TEOLOGICA A ARTEI IN LITERATURA SPANIOLĂ A SECOLULUI AL XVII-LEA / 243TEORIA DESPRE ARTĂ A LUI Calderón ŞI AKTES LIBERALES / 267TRADUCEREA CITATELOR / 289
 
5
FORMULA DE DEVOŢIUNE ŞI UMILINŢA
Formula de devoţiune (Devotionsformel} este un termen tehnic al cancelariei medievale. Din„protocolul" unei diplome face parte indicarea numelui şi a titlului emitentului (intitulatio).Titlul este însă „adesea legat de formula de devoţiune, care exprimă ideea că emitentul îşidatorează misiunea sa ntească milei divine" (H. BRESSLAU, Handbuch deUrkundenlehre, l ed. 2, 1912, p. 47). Originea şi istoria formulei de devoţiune au fost analizatede KARL SCMMITZ în lucrarea sa Ursprung und Qeschichte der Devotionsformel din 1913<nota 1> . El înţelege prin formula de devoţiune acea formulă „prin care emitentul exprimă propria sa umilinţă sau dependenţa de un superior, anume de Dumnezeu, ceea ce se face dereguprintr-un adaus smerit la titlul u". SCHMITZ a rgit deci definiţia dadeBRESSLAU, prin aceasta însă i-a şi luat din claritate. Formularea lui BRESSLAU lasă să seîntrevadă clar că se gândea la expresii ca Dei gratia sau servus servorum Dei, formule princare un superior (de ex. regele sau papa) îşi manifestă faţă de subalternii săi autoritatea, care ede origine divină. Cu totul altfel stau lucrurile dacă un supus se declară sluga, sclavul,servitorul regelui, în acest caz nu avem de-a face cu o formulă de autoritate, ci cu una desupunere,1. O bibliografie mai noua despre formula de devoţiune se găseşte in neues Archiv, 49 (1932), p. 718, şi la Q. TELLENBACH, Liberias (1938), p. 199 urm.</note>6asemănătoare cu Ihr ergebenster Diener din germană, your obedient servant din engleză, suseguro servidor (sau el ûtimo de sus servidores ) din spaniola. O „misiune pământeană"(irdische Sendung, BRESSLAU) nu se află inclusă în formula de supunere, ci doar în cea deautoritate. Confuzia lui SCHM1TZ a dat naştere la alte încurcături. Cele mai vechi exemple pentru formula de devoţiune le-a găsit în Orientul antic (Babilon, Vechiul Testament, Persia),de unde autorul trece nemijlocit la limbajul apostolului Pavel. Acesta se intitulează laînceputul scrisorilor sale drept slujitorul (robul) lui Iisus Cristos, slujitorul Domnului şiapostol chemat prin voinţa lui Dumnezeu. SCHMITZ însă nu a apropiat aceste autodenumiri -aşa cum ar fi corespuns premiselor lucrării sale - de formulele de devoţiune mai vechi.Dimpotrivă, el a încercat să le explice psihologic, prin umilinţa creştină a apostolului, în modcurios însă, formulele de devoţiune dispar- aşa cum trebuie să constate şi SCHMITZ - aproapecomplet după Pavel, pentru a reapărea abia după mijlocul secolului al IV-lea. Trebuie oare săadmitem aici o dispariţie temporară a umilinţei creştine? SCMMITZ a căutat să explice acestfenomen surprinzător prin aceea că, începând din a doua jumătate a secolului al IV-lea,influenţa monahismului şi „mişcarea ascetică", foarte activă în lumea laică, ar fi determinat oreluare a formulei de devoţiune. El credea aşadar că ar putea explica formulele occidentale dedevoţiune pornind exclusiv de la psihologia pietăţii creştine - fie cea a apostolului Pavel sauaceea a monahismului. J. SCHWIETERING 1-a urmat pe SCHMITZ în studiul său. DieDemutsformel mittelhochdeutscher Dichter (Berlin, 1921 = Gottinger Abhandlungen, 1921,fl'eft 3), care aduce materiale bogate şi valoroase pentru cunoaşterea stilului poetic medieval.E drept că SCHWIETERING a accentuat şi mai mult caracterul unilateral al concepţiei luiSCHMITZ, derivând din scrisorile lui Pavel toate fenomenele cercetate de el: „1. deghizarea
 
