[ap
ă
rut în
Glasul Bisericii
3-4 (1995) 89-98. Diferen
ţ
ele de paginare provin din faptul c
ă
redac
ţ
ia a optat pentru reproducerea notelor la sfâr
ş
it.]
OMUL
Ş
I LUMEA ÎN VIZIUNEA P
Ă
RIN
Ţ
ILOR R
Ă
S
Ă
RITENI
SAU
D
ESPRE
I
E
Ş
IREA DIN
C
RIZ
Ă
drd. Doru Costache
Cea de-a
ş
aptea Adunare a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Canberra, 1991) atingea, în discu
ţ
iacentrat
ă
pe lucrarea Duhului Sfânt în crea
ţ
ie, în mod serios – din perspectiv
ă
cre
ş
tin
ă
– problematicaecologic
ă
, pus
ă
în termenii rela
ţ
iei dintre om
ş
i lume. “Care este locul nostru, al oamenilor, în ordineanaturii? P
ă
mântul, acest minuscul punct umed în spa
ţ
iu, este în vârst
ă
de aproape 3,4 miliarde de ani.În ceea ce ne prive
ş
te, am intrat în scen
ă
acum aproape 80000 de ani – adic
ă
ieri, în ochii Creatorului!
Ş
i nu este adânc
ş
ocant
ş
i înfrico
şă
tor s
ă
vedem c
ă
au fost de ajuns 200 ani – cei ce ne despart deînceputul erei industriale – pentru ca specia uman
ă
s
ă
fie capabil
ă
s
ă
amenin
ţ
e chiar temeiurile vie
ţ
ii pe planeta noastr
ă
? Atunci, care este locul nostru în planul lui Dumnezeu?”
1
. Nu este deloc întâmpl
ă
tor, în acest context, dac
ă
, ajuns la o con
ş
tiin
ţă
a responsabilit
ăţ
ii, adic
ă
lacriz
ă
, Occidentul cre
ş
tin caut
ă
fundamentele unui nou raport între om
ş
i crea
ţ
ie în tradi
ţ
iile orientale,cre
ş
tine sau nu
2
. Sau, dintr-o perspectiv
ă
naturist-biologic
ă
, s
ă
afirme necesitatea dep
ăş
irii
antropocentrismului
, ca motiv al crizei, prin
biocentrism
3
. De aici
ş
i importan
ţ
a relief
ă
rii concep
ţ
iei patristice asupra raportului dintre om
ş
i crea
ţ
ie, ca solu
ţ
ie valabil
ă
sau alternativ
ă
pentru ie
ş
irea dincriz
ă
.
1
D
E LA
A
NTROPOCENTRISM LA
P
RINCIPIUL
A
NTROPIC
,
SAU
D
ESPRE
O
M CA
I
NEL AL
C
REA
Ţ
IEI
Omul nu poate fi niciodat
ă
singur
ş
i nici autosuficient; nici umanitatea, nici lumea nu se epuizeaz
ă
prin el. Prin crea
ţ
ie, definirea
ş
i devenirea lui sunt determinate de rela
ţ
iile cu Dumnezeu, cu semenii
ş
icosmosul; numai pe aceste coordonate î
ş
i poate afirma libertatea
ş
i realiza des
ă
vâr
ş
irea. Dac
ă
scolastica,.................................................................................p. 90..........................................................................dintr-o temere fa
ţă
de panteism, a renun
ţ
at la dimensiunea cosmologic
ă
a teologiei
4
, P
ă
rin
ţ
iir
ă
s
ă
riteni au abordat constant problema omului din perspectiva tainei crea
ţ
iei
ş
i pe aceasta din unghiulantropologiei, omul ap
ă
rând astfel ca sintez
ă
a universului, ca
microcosmos
, parte
ş
i oglind
ă
aîntregului
5
, punct de interferen
ţă
între cele v
ă
zute
ş
i cele nev
ă
zute.
În
Cuvântarea la Na
ş
terea Domnului
, sfântul Grigorie Teologul arat
ă
c
ă
, pân
ă
la facerea omului, “mintea[lumea inteligibil
ă
]
ş
i sim
ţ
irea [lumea sensibil
ă
] st
ă
teau în grani
ţ
ele lor, desp
ă
r
ţ
ite una de alta,
ş
i purtau în elem
ă
re
ţ
ia Cuvântului creator, l
ă
udând în trecere m
ă
rimea operei
ş
i vestind-o cu t
ă
rie. Dar înc
ă
nu exista unamestec din amândou
ă
[…]. De aceea nu se f
ă
cuse cunoscut tot bel
ş
ugul bun
ă
t
ăţ
ii. Voind s
ă
arate aceasta,Me
ş
terul Cuvânt îl creaz
ă
pe om ca pe o vie
ţ
uitoare alc
ă
tuit
ă
din amândou
ă
, adic
ă
din firea v
ă
zut
ă
ş
i nev
ă
zut
ă
,
1
Conseil Oecuménique des Eglises,
Signes de l’Esprit
, Rapport officiel de la Septième Assemblée, publié sousla direction de Marthe Westphal, WCC Publication, Genève, 1991,
Rapport du Comité du rapport
, p. 270.
2
Cf.
ibidem
, p. 29,
ş
i Jürgen Moltmann,
God in Creation. An ecological doctrine of creation
, The GiffordLectures 1984-1985, SCM Press ltd, 1991, p. XIII.
3
Cf. Otto Schäfer-Guignier,
Et demain la terre… Christianisme et écologie
, Labor et Fides, Genève
,
1990, p.19.
4
Doru Costache, “Logos
ş
i crea
ţ
ie în teologia sfântului Atanasie cel Mare”, în
Glasul Bisericii
, nr. 8-12/1994, p.63. Nu m
ă
pot ab
ţ
ine s
ă
exprim aici regretul c
ă
abordarea cosmologic
ă
e ca
ş
i absent
ă
în teologia noastr
ă
de
ş
coal
ă
, cu unele excep
ţ
ii, e drept, de seam
ă
.
5
Sfântul Atanasie cel Mare,
Tratat despre întruparea Cuvântului
, 42, în PSB 15, p. 137 (toate fragmenteleatanasiene vor fi preluate din aceast
ă
edi
ţ
ie).
ş
i, luând din materia ce exist
ă
de mai înainte trupul, iar de la sine punând în el via
ţ
a (care este, dup
ă
Scriptur
ă
,sufletul mintal
ş
i chipul lui Dumnezeu), îl a
ş
eaz
ă
ca pe o a doua lume mare în cea mic
ă
”
6
(întrucât e sintez
ă
alumii, omul este v
ă
zut aici paradoxal ca
macrocosmos
).
Prin calitatea sa de sintez
ă
, de inel al crea
ţ
iei, comenteaz
ă
sfântul Maxim M
ă
rturisitorul, omul esteinstrumentul cel mai potrivit pentru lucrarea Logosului în cosmos, care, “str
ă
b
ă
tând prin umanitate întoate f
ă
pturile, pe m
ă
sura lor”, face ca acestea, “care prin fire sunt distan
ţ
ate, s
ă
vin
ă
la unitate întreele, prin convergen
ţ
a în jurul firii unice a omului”
7
. O antropologie autentic
ă
nu poate face abstrac
ţ
iede dimensiunea cosmic
ă
a existen
ţ
ei umane.Tributar
ă
unei cosmologii dualiste, care favorizeaz
ă
pierderea concep
ţ
iei despre prezen
ţ
aenergetic
ă
a lui Dumnezeu în crea
ţ
ie, o parte a teologiei cre
ş
tine, în mare m
ă
sur
ă
conformându-seantropocentrismului epocii moderne (ap
ă
rut ca reac
ţ
ie la discursul unilateral-teologic medieval), aexagerat aceast
ă
pozi
ţ
ie a omului, afirmând c
ă
el este “centrul existen
ţ
ei, soarele în jurul c
ă
ruia seînvârt toate”. În felul acesta, ca “mister al vie
ţ
ii universale”, omul trebuie s
ă
dezvolte o con
ş
tiin
ţă
a pozi
ţ
iei sale, aceast
ă
con
ş
tiin
ţă
precedând orice cunoa
ş
tere a lumii
8
. Cu alte cuvinte, pornind de la perspectiva omului-sintez
ă
cosmic
ă
, aceast
ă
teologie legitimeaz
ă
antropocentrismul secolului nostru,întrupare a sintagmei lui Protagoras:
omul este m
ă
sura tuturor lucrurilor
.
