Cum sa te mantuiesti Cineva l-a intrebat pe avva Antonie, zicand: - Ce trebuie sa pazesc ca sa plac lui Dumnezeu?

Batranul i-a raspuns: - Pazeste aceste trei porunci: oriunde vei merge sa-L ai totdeauna pe Dumnezeu inainte, orice vei face sa ai marturie din Sfintele Scripturi si ori in ce loc vei sedea sa nu te misti degraba. Daca pazesti aceste trei porunci te vei mantui. Rusinea alunga patimile Trecand Efrem pe cale, din indemnare oarecare a venit o pacatoasa, cu magulire sa-l traga spre impreunare urata, iar de nu, macar sa-l porneasca spre manie, ca niciodata nu-l vazuse cineva manios. Si a zis ei: - Vino dupa mine! Si apropiindu-se la un loc intru care era mult norod, a zis ei: - In locul acesta vino precum ai voit. Iar aceea vazand norodul, a zis lui: - Cum putem aceasta sa facem, atata norod stand si nu ne rusinam? Iar el a zis catre dansa: - Daca de oameni ne rusinam, cu mult mai vartos trebuie sa ne rusinam de Dumnezeu, care vadeste cele acunse ale intunericului. Iar ea rusinandu-se, s-a dus fara de isprava. Modelul unui preot de tara Se povesteste despre un preot foarte cunoscut pentru milostenia sa. Intr-o zi geroasa de iarna, un boier se duse sa-i faca o vizita. Intrand in casa, boierul ramase uimit de ceea ce vazu in camera de primire a preotului. Mobila era foarte simpla si putina de tot, iar peretii erau simplu varuiti si fara tablouri sau covoare. Boierul, intru uimirea lui, il intreba pe preot: - Parinte, ce este saracia aceasta din odaie ? Cu multa dragoste, parintele ii raspunse, zicand: - Pai, cand intru iarna in casa, peretii nu mi se plang niciodata ca nu au podoabe pe ei sau ca le este frig. Saracii insa, care intra pe poarta casei mele, primesc intotdeauna cate o mancare calda si cate o haina, care ii poate apara de frig. Lacomia Trei oameni treceau printr-o padure. Aici au gasit o comoara... Flamanzind, au hotarat sa mearga cel mai tanar sa aduca bucate. Pe drum, acesta isi zicea in sine: "Ce bine ar fi sa fie comoara a mea intreaga. Stiu ce voi face. Voi otravi mancarea. Le voi da lor. Eu voi spune ca deja am mancat. Ei vor muri si banii vor fi ai mei. Cei doi tovarasi, ramasi in padure, se sfatuira: "Daca ne-am putea scapa de copilandrul acesta, am imparti numai in doua comoara. Hai sa-l omoram, cand se intoarce. Cand s-a intors, l-au ucis; apoi au mancat din mancarea otravita si au murit.

Cand va fi sfarsitul lumii? Monahul Galaction Ilie, fratele staretului Cleopa, a intalnit candva in padure un pustnic sfant si l-a intrebat: "- Spune-mi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii?" Cuviosul, oftand, i-a raspuns: " - Stii cand parinte Galaction? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin". Dumnezeu este pretutindeni Avva Dulas, ucenicul avvei Visarion, zicea: "Mergand noi odata pe tarmul marii, am insetat si i-am zis avvei Visarion: Avva, mi-e tare sete. Batranul a facut o rugaciune si-mi zice: Bea din mare. Apa s-a indulcit si am baut. Apoi am luat si intr-un vas, ca nu cumva sa-mi fie sete mai tarziu. Batranul insa m-a vazut si mi-a zis: De ce-ai pus apa in vas?. Eu zic: Iarta-ma, ca sa nu-mi fie sete mai tarziu. El mi-a raspuns: Dumnezeu nu este doar aici, ci pretutindeni". De cine atarna poruncile lui Hristos Avva Ioan cel Pitic spunea: "Nu se poate zidi o casa de sus in jos, ci de la temelie catre acoperis". Cand a fost intrebat: "Ce inseamna aceasta?". El a raspuns: "Temelia este aproapele, pe care trebuie sa-l castig si sa-i fiu de folos mai intai. De el atarna toate poruncile lui Hristos". Focul si apa Un credincios veni la cuviosul Pimen si-l intreba: - Parinte, cum sa fac sa scap de gandurile cele rele care navalesc de multe ori asupra mea? Uitandu-se cu blandete la el, parintele Pimen i-a spus: - Esti asemenea omului care are foc in stanga si apa in dreapta. Daca-l arde focul, ia apa din vas si-l potoleste sau il stinge de tot... - Ce inseamna aceasta, parinte? l-a intrebat omul credincios. - Focul din stanga inchipuieste gandurile cele rele pe care vrasmasul le arunca in inima omului precum ai arunca niste scantei intr-o casa spre a lua foc, iar apa din dreapta este rugaciunea catre Dumnezeu, care se varsa asupra focului pacatelor, il stinge si il goneste, i-a spus lui, cuviosul Pimen. Izbavirea de gandurile rele Un frate l-a intrebat pe duhovnicul sau cum sa se izbaveasca de gandurile rele. Acesta i-a raspuns: "Cand mama vrea sa intarce pruncul, isi freaca sanul cu ierburi amare, iar cand pruncul vrea sa suga dupa obicei, el se departeaza din pricina amaraciunii. Adauga si tu peste tine o iarba amara". Atunci fratele l-a intrebat: "Care este aceasta iarba amara pe care trebuie sa o iau?" Duhovnicul i-a raspuns: "E aducerea-aminte de moarte si de pedepsele viitoare". Cand omul vrea razbunare Un calugar, pe care il jignise un frate, se duse la staretul manastirii si-i zise: - Fratele m-a ofensat si vreau sa ma razbun. Staretul ii raspunse:

- Nu face aceasta, fiule, ci lasa razbunarea in seama lui Dumnezeu. Calugarul replica: - Nu ma voi linisti pana ce nu ma voi razbuna asupra lui. Atunci staretul zise impreuna cu el o rugaciune, la sfarsitul careia a adaugat urmatoarele: - Doamne, nu mai este nevoie sa Te gandesti la noi, caci ne vom razbuna singuri. Calugarul, auzind aceste cuvinte, cazu in genunchi si exclama: - Cearta cu fratele meu s-a sfarsit; eu il iert si Te rog si pe Tine, Doamne, iarta-ma pentru intentia pacatoasa de a ma razbuna. Cel curat are puterea de a stapani toate Vorbesc parintii despre unul dintre ucenicii lui Avva Pavel care, trimis fiind spre a culege niste ierburi din jurul manastirii, pe unde isi avea culcusul si o leoaica, ar fi spus batranului: - Dar daca vine leoaica ? Avva Pavel, vazand simplitatea ucenicului, i-a incercat si ascultarea, zicand: - Leag-o si adu-mi-o ! Ucenicul a plecat spre a culege ierburile cele de trebuinta, iar in timp ce facea aceasta, leoaica s-a apropiat de locul acela. Vazand-o el, fara a se speria catusi de putin, s-a ridicat si s-a indreptat spre ea, pentru a o lega. Speriat de increderea ucenicului, animalul a fugit. Vazand el ca leoaica fuge, i-a spus: - Stai ! Parintele meu a poruncit sa te leg si sa te duc la el ! In acel moment, pentru curatia ucenicului, ca si cum i-ar fi inteles cuvantul, leoaica s-a oprit. Ucenicul a legat-o si a dus-o la Avva Pavel. Avva Pavel s-a bucurat mult de ascultarea si curatia ucenicului sau dar, nevrand ca ucenicul sa se mandreasca si sa se sminteasca, i-a strigat: - Vai mie, ce fiara turbata mi-ai adus, alung-o ! Adevarata dragoste Intr-o manastire, un batran duhovnic era bolnav. Un monah i-a adus un strugure pe care batranul l-a daruit unui alt frate. Acesta a intalnit un alt calugar caruia i-a daruit strugurele. Gestul de dragoste a fost continuat pana cand strugurele a facut ocolul intregii manastiri. Ultimul calugar care a primit strugurele s-a dus sa-l daruiasca batranului. Acesta, profund emotionat, a tras concluzia ca dragostea dumnezeiasca este prezenta in ucenicii sai. Ascultarea Odata, o persoana a venit la avva Sisoe, ca sa se calugareasca. Batranul l-a intrebat daca are pe cineva in lume. El a zis: "Am un fiu. Batranul ii zice: "Du-te, arunca-l in fluviu si atunci o sa te faci calugar. Acela s-a dus sa-l arunce, dar batranul a trimis pe un frate sa-l impiedice. Fratele ii zice: "Gata, potoleste-te, ce faci?. El raspunde: "Avva mi-a spus sa-l arunc. Fratele ii zice: "Da, dar pe urma a spus sa nu-l mai arunci. Asadar, a lasat copilul, s-a intors la batran si a devenit un calugar iscusit datorita ascultarii sale. Asceza si lupta cu ispitele Un staret intra odata in chilia unui calugar care, din cauza ispitelor, a suferit mult post si privegheri, asa ca trupul ii era ca o umbra. Staretul ii vorbi prieteneste calugarului:

- Frate, prin sarguinta ta proprie nu vei putea scapa de ispitele diavolului. Roaga-te Bunului Dumnezeu sa-ti daruiasca binefacatorul Sau har, intareste-ti trupul tau prin mancare, recreeaza-te noaptea prin somn si nu te mai chinui cu lucrul prea strict. Staretul ii spuse in continuare: - Trupul nostru este ca si o haina. Daca o ingrijim, putem sa o pastram, vreme indelungata, iar daca nu o ingrijim in scurt timp, va fi rupta, murdara si va trebui sa o aruncam. Fratele bolnav urma sfatul bun al staretului si isi intari trupul si sufletul. Nu fapta, cat nevointa "Zis-a un batran: este un om care mananca mult si inca nu se satura si este altul care mananca putin si se satura. Deci, cel ce mananca mult si inca i-ar mai trebui, are mai mare plata decat cel care mananca putin si se satura." Neinsusirea bunului gasit Odata, avva Agathon calatorea impreuna cu ucenicii sai. Unul dintre ei a gasit o pastaie verde pe drum si-i zice batranului: "Parinte, poruncesti sa o iau?". Batranul s-a uitat lung si cu mirare la el si-l intreaba: "Tu ai pus-o acolo?". "Nu", raspunde fratele. Batranul: "Atunci cum vrei sa iei ce n-ai pus?". Ateul si teologul Un oarecare om de stiinta care sustinea ca universul a aparut de la sine, ca e din vesnicie si ca din sine si-a luat forta de miscare si organizare, s-a dus in vizita la un teolog cu care era in disputa pe aceasta problema. A vazut pe un raft, un frumos glob pamantesc, lucrat artistic, cu orase, ape si relief, marcate prin lumini. L-a intrebat pe teolog: - Cine ti l-a lucrat? E foarte frumos! - Nimeni, i-a raspuns acesta. A aparut asa din senin, in biblioteca mea. - Cum nimeni? E o lucrare de artist! - Nu. A aparut asa, ca si universul despre care crezi dumneata ca a aparut de la sine. Cum sa ne cerem datoria Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Daca un frate are o mica datorie la mine, sa i-o cer?. Batranul ii spune: "Cere-i o singura data. Fratele intreaba: "Si ce fac daca nu izbutesc sa-mi alung gandul de la datorie?. Batranul ii zice: "Lasa gandul tau sa urle, dar nu-l supara pe frate. Dumnezeu, exista sau nu? Erau doi insi care discutau despre existenta sau neexistenta lui Dumnezeu. Unul spunea ca da, altul spunea ca ba. Si atunci unul din ei a propus un arbitru: Sa intrebam un copil. Sa vedem ce ne spune o minte inca in stare pura in fata existentei. Poate sa nu fie concludent ceea ce gandeste el, inca nedezvoltat, dar sa vedem totusi. Macar asa de curiozitate. Cel care nu credea l-a intrebat: - Copile, crezi in Dumnezeu? - Cred, a raspuns copilul. Mi-a spus mama ca El a facut totul si ca vede totul. - Dar poti tu sa-mi spui unde este Dumnezeu ? -Uite, ai de la mine un mar, daca-mi raspunzi.

