Andre Malraux Ispita Occidentului

Andre Malraux, mare scriitor, ziarist si om politic francez, a fost pasionat de filozofie ,cultura si calatorie ,ajungand sa intreprinda calatorii prin lume,manat de dorinta cunoasterii de noi civilizatii si de noi culturi, pe care le-a observat indeaproape si le-a analizat critic. Malraux ajunge pana in Indochina,Cambodgia, Laos si Marea China, unde participa in mod activ la activitatile si operatiunile gruparilor comuniste. Gruparea de scrisori regasita in cartea lui Malraux,sub numele de Ispita Occidentului,alaturi de Saturn.Eseu despre Goya,Capul de obsidian si Omul precar si literatura , surprinde foarte bine conceptia scriitorului despre ceea ce inseamna cultura, atat ca si termen general, cat si particular,subliniind diferentele dintre cultura occidentala si cea orientala. Scrisorile contin o intreaga filozofie asupra vietii si a mortii ,cu referire la notiuni complementare precum forma si fond, aparenta si esenta,ratiune si sensibilitate,ordine si dezordine,realitate si reverie si altele care vor fi amintite pe parcurs. Dupa cum putem afla inca de la inceputul lucrarii,in partea intitulata Precizare, scrisorile apartin la doi tineri intelectuali,fiecare facand parte din rase esentialmente distincte: este vorba despre un oriental(chinez) si un european(francez) ,pe care ii regasim sub numele care pastreaza semi-anonimatul ,Ling W.Y,respectiv A.D.,ambii indivizi calatorind prin patria celuilalt,traversand cultura si civilizatia celuilalt,pe care nu o supun analizei critice ,obiective, dar o invinuiesc si o blameaza, in esenta daca nu refuzand,cel putin neputand a o intelege. Mergand mai departe cu interpretarea,am putea considera ca cele doua personaje sunt unul si acelasi: Andre Malraux insusi. Tendinta este de a se privi in oglinda, de a se dedubla,de a se observa pentru a se putea analiza mai bine. El s-a regasit intru totul in constiinta si spiritul sau, iar operele ce urmeaza nu sunt altceva decat desfasurarea primelor sale intuitii. Cei doi isi schimba prin intermediul scrisorilor impresii,reflexii profunde dar totodata subiective,analitice,impregnate cu o sensibilitate si o ratiune extrem de fina,toate atingand nuclee filozofice precum viata(punct initial),moartea(punctul terminus) si puntea dintre cele doua puncte ,reprezentata de toate celelalte elemente constitutive din existenta unui individ,iar in acceptiune mai larga,a unui popor,a unei culturi,a unei civilizatii.

Scrisorile lui Malraux sunt organizate sub forma de argument si de contraargument, fiind un duel scris intre cei doi tineri ,occindentalul si orientalul, fiecare scrisoare(sau scrisori- pentru ca ordinea nu este de una si una) are idei combatute cu argumente mai mult sau mai putin solide de catre partenerul de corespondenta. Prima scrisoare din cartea lui Malraux apartine occidentalului,francezului A.D.,aceasta redactata fiind pe bordul vaporului Chambord si surprinzand imaginea descumpanita a unui calator,a unui strain prin Orient,care nu tresare in fata maretiilor acestuia,nu este miscat nici macar de frumusetea peisajelor,daca nu de spiritul si misterul imparatiei in sine. Ca un raspuns la scrisoarea anterioara,chinezul Ling va contra-ataca dintr-un patriotism subtil(desi acesta marturiseste ca ,conform valorilor si a culturii orientale,individul nu apartine unei patrii,ci apartine lumii in ansamblul ei). Acesta,prin antiteza,va sublinia superficialitatea europenilor,lipsa spiritului in creatia occidentala,precum si organizarea lor barbara,grosolana,suparatoare si generatoare de haos.Chinezul face clara distinctia intre acea ordine,acea organizare barbara,si civilizatia atat de necesara si totodata atat de absenta Occidentului.Reflectiile personale ale chinezului continua cu profunde ,dar totodata aspre critici la adresa artei si a artistilor europeni in general, la suferinta lor omniprezenta si obsedanta,din jocul actorilor,din piesele in sine,indiferent daca acestea se joaca sau se traiesc.Religia, o intreaga alegorie a vietii si a mortii, constituie un punct foarte bine atins in continuare,crestinismul aparand ca locul unde apare constiinta de sine ca dovada a individualismului si egoismului caracteristic, zeii europeni fiind insufletiti de o putere enorma, salbatica ,la care indivizii ravnesc constient,in van, zei pe chipul uman al carora se vad urmele unui destin nefericit,barbar,tragic... Chinezul Ling continua cu alte trei scrisori adresate tanarului francez A.D.,in acelasi registru ,surprinzand si totodata analizand prin prisma propriului caracter si sistem socio-cultural,de valori,diferentele culturale intre Orient si Occident,asa cum sunt percepute de el(evident subiectiv,acesta pledeaza pentru propria cultura). Ca argumente,cei drept si ele impregnate de acea subiectivitate de care omul nu se poate debarasa intocmai pentru ca este om,si in consecinta totul este personal, aceasta invoca teorii despre perechile antonimice viata si moarte, Bine si Rau, despre constiinta de sine,despre spirite.In conceptia chinezului,europenii,pentru ca au creat diavolul, au devenit niste prizonieri,niste

