Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
99Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Romanul Modern Obiectiv Enigma Otiliei

Romanul Modern Obiectiv Enigma Otiliei

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 11,354|Likes:
Published by Stoian Marius

More info:

Published by: Stoian Marius on Dec 16, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/23/2015

pdf

text

original

 
 Enigma Otiliei
de George Călinescu – roman modern obiectiv-roman de tip balzacian
Repere teoretice
Proza românească interbelică oferă un tablou impresionant alscriitorilor de renume, fiecare ocupându-şi locul pe care îl merită cu prisosinţă, datorită valoriiincontestabile a operei lor, în galeria „Marilor”.Reprezentanţi ai unor direcţii literare diferite, adepţi ai unor formule literare diverse, observând viaţasocietăţii sub aspecte multiple, din perspectivă obiectivă sau subiectivă, romancierii au contribuit din plin la eflorescenţa literaturii.Fie că e vorba de romanul obiectiv al lui Liviu Rebreanu sau de cel subiectiv al lui Camil Petrescu, fiecă ne referim la romanul tradiţional-epopeic al lui Mihail Sadoveanu sau la cel realist-balzacian al luiGeorge Călinescu, observaţia care se impune este că acestea sunt opere de referinţă ale literaturiinoastre, de o netăgăduită valoare.Într-o perioadă în care romanele „în vogă” le aparţineau lui Proust, Kafka, Gide, prozatori moderni„analişti”, George Călinescu se întoarce la romanul de tip balzacian caracterizat prin : „ atentaobservaţie a realului, zugrăvirea unor caractere bine individualizate, gustul detaliului, observareaumanităţii sub latura ei morală, fresca Bucureştiului de dinaintea primului război mondial, naraţiuneala persoana a treia, menţinerea naratorului omniscient” ( Gheorghe Glodeanu)Romancierului îi convine formula literară realistă, mărturisind în acest sens: „Ceea ce conferăoriginalitate unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental”. Altă dată va opina că „literatura nue în legătură cu psihologia ci cu sufletul uman” şi că” obiectul romanului este omul ca fiinţă morală [. ..]. Când un erou se poartă după instinctele fundamental umane, dar se zbate să se explice complex,atunci el devine copt pentru roman”. I se pare că „psihologia unui individ devine mai interesantă cândeste fixată într-un tip, iar temele romanului nu mai trebuie inventate, ci scoase din îndelungataobservare a literaturii”. Răspunnd la întrebarea „Ce este romanul în linii generale?”, GeorgeCălinescu dă o definiţie clară : „
Romanul este un studiu al oamenilor în caracterele lor generale şicu particularităţi individuale. Aceşti oameni trebuie să trăiască. Trăiesc ? Bine. Nu trăiesc? – N-avem de-a face cu un romancier.”Enunţarea ipotezei
Deşi declarat balzacian, roman de esenţă realistă,
 Enigma Otiliei
cuprinde şi elemente aparţinând romantismului, clasicismului şi modernismului, ceea ce-i conferăspecificitate.Stârnind diverse reacţii şi aprecieri multiple, opera a fost discutată şi reţinută de criticaliterară ca o mare şi indiscutabilă reuşită a romanului românesc interbelic, după cum subliniază şiGheorghe Glodeanu.
Repere critice
Ion Bălu considera romanul o „scriere realistă cu infuzii romantice şi ecouriale curentelor de avangardă, asimilate organic într-o compoziţie clasică[. . .], consacrând în câmpulliterelor autohtone indiscutabila vocaţie epică a unui creator, căruia nu i se poate nega efortul de atranscede banalul cotidian”.Constantin Ciopraga, care a numit
 Enigma Otiliei
„roman al situaţiilor duble”, scria: „GeorgeCălinescu reţinuse din metamorfozele romanului universal, ca exemplară, formula balzaciană, totuşi, ele în acelaşi timp un flaubertian. Dezvoltarea logică, subordonată unui plan, caractere semnificative, unetos generator de dialoguri, în plus o anumită detaşare de lucruri pentru a sesiza esenţele, iată laCălinescu, în momentul respectiv, un program ce revalida experienţele verificate, în timp ce alţii,vizând sincronizarea cu limbajul contemporan, erau proustieni”.
Fundamentarea ipotezei
Romanul
 Enigma Otiliei
debutează în manieră balzaciană, cu precizarealunii şi anului în care se vor desfăşoară evenimentele – începutul lui iulie, 1909 - , precum şi a orei lacare un tânăr venit din provincie va intra în viaţa capitalei şi va pătrunde în casa tutorelui său „cu puţinînainte de orele zece”.Precizarea este urmată de o descriere detaliată a străzii Antim, apoi de prezentarea casei ale cărei„ornamente” sunt surprinse de „ochiul unui estet” (Nicolae Manolescu), la fel de minuţios şi îndescrierea interiorului în care trona un „Hermes de ipsos, vopsit detestabil cu vopsea cafenie”, cu oscară de lemn ce se sprijinea „pe doi copii de stejar, adulterări donatelliene” cu pereţii ce erau„grosolan tencuiţi şi zugrăviţi cu şablonul şi cu mâna, imitând picturile pompeiene, şi îndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi şi roşii”.Dacă strada prezentând case scunde, cu un singur cat, ridicole prin grandoarea ciubucăriei, prinamestecul de frontoane greceşti şi chiar ogive, făcute din var şi lemn vopsit, părea o „caricatură înmoloz a unei străzi italice”, clădirea în care locuia Giurgiuveanu era o imitaţie a „celui mai antic stil”,
 
având „console, frontoane şi casetoane vopsite în ulei cafeniu”. Descrierile acestea detaliate pregătesccontactul cu locatarii, asupra cărora s-a atras, discret atenţia: pot fi caricaturi sau „imitaţii” ale unor fiinţe reale, normale. Ca într-un veritabil tablou de gen, sunt prezentaţi membrii celor două familiiînrudite, Giurgiuveanu şi Tulea, iar în afara acestora – Pascalopol. Fizionomiile, îmbrăcămintea,gesturile, reacţiile verbale, mimica sunt surprinse prin aceeaşi tehnică balzaciană ce acordă importanţăamănuntului prin care se anticipează trăsături de caracter, impresia de verosimilitate fiind deosebit de puternică. De exemplu, răutatea „absolută” a surorii lui Giurgiuveanu, „tanti Aglae”, este sugerată prin„gura cu buzele
 subţiri
,
acre
, nasul
încovoiat 
şi scurt, obrajii brăzdaţi de câteva cute mari, acuzând oslăbire bruscă”, prin „o faţă scrutătoare” şi prin glasul „arţăgos şi răguşit”. În casa veche şi cu aspectruinat locuiesc – exceptând-o pe Otilia şi mai târziu, pe Felix – indivizi „vechi” şi „ruinaţi”, fizic şimaterial (adică „nimeni”, după spusele lui moş Costache), zgârciţi şi snobi.Dacă cele două planuri narative ale romanului urmăresc, pe de o parte, societatea bucureşteană (mediulmic-burghez) la începutul secolului al-XX-lea, iar, pe de altă parte, iubirea adolescentină a celor doiorfani, Felix şi Otilie, firele narative se desfăşoară în jurul unor destine: al lui Felix, al lui Stănică, alOtiliei. Aceasta permite abordarea romanului din mai multe puncte de vedere: ca o cronică de familie,ca roman al unui învingător sau al unui parvenit. Se conturează astfel una dintre temele balzaciene,aceea a familiei, care implică şi problema unei moşteniri (ca în
 Eugénie Grandet 
şi
Père Goriot 
,cunoscutele romane ale lui Balzac). Romanul înfăţişate viaţa lipsită de orizont a membrilor familiei,relaţiile dintre rude, de cele mai multe ori tensionate, dorinţele refulate, suspiciuni, intrigi. Moştenireaeste aceea care declanşează patimi, agită spirite, incită la răzbunări.Aceasta este mobilul discordiei dintre Aglae Tulea şi fratele ei, Giurgiuveanu, este speranţa Auricăi, cevisează să se mărite – lucru posibil numai dacă ar fi avut zestre - , este şansa lui Stănică de a-şideschide un birou de avocatură. Singurii îndreptăţiţi, Felix şi Otilia, nu sunt preocupaţi de moştenire,fiind interesaţi de soarta lui moş Costache. Scena „invadării” casei bătrânului bolnav, pentru ca nucumva dispară averea, este tragicomi, dar admirabilă în intenţia de a surprinde grotesculsuprarealist în dialogul „surzilor”, fiecare urmându-şi gândul, fără nicio legătură cu replicile celorlalţi,după ce s-au ospătat, fără jenă, din proviziile bătrânului: „Ce umblaţi cu scârbe de-aste mici – strigăacesta [Stănică] – daţi pahare de-alea mari de cristal,
 să simt 
gustul vinului” sau „Taie mai gros –  protestă Stănică - ,
 să simţi
ce muşti[. . .] Ăsta e salam de Sibiu veritabil, salam fin, de unde naiba l-aveţi, Otilio?” [s.n]. Trăirea instinctuală a ginerelui Aglaei este subliniată prin repetarea verbului „asimţi”.O scenă de familie la fel de elocventă, dar diferită de aceasta, este surpinsă de ziua mătuşii Agripina,interiorul casei acesteia find descris mai mult decât detaliat, dacă avem în vedere până şi prezentareaunor farfurii – mărime, formă, desen, culori - , a rafturilor cu obiecte casnice care vizează un alt modde viaţă. Relaţiile familiale sunt cordiale şi, chiar dacă Stănică e sărac şi limbut, dovedind ofamiliaritate obraznică, rudele lui – senatori, proprietari bogaţi, femei frumoase, elegante şi rafinate – îlacceptă, fără superioritatea caracteristică celor „ajunşi”.
Frescă socială
Romanul oferă, astfel, o amplă „
frescă a Bucureştiului de dinainteaprimului război mondial”( Gheorghe Glodeanu)
, surprinzând medii de viaţă diferite, redate veridic,în imagini de mare autenticitate, ceea ce îndreptăţeşte afirmaţia că scriitorul realist este un istoric almoravurilor. Plecând de la experienţe de viaţă, acesta – deci şi Călinescu – creează un universverosimil, în care se mişcă oameni vii.
Omniscienţa şi omniprezenţa naratorului
Scriitorul devine o voce auctorială care, omniscientăşi omniprezentă fiind, ştie totul despre fapte şi oameni, prezentând obiectiv
relaţiile de familie
: frate-soră; unchi-nepot; tată-fiică; mamă-copii; soţ-soţie;
relaţiile dintre stăpân şi slugi
: moşierul Pascalopolşi slugile de la moşie;
relaţiile dintre proprietari
– Giurgiuveanu – 
 şi chiriaşi; relaţiile dintrebinefăcători
, precum generalul,
 şi curtezane
, ca Georgeta. Naratorul îşi conduce cititorul prin capitală,însoţindu-l pe Giurgiuveanu sau pe Felix, poposeşte la conacul lui Pascalopol sau la casa acesuia dinBucureşti; îl urmăreşte pe Stănică în aşteptarea unei şanse şi pe Aurica în căutarea unui bărbat; ştiedespre „aventura” lui Felix cu Georgeta şi despre căsătoria lui Titi cu Ana Sohaţchi, o înfăţişează peOtilia urmându-şi destinul, după ce călătorise la Paris, comentează, ca într-un rezumat, anii de formarea lui Felix, ajuns medic strălucit, bogat, cu o sănătoasă poziţie socială.În final îl lasă pe Stănică Raţiu„să se bucurede averea obţinuprin furt. Acţiunea prezentată este decupabiîn secvenţecinematografice şi e suficient să le amintim pe cele referitoare la Felix, la intrarea în lumea verosimilăa romanului (venirea în casa lui Giurgiuveanu, întâlnirile cu Otilia – în cameră, în bucătărie, în grădină
 
- , vizita în casa lui Pascalopol, la conac, vizita la Aurica, întâlnirea cu Georgeta şi generalul, ultimanoapte petrecută cu Otilia) până la secvenţa finală a întâlnirii cu Pascalopol.
Tipologia
Referitor la tipologia călinesciană, Constantin Ciopraga preciza că se poate vorbi de o „tripartiţie” a personajelor, ca într-o altă
Cina cea de taină 
, că fiecare personaj are omască „pereche” şi că multe dintre acestea sunt atinse de „neraţiune” (
deraison
). De exemplu, patimalui Giurgiuveanu pentru bani este „o fixaţiune”, acesta nefiind un avar „autentic”: îi place să sehrănească bine, apelează la doctori când este bolnav, se îmbracă elegant ca să-şi impresioneze chiriaşii,ţine o servitoare. Otilia este o „excentrică” ce dispreţuieşte normele: „Papa, tu ştii bine că eu te iubesc,dar negrul nu-mi stă bine. [. . .] A doua zi aruncă doliul şi umblă după jurnalele de modă”.Ea trece brusc de la o stare la alta, fiind imprevizibilă. Aurica, obsedată de măritiş, plânge, cântă despletită înfaţa oglinzii, se vopseşte violent şi face „turnee” pe Calea Victoriei.Personajele sunt tipuri umane, „
caractere umane bine individualizate
” (Gheorghe Glodeanu): avarul – Giurgiuveanu, parvenitul – Stănică, retardatul – Titi. Felix este intelectualul în formare, „voinţa de aînvinge” şi, în cele din urmă, învingătorul. Otilia este un personaj atipic, fiind un caracter în formare,„oferind” multe chipuri (aşa cum oglinzile din camera sa o surprind în mod diferit – fizic – iar descifrarea partiturilor muzicale interpretate la pian îi dezvăluie trăirile intense, contradictorii), înfuncţie de cei care o „receptează” şi-i „interpretează” gesturile, atitudinea, comportamentul.Stănică Raţiu este cel mai mobil dintre personaje, este un „ferment” al familiei pe care o ţine, mereu,în mişcare. Avocat fără procese, se distinge printr-o superioară abilitate; calculat, cabotin şi cinic,Stănică îşi diversifică „mijloacele” de luptă, „atacând” pe mai multe fronturi, făcându-se util, fără să-iceară nimeni acest lucru, dând şi cerând sfaturi, spionând şi trăgând cu urechea. El este un impostor ce„îmbracă” măşti diferite, în funcţie de interlocutor: este declamator cu Otilia, grijuliu cu Aurica,tolerant cu Titi, umil faţă de Pascalopol, politicos cu Aglae, prevenitor cu moş Costache, prietenos cuFelix, colportor de veşti pentru toţi, imaginându-şi tot felul de combinaţii din care ar putea câştiga. Seiubeşte pe sine, mai mult decât pe orice altă persoană cunoscută, îşi disimulează intenţiile, promovândo „filosofie” de viaţă pe care o face cunoscută oricui vrea să-l asculte: „. . .superficialitatea e o boalănaţională, de aceea nu progresăm”, „. . .vax suflet! prostii!prejudecăţi ca să se îndoape popa cu băncuţe”.Pascalopol e omul de lume, cultivat şi manierat, al cărui mic „vicu” este Otilia, pentru care nutreştesentimente de dragoste virilă, dar şi de protecţie, deoarece şi-ar fi vrut-o fiică, dar şi soţie, asumându-şi riscul căsătoriei cu o tânără ce i-ar fi putut fi, foarte bine, copil. Era imposibil ca Otilia să nu sesimtă atrasă de rafinamentul şi bunul lui gust, de bunătatea lui – nu întotdeauna dezinteresată - , degenerozitatea fără limite, când era vorba să satisfacă un capriciu. Experienţa de viaţă îl face să aibărăbdare, să „joace” o scenă a umilinţei faţă de Felix, asumându-şi rolul prietenului matur şi înţelept,dându-i de înţeles tânărului că nu este o ameninţare pentru dragostea lui juvenilă: „Când iubeşti ofemeie, ia banii de la cel bătrân şi-i dă celui tânăr”, trezind simpatia şi compătimirea acestuia.Felix e un luptător, pentru el, cariera e cea mai importantă, chiar dacă nu-şi dă seama, crezând căiubirea pentru Otilia este covârşitoare: „Nu pot suferi ideea de a nu însemna nimic în viaţă, de a nucontribui cu nimic la ea, de a nu-mi lega numele de ceva. [. . .] Mi-e frică să rămân egal cu Titi, cuStănică, cu ceilalţi, să mă confund cu ei, să fiu, prin forţa împrejurărilor, silit să mă aplec în faţa lor.[. ..] Singura carieră în care
 pot 
 
ajuge în frunte
este aceea ştiinţifică. Şi zicând acestea
 strânse
 pumnul şi privi fix înaintea lui” [s.n]. Gestul este mai mult decât elocvent, indicând ambiţia, voinţa şi hotărâreade a face totul pentru reuşita în viaţă, ceea ce se va întâmpla. Felix ajunge profesor universitar,specialist cunoscut, autor de memorii şi de comunicări ştiinţifice, colaborator la tratate de medicină cu profesori francezi. Printr-o căsătorie strălucită intră într-un cerc de persoane influente. Spiritul luicreator a înfrânt nepăsarea şi impostura celor din jur, depăşind oorizontul limitat al acestora.Otilia este o tânăra ce „amesteca o seriozitate rece, blazată cu cele mai teribile copilării”.Ea seconsideră superficială, dar dovedeşte maturitate în gândire, îl iubeşte pe Felix, realizând, însă, că nu poate fi „tovarăşa aspiraţiilor lui”, dar se simte, inexplicabil, atrasă de fermecătorul Pascalopol. Deaceea, este greu de surprins („Otilia, tu-mi scapi întotdeauna printre degete”, va spune Felix) şi deîncadrat într-o tipologie, în cazul ei pluriperspectivismul sau reflectarea poliedrică (în oglinzi) fiindmodalitatea de caracterizare specifică.Prezentarea lui Pascalopol, a lui Felix şi a Otiliei ca personaje deosebite şi unite printr-un destin nueste întâmplătoare, deoarece acestea pot fi răsfrângeri ale eului călinescian, ale nevoii lui de a trăi într-un orizont afectiv.
 Lirismul îndrăgostitului
Felix se întâlneşte cu
 pragmatismul îndrăgostitului
Pascalopol: „Prejudecăţi eu n-am, şi nici dumneata n-ar trebui să ai, ca fată modernă. Sunt lipsit de

Activity (99)

You've already reviewed this. Edit your review.
Carina liked this
Danutza Lungu liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
Anna Alison liked this
Richard Neamtu liked this
Laura Maria liked this
Cristina Tocu liked this
Alexandra Iacob liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->