- Nene, i-a raspuns copilul, iti dau eu doua mere, daca imi spui dumneata mie, unde nu este Dumnezeu! Sa nu petrecem mult in cadere Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe: Ce sa fac, avvo, ca am cazut? Ridica-te iar. M-am ridicat si am cazut iarasi. Ridica-te iar si iar. Pana cand? Pana cand vei fi luat sau in bine, sau in cadere. Ca in ce stare este gasit omul, in aceea si pleaca in lumea cealalta. Cele mari vin dupa cele mici La parintele Ilarion a venit un om sa ii ceara sfaturi duhovnicesti. Dupa ce au vorbit putin, omul a plecat, insa nu inainte de a-i spune femeii de la pangar: - Mare faima are parintele vostru, dar nu e bun de nimic. Tulburandu-se in sinea ei, femeia s-a dus la parintele: - Ce ati avut cu omul acela, ca doar v-a asteptat patru ore. De ce l-ati expediat asa de repede? - Soro, in cinci minute mi-a dat doua citate din duhovnicii contemporani si trei din Sfintii Parinti. El este genul de om care face colectie de invataturi duhovnicesti, insa nu pentru a le urma, ci pentru a se lauda cu ele, pentru a se fali cu intelepciunea sa. Cum l-am intrebat daca a citit un anumit cuvant despre smerenie, s-a suparat, spunandu-mi ca despre smerenie ar trebui sa vorbesc cu incepatorii. Cu el ar trebui sa discut lucruri mai inalte despre rugaciunea neincetata sau despre energiile necreate. Si cand i-am spus ca multi vorbesc si scriu despre energiile necreate si despre vederea luminii dumnezeiesti, dar putini vor sa duca o viata de nevointa, a plecat. Incercarea credintei Avva Agathon a venit candva sa vanda cateva lucruri si a dat peste un schilod la marginea drumului. Schilodul il intreaba: "Unde mergi?". Avva raspunde: "In oras, ca sa vand marfa". Acela zice: "Fa-ti mila si ia-ma cu tine". Batranul l-a luat in spinare si l-a dus in oras. Acela i-a zis: "Unde-ti vinzi marfa, acolo sa ma pui jos". Si a facut intocmai. Dupa ce vindea cate un cos, schilodul intreba: "Cu cat l-ai dat?". Si el ii spunea cu cat. Atunci schilodul ii cerea: "Cumpara-mi o placinta". Si-i cumpara. Apoi mai vindea un cos. Si acela intreba: "Cu cat l-ai dat?". Si-i spunea: "Atat". "Cumpara-mi cutare". Si batranul ii cumpara. Dupa ce si-a vandut toata marfa si vroia sa plece, schilodul il intreaba: "Pleci?". El zice: "Da". Celalalt: "Mai milostiveste-te o data si du-ma in locul in care m-ai gasit". Si luandu-l iar in spinare, l-a carat in locul de unde-l luase. La sfarsit, acela ii zice: "Binecuvantat esti, Agathon, de Dumnezeu in cer si pe pamant. Dar cand si-a ridicat batranul ochii n-a mai vazut pe nimeni. Fusese un inger al Domnului, care venise sa-l puna la incercare. Cum sunt oamenii Un ucenic si-a intrebat batranul dascal: Cate feluri de oameni sunt?

Batranul i-a spus: Sunt patru soiuri de oameni: Cei care stiu si stiu ca stiu. Acestia sunt invatatii. Cei care stiu, dar nu stiu ca stiu. Acestia sunt visatorii si trebuiesc treziti. Cei care nu stiu si stiu ca nu stiu. Ei trebuie ajutati sa invete. Cei care nu stiu si nu stiu ca nu stiu. Acestia sunt neghiobii, pentru care nu mai e mare lucru de facut. Indrazneala Avva Petru, ucenicul avvei Lot, a zis: Odata, pe cand avva Agathon se afla in chilie, a venit la dansul un frate si l-a intrebat: "Vreau sa locuiesc impreuna cu fratii. Spune-mi, dar, ce trebuie sa fac ca sa locuiesc impreuna cu ei?". Batranul ii zice: "Fii strain fata de ei in toate zilele vietii tale, ca in prima zi in care i-ai cunoscut, si nu le vorbi cu indrazneala". Avva Macarie intreaba: "Ce inseamna indrazneala?". Batranul raspunde: "Indrazneala este ca o arsita mare. Cand se iveste, toti fug din fata ei; si strica rodul pomilor. Zice avva Macarie: "Atat de rea este indrazneala?". Avva Agathon: "Nu exista patima mai rea decat indrazneala. Din ea se nasc toate celelalte patimi. Se cuvine, asadar, ca lucratorul (calugarul) sa nu aiba indrazneala, nici macar atunci cand sta singur in chilie. Intr-adevar, stiu un frate care a locuit multa vreme intr-o chilie unde avea un patut. Si el zicea: M-am mutat din chilia mea fara sa stiu ca aveam un patut; am aflat de la altcineva. Iata un adevarat lucrator si luptator!". Vedeniile "Un frate l-a intrebat pe Sfantul Pahomie (286-346): "Spune-ne ce vezi in vedeniile tale?". Acesta i-a raspuns: "Pacatosul de mine, nu-i cer lui Dumnezeu sa am vedenii. O mare vedenie este sa vezi un om curat si smerit. Cu adevarat, ce vedenie poate fi mai mare decat sa-L vezi pe Dumnezeu cel nevazut intr-un om vazut, templu al lui Dumnezeu!" Urechile cele mantuite Mai inainte, circula printre crestinii cei din partea de rasarit a lumii o istorioara morala, plina de inteles pentru noi, crestinii. Se spune ca un om cu viata aleasa, ajungand in Rai, a vazut intre altele si o gramada de urechi stranse la un loc. Mirandu-se nespus, a intrebat pe Stapanul locului: - Ce inseamna aceasta gramada de urechi ? - Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie cuvantul lui Dumnezeu, dar nu l-au implinit in viata lor. Urechile care au ascultat, iata s-au mantuit si au ajuns in rai, dar stapanii urechilor se chinuiesc in iad. "Nu cei ce aud Legea sunt drepti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc Legea vor fi indreptati." (Romani 2, 13) Minciuna ne fereste de multe alte pacate Avva Agathon l-a intrebat, odata, pe avva Alonios: - Cum sa-mi stapanesc limba, ca sa nu mai spuna minciuni. Avva Alonios i-a raspuns: - Daca nu vei spune minciuni, multe pacate ai sa faci.

- Cum adica? - intreba celalalt. Batranul ii zice: - Doi oameni au omorat in fata ta, si unul dintre dansii a fugit in chilia ta. Dregatorul il cauta si te intreaba: "In fata ta s-au intamplat acestea?" Daca nu minti, il trimiti pe om la moarte. Mai bine-l lasi in fata lui Dumnezeu, cu mainile dezlegate, caci El le stie pe toate. Importanta duhovnicului O persoana a primit vreme indelungata sfaturi de la duhovnicul ei. Le primea si implinea cu bucurie. La un moment dat, duhovnicul a intrebat-o: - Te simti altfel decat inainte de a veni la mine? Persoana a raspuns: - Inainte de a ajunge la tine, am fost un pacatos care alerga dupa pacate, acum sunt un pacatos care fuge de pacate. Facerea de bine Un frate l-a vazut pe avva Nistheroos imbracat cu doua tunici si l-a intrebat: Daca vine un sarac si-ti cere o haina, pe care i-o dai?". El a raspuns: "Pe cea mai buna". Fratele zice: "Si daca vine si altul sa-ti ceara, lui ce-i dai?". Batranul zice: "Jumatate din cealalta. Fratele zice: "Daca vine si al treilea sa-ti ceara, ce-i dai?". El zice: "Rup din ce-a ramas si-i dau jumatate, iar cu restul imi acopar soldurile. Celalalt zice: Si daca cineva iti cere si bucata aceasta?. Batranul zice: "I-o dau si ma ascund undeva, pana cand Dumnezeu imi trimite cu ce sa ma acopar, caci eu nu cer de la nimeni alta. Smerenia Un batran a petrecut 70 de saptamani mancand o data la sapte zile. Se ruga lui Dumnezeu pentru un cuvant din Scriptura. Cerea sa-i descopere intelesul acelui cuvant. Pentru ca Dumnezeu nu i-a implinit cererea, si-a zis intru sine: "Desi am facut osteneala, nu am castigat nimic. Voi merge la un frate si-l voi intreba". Si indata ce a iesit din chilia sa, dorind sa plece, a fost trimis ingerul Domnului catre el si i-a grait: "70 de saptamani ai postit si nu s-a apropiat rugaciunea ta catre Dumnezeu. Iar cand te-ai smerit pe tine a merge la fratele tau si a-l intreba, am fost trimis sa-ti vestesc tie cuvantul". Dupa ce l-a vestit, a plecat de la dansul. Smerenia Odata, Cuviosul Antonie a vazut toate cursele vrajmasului ca o mreaja intinsa pe pamant si, suspinand, a zis: "Oare cine poate scapa de ele?" Si a auzit un glas zicand: "Smerenia". Altadata, diavolul ii spune Cuviosului Macarie cel Mare: "Multa sila imi faci Macarie, si n-am nici o putere asupra ta. Caci iata, orice faci tu, fac si eu: postesti tu, dar si eu nu mananc deloc; tu priveghezi, dar eu nu dorm nicidecum; numai cu un lucru ma biruiesti tu". Si l-a intrebat Ava Macarie, care este acel lucru; si i-a raspuns diavolul: "Smerenia ta, din cauza ei nu am nici o putere asupra ta". Firea celui stapanit de invidie Odata, un imparat a voit sa ispiteasca firea celui invidios. I-a chemat la el pe un invidios si pe un iubitor de bani si le-a zis: "Poruncesc sa cereti de la mine orice veti voi si eu va voi da

