Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
316Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Basmul Harap Alb

Basmul Harap Alb

Ratings:

5.0

(4)
|Views: 44,666 |Likes:
Published by Stoian Marius

More info:

Published by: Stoian Marius on Dec 16, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/25/2013

pdf

text

original

 
 BASMUL CULT  Povestea lui Harap Alb 
de Ion Creangă
 
Context teoretic
Apărut mai întâi în epica populară, basmul este o naraţiune amplă în proză, în care personajele supranaturale, dar şi reale trec prin întâmplări fabuloase pentru a ilustra izbânda binelui. În formularea lui George Călinescu, un basm este „ooglindire a vieţii în moduri fabuloase” (
 Estetica basmului)
, o proiecţie a tuturor aspiraţiilor într-un spaţiu care nu refuzănici o împlinire. În spiritul delimitărilor terminologice, criticul-eseist notează că „basmul e un gen vast, depăşind cu multromanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă, observaţie, morală etc. Caracteristic lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci şianumite fiinţe himerice, animale [. . .] Când dintr-o naraţiune lipsesc aceşti eroii himerici, n-avem de-a face cu un basm”. Devenit operă de autor, basmul cult preia tiparul narativ al basmului popular şi reţine atenţia cititorului (de aceastădată) prin reorganizarea elementelor stereotipe conform unei viziuni personalizate asupra vieţii în general. În perioada deafirmare a esteticii roamntice, acest tip de naraţiune implicând supranaturalul/fabulosul a servit intenţiilor scriitorilor de aevita precaritatea realului prin anularea graniţelor de spaţiu şi timp, de posibil şi imposibil.
Referinţe critice
În literatura noastră,
 Povestea lui Harap Alb
ilustrează, dimpotrivă, realismul, deoarece „Creangă e altceva, nicinarator ţăran, nici folclorist, culegător, prelucrător, basmele lui nu sunt rescrise, împodobite, alterate în structura lor (ca alelui Slavici). Fără a ieşi din schemele basmului popular, fără a inventa nimic esenţial, Creangă retrăieşte cu ingenuitateîntâmplările povestite. Geniul humuleştean este această capacitate extraordinară de a-şi lua în serios eroii ( fabuloşi sau nu,oameni sau animale), de a le retrăi aventurile, de a pune cu voluptate în fiecare propriile lui aspiraţii nerostite, slăbiciuni,tulburări şi uimiri, adică de a crea viaţă. El este creatorul unei <<comedii umane>> tot aşa de profundă şi de universală întipicictatea ei precum a lui Sadoveanu” (Nicolae Manolescu,
 Lecturi infidele
).„Veritabilul bildungsroman fantastic al epicii noastre” (George Munteanu,
 Introducere în opera lui Ion Creangă 
),
 Povestea lui Harap Alb
„e însăşi sinteza basmului românesc. Toată filosofia noastră populară, între fatalitatea răului şiideala căutare a binelui, se lămureaşte în încercărie grele ale fiului de împărat, robit diavolului cu chip de om, preschimbatîn Spân şi mântuit de bunătatea şi curăţia lui prin colaborarea uriaşilor întruchipând principiul puterii cosmice şi al eticului popular” (Pompiliu Constantinescu,
Scrieri
).
Enunţarea ipotezei
Critica litearară a observat, încă de timpuriu, că schema epică se înscrie în canoanele basmului popular, însăelementele de originalitate, datorate „artei de băsmuitor” a lui Creangă, sunt reperabile la orice nivel: întrepătrunderea planurilor real-fabulos (fabulosul este tratat în mod realist), specificul reperelor spaţio-temporale, arta construirii personajelor, motivele narative diversificate, stilul elaborat, rezultat din îmbinarea naraţiunii cu dialogul şi descrierea,clişeele compoziţionale („cică era odată” sugerează încă de la început convenţia basmului, acceptarea supranaturalului ca oexplicaţie pentru întâmplări incredibile). Schema este aceasta: „Un fecior de împărat, pornind în lume, e nevoit a schimbarolul său cu o fiinţă inferioară (slugă ori vizitiu, spân sau ţigan), care-l însărcinează apoi cu diferite isprăvi, între carefigurează aducerea apei miraculoase şi a unei fecioare (mai adesea cu putere demonică), pentru obţinerea căreia eroul arenevoie de agenţi auxiliari înzestraţi cu puteri supraumane. Această fecioară răzbună apoi flăcăul, omorând pe trădător şiînviind victima ucisă de dânsul” (Lazăr Şăineanu,
 Basmele române
). Într-o construcţie perfect închegată, riguros articulată,textul prezintă o înlănţuire de episoade (de la motivul împăratului cu trei feciori până la cel al revenirii la viaţă), al căror element de coerenţă este drumul parcurs de protagonist, drum ce organizează probele şi coincide cu iniţierea lui în ştiinţalumii. Această rigurozitate în alcăturire face basmul să se prezinte asemenea unei nuvele, din moment ce totul seconstruieşte în jurul protagonistului, sau asemenea unei fabule, întrucât mesajul este răspalata pentru omul bun.
Tema
Tema basmului este triumful binelui asupra răului. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului,călătoria, supunerea prin vicleşug, muncile, demascarea răufăcătorului (Spânul), pedeapsa, căsătoria.
Particularităţile speciei
Conţinutul se articulează pe „steriotipiile speciei populare” (V.I. Propp,
Morfologia basmului
) însă textul în sineeste creaţia originaa lui Creangă, prin
arta narativă, noul tip de fantastic, umorul, erudiţia paremiologică 
şi
 particularităţile stilistice
. „Povestea” asimilează un fond folcloric, iar autorul ei se distinge de cel popular prin fluenţa şiritmul rapid al relatării(„Şi o dată zboară calul lui Harap-Alb până la nouri”), prin individualizarea acţiunilor cu ajutoruldetaliilor semnificative şi dramatizarea discursului epic prin dialog:„- Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zise atunci Flămânzilă, dar unde mergeţi voi, fără de mine n-aveţi să puteţi face nici oispravă.- Dacă-i aşa, hai şi tu cu noi, zise Harap-Alb, că doar nu te-am duce în spinare”
Indicii spaţio-temporali ai acţiunii
Dacă în basmul popular accentul epic se pune în special pe evenimente, ele fiind neobişnuite, inexplicabile prin logicarealului (dispoziţii, metamorfoze, călătorii pe celălalt tărâm etc.), întâmplările narate de Creangă sunt fapte comune, de un
 
