Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
314Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Caracterizare Harap Alb

Caracterizare Harap Alb

Ratings:

4.83

(6)
|Views: 39,066 |Likes:
Published by Stoian Marius

More info:

Published by: Stoian Marius on Dec 16, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/12/2014

pdf

text

original

 
 Profesor Maria Monalisa Pleşea
Caracterizarea personajului
 Harap-Alb
 din basmul
 Povestea lui Harap-Alb
de Ion Creangă
Referinţe critice.
Considerat o sinteză a basmului românesc,
 Povestea lui Hrap-Alb
are un loc deosebit înspecia basmului cult, pentru că – după cum spune Nicolae Manolescu - , deşi autorul nu iese din schemanarativă a basmului popular, nici nu inventează nimic esenţial, el are o capacitate extraordinară „
de a –şi lua în serios eroi, de a le trăi aventurile, de a pune cu voluptate, în fiecare din propriile aspiraţii nerostite, slăbiciuni,trăiri şi uimiri, adică de a crea viaţă 
”, retrăind cu ingenuitate aventurile povestite. Creangă umanizeazăfantasticul , conferă caracter de scenetă întâmplărilor, înscrie personajele negative într-un registru comic şi„spune” o poveste. Cel mai mic dintre feciorii Craiului, numit „Crăişor”, e menit să ocupe tronul împăratuluiVerde, care n-avea urmaşi în descendenţă masculină, să asigure după moartea lui, conducerea împărăţiei.Motivul călătoriei şi metafora drumului vor căpăta importanţă deosebită în textura basmului, acestea fiind strânslegate de un destin aflat sub o stea norocoasă.Aprecierile despre basm interferează, în mod explicabil, cu cele despre Harap-Alb, aflat în centrul„acţiunii”, protagonist al acesteia. Nicloae Ciobanu discută „noutatea” personajului, văzând în acesta „
un eroudilematic, purtător al unei drame de conştiinţă şi al unei dileme [. . .], având primejdioasa slăbiciune de acrede îi stă în putere nu respecte consemnul ezoteric; eroul se bizuie pe riscanta înţelepciune adisperării
”. Pompiliu Constantinescu crede că filosofia noastră populară, aflată în permanenţă între „
 fatalitatearăului şi ideala căutare a binelui, se lămureşte în încercările grele ale fiului de împărat robit diavolului cu chipde om, preschimbat în Spân şi mântuit de bunătatea şi curăţia lui. . .
”. Altfel spus, tema basmului este cea prea bine cunoscută a luptei binelui cu răul.
Statutul social şi psihologic al personajului.
Crăişorul, devenit Harap-Alb, protagonistul basmului,este mezinul uni crai care stăpâneşte o împărăţie la capătul pământului, al cărui destin i-a fost „scris” de sus,după spusele bătrânei gârbovite: „.
. .ai să te poţi duce, unde n-au putut merge fraţii tăi; pentru că ţie a fost  scris de sus să-ţi fie dată această cinste
”. După clasificarea personajelor de basme, făcută de V.I Propp, Harap-Alb este eroul, în timp ce Spânul va fi antieroul sau falsul erou. Călătoria pe care o va săvârşi Crăişorul va aveacaracter formativ, el iniţiindu-se şi fiind iniţiat în vederea ocupării tronului împăratului Verde.La început va fi
boboc
(este posibilă intrepretarea dublei semnificaţii a termenului: boboc de floare – cusensul de „nedeschis”, încă, spre viaţă – sau boboc de pasăre – cu sensul de neputincios, neştiutor), dar vaajunge „împărat, care n-a mai stat altulpe faţa pământului, aşa de iubit, de slăvit şi de puternic”, o dată cusfârşitul călătoriei. Între aceste două „coordonate” se va desfăşura devenirea eroului ce va dobândi o întreitămăreţie, căci
va fi iubit 
(el însuşi descoperind sensul iubirii),
va fi slăvit 
datorită binelui săvârşit,
va fi puternic
,fiindcă de-a lungul călătoriei a fost nevoit să dovedească putere.
Caracterizarea directă.
Este adevărat că în popor sunt apreciate, mai întâi, valorile morale,apoi însuşirile fizice; de regulă, un om bun şi viteaz este considerat şi frumos. De aceea, poate, Crăişorului nu-ieste numită nici o trăsătură fizică de către povestitor. Ştim doar că, nefiind atent la nici una dintre vorbele bătrânei cerşetoare, care ar trebui să-i atraga atenţia asupra misterioasei existenţe a acesteia, rămâne „uimit despaimă şi de mirare” abia când o vede dispărând „într-un hobot alb, ridicându-se în văzduh”. Alte personaje îşivor exprima direct părerea cu privire la feciorul cel mic al craiului: precum Sfânta Duminică, este, la un momentdat, „slab de înger” şi „mai fricos decât o femeie”; împăratul Verde vede în el o „slugă vrednică şi credincioasă”,iar Spânul îl numeşte „slugă netrebnică, slugă vicleană”, exprimându-şi, astfel, ura, dar şi teama de a nu fi dat învileag.
Caracterizare indirectă
* prin fapte
Crăişorul, botezat de Spân, la ieşirea din fântână, Harap-Alb, nu este un Făt-Frumos plecat să înfăptuiască fapte de vitejie, nu are însuşiri supranaturale, nu înfruntă zmei sau balauri. Este ajutat,sfătuit, îndrumat de cei care îi apreciază bunătatea sufletească. Aceasta este trăsătura morală esenţială,dezvăluită de multe dintre secvenţele narative: miluirea cerşetoarei cu un bănuţ, ocolirea furnicilor pentru a nule strica nunta, găsirea adăpostului pentru roiul de albine. De altfel, Sfânta Duminică îi aminteşte mereu: „. . . puterea milosteniei şi inima ta cea bună te ajută”.Scopul călătoriei lui Harap-Alb este acela al desăvârşirii spirituale, în vederea conducerii unei împărăţii, pentru care numai vitejia şi curajul nu sunt suficiente. Atunci când săvârşeşte fapte vitejeşti are „avantaje”, căci,îmbrăcându-se cu hainele din tinereţe ale tatălui, recunoscut pentru vitejie, având armele şi calul lui, se bucură
1 din 3
 