cu placere. Dar sa stiti ca celui ce va cere in urma, ii voi da indoit cat va cere cel dintai. Hai, cine cere intai?" Vazand imparatul ca se cearta multa vreme nevoind nici unul sa ceara intai, a poruncit invidiosului sa ceara primul. Acesta, atunci, de necaz ca va lua celalalt indoit, a cerut sa i se scoata un ochi, ca celuilalt sa i se scoata amandoi. Aceasta este firea celui stapanit de invidie. Drumul lui Dumnezeu Odata, avva Ammonas a vrut sa treaca fluviul, dar gasind corabia in reparatie, s-a asezat langa ea. A venit o alta luntre si i-a trecut pe toti cei care se aflau pe mal. Fratii il imbie: "Vino si tu, avva, sa treci cu noi!". Dar el zice: "Eu nu ma urc decat in corabia pentru toata lumea". Avea cu el un snop de ramuri de palmier si s-a asezat sa impleteasca funie si s-o despleteasca, pana cand s-a dres corabia. Si atunci a trecut. Fratii i s-au inchinat si l-au intrebat: "De ce-ai facut aceasta?". Batranul zice: "Ca sa nu umblu tot timpul grabit de gandul meu, ci sa merg incet, cu randuiala, pe drumul lui Dumnezeu". Cand iubim nu mai numaram Demult, o mama avea opt copii, pe care ii hranea si-i imbraca din sudoarea fetei sale. Cineva a intrebat-o: "Cum reusesti, cum te descurci sa ingrijesti si sa hranesti opt copii?" Si mama, uitandu-se cu drag la ei, a raspuns: "Ii iubesc din adancul inimii mele". Altcineva a intrebat-o: "Cati copii zici ca imbraci si hranesti?" Si ea raspunse: "Domnule, daca-i iubesc, nu-i mai numar!". Gandurile rele Avva Olimpiu a zis: "Odata, a coborat la Sketis un preot al grecilor si a venit la chilia mea, ca sa doarma. Vazand felul de viata al calugarilor ma intreaba: "Voi, cu o asemenea viata ascetica, nu aveti nici o viziune de la Dumnezeul vostru?". Eu ii raspund: "Nu". Preotul imi zice: "Noi, cand celebram slujba pentru Dumnezeul nostru, el nu ne ascunde nimic, ci ne reveleaza toate misterele Sale. Iar voi, care va truditi atat, in privegheri, contemplatie si asceza, spuneti ca nu aveti nici o viziune? Atunci, intr-adevar, daca nu vedeti nimic, inseamna ca rele ganduri aveti in sufletele voastre, care va tin departe de Dumnezeu si, de aceea, nu va destainuie tainele Sale". Eu m-am dus si am spus batranilor cuvintele preotului, iar ei s-au mirat si mi-au raspuns ca asa este: gandurile necurate il tin departe pe Dumnezeu de om". Drumul lui Dumnezeu Odata, avva Ammonas a vrut sa treaca fluviul, dar gasind corabia in reparatie, s-a asezat langa ea. A venit o alta luntre si i-a trecut pe toti cei care se aflau pe mal. Fratii il imbie: "Vino si tu, avva, sa treci cu noi!". Dar el zice: "Eu nu ma urc decat in corabia pentru toata lumea". Avea cu el un snop de ramuri de palmier si s-a asezat sa impleteasca funie si s-o despleteasca, pana cand s-a dres corabia. Si atunci a trecut. Fratii i s-au inchinat si l-au intrebat: "De ce-ai facut aceasta?". Batranul zice: "Ca sa nu umblu tot timpul grabit de gandul meu, ci sa merg incet, cu randuiala, pe drumul lui Dumnezeu". Credinta crestina si musulmanii