firesc rural care dezarmează: fiul craiului improvizează un stup, trece prin apă ca să nu strivească o nuntă de furnici,miluieşte o bătrână, de câteva ori îşi plânge de milă, se îndrăgosteşte de o fată frumoasă. Harap-Alb nu se luptă cu zmei sau balauri, ci se împrieteneşte cu nişte „uriaşi cumsecade”, care au câte un cusur supradimensionat, conştienţi că acesta ar  putea deveni oricând util, în spiritul solidarităţii. Prin urmare,
fantasticul este umanizat
, căci universul spaţio-temporal alacţiunii are datele celui humuleştean: crăişorul caută în pod şi în grajd, împăratul Roş „caută prin aşternut”, este un„pâclişit”, eroul însuşi e „mai fricos ca o muiere”, „se olicăieşte” de „belele în care îl vârî Spânul”. Nimic nu aminteşte deatmosfera fastuoasă a curţilor crăieşti, căci ospăţul este doar „o zăbavă”, iar fiica împăratului nu-i decât „a dracului zgâtiede fată”, care „le-a tras butucul” şi de aceea Păsărilă o „găbuieşte în spatele Lunii”, întocmai cum Nică va găbui pupăza înscorbură. Aceste similitudini situaţionale şi comportamentale cu universul humuleştean din
 Amintiri. . .
conduc la concluzia
 fantasticul este localizat 
, fapt evident mai ales în conduita personajelor şi în vorbirea lor tipic moldovenească.
 Construcţia discursului narativ
Acţiunea se desfăşoară linear; succesiunea secvenţelor narative/ a episoadelor este redată prin înlănţuire.Coordonatele acţiunii sunt vagi prin atemporalitatea şi aspaţialitatea convenţiei: „
 Amu cică era odată într-o ţară un crai,care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată[. . .]Ţara care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, şi crăiia istuilalt la altă margine”
.Fuziunea dintre real şi fabulos se realizează încă din incipit. Reperele spaţiale sugerează dificultatea aventurii eroului, caretrebuie să ajungă de la un capăt la celălalt al lumii (în plan simbolic: de la imaturitate la maturitate). El părăseşte lumeaaceasta, cunoscută, şi trece dincolo, în lumea necunoscută.
Formule tipice
În basm , sunt prezente clişeele compoziţionale / formule tipice. Formula iniţială :
„Amu cică era odată”
şiformula finală:
„Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită şirabdă.”
sunt convenţii care marchează intrarea şi ieşirea din fabulos. Însă naratorul inovează formula iniţială, punând povestea pe seama altcuiva:
cică 
, adică
 se spune
, fără a nega ca în basmul popular (
a fost odată ca nicodată 
), iar formulafinală include o reflecţie asupra realităţii sociale, alta decât în lumea basmului. Formulele mediane,
„Şi merg ei o zi, şimerg două, şi merg patruzeci şi nouă”, „şi mai merge el cât mai merge”, „Dumenzeu să ne ţie, ca cuvâbntul din poveste,înainte mult mai este”,
realizează trecerea de la o secvenţă narativă la alta şi întreţin suspansul / curiozitatea cititorului.
Construcţia subiectuluiAcţiuni convenţionale / Momentele subiectului
Parcurgerea drumului maturizării de către erou presupune un lanţ de acţiuni convenţionale / momentele subiectului(modelul structural al basmului): o situaţie iniţială de echilibru (expoziţiunea), o parte pregătitoare, un eveniment caredereglează echilibrul iniţial (intriga), apariţia donatorilor şi a ajutoarelor, acţiunea reparatorie / trecerea probelor, refacereaechilibrului şi răspalta eroului (deznodământul).
Etapele drumului iniţiatic
Autorul porneşte de la modelul popular, reactualizează teme de circulaţie universală, dar le organizează conform propriei viziuni, într-un text narativ mai complex decât cel al basmelor populare. Cele trei ipostaze ale protagonistuluicorespund, în plan compoziţional, unor părţi narative, etape ale drumului iniţiatic: etapa iniţială, de pregătire pentru drum,la curtea craiului – 
„fiul craiului”, „mezinul”
(naivul), parcurgerea drumului iniţiatic – 
 Harap-Alb
(novicele/ cel supusiniţierii), răsplata – 
împăratul 
(iniţiatul). Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu aldevenirii spirituale (concretizat în trecerea probelor) şi modificarea statutului social al protagonistului.Eroul nu are de trecut doar trei probe, ca în basmul popular, ci mai multe serii de probe, potrivit avertismentuluidat de tată:
„să te fereşti de omul roş, iar mai ales de omul spân, cât îi putea, să n-ai de-a face cu dânşii că sunt foarte şugubeţi”
. Răul nu este întruchipat de făpturi himerice, ci de
omul însemnat 
, de o inteligenţă vicleană, cu două ipostaze:
Spânul şi omul roş / Împăratul Roşu.
Nici protagonistul nu este un Făt-Frumos curajos, voinic, luptător priceput, iar calităţile dobândite în situaţii-limită aparţin planului psiho-moral.
Situaţia iniţială de echilibru / factorul perturbator
„Cartea” primită de la Împăratul Verde, care neavând decât fete are nevoie de un moştenitor la tron (motivulîmpăratului fără urmaşi), este factorul perturbator al situaţiei iniţiale şi determină parcurgerea drumului(iniţaitic) de cel mai bun dintre fiii craiului (motivul superiorităţii mezinului).Destoinicia fiilor este probată mai întâi de crai, deghizat în ursul de la pod. Aceasta este o probă a bărbăţiei /calităţilor războinice, condiţie iniţială, obligatorie pentru cel ce aspiră la tronul împărătesc. Podul simbolizează trecerea lao altă etapă a vieţii şi se face într-un singur sens:
„trecerea este primejdioasă de la un nod de existenţă la altul: [. . .] de laimaturitate al maturitate”
1
. Mezinul trece această probă cu ajutorul calului năzdrăvan care
„dă năvală asupra ursului”
.
Partea pregătitoare
Trecerea podului urmează unei etape de pregătiri. Drept răsplată pentru milostenia arătată Sfintei Duminici,deghizată în cerşetoare (îi dăruieşte un ban), mezinul primeşte sfaturi de la aceasta să ia
„calul, armle şi hainele”
cu caretatăl său a fost mire pentru a izbândi. Se sugerează astfel că tânărul va repeta iniţierea tatălui, în aceleaşi condiţii, ceea cemotivează „
nemulţumirea”
lui (
„Craiul, auzind aceasta, parcă nu i-a prea venit la socoteală”
) şi sfaturile date din dorinţade a-l proteja de pericolele pe care şi el le-a traversat cândva. Calul, descoperit cu tava de jăratec după trei încercări, vadeveni
tovarăşul 
şi
 sfătuitorul 
tânărului, dar are şi puteri supranaturale: vorbeşte şi poate zbura. Întâmplările cu cerşetoarea
1
Mircea Eliade,
 De la Zamolxis la Genghis-Han,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980
 
şi calul pun în evidenţă naivitatea, nepriceperea tânărului în a distinge realitatea de aparenţă. Urmările lipsei de maturitatenu sunt grave la curtea craiului: calul îl sperie când îşi arată puterile, purtându-l în zbor pe fecior până la nouri, lună şisoare. În schimb dincolo de spaţiul protector al casei părinteşti, lipsa de maturitate este sancţionată prin pierdereaînsemnelor originii şi a dreptului de a deveni împărat: „
Spânul pune mâna pe cartea, pe banii şi pe armele fiului de crai”
.
Acţiunea reparatorie / Călătoria
Trecerea podului este urmată de rătăcirea în pădurea-labirint, simbol ambivalent, căci pentru tânăr se va încheia oetapă şi alta va începe:
„de la un loc i se închide calea şi încep a i se încurca cărările”
. Cum are nevoie de un iniţiator, celetrei apariţii ale Spânului îl determină să încalce sfatul părintesc şi , crezând că se află în „ţara spânilor”, îl tocmeşte caslugă. Încă naiv, „
boboc în felul său la trebi ca aieste”
îi mărturiseşte ce l-a sfătuit tatăl şi coboară în fântână, fără a segândi la urmări.Coborârea în fântână are, în plan simbolic, semnificaţia grotei
2
,spaţiu al naşterii şi regenerării. Schimbareanumelui / a identităţii reprezintă începutul iniţierii spirituale, unde va fi condus de Spân. Personajul intră în fântână naivfecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spânului (iniţiatorul). „Răutatea” Spânului îl va pune în situaţii dificile, acăror traversare implică demonstrarea unor calităţi morale necesare atunci când va fi
„mare şi tare”
. Jurământul din fântânăinclude şi condiţia eliberării (sfârşitul iniţierii):
„jură-mi-te pe ascuţişul paloşului tău că mi-i da ascultare întru toate[. . .]; şi atâta vreme să ai a mă sluji, până când vei muri şi iar învie”
.
Trecerea probelor
Ajunşi la curtea împăratului Verde, Spânul îl supune la cele trei probe: aducerea
 sălăţilor 
din Grădina Ursului,aducerea pielii cerbului,
„cu cap cu tot, aşa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc”
şi a fetei Împăratului Roş pentrucăsătoria Spânului. Mijloacele prin care trece probele ţin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale. Primele două probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care îl sfătuieşte cum să procedeze şi îi dă obiecte magice: pentru urs o licoare
„somnoroasă”
, iar pentru cerb obrăzarul şi sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot. Prima probă solicită curajul, iar a doua, pelângă curaj, mânuirea sabiei, stăpânirea de sine şi respectarea jurământului, în pofida ispitei de a se îmbogăţi.A treia probă presupune o altă etapă a iniţierii, este mai complicată şi necesită mai multe ajutoare. Drumul spreîmpăratul Roş, om cu
„inima haină”
, începe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeaşi, trecerea într-o altă etapă amaturizării, probată prin faptul că Harap-Alb are acum iniţiativa actelor sale. Cum pe pod tocmai trece o nuntă de furnici,tânărul hotărăşte să protejeze viaţa acestora, punând-o în pericol pe a sa şi a calului, pentru că alege să treacă înot
„o apă mare”
. Drept răsplată pentru bunătatea sa, primeşte în dar de la crăiasa furnicilor o aripă. Aceeaşi răsplată o primeşte şi dela crăiasa albinelor pentru că le face un stup. În plus, cel care va deveni cândva împărat dovedeşte pricepere, curaj şiînţelepciunea de a ajuta popoarele gâzelor. Ceata de monştri îl însoţeşte spre a-l ajuta, pentru că s-a arătat prietenos şicomunicativ:
Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă
şi
Păsări-Lăţi-Lungilă
.
Acţiunea reparatorie / Trecerea probelor
Pentru a-i da fata, împăratul Roş îl supune pe Harap-Alb la o serie de probe , trecute datorită puterilosupranaturale ale ajutoarelor (personaje himerice şi animaliere): casa de aramă – cu ajutorul lui Gerilă (proba focului
3
),ospăţul pantagruelic cu mâncare şi vin din belşug:
„12 harabale cu pâine, 12 iavoliţe fripte şi 12 buţi cu vin”
– cu ajutorullui Flămânzilă şi Setilă (proba pământului şi a apei
4
), alegerea macului de nisip – cu ajutorul furnicilor, straja nocturnă laodaia fetei şi prinderea fetei, transformată în pasăre,
„după lună” – 
cu ajutorul lui Ochilă şi al lui Păsări-Lăţi-Lungilă,ghicitul fetei – cu ajutorul albinei (motivul dublului).Fata împăratului Roş,
„o farmazoană cumplită”
(are puteri supranaturale), impune o ultimă probă: calul lui Harap-Alb şi turturica ei trebuie să aducă
„trei
 