 Profesor Maria Monalisa Pleşea
de puterile magice ale acestora; înfruntă ursul la pod şi e gata să-l doboare, ajutat de cal şi de paloş, ia salăţiledin Grădina Ursului, după ce ajutat de Sfânta Duminică îl adoarme pe acesta cu o fiertură vrăjită, taie capulcerbului, dar are paloşul şi obrăzarul lui Statu-Palmă-Barbă-Cot şi sprijinul aceleiaşi Sfinte, reuşeşte să obţinămâna fetei împăratului Roş, ajutat de cei cinci tovarăşi, de crăiasa albinelor, a furnicilor şi - din nou – de calulsău.Crăişorul are, aşadar, nevoie de minte, de experienţă, de înţelepciune. Dobândirea acestora devine o necesitate.
*prin atitudini şi comportament 
Însuşi calul îi spune, ca răspuns la văicărelile sale, când sesimte asuprit de Spân: „Şi
unii ca aceştia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte”.
 Naivitatea şi neputinţa de a vedea dincolo de aparenţe sunt subliniate de bătrâna cerşetoare pe care nu o bagă în seamă, deşi aceasta îi oferă - intenţionat sau nu – motive suficiente pentru a se face crezută; cu toate că„mătuşa” îi spune cum să-şi alegă calul, Crăişorul nu ţine seama de sfatul ei şi loveşte „calul grebănos, dupurosşi slab”, lăsându-se iar înşelat de aparenţe. Ca orice tânăr este instabil sufleteşte, trecând cu uşurinţă de la o starela alta. Bate calul şi-l numeşte „ghijoacă uricioasă”, când acesta îi pare o „gloabă” şi o „răpciugă”, fiind mânios,dar i se adresează cu „Dragul meu tovarăş” şi „căluţul meu” când îşi dă seama de puterile neobişnuite aleacestuia. Când ajunge într-un codru – ce poate fi considerat o probă a labirintului, pentru că tânărul se trezeşte înfaţa unor cărări încurcate - , deşi la început refuză ajutorul Spânului, îl acceptă apoi ca slugă, călcând interdicţia, prin neascultarea sfatului dat de tatăl său. Faptul că nu reuşeşte să iasă singur din codru este o dovadă că nu arespirit practic, că este nepriceput şi că îi lipseşte experienţa de viaţă; dezvăluirea poveţei primite de la Crai îlarată credul şi de sinceritate nejustificată faţă de un străin. Ochiul minţii nu i s-a trezit încă; de aceea, nurealizează semnificaţia spuselor Spânului aflat în fântână: „Chima răului, pe malul pârăului”, intrând, fără  bănuiască nimic rău, să se răcorească, deşi vărsarea apei din ploscă de către slugă ar fi trebuit să-i trezeascăatenţia.În fântână, feciorul craiului îşi pierde identitatea, ceea ce poate să însemne şi moartea simbolică aacestuia, iar la ieşirea din apa fântânii este botezat, căpătând o altă identitate şi o altă existenţă, în care devineslugă. Din diferitele perioade ale basmului se desprind probele la care este supus de Spân şi din care Harap-Albînvaţă câte ceva, conştientizându-şi greşelile, căpătând experienţă, descoperind valori morale fără de care nu ar fi putut fi un conducător vrednic şi iubit de supuşi.Comportamentul faţă de furnici şi de albine îl arată milos cu fiinţele neajutorate, căci începe să creadă„celor asupriţi şi necăjiţi”, după cum îi spusese Sfânta Duminică; de asemenea când le face „stup” albinelor,dovedeşte hărnicie şi pricepere, calităţi necesare unui împărat. „Harap-Alb, aflându-se cu părere de bine despreasta, aleargă în dreapta şi-n stânga şi nu se lasă până ce găseşte un buştihan putregăios, îl scobeşte cu ce poateşi-i face urdiniş; după aceea [. . .]îl freacă pe dinăuntru cu cătuşnică, cu sulcină, cu mutăciune, cu poala sîntăMăriei şi cu alte buruieni mirositoare şi prielnice albinelor şi apoi , luându-l pe umăr, se duce la roi, răstoarnăfrumuşel albinele din pălărie în buştihan, îl întoarce binişor cu gura în jos [. . .]şi apoi lăsându-l acolo pe câmp,între flori, îşi caută de drum.”Învaţă preţul ascultării sfaturilor venite de la cei cu experienţă de viaţă şi al răbdării, căci nu va ieşi dinvorba Sfintei Duminici şi va aştepta răbdător apusul soarelui pentru a putea intra în stăpânirea pieii şi a capuluicerbului fermecat, fără să se mai lase ispitit de vorbe frumoase, aşa cum se întâmplase la întâlnirea cu Spânul.Harap-Alb descoperă sensul prieteniei, dovedind la întâlnirea cu cei cinci uriaşi maturitate în gândire,realizând că găsirea fetei năzdrăvane a împăratului Roş nu-i o treabă simplă şi că are nevoie de ajutor; chiar dacă se amuză de înfăţişarea lor – căci îi numeşte pocitanie, schimonositură, namilă onanie, dihanie - , îi priveşte ca pe nişte prieteni, care într-adevăr, şi-au justificat prezenţa în călătoria săvârşită. Faţă de aceştia,Harap-Alb e tolerant şi prietenos. „. . .ca tovarăş era părtaş la toate: şi la pagubă şi la căştig, şi prietenos cufiecare, pentru că avea nevoie de dânşii”.Iniţiativa de a-i lua cu dânsul îi aparţine, el devenind „conducătorul”, pe care ceilalţi îl respectă.Comportamentul în faţa împăratului subliniază faptul că stăpâneşte un limbaj adecvat, respectând ceremonialulde la curte şi politeţea exprimării: „Preaînălţate împărate! Luminăţia sa, nepotul preaputernicului Verde-împărat.. .”; „Să trăiţi luminate împărate”; „Luminarea-voastră, de-acum cred că nu-ţi mai face nici o împiedicare, pentru că ne-am adus întru îndeplinire tot ce ne-aţi poruncit”.În timpul călătoriei cunoaşte şi iubirea, această nouă experienţă scoţând în evidenţă sensibilitateatânărului, ce nu poate fi desăvârşit numai prin vitejie şi prin înţelepciunea dobândită. Este şi un prilej de a-şiverifica tăria de caracter, căci, deşi „o prăpădea din ochi de dragă ce-i era” şi n-ar fi dus-o în faţa Spânului,respectă un cod al onoarei, necălcând jurământul făcut.Fata împăratului Roş, „farmazoană” fiind, spune tuturor adevărul, demascându-l pe spân, care, considerându-ltrădător pe Harap-Alb, îi taie capul. Acesta trebuie să moară, pentru a dispărea sluga şi pentru ca feciorul de craisă-şi reia identitatea pierdută, altfel spus, pentru ca Binele să învingă Răul.
2 din 3

Activity (314)

You've already reviewed this. Edit your review.
Edy Fcp added this note
perfect
Danielalucaci liked this
Edy Fcp liked this
Olaru Nicusor liked this
georgika95 liked this
Voicu Ionut liked this
Ciobanu Sorin liked this
Catalin Holerga liked this
Cristi Teodor liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->