Niste crestini au fost prinsi de catre musulmani si inchisi in temnita. Nevoind sa ii omoare, musulmanii cautau insa sa-i faca sa se lepede de credinta in Hristos si sa il recunoasca mai mare pe Mohamed. Crestinii insa mai bine preferau moartea, ca prin aceasta sa dobandeasca viata cea vesnica, decat sa castige viata aceasta de aici, in schimbul celei vesnice. Musulmanii veneau adesea la ei, spre a ii atrage la ratacirea lor. Intr-o zi, musulmanii au zis astfel: - Mohamed este adevaratul proroc, iar nu Hristos. Crestinii, ascultandu-le amageala, au raspuns: - Daca ati vedea doi oameni care se cearta pentru un camp, fiecare zicand cum ca este al lui, unul avand multi martori care adeveresc aceasta, iar celalalt nici unul, ce ati zice, al cui este campul? Musulmanii, nepricepand intentia lor, au raspuns: - Fara indoiala ca al celui cu multi martori. Crestinii au zis, apoi: - Drept ati raspuns. Asa este si cu Hristos si cu Mohamed al vostru. Hristos are multi martori: Prorocii din vechime, Moise si Ioan Botezatorul, pe care si voi il recunoasteti si care a dat marturie pentru El. Mohamed insa nu are ca marturisitor decat pe el insusi. Musulmanii au ramas rusinati si au mai incercat sa se apere astfel: - Credinta noastra e mai buna decat cea crestina, pentru ca vedeti si voi ca Dumnezeu ne-a dat noua izbanda asupra voastra, a crestinilor! Vedeti bine ca cele mai bogate pamanturi si imparatii din lume sunt ale noastre, si ca ele sunt si mai numeroase si mai intinse ca ale voastre! Atunci, crestinii au raspuns, zicand: - Daca asa ar fi, atunci idolatriile egipteana, babiloniana, elenistica, romana, si inchinarea la foc a persanilor ar fi adevaratele credinte, caci iata, odata toate aceste neamuri au fost stapanitoarele lumii! Este limpede pentru oricine ca victoria, bogatia si puterea voastra nu dovedesc si adevarul credintei voastre. Noi stim ca Dumnezeu uneori da biruinta crestinilor, iar alteori ingaduie sa fie subjugati ca sa-si vada mai bine pacatele si sa se curateasca de ele prin pocainta si credinta adevarata. Pocainta si doar apoi Impartasanie Imparatul bizantin Teodosie cel Mare, in anul 390, a pedepsit o rascoala din Tesalonic cu mai bine de sapte mii de executari. Printre cei pedepsiti cu moartea se afla insa si multi oameni de rand, nevinovati. La putina vreme dupa trista intamplare, imparatului a vrut sa ia parte la Sfanta Liturghie, spre a se impartasi cu Sfintele Taine In acea vreme slujea la Altar episcopul Ambrozie. Acesta, iesindu-i inainte, intristat inca de fapta cea cruda a imparatului, l-a oprit la usa bisericii si i-a zis: - La pacatul savarsit, vrei sa mai adaugi inca si un altul, indraznind sa te impartasesti in mod nedemn ? Imparatul incerca atunci sa il puna inainte pe Regele David, care si el cazuse intr-un mare pacat. Vazand cum incearca sa se scuze, Ambrozie ii zise imparatului Teodosie: - Urmeaza-i lui David in cainta, dupa cum i-ai urmat in pacat !

In acel moment, imparatul Teodosie a inteles greseala pe care era pe cale sa o implineasca. Cerand iertare episcopului, el renunta la gandul cu care venise la biserica, anume acela de a se impartasi. Din acel moment, pentru o anumita perioada, imparatul si-a lepadat toate podoabele, iar timp de mai bine de cateva luni de zile el nu a mai participat la adunarile credinciosilor, caindu-se inaintea poporului intreg. Abia dupa aceea, episcopul i-a dat dezlegare spre a se impartasi cu Sfintele Taine. Paza gurii Cativa frati de la Sketis s-au dus la avva Antonie. Ca sa ajunga la el, s-au urcat intr-o barca, unde au intalnit un batran care, si el, dorea sa mearga intr-acolo. Fratii insa nu-l cunosteau. Si, asezandu-se in barca, au prins a vorbi vorbe de-ale Parintilor si din Scriptura, precum si despre lucrul lor. Batranul tacea. In port, au vazut ca si batranul mergea la avva Antonie. Cum au sosit, avva Antonie le zice: "Frumoasa tovarasie ati gasit, pe batranul acesta!". Apoi ii zice si batranului: "Destoinici frati ai avut cu tine, avvo!". La care batranul raspunde: "Destoinici, destoinici, dar curtea lor n-are poarta si oricine vrea intra in grajd si dezleaga magarul!". Adica, vorbesc ce le vine la gura. Primirea celui eliberat de pacat Un frate a cazut intr-o ispita si, fiind alungat din manastire, s-a dus in munte la avva Antonie. Dupa ce fratele a ramas un timp, avva l-a trimis la manastirea de unde venise, dar cei din manastire l-au alungat. El s-a intors la avva Antonie, zicandu-i: "N-au vrut sa ma primeasca, parinte". Batranul l-a trimis inapoi, povatuindu-l sa le spuna acelora: "O corabie s-a sfaramat in valurile marii, a pierdut incarcatura si cu osteneala a scapat la uscat. Voi, insa, cele scapate la uscat vreti sa le aruncati in mare". Iar ei, auzind ca avva Antonie l-a trimis, l-au primit indata. Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin Ziceau despre un frate ca era ispitit catre blasfemie, dar se rusina sa spuna. Auzise de marii parinti, se pornea la ei, ca sa se marturiseasca, dar cand ajungea i se facea rusine. S-a dus de mai multe ori si la avva Pimen. Batranul isi dadea seama ca fratele e ros de ganduri si se intrista ca nu vorbeste. Intr-o zi, insa, petrecandu-l, i-a zis: "Iata, de atata timp vii la mine, ca sa-mi spui ce ganduri te framanta, si cum ajungi nu mai vrei sa mi le spui, ci de fiecare data pleci la fel de tulburat ca la sosire. Spune-mi, copile, ce-i cu tine?. Atunci el i-a zis: "Ma ispiteste demonul blasfemiei si mi-era rusine sa vorbesc. Dupa ce i-a povestit ce si cum, indata s-a simtit usurat. Batranul i-a zis: "Nu te framanta, copile. Ori de cate ori iti vine acest gand, spune-i: Nu e treaba mea. Blasfemia ta sa cada asupra ta, satana, sufletul meu nu vrea asa ceva. Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin. Si, dupa ce s-a vindecat, fratele a plecat. Rugaciunea pentru ucenic Intr-o zi, Sfantul Ioan Scaraul l-a trimis pe Moise, ucenicul sau, sa aduca pamant hranitor pentru gradina. Fara lene, Moise a facut ascultare, dar pe la amiaza, fiind foarte cald, s-a asezat la umbra unui bolovan si a adormit. In acest timp, Cuviosul Ioan statea in chilie si se ruga. Deodata i s-a aratat un barbat luminos care i-a spus: "Moise este in primejdie".