sclavi ai spiritului, pe cand viata pentru un oriental este vazuta ca un ansamblu(cu referire la perspectiva holista conform careia societatea,si prin extrapolare civilizatia,este mai mult decat suma indivizilor care fac parte din aceasta,luati individual). Conceptia crestina este una total paralela,spunand ca individul este importand pentru sine si prin sine insusi. Printr-un joc de cuvinte,chinezul surprinde importanta divinitatii si a individului pentru crestini,pentru poporul grec si pentru cel chinez: in primul caz omul este distinct de lume,in cel de-al doilea este legat de Dumnezeu,iar in cel de-al treilea ,omul este strans legat de lume.Factorul comun in cele trei cazuri este insusi omul ,de aici reiesind importanta sa esentiala ,primara.Totul se raporteaza la om,pana si zeii sunt personali omului, fara el acestia nemaiavand vreun rol,vreo importanta. In continuare este de remarcat in scrisoarea tanarului chinez,conceptia sa despre moarte,despre ideea de sacru si de profan,Europa a imprastiat nelinistea pretutindeni,oferind mortii o imagine,o infatisare tragica,trista ,moarte care starneste teama si groaza,durere,fiind lipsita de duiosia surda si dulce-melancolica a balaurilor,a dragonilor orientali frumos colorati si usor umanizati prin spirit,de maretia mortii asiatice si de venerarea mortilor,vazuti ca simboluri ale unor forte impresionante.In conceptia orientala, individul este doar plasmuirea timpului,pe cand in cea europeana,timpul este plasmuirea individului. Tanarul Ling va critica de asemenea superficialitatea sentimentului iubirii pe care il vede inteles in mod eronat de catre europeni,precum si statutul si importanta femeii si a pasiunii pe care aceasta ar trebui sa o starneasca indiferent de statutul femeii- de nevasta,concubina sau curtezana,respectiv gheisa(Japonia). Ling vede pasiunea ca o fisura abila ,o slabiciune constientizata,asumata,care duce mai curand la dezordine decat la ordine in viata indivizilor o persoana pasionata este una in conflict direct, in dezacord cu lumea intreaga,care a conceput-o.Ordinea adevarata tine asfel doar de imparatia spiritelor si nu de realitatea cotidiana.Femeia europeana este asemanata cu o opera de arta,care trebuie sa starneasca pasiune, admiratie. Pasiunea este esentiala pentru cuantificarea valorii operei de arta.Muzele europene nu nasc sentimente de admiratie sau pasiune in ochii tanarului chinez pentru ca nu sunt inchise, tacute, izolate precum femeile Orientului,pierzandu-si din misterul acestora ,iar carnalul triumfand in mod nefericit aici asupra spiritului.