numelui autorului; 2. formula incapacităţii poetice şi a insuficienţei7mintale; 3. formula infirmităţii şi culpabilităţii mintale". Analiza sa începe cu fraza: „Cândapostolul Pavel, în salutul introductiv al scrisorilor sale, a adăugat numelui sau formula dedevoţiune de provenienţă orientală, ca servus Jesu Christi (Rom., l, 1; Filip., 1,1), servus Dei(Tit., 1,1), când el, «cel mai neînsemnat dintre apostoli» (minimus apostolorum, l Cor., 15, 9),se lăuda plin de smerenie creştină cu neputinţa sa (infirmitas, 2 Cor., l l, 30; 12, 5, 10) şi ridicarturisirea lipsei de meştug oratoric (imperitus sermone, 2 Cor., 11,6) larecunoaşterea non ego autem, şed gratia Dei mecum ( l Cor., 15, l O), el dădea întregiiactivităţi scriitoriceşti şi poetice a Orientului şi Occidentului creştin exemplul veşnic viu -chiar dacă nu era şi întotdeauna la fel de eficient - al smereniei creştine (humilitas)". în cursulstudiului său, SCHWIETERIMQ vorbeşte, e drept, în treacăt şi despre „aparatul de formule alservilitâţii curteneşti", despre „formula goală a devoţiunii de curte" şi atinge astfel o stare defapt care trebuie deosebită, fireşte, de umilinţa creştină, crezând cu toate acestea că ar trebuisă deducă toate exemplele sale germane medievale din aceeaşi umilinţă creştină. Posibilitateaunor modele antice nu 1-a preocupat.în primul rând trebuie remarcat faptul căhumilis şi demutig(= smerit) n-au fost sinonime de laînceput: humilis (ceea ce ţine de humus, corespunzând grecescului TCOTEIVW;) înseamnă însens concret-spaţial ceea ce e jos, iar apoi, la figurat, ceea ce este josnic şi de rând (sordida ethumilia), adică infra dignitatem (Quintilian, VIII, 2, 2 urm.); dar şi inferioritatea socială, cadeexemplu in humilibus parentibus natus sau, în franceza:l'humble condition d'un gardeur de moutons.Cuvântul humilitas a dobândit abia în latina bisericească semnificaţia laudativă de „smerenie",„umilinţă" (Demut), strând însă în continuare şi vechea semnificaţie de „inferior",„neînsemnat", „mediocru".8Se pune acum întrebarea dacă suntem îndreptăţiţi a derivatoate formulele de umilinţă"ale luiSCHWIETERING din Pavel. Cum stau însă lucrurile la Pavel însuşi in această privinţă?Smerenie a vrut el oare să exprime în intitulatio a scrisorilor sale? Un creştin cu adevăratsmerit nu obişnuieşte să se fălească cu smerenia sa. Prelatul renan căruia i se atribuieexpresia: „Umilinţa e cea mai rară dintre virtuţi; slavă Domnului că o am" - acest cleric cugreu va putea trece drept exemplu de smerenie. Aşa cum au dovedit cercetările mai recente,formulele servus Dei, servusJesu Christi nu sunt la Pavel şi la alţi autori ai noului Testamentexpresia spontană a unei smerenii personale, ci sunt imitări ale lui
δουλοζ
 
θεου
din VechiulTestament, care la rândul său constituie preluarea unor formule profane de supunere alefuncţionarilor şi supuşilor din despotatele orientale antice.1 Dar nu trebuie trecut cu vedereanici faptul că aceste formule cu
δουλοζ
, reprezintă la Pavel doar părţi componente ale uneiautointitulări mai mult sau mai puţin dezvoltate, în care se exprimă conştiinţa autorităţiiapostolice şi ierarhice a lui Pavel2 (de ex. Rom., 1,1; Gal., l, 1; l Cor., l, 1). Cu alte cuvinte:„formulele de umilinţă" de la începutul scrisorilor lui Pavel sunt elemente formale, menite săîntărească funcţia de învăţător a apostolului; ca sa spunem lucrurile mai accentuat, ele sunt dedomeniul dreptului bisericesc, şi nu al psihologiei. Pavel se numeşte „sluga lui Cristos" (aşacum papa se va numi mai târziu servus servorum Dei), pentru a-şi întări misiunea şi investireasa sacră - potrivit vorbelor Domnului: quicumque voluerit inter vos maior fieri, sit vester minister: et qui voluerit inter vos primus esse, erit vester servus (Nat., 20, 26 urm.).

Activity (7)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
daniluz8888706 liked this
xhamster444 liked this
Dana Sander liked this
smecherov liked this
sonic8659 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->