Atunci, Sfantul Ioan a inceput sa se roage fierbinte pentru Moise. Catre seara, ucenicul s-a intors de la lucru si staretul l-a intrebat: - Ti s-a intamplat ceva rau si neasteptat? - Parinte, daca nu erai tu, s-ar fi intamplat! - Cum asa? - De la caldura adormisem langa un bolovan mare. In somn te-am auzit strigandu-ma. M-am trezit si m-am ridicat. Atunci am vazut cum bolovanul s-a rostogolit peste locul unde dormeam. Daca nu ma strigai, muream. - Mare este Domnul!, a spus Sfantul Ioan. Apoi au laudat amandoi pe Dumnezeu. Asceza si lupta cu ispitele Un staret intra odata in chilia unui calugar care, din cauza ispitelor, a suferit mult post si privegheri, asa ca trupul ii era ca o umbra. Staretul ii vorbi prieteneste calugarului: - Frate, prin sarguinta ta proprie nu vei putea scapa de ispitele diavolului. Roaga-te Bunului Dumnezeu sa-ti daruiasca binefacatorul Sau har, intareste-ti trupul tau prin mancare, recreeaza-te noaptea prin somn si nu te mai chinui cu lucrul prea strict. Staretul ii spuse in continuare: - Trupul nostru este ca si o haina. Daca o ingrijim, putem sa o pastram, vreme indelungata, iar daca nu o ingrijim in scurt timp, va fi rupta, murdara si va trebui sa o aruncam. Fratele bolnav urma sfatul bun al staretului si isi intari trupul si sufletul. Purtarea lui Avva Pior Avva Pior obisnuia sa manance umbland. Cineva l-a intrebat: - De ce mananci asa? El a raspuns: - Nu vreau sa fac din mancare un lucru principal, ci unul secundar. Iar altuia, care i-a pus aceeasi intrebare, i-a zis: - Pentru ca sufletul meu sa nu simta nici o placere trupeasca. Rugaciunea superficiala Gheorghe l-a intrebat intr-o zi pe vecinul sau daca Il iubeste pe Dumnezeu. Vecinul a raspuns afirmativ. Gheorghe a continuat: - Te rogi din toata inima Lui? - Sigur, de fiecare data cand ma rog, sunt cu gandul numai la El, a marturisit vecinul. Atunci Gheorghe a spus: - Vecine, daca vei reusi sa rostesti "Tatal nostru fara sa te gandesti si la altceva, iti daruiesc calul meu. Pe la jumatatea rugaciunii, vecinul a grait: - Imi daruiesti si saua? - Nici calul, nici saua, pentru ca in loc sa fii cu luare aminte la rugaciune, te-ai gandit la cal. Cainta Un principe, cercetand intr-o zi pe cei din galera, i-a intrebat cu ce au gresit. Fiecare se scuza, zicand ca este nevinovat, numai unul raspunse ca ar fi meritat o pedeapsa cu mult mai mare. - Ei bine, zise principele, atunci locul tau nu este aici, raufacatorule, intre oamenii acestia de treaba. Pleaca de aici! Si indata il puse in libertate.

Asa face si Dumnezeu cu noi; El lasa in pacatele lor pe cei ce se scuza si iarta pe cei care se caiesc si isi recunosc pacatele. Osteneala este placuta Domnului Un batran pustnic era nevoit sa-si aduca apa necesara dintr-un loc indepartat. Intr-o zi, din cauza oboselii a cazut la pamant. - La ce sa ma mai chinuiesc atata cu caratul apei, isi zise batranul. Imi voi muta coliba la marginea raului si acolo voi locui. In timp ce spunea acestea, a auzit pe cineva venind dupa el, numarandu-i pasii. - Cine esti?, ii zise batranul. - Sunt ingerul trimis de Dumnezeu pentru a-i numara pasii si a te rasplati pentru osteneala ta. In urma celor vestite de inger, batranul s-a sculat si si-a mutat coliba si mai departe de apa. Cum scapam de poftele trupesti Un tanar, chinuit de poftele trupesti, l-a intrebat pe duhovnicul sau cum poate scapa de ele. Duhovnicul i-a spus: - Nu putem opri pasarea atunci cand zboara deasupra casei noastre, dar putem sa o oprim sa nu-si faca cuib acolo. Puterea tamaduitoare a rabdarii Povesteau parintii despre Avva Isidor, preotul din pustia Sketis: Daca cineva avea un frate slab, dispretuitor, certaret si vroia sa-l dea afara din chilie, Avva Isidor ii zicea: - Adu-l aici ! Si il lua Avva Isidor la chilia lui pe acel frate si, prin marea lui rabdare, il vindeca pe el de orice neputinta. Pilda unui episcop Un episcop, inainte sa treaca la cele vesnice, a chemat la sine pe staretul unei manastiri vestite. L-a invitat la masa, dar staretul, cand a vazut ca este servit cu carne de pasare, a spus: - Preasfintite, de cand am intrat in cinul monahal nu am mai mancat carne. Episcopul i-a raspuns: - Eu de cand am fost hirotonit, nu am lasat pe nimeni sa doarma atunci cand stiam ca nu este impacat cu semenii. - Va rog sa ma iertati, a spus staretul, viata dumneavoastra este cu mult superioara celei pe care eu o traiesc. Crestinul nu se lauda O familie de credinciosi nu se ducea la culcare fara sa-I multumeasca Domnului. Intr-o seara, unul din copii a fost biruit de somn si a adormit inainte de a-si face rugaciunea. Ceilalti copii i-au zis tatalui: - Vezi tata, fratele nostru doarme, iar noi ne rugam. Tatal le-a raspuns: - Dragii mei, mai bine dormiti decat sa va mandriti cu rugaciunea. Trupul este precum o haina Un calugar, fara sa tina seama de sfaturile duhovnicului sau, s-a nevoit peste masura, incat trupul ii era ca o umbra. A postit aspru, timp de mai multe zile. Duhovnicul sau, vazand starea la care a ajuns din cauza ispitelor, i-a spus:

- Trupul este precum o haina. Daca o ingrijim, o putem purta mai mult timp, iar daca ne batem joc de ea, se va rupe si va trebui sa o aruncam. Te rog sa-ti intaresti trupul prin mancare si rugaciune. Sa ne multumim cu ce avem Intr-o zi, un om ostenit de drum se aseza sub un copac sa se odihneasca. In timp ce se odihnea, a trecut pe langa el o trasura cu patru cai. Omul stiind cat mai are de mers, si-a spus in sinea lui: - De ce nu face Dumnezeu dreptate pe pamant! De ce acestuia i-a dat trasura cu patru cai, iar mie nu mi-a dat macar un cal? Dupa putin timp, a vazut un orb care ducea in spate un olog. Drumetul care era nelinistit, vazandu-i pe cei doi, a zis: - Multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatos. Lenea Un tanar a venit la invatatorul sau si l-a intrebat cum poate scapa de ispite. Invatatorul i-a spus: - Scapa de lene. Ia aminte la pasarea care nu poate fi prinsa atunci cand zboara, ci numai in momentul in care sta pe loc. Rugaciunea parintelui pentru ucenic Un pustnic avea un negustor care locuia intr-un sat. Si s-a intamplat ca acesta sa nu vina mai multe zile la pustnic. Pustnicului ii lipseau atat cele necesare pentru munca, cat si cele necesare pentru hrana. Atunci i-a zis ucenicului: du-te in sat. Ucenicul i-a raspuns: voi face ceea ce-mi poruncesti parinte. Fratele insa avea frica de a merge in sat, pentru a nu cadea in ispita, dar pentru a-l asculta pe parintele s-a dus. Batranul i-a zis: eu am incredere in Dumnezeul Parintilor nostri ca te va ocroti de toate ispitele. Dupa ce s-a rugat, i-a dat drumul. Ajuns in sat fratele a intrebat unde sta negustorul batranului. Cand a gasit casa si a batut la usa, din intamplare era acasa numai fata negustorului. Ea a deschis usa, iar fratele a intrebat: - De ce a intarziat negustorul? Ea l-a poftit sa intre in casa, incercand chiar sa-l traga inauntru. El nu voia, iar ea il tragea cu putere, intelegand ca-l trage cu gand pacatos, si ca i se tulbura simtirile, a suspinat si a strigat catre Dumnezeu: Doamne, pentru rugaciunile parintelui meu, scapa-ma in ceasul acesta! Abia zicand acestea s-a aflat pe malul fluviului, aproape de sihastria lui. Si asa s-a intors nepangarit la parintele sau. Ascultarea Odata, o persoana a venit la avva Sisoe, ca sa se calugareasca. Batranul l-a intrebat daca are pe cineva in lume. El a zis: "Am un fiu. Batranul ii zice: "Du-te, arunca-l in fluviu si atunci o sa te faci calugar. Acela s-a dus sa-l arunce, dar batranul a trimis pe un frate sa-l impiedice. Fratele ii zice: "Gata, potoleste-te, ce faci?. El raspunde: "Avva mi-a spus sa-l arunc. Fratele ii zice: "Da, dar pe urma a spus sa nu-l mai arunci. Asadar, a lasat copilul, s-a intors la batran si a devenit un calugar iscusit datorita ascultarii sale. Diavolul iubeste barfa Avva Casian mai povestea despre un alt batran din pustie ca l-a rugat pe Dumnezeu sa i se dea har, in asa fel incat sa nu dormiteze niciodata cand are loc vreo convorbire duhovniceasca; si, dimpotriva, daca cineva se apuca sa barfeasca ori sa spuna fleacuri, sa adoarma pe loc, pentru ca urechile sale sa nu guste un asemenea venin. Zicea: "Diavolul

atata la vorbarie goala si lupta impotriva invataturilor duhovnicesti, dand urmatorul exemplu: "Odata, cand spuneam unor frati lucruri folositoare, acestia au cazut intr-un somn atat de adanc, incat nici genele nu si le miscau. Vrand sa arat ca la mijloc este lucrarea demonului, am inceput sa povestesc fleacuri, indata fratii s-au inveselit si s-au trezit. Eu am suspinat si le-am zis: "Cat timp am vorbit despre lucruri ceresti, ochii vostri, ai tuturor, au fost cuprinsi de somn, dar indata ce am inceput sa spun fleacuri, toti v-ati trezit cu mare graba". Recunoasteti, asadar, fratilor, lucrarea demonului si fiti atenti si paziti-va sa nu mai adormiti cand faceti sau ascultati ceva duhovnicesc. Fara Dumnezeu nu exista cinste Un bogat credincios pleaca in pelerinaj intr-o tara straina. Ajunge la un hotel si achita plata pentru cele cateva zile pe care le avea de petrecut acolo. Intrebat de receptioner daca doreste chitanta, acesta a raspuns: - Nu nu este nevoie, vede Dumnezeu. In urma acestui raspuns receptionerul l-a intrebat: - Credeti in Dumnezeu? - Sigur, dumneavoastra?, a spus bogatul. - Nu, eu nu cred a raspuspuns receptionerul. - Atunci, va rog sa-mi dati chitanta, a zis bogatul. Moartea fata de lume Un monah locuia intr-o pestera din pustiu. Rudele sale dupa trup au venit la el si i-au zis: - Tatal tau este foarte bolnav, pe moarte, du-te sa-l mostenesti. Acesta le-a raspuns: - Eu am murit inaintea lui fata de lume. Un mort nu mosteneste un viu. Cum sa ne ferim de pacate Trei batrani s-au dus la avva Sisoe, caci auzisera despre el. Primul ii zice: "Parinte, cum pot sa scap de raul de foc?. Dar el nu i-a raspuns. Al doilea ii spune: "Parinte, cum pot sa scap de scrasnirea dintilor si de viermele neadormit?. Al treilea graieste: "Parinte, ce sa fac, amintirea intunericului din afara ma omoara?. Batranul le-a raspuns: "Eu nu ma gandesc la nici unul din aceste lucruri. Lui Dumnezeu ii place sa fie milostiv si eu sper sa-i fie mila si de mine. Auzind asemenea cuvinte, batranii au plecat intristati, dar batranul n-a vrut sa-i lase asa, i-a intors din drum si le-a zis: "Fericiti sunteti, fratilor, va invidiez. Primul a vorbit despre raul de foc, al doilea, despre tartar, al treilea, despre intuneric. Daca mintea voastra tine intr-insa astfel de ganduri, este cu neputinta sa faceti pacate. Dar ce voi face eu, batran cu inima impietrita, care nu vreau sa stiu macar ca exista o pedeapsa pentru oameni si de aceea pacatuiesc in fiecare ceas?. Aceia s-au inchinat inaintea lui si au zis: "Cum am auzit, asa am vazut. Facerea de bine Un frate l-a vazut pe avva Nistheroos imbracat cu doua tunici si l-a intrebat: Daca vine un sarac si-ti cere o haina, pe care i-o dai?". El a raspuns: "Pe cea mai buna". Fratele zice: "Si daca vine si altul sa-ti ceara, lui ce-i dai?". Batranul zice: "Jumatate din cealalta. Fratele zice: "Daca vine si al treilea sa-ti ceara, ce-i dai?". El zice: "Rup din ce-a ramas si-i dau jumatate, iar cu restul imi acopar soldurile. Celalalt zice: Si daca cineva iti cere si bucata aceasta?. Batranul zice: "I-o dau si ma ascund undeva, pana cand Dumnezeu imi trimite cu ce sa ma acopar, caci eu nu cer de la nimeni alta. Afaceri in mod duhovnicesc

Unii au povestit ca, odata, avva Pimen si fratii sai lucrau fitile de lampa, dar nu sporeau, fiindca nu aveau cu ce sa cumpere in. Un prieten de-al lor i-a povestit unui negustor de incredere cum stateau lucrurile, dar avva Pimen nu voia sa ia nimic de la nimeni, ca sa nu aiba necazuri. Negustorul insa, vrand sa-l ajute pe batran, prefacandu-se ca are nevoie de fitile, si-a adus camila si le-a luat. Cand fratele a venit la avva Pimen si a auzit ce facuse negustorul, a spus, ca sa-l laude: - La drept vorbind, avva, el nu le-a luat fiindca avea nevoie, ci ca sa ne ajute. Auzind avva Pimen ca-i luase fitilele, fara sa aiba nevoie, i-a zis fratelui: - Du-te, plateste o camila si adu-le inapoi, iar daca nu le vei aduce, Pimen nu vei mai sta aici cu voi. Caci nu pot sa-l insel pe un om care, neavand nevoie, isi face paguba, luand castigul meu. Fratele a plecat si, cu multa truda, a adus totul inapoi, altfel batranul i-ar fi parasit. Cand a aflat insa ca totul a fost adus inapoi, s-a bucurat de parca ar fi gasit o mare comoara. Discutie din cealalta lume - Ia, spune-mi, tu crezi in viata de dupa nastere? - Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza. - Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. De altfel, cum ar putea sa arate? - Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura. - Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical. Insa, ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical. - Ba da, ba da; cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva total diferit decat ne-am obisnuit aici. - Pai, de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric. - Eu nu stiu exact cum va fi, daca ne vom naste, dar cu siguranta o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi. - Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie? - Pai, oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc. - Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de "mama, nu exista nici o dovada ca ar putea exista asa ceva. - Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo! A trece cu vederea o greseala Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Daca vad o greseala a fratelui meu, e bine s-o trec cu vederea?. Batranul zice: "De fiecare data cand noi trecem cu vederea o greseala a fratelui nostru, si Dumnezeu ne trece cu vederea o greseala a noastra; si de fiecare data cand noi o dam in vileag pe-a fratelui, si Dumnezeu o da in vileag pe-a noastra. Inauntru pazeste-te, afara pazeste-te Avva Pimen a povestit ca, odata, un frate l-a intrebat pe avva Simon: "Daca ies din chilie si dau peste un frate care se distreaza, si ma distrez si eu cu dansul; apoi dau peste unul care rade, si rad si eu cu dansul, cand intru iar in chilie, nu-mi mai gasesc pacea dinainte.

Batranul ii zice: "Cum, dupa ce iesi din chilie si dai peste unul care rade, si razi si tu cu el, dai peste unii care sporovaiesc si sporovaiesti si tu, cand te intorci in chilie ai vrea sa fii cum erai mai inainte?. Fratele intreaba: "Si atunci?. Batranul ii zice: "Inauntru pazeste-te, afara pazeste-te. Aflarea adevarului O legenda spune ca in Evul Mediu un om a fost acuzat pe nedrept ca a omorat o femeie. Adevaratul asasin era un om foarte influent al acelor vremuri si de aceea se cauta un tap ispasitor pentru a ascunde adevaratul vinovat. Judecatorul, fiind si el complice la toata minciuna, a incercat sa para cat mai corect. El i-a spus acuzatului: - Se stie despre tine ca esti un om credincios, devotat lui Dumnezeu. Sa lasam soarta ta in mainile Lui. Vom scrie pe doua hartii separate cuvintele vinovat si nevinovat, iar tu vei alege una din ele. Astfel Dumnezeu iti va decide destinul! Bineinteles, judecatorul corupt scrisese acelasi cuvant, vinovat, pe ambele foi, insa bietul om nevinovat si-a dat seama ca era o capcana. Nu avea scapare. A fost pus sa aleaga una dintre cele doua hartii. Omul si-a inchis ochii si a stat sa se gandeasca pret de cateva momente, iar cand sala incepuse sa-si piarda rabdarea, si-a deschis ochii, a pus un zambet ciudat pe fata si a ales una dintre cele doua foi, pe care a bagat-o in gura si a inghitit-o repede. Surprinsi, dar si indignati, cei prezenti au vociferat: - Cum, ce e asta? Cum vom putea sti verdictul? Barbatul le-a raspuns: - Foarte simplu! Citim foaia care a ramas si vom sti ce scria pe cea pe care am ales-o eu! Judecatorul si ceilalti oameni care au incercat sa-l gaseasca vinovat au fost nevoiti sa-l lase liber si nu l-au mai deranjat niciodata. A fi una cu Hristos Un crestin cu viata buna a batut la usa Mantuitorului sa-i deschida. Si a intrebat: "Cine este acolo?". "Un crestin iubitor al Tau". "Nu se poate. Nu esti pregatit. Nu-ti deschid!. Ingrijorat, foarte ingrijorat, si-a dat seama de ce. Pentru ca el traise o viata crestina cum a stiut el. S-a framantat el: "Care ar putea sa fie motivul pentru care nu mi-a deschis?". Si, framantandu-se, a intrat intr-o smerenie autentica, caci nu e usor sa te framanti cand nu te primeste Hristos, mai ales pentru un om care crede si traieste in Hristos, cu nadejdea vesniciei alaturi de Hristos. Si s-a dus smerit si a batut la usa. "Cine este acolo?". "Tu esti", a zis credinciosul. Mantuitorul i-a raspuns: "Daca tu esti Eu, intra!". Avea aceeasi identitate cu El! Cum spune Sfantul Simeon: "Dumnezeu se aduna cu dumnezeii, dupa har". Omul se deosebeste de animale? Un "frate povestea zilnic tuturor celor din obstea sa, ca intentioneaza sa scrie o lucrare filosofica in care sa aduca dovezi ca omul nu se deosebeste de animale. Intr-o buna zi, un alt frate, exasperat de repetitia constanta, l-a intrebat: "Parinte, cartea pe care vrei s-o scrii este autobiografica?. Cu aceasta, discutia s-a incheiat definitiv. Descurajarea Se povesteste ca diavolul s-a hotarat candva sa-si vanda toate instrumentele cu ajutorul carora si-i supunea pe oameni. A facut o multime de pachete, pe fiecare indicand ce contine: suparare, crima, minciuna, necinste, mandrie si asa mai departe. Dupa ce toate

pachetele au fost vandute, cineva a observat ca un pachet n-a fost pus in vanzare, l-a intrebat pe diavol, de ce? - Pentru ca aceasta este cea mai puternica dintre armele mele si pe aceasta nu vreau s-o vand. Ea este descurajarea. Cand cineva ajunge la aceasta, il am in mod sigur in mana!". Plansul Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ce sa fac impotriva pacatelor mele?. Batranul ii zice: "Cine vrea sa se izbaveasca de pacate, se izbaveste prin plans; cine vrea sa dobandeasca virtuti, le dobandeste prin plans. Plansul este calea pe care ne-au lasat-o mostenire Scriptura si Parintii, care au zis: Plangeti!. Nu exista alta cale in afara de aceasta. Alfabetul nestiut Avva Arsenie l-a intrebat, odata, pe un batran egiptean in legatura cu gandurile sale. Altcineva, vazandu-l, i-a zis: "Cum se poate, avva Arsenie, un om ca tine, cu atata invatatura latineasca si greceasca, sa intrebi pe acest taran despre gandurile tale?. El a raspuns: "Invatatura latineasca si greceasca o cunosc, dar alfabetul acestui taran simplu inca nu-l cunosc. Vasul placut Domnului Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "De ce demonii imi amagesc sufletul sa stau cu cei care sunt mult deasupra mea si sa-i dispretuiesc pe cei care sunt mai prejos decat mine?. Batranul zice: "Apostolul a spus ca intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de lut. Daca omul se purifica de toate acestea, va deveni un vas de pret, placut Stapanului, gata de orice fapta buna. Cine este drept in fata lui Dumnezeu? Intr-o veche traditie se pastreaza amintirea cuiva care s-a dus la un intelept si l-a intrebat: - Inteleptule, am vazut un om zburand. Va fi acesta drept in fata lui Dumnezeu? - Nu stiu. Sa ma mai gandesc, a raspuns acela. - Am mai vazut si un om mergand pe apa ca pe uscat. Va fi acesta drept in fata lui Dumnezeu? - Nu stiu. Sa ma mai gandesc, a raspuns si de data aceasta inteleptul. - Am vazut si un om ca toti oamenii, unul ca noