1. Realizati o analiza comparativa a urmatoarelor abordari ale creativitatii: teoria psihanalitica si teoria asociationista.

Prin creativitate se intelege capacitatea sau aptitudinea de a realiza ceva original. Actul creator este insa un proces de elaborare prin inventie sau descoperire,cu ajutorul imaginatiei creatoare, a unor idei sau produse noi, originale de mare valoare si aplicabile in diferite domenii de activitate. In cadrul unor scoli psihologice au fost formulate mai multe teorii asupra creativitatii. In randurile urmatoare voi analiza doua dintre aceste teorii: teoria psihanalitica si teoria asociationista. Teoria psihanalitica a creativitatii isi are baza in conceptia lui Sigmund Freud. Punctul central al conceptiei psihanalitice despre creatie il constituie teoria sublimarii, potrivit careia sublimarea este un proces inconstient care, prin refularea impulsului sexual, alimenteaza aparitia creatiei. Astfel radacina oricarei creatii este capitalul

instinctual, tensiunea generata de aglomerarea tendintelor refulale in inconstient fiind nu numai sursa lapsusurilor, a viselor, a aberatiilor sexuale ci si a creatiei. Astfel, fortele creative ale Eului trebuie sa se realizeze pe sine spre folosul societatii, creativitatea reprezentand suprema adaptare la scopul propus (supreme usefullness), iar indivizii creativi fiind avangarda de elita a creativitatii. Pe de alta parte, conform teoriei asociationiste, ai carei reprezentanti sunt Malzman si Mednick, creativitatea este un proces asociativ dintre elemente date, proces dirijat de anumite exigente si finalitati, in urma carora apar combinatii noi. Rezultatul este cu atat mai creativ cu cat elementele care sunt sintetizate impreuna sunt mai putin inrudite intre ele. Excesul de informatii este o piedica in descoperirea solutiilor noi.

2. Realizati o analiza comparativa a urmatoarelor abordari ale creativitatii: teoria factoriala si teoria umanista.

Exista mai multe teorii ale creativitatii in literatura de specialitate. Unele contrasteaza puternic cu ceea ce vedem la persoanele creative din jurul nostru. Nu exista pana in acest moment o teorie universala care sa explice acest fenomen specific uman. In cele ce urmeaza voi analiza pe scurt doua dintre aceste teorii: teoria factoriala si teoria umanista. Reprezentantii teoriei umaniste fac deosebire intre pseudocreativitate (care transmite o traire superficiala estetizanta) si creativitatea autentica (care da 1

nastere noului). Prin creatie, fiinta umana isi valorifica unicitatea, seautorealizeaza, creativitatea fiind corolarul intalnirii omului cu lumea.Intensitatea acestei intalniri determina gradul creativitatii. Deci, putem spune ca umanistii privesc creativitatea ca o potentialitate general umana, actorilor de mediu revenindu-le rolul de actualizarea a acestor potentialitati care sunt specifice fiecarui individ in parte. Astfel, creativitatea ii permite individului sa-si satisfaca trebuinta de autorealizare, prin confruntarea individului cu mediul inconjurator. Potrivit teoriei factoriale asupra creativitatii, J. P. Guilford considera ca la baza acesteia sta gandirea divergenta. Acest tip de gandire se defineste prin productia de solutii multiple pentru aceeasi problema. Astfel, gandirea divergenta se poate dezvolta prin proceduri si probleme de genul: "dati cat mai multe utilitati unui obiect"; "aratati consecintele unui eveniment in timp si spatiu"; "folosiri neobisnuite" etc. Prin opozitie cu aceasta, functioneaza si gandirea convergenta, comuna majoritatii oamenilor, potrivit careia se cauta o singura solutie pentru mai multe probleme de acelasi gen. Teoria factoriala a creativitatii, elaborata de Guilford, evidentiaza faptul ca cea mai mare parte a comportamentului creativ tine de ereditate; totusi, multe capacitati, desigur, in anumite limite, pot fi exersate si dezvoltate prin tehnici, metode si procedee adecvate.

3. In ce sens se poate vorbi de compensatie ca lege specifica sistemului psihic uman, in cazul in care un individ are un nivel inferior al gandirii divergente.

Gandirea divergenta, ca notiune psihologica,. a fost introdusa de J.P. Guilford, prin modelul tridimensional al intelectului, fiind o dimensiune din categoria operatiilor si descrisa ca fiind o gandire de tip multidirectionat, care include diferite aptitudini. Analizand teoria factoriala a creativitatii observam ca Guilford prezinta o conceptie sistemica asupra creativitatii, cu posibilitatea de a releva structura interna a acesteia. Astfel, el prezinta un model tridimensional al intelectului, in care factorii intelectuali sunt implicati in activitatea creatoare. Factorii intelectuali ai creativitatii, in modelul lui Guilford sunt: inteligenta, rezolvarea de probleme, imaginatia, sensibilitatea la implicatii, procesele asociative, fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, capacitatea de elaborare pe scurt gandirea divergenta. Ce se intampla in cazul in care un individ are un nivel scazut al gandirii divergente? Analizand ceea ce a spus Guilford, inseamna ca acel individ nu are o capacitate creatoare, nu poate fi creativ. Dar acest lucru nu impiedica sa se evidentieze prin alte calitati. Aici consider eu ca intervine legea compensatiei: acest individ nu este creativ, dar, in compensare, poate avea alte abilitati sau aptitudini.

4. Dati exemple de domenii si profesii in care urmatoarele forme ale inteligentei, descrise de Guilford, au o importanta deosebita: - inteligenta concreta - inteligenta simbolica - inteligenta semnatica - inteligenta sociala. Guilford, luand in considerare continutul aptitudinilor, vorbeste de patru tipuri de inteligenta: concreta, simbolica, semantica si sociala. 1. Inteligenta concreta desemneaza aptitudinile implicate in vehicularea informatiilor figurale. Dintre profesiile in care inteligenta concreta are o importanta deosebita enumar: pictorii, sculptorii, muzicienii etc. 2. Inteligenta simbolica este importanta pentru capacitatea de a recunoaste cuvinte, de a opera cu numere, asadar informatiile vehiculate sunt sub forma de semne (literele alfabetului, notele muzicale). Dintre profesiile in care inteligenta simbolica are o importanta deosebita enumar: profesor de stiinte exacte, programatori etc. 3. Inteligenta semantica permite operarea cu notiunile verbale, asadar cu informatiile sub forma intelesurilor atasate cuvintelor. Dintre profesiile in care inteligenta semantica are o importanta deosebita enumar: scriitorii, poetii, jurnalistii, profesorii de stiite umane etc. 4. Inteligenta sociala si capacitatea empatica permit vehicularea informatiei neverbale din interactiunile sociale, in care un rol important il joaca intelegerea atitudinilor, dorintelor, intentiilor, perceptiilor personale si ale celorlalti. Dintre profesiile in care inteligenta sociala are o importanta deosebita enumar: medici, politicieni, psihologi etc.