Din unghiul Scripturii îns
ă
, a
ş
a cum e în
ţ
eleas
ă
în Ortodoxia patristic
ă
, omul nu e
centrul
, ci în
centrul lumii.
Este foarte important s
ă
afirm
ă
m ast
ă
zi cu putere acest lucru, întrucât aici se afl
ă
solu
ţ
iaie
ş
irii din amintita criz
ă
, dar
ş
i reabilitarea cre
ş
tinismului, c
ă
ruia i se repro
ş
eaz
ă
– de c
ă
tre istoriciireligiilor – c
ă
l-a scos pe om din cosmos
ş
i l-a introdus în istorie, s
ă
pând adic
ă
un abis între acesta
ş
icrea
ţ
ie.Or, statura unificatoare a omului – reafirmat
ă
plenar în Hristos –, cum au în
ţ
eles-o P
ă
rin
ţ
ii BisericiiR
ă
s
ă
ritului, pare a fi recuperat
ă
prin ceea ce cosmologia
ş
tiin
ţ
ific
ă
a zilelor noastre nume
ş
te
principiul antropic
.
Hubert Reeves arat
ă
c
ă
“principiul antropic a fot inventat, dac
ă
nu pentru a explica, cel pu
ţ
in pentru a l
ă
muri câtde cât aceast
ă
uimitoare situa
ţ
ie [“coinciden
ţ
ele miraculoase” care favorizeaz
ă
via
ţ
a lumii
ş
i existen
ţ
a uman
ă
]. principiul poate fi enun
ţ
at cam a
ş
a: ‘Având în vedere c
ă
exist
ă
un observator [omul], universul are propriet
ăţ
ilenecesare pentru a genera un astfel de observator’. Cosmologia trebuie s
ă
ţ
in
ă
seama de existen
ţ
a cosmologului.Aceste probleme nu ar fi fost puse într-un univers care
nu ar fi avut aceste propriet
ăţ
i
”
9
.......................................................................................p. 91....................................................................................
E adev
ă
rat c
ă
omul nu mai este v
ă
zut aici nici ca micro-
ş
i nici ca macrocosm, îns
ă
este la fel desemnificativ
ă
cunoa
ş
terea tacit
ă
a unei convergen
ţ
e a universului în om
ş
i a unei reciprocit
ăţ
i întreaceasta
ş
i univers.Din unghiul tradi
ţ
ional, principiul antropic nu poate fi îns
ă
valorificat deplin decât într-o perspectiv
ă
teocentric
ă
, în care se elimin
ă
definitiv dilema: antropocentrism, sau biocentrism(cosmocentrism)?,
recte
separa
ţ
ia dintre om
ş
i crea
ţ
ie.
2
I
MPLICA
Ţ
IILE
C
OSMICE ALE
C
Ă
DERII
Parte
ş
i sintez
ă
a crea
ţ
iei, omul, pozi
ţ
ia sa fa
ţă
de Dumnezeu, condi
ţ
iona de la bun început îns
ăş
iînaintarea crea
ţ
iei spre comuniunea cu Dumnezeu, prin care aceasta s-ar fi înve
ş
nicit. Dar omul s-ami
ş
cat, spune sfântul Maxim, “contrar firii
ş
i f
ă
r
ă
de minte, în jurul celor de sub el, peste care a fost pus de Dumnezeu s
ă
st
ă
pâneasc
ă
, abuzând de puterea natural
ă
dat
ă
lui prin crea
ţ
ie spre unirea celor
6
Cf. sf. Maxim,
Ambigua
, 7j, PSB 80, p. 95 (toate textele maximiene vor fi preluate dup
ă
aceast
ă
edi
ţ
ie). Cf.
Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie
, întocmit de o echip
ă
de cre
ş
tini ortodoc
ş
i, Harisma, 1992, p. 32.
7
Sfântul Maxim,
71, p. 93. Cf. sfântul Atanasie,
42, p. 38.
8
Nikolai Berdiaev,
Sensul
Crea
ţ
iei. Încercare de îndrept
ăţ
ire a omului
, Humanitas, Bucure
ş
ti, 1992, p. 24.
9
Hubert Reevs,
R
ă
bdare în azur. Evolu
ţ
ia cosmic
ă
, Humanitas, 1993, p. 170. Cf. Dumitru St
ă
niloae,
Iisus Hristos – lumina lumii
ş
i îndumnezeitorul omului
, Anastasia, 1993, pp. 5-6,
ş
i PSB 80, n. 84, p. 107. P
ă
rinteleSt
ă
niloae arat
ă
ş
i un risc implicat de principiul antropic – “în faptul c
ă
cuvintele
ş
i lucrurile create
ş
i folosite deDumnezeu sunt potrivite omului
ş
i sunt în
ţ
elese de om, st
ă
primejdia de a fi luate de om ca produse de o natur
ă
cu a lui, nu de Dumnezeu” (PSB 80, n. 132, p. 127). Cu alte cuvinte, exist
ă
posibilitatea ca omul s
ă
nu-l mai afle pe Dumnezeu cel transcendent în aceast
ă
conformitate a cosmosului cu el.
desp
ă
r
ţ
ite, ca mai mult s
ă
le despart
ă
pe cele unite”
10
. În felul acesta, nu numai c
ă
s-a primejduit pesine, mi
ş
cându-se neatent spre inexisten
ţă
, dar a
ş
i “desf
ă
cut prin neascultare primele legi ale firii înduh”, caracterizate prin elasticitate
ş
i transparen
ţă
, introducând un principiu haotic în ordineaoriginar
ă
a crea
ţ
iei, ira
ţ
ionalitate, automatism
ş
i inflexibilitate. Potrivit principiilor dinamicii, oricemi
ş
care, într-un sistem ordonat închis, cum este universul, produce inevitabil dezordine; în cazulcosmosului ie
ş
it din starea paradisiac
ă
, numai Dumnezeu, prin pronia sa atotsus
ţ
in
ă
toare, men
ţ
ine – spre uimirea omului de
ş
tiin
ţă
contemporan, for
ţ
at astfel s
ă
vorbeasc
ă
despre o
metarealitate
, de oordine transcendent
ă
cosmosului – sistemul în existen
ţă
ş
i coeren
ţă
.C
ă
derea eviden
ţ
iaz
ă
paradoxal în
ă
l
ţ
imea omului: el poate schimba legile crea
ţ
iei, domin
ă
prinvoin
ţă
universul. Condi
ţ
ia sa e demiurgic
ă
, îns
ă
, departe de preo
ţ
ia cu care era dator fa
ţă
de crea
ţ
ie(Facere 2, 15), omul e numai
imitator infidel
(Petre
Ţ
u
ţ
ea), pentru c
ă
nu respect
ă
ra
ţ
iunile lucrurilor
11
.Îns
ă
crea
ţ
ia, supus
ă
f
ă
r
ă
voie – cum spune sfântul Pavel –
de
ş
ert
ă
ciunii
(Romani 8, 20), adic
ă
fiindgolit
ă
de energiile dumnezeie
ş
ti pân
ă
la limita subzisten
ţ
ei, l-a pedepsit (în fond, acesta e
blestemul
biblic) pe cel ce a introdus noua stare de lucruri, nemairecunoscându-i pozi
ţ
ia în interiorul ei
ş
idemnitatea:
“ie
ş
ind Adam din rai, toat
ă
crea
ţ
ia adus
ă
de Dumnezeu la existen
ţă
din cele ce nu sunt – observ
ă
sfântul Simeon Noul Teolog – v
ă
zându-l, n-a mai voit s
ă
se supun
ă
neascult
ă
torului”. Îns
ă
Dumnezeu, „cunoscând mai înaintevia
ţ
a
ş
i refacerea lui din na
ş
terea din nou, prin na
ş
terea Fiului lui Dumnezeu, înfrâneaz
ă
toate [f
ă
pturile] cu puterea, cu mila
ş
i cu bun
ă
tatea sa,
ş
i opre
ş
te pornirea tuturor f
ă
pturilor
ş
i le supune îndat
ă
omului pe toate, ca
ş
iînainte. El voie
ş
te ca zidirea s
ă
slujeasc
ă
omului, pentru care a fost creat
ă
, de
ş
i s-a f
ă
cut stric
ă
cioas
ă
[s-a corupt] pentru omul stric
ă
cios. C
ă
ci voie
ş
te ca atunci când acesta se va înnoi iar
ăş
i
ş
i se va face duhovnicesc,nestric
ă
cios
ş
i nemuritor, eliberându-se
ş
i ea de robia stric
ă
ciunii, s
ă
se reînnoiasc
ă
împreun
ă
cu el
ş
i s
ă
se fac
ă
nestric
ă
cioas
ă
ş
i duhovniceasc
ă
”
12
.
Pe linie paulin
ă
, sfântul Simeon se refer
ă
aici implicit la momentul în care umanitatea a primit dinnou, prin Noe, porunca de a st
ă
pâni. Dar, dac
ă
sfântul prive
ş
te în perspectiva lui Hristos acestmoment, Scriptura noteaz
ă
deosebirea fundamental
ă
dintre cele dou
ă
porunci (Facere 1, 28
ş
i 9, 1-2):în cazul celei dintâi, domnia omului în crea
ţ
ie este de ordin duhovnicesc – prin statura lui, de chip allui Dumnezeu
ş
i de inel al crea
ţ
iei v
ă
zute
ş
i nev
ă
zute,...............................................................................p. 92............................................................................el era solidar cu toate
ş
i punctul de convergen
ţă
al tuturor, exercitându-
ş
i st
ă
pânirea prin „lucrarea
ş
i p
ă
zirea” lumii (Facere 2, 15). În al doilea caz, omul, “singurul r
ă
t
ă
cit din crea
ţ
ie” (sfântul Atanasiecel Mare), era evident exterior acesteia
ş
i tiran pentru ea – “groaz
ă
ş
i fric
ă
de voi aib
ă
toate fiarele p
ă
mântului”.Din nefericire, omenirea nu a întrez
ă
rit finalitatea înnoirii poruncii
ş
i a ales calea domin
ă
rii crea
ţ
iei prin for
ţ
a tehnologiei, cum în
ţ
elegem din istoria turnului Babel. Mai ciudat e c
ă
teologia apusean
ă
ş
i,în special, apologeticele moderne, sensibile la muta
ţ
ia culturii
ş
i a mentalit
ăţ
ilor, au fundamentatexploatarea industrial
ă
a p
ă
mântului nu pe a doua porunc
ă
(momentul Noe), cum era firesc, ci pe prima, determinând ast
ă
zi o re
ţ
inere a teologilor ecologi
ş
ti fa
ţă
de textul cunoscut sub numele
dominium terrae
(Facere 1, 28). Aceast
ă
confuzie, aparent neînsemnat
ă
, este îns
ă
una din principalelecauze ale crizei ecologice, atribuind normalit
ăţ
ii ceea ce e propriu c
ă
derii. Poc
ă
in
ţ
a teologiei
ş
i asociet
ăţ
ii occidentale este, de aceea, cu totul justificat
ă
13
.Dincolo de toate acestea, crea
ţ
ia este p
ă
rta
şă
împreun
ă
cu omul la taina stric
ă
ciunii
ş
i la aceea aînnoirii, ceea ce pune înc
ă
o dat
ă
în eviden
ţă
strâns
ă
leg
ă
tura dintre om
ş
i cosmos. Esen
ţ
ial
ă
e îns
ă
realizarea unei drepte atitudini a omului fa
ţă
de crea
ţ
ie.
10
Sf. Maxim,
106a, p. 263.
11
Ibidem
, 93, pp. 239-240.
12
Sfântul Simeon Noul Teolog,
Întâia cuvântare moral
ă
, în
Filocalia
, vol. VI, Bucure
ş
ti, 1977, pp. 128-129.Cf. sf. Maxim, 46a, p. 162; sf. Atanasie,
Cuvânt împotriva elinilor
, 41, p. 78
.
13
Cf. Conseil Oecuménique des Eglises,
p. 276,
ş
i Conférence des Eglises Européenes,
Protéger l’environ-nement – Sauvegarder la création.
La Déclaration de Mühlheim des responsables pour les questions écologiquesdes Eglises européenes, II, 6.
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Doru Costache - Omul si lumea
this was one of my first "more serious" articles I've published (in Romanian), now revised and added with further information. it deals with what might be called patristic ecotheology, endeavouring to point out the ideological remedies of the anthropocentric mindset that brought us on the verge of disaster
2.1K
Reads
8
Readcasts
3
Embed Views
More From This User
Notes
Load more