 smicele de măr şi apă vie şi apă moartă de unde se bat munţii în capete”
. Probafiind trecută de cal (prin înşelăciune), fata îl însoţeşte pe Harap-Alb la curtea împăratului Verde. Pentru erou drumul acestaeste cea mai dificilă dintre probe, pentru că se îndrăgosteşte de fată, dar, credincios jurământului făcut, nu-i mărturiseşteadevărata sa identitate.Fata îl demască pe Spân, care îl acuză pe Harap-Alb că a divulgat secretul şi îi taie capul. În felul acesta îldezleagă de jurământ, semn că iniţierea este încheiată, iar rolul Spânului ia sfârşit. Calul este acela care distrugeîntruchiparea răului:
„zboară cu dânsul în înaltul ceriului, şi apoi, dându-i drumul de acolo, se face Spânul până jos praf şi pulbere”
.
Refacerea echilibrului şi răsplata eroului (Deznodământul)
Decapitarea eroului este ultima treaptă şi finalul iniţierii, având semnificaţia coborârii în Infern
5
/ a morţiiiniţiatice:
„A coborî în Infern înseamnă a cunoaşte o moarte iniţiatică, o experienţă susceptibilă de a întemeia un nou mod de existenţă”
(Mircea Eliade). Învierea este realizată de
 farmazoană,
cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroulreintră în posesia paloşului şi primeşte recompensa pe fata
 
împăratului Roş şi împărăţia. Nunta şi schimbarea statutuluisocial (devine împărat) confirmă maturizarea eroului. Deznodământul constă în refacerea echilibrului şi răspalta eroului
Prezentarea personajelor
Arta protretului este altă calitate a textului în discuţie, un alt argument al îndepărtării de prototip. Polarizândîntreaga desfăşurare, care treptat, trece într-un plan secund, personajele basmului menţionat se încadrează în tipologia
2
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant,
Dicţionar de simboluri
, Ed. Artemis, Bucureşti, 1994
3
Cf. Vasile Lovinescu,
Creangă şi creanga de aur
, Ed. Rosmarin, Bucureşti, 1996
4
ibidem
5
Florin ioniţă, comentarii la
Ion Creangă – Amintiri din copilărie, Poveşti,
Ed. RAI, bucureşti, 1998

Activity (316)

You've already reviewed this. Edit your review.
Anca Bodareu liked this
Adelina Zamfir liked this
Tamara Briciu liked this
Sara Alkasaji added this note
foarte mult si foarte bine , tot ce e nevoie , imi place like ptr critica literara mai ales
Tamara Briciu liked this
Amza Madalina liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->