Francezul A.D. isi va sustine in continuare pledoaria,discursul pentru cultura occidentala cu notarea sufletului occidental, acest suflet fiind in fapt reveria,actiunea,miscarea in vis (in acceptiunea occidentala fiind cunoscut mitul oniric,visul vazut ca modalitate de evadare din realitate si transportare,transmigrafie intr-un univers paralel,alternativ,univers al spiritului si al constiintei).Corelata cu religia,unde Dumnezeul european exprima o stare,pe cand cel european exprima un ritm,reveria ,comunitatea viselor constituie forta sentimentala a unui popor,forta spirituala.Reveria,bazata pe o imagine pe care europeanul o numeste pasiva,cere inteligentei,ratiunii, metode si argumente prin care nebunia,sprijinita uneori pe o luciditate perfecta,integra, sa poata fi acceptata ca valida si adevarata. Conceptia orientala a lui Ling subliniaza o alta paralela,si anume aceea intre gloria pe care o cer europenii in momentele de reverie, si intelepciunea pe care o ravneste poporul chinez,calmul in vis.,pentru a putea aprecia si valorifica si adula tot ceea ce este etern si pentru a putea sa se detaseze de efemer.Chinezul vorbeste in continuare despre notiunea si viziunea de si despre respect,despre putere si dominanta(adevarata putere fiind cea care atinge spiritul si nu trupul),despre orgoliu si cunoastere de sine, si totodata despre ridicolul si absurditatea de a fugi de tine insuti sau de a te cauta pe tine insuti.Individul exista si atat,iar rezultanta actiunii ,conlucrarii spiritului uman este capacitatea de a extrage din particular universalul, frumusetea si grandoarea unei civilizatii rafinate fiind redata prin naturalete si necultivarea prea atenta si constienta a eului.Lumea occidentala nu este resimtita si regasita in interiorul individului si a constiintei acestuia ,ci este inlocuita prin alte constructe improvizate.Pentru orientali ,expresia este simbolul vietii ,iar specia este legatura dintre formele pe care le ia viata in individ ,intelegerea lumii existentelor succesive,repetate insemnand de fapt intelegerea expresiei ca fiind viata .Exemplificand,Ling vorbeste desore frumusetea unei opere de arta care semnifica ceva,si nu reprezinta ceva(apel la imaginatie,spirit si sentiment). Europeanul prezinta o conceptie des intalnita in Occindent,si anume aceea ca timpul devine prizonierul formelor, iar lucrurilor valoroase le este atribuit un caracter stabil,durabil in timp; prin urmare,nu timpul este ,asa cum spune cultura orientala,cel care organizeaza lumea,Omul, prin natura sa ,doreste si tinde sa iasa din sine insusi,sa cunoasca arte noi,necunoscute, sa admire si sa fie impresionat,sa fie dornic si lacom de cunoastere

permanenta.Cultura ,spune francezul ,nu piere decat prin propria slabiciune- o civilizatie in impas are de ales,ori renaste,ori dispare definitiv. In Orient, lumea se presupune a nu fi supusa legilor de tip cauza si efect,astfel inexplicabilul nu mai este efect al unei cauzele necunoscute(evidentiindu-se inca o data sensibilitatea civilizatiei orientale,sensibilitate modelata si de ideea transmigratiei sufletelor,pe care tanarul Ling o aminteste intr-una dintre scrisori,transmigratie conform careia personalitatea indivizilor nu este conceputa iar inteleptii care inteleg si isi contureaza ideea de absolut pot capata constiinta naturii umane comune,si nu individuale).Spiritul occidental este sensibilizat,in conceptia tanarului chinez,de catre ideea de responsabilitate , iar spiritul celor doua culturi difera atat prin directie ,cat si prin demers:Occidentalii alcatuiesc un plan al universului si o imagine descifrabila, inteligibila a acestuia,indiferent daca este corecta sau nu, incercand astfel sa-si subjuge propriilor nevoi lumea,iar universul devenind un mit coerent. Aflam in continuare ,prin intermediul unei alte scrisori trimise de catre Ling francezului A.D.,faptul ca orientalii nu pun accent pe valoarea omului luata ca raport singular,ca individualitate,ci,din contra, omul se ofera ofranda pe sine lumii,incercand sa rupa orice legatura omeneasca, pamanteneasca.Viata si intreaga existenta este pentru ei un domeniu infinit al virtualitatilor,al spiritului, iar arta si nevoia omului de a-si crea divinitatea pentru sine,devine impetuasa,necesara. Ling merge mai departe cu filozofia asupra vietii si a sensibilitatii,a sentimentului iubirii ,amintitnd faptul ca pentru a cunoaste lumea si realitatea nu trebuie sa o si intelegi,asa cum pentru a iubi o persoana ,nu trebuie sa o analizezi.Astfel ,ratiunea si gandirea se transforma din rezultatul unei cunoasteri, in pregatirea acesteia,in drumul catre ea.Orientalii nu doresc sa analizeze simtaminte,si gandesc pentru a putea simti ,iar lumea rezulta in urma interactiunii dintre doua ritmuri diferite,ei neavand patrie,ci lume,iar realitatea fiind vazuta ca un permanent camp de batalie intre doua tipuri de forte contrare raporturi de forte care aduc cu ele insele schimbarea,dezvoltarea.Echilibrul ar fi cel care ar putea starni Haosul. Tanarul francez aduce critici la adresa modului in care orientalii isi privesc descendentii,stramosii, faptul ca isi iubesc mortii,desi nu i-au cunoscut in realitate niciodata,faptul ca se pot atasa de lucruri materiale,abstracte,lipsite de viata

palpabila.Orientalii separa gandirea de notiunea de lume,o viata profunda pentru ei insemnand triumful incertitudinii,ca dovada a unui spirit activ,si a unei constiinte vii. In occident,cum era de asteptat ,diferenta cruciala consta in faptul ca europenii se cred detasati de mortii lor,de nevoi si de hazard,aderand la constiinta realitatii,la constiinta totala a lumii aceasta fiind moartea.Cum realitatea absoluta a fost pentru european intai Dumnezeu,apoi omul,iar omul a murit,nevoia de a gasi o alta nemurire,o alta realitate ,fiind in permanenta cautare de o divinitate salvatoare,purificatoare si absoluta. Intr-o alta scrisoare, francezul A.D. ii relateaza chinezului Ling o intamplare,o discutie cu un alt chinez,un batran intelept,Wang Loh,care ii vorbeste cu durere despre moartea Chinei si a valorilor sale,despre europenizare si intoxicarea cu forme,valori si culturi occidentale,acceptate si asumate,dar nu si iubite.Universul chinez este preocupat de infinit,in vreme ce Europa viseaza la alegorii. Singura demna de respect este aristrocratia spiritului. Gruparea de scrisori al lui Andre Malraux este incheiata de cea a francezului,a europeanului care recunoaste,oarecum umil,ca omului ii este imposibil sa prinda,sa captureze o realitate,deoarece forta aceasta ii scapa printre degete de doua ori omului: o data la creerea ei si o data in incercarea de a o stapani putandu-se observa eternul conflict intre om si creatia lui ,intre ganditor si gandirea lui, intre european si civilizatie. O singura si simpla convingere poate ordona o realitate, o lume intreaga ,insa numai pentru individul acela care doreste a trai in afara drumului,a granitelor si a cautarii sale nemediate. Dezvoltarea si perfectionarea ca individ,autocunoasterea si descoperirea de sine a omului are de fapt un scop meschin,din nou fiind vorba de dorinta de a iesi in evidenta,de a iesi din tipare,de a se individualiza si de a obtine putere,prestigiu ,de a detine controlul si de a fi recunoscut si apreciat ,fie pentru ceea ce este,fie pentru ceea ce si-ar dori sa fie. Francezul incheie scrisoarea ,lasand un aer de reverie trista,de melancolie,vorbind inca o data despre oximoronica pereche reprezentata de moartea pasiunii si nasterea(schimbarea) lumii,pasiune care initial fusese in tocmai ceea ce intorcea individul impotriva lumii.Gandirea individului ataca in permanenta structura lumii ,devenind propriul sau obiect.Individul duce zilnic o viata duala,o lupta intre constiinta,adica viata profunda,spirit , si actele propriu zise ale acestuia.

Moartea pasiunii e rezultatul crimei comise de insusi omul european,care,dupa ce la distrus si pe Dumnezeu, a stins orice fel de pasiune,cu scopul de a nu mai exista ceva ce i s-ar putea impotrivi,ceva mai presus de sine insusi,si pentru a nu mai exista idealuri pentru care omul s-ar sacrifica .Omul european ofera totul unei lumi si unei cauze pe care nici macar nu o iubeste,si nici nu o va iubi vreodata,singura ofranda pe care va fi dispus sa o aduca vreodata fiind pacea,din considerente de luciditate excesiva si de constiinta pasiva,asemanatoare unei glorii moarte si unei suferinte vii. Omul european vrea chiar sa anuleze imaginea de Dumnezeu si sa se regaseasca fata propriei imagini, a mortii sale. Insusi Malraux, nihilistul in ceea ce priveste gandirea premonitoare a unei Europe a artei care trece de la indignare la insurectie, deschide in aceasta directie tentatia unui dialog despre viata si opera sa,reusind sa surprinda,asa cum zice si in una dintre scrisorile celor doua parti ale aceluiasi eu,conditia duala a individului,perceptia acestuia privind realitatea din jurul sau si ,dupa cum bine sintetizeaza si titlul gruparilor de scrisori,surprinde Ispita Occidentului pentru restul lumii,respectiv lupta inegala dintre cultura Orientului si cea europeana, aflata intr- o continua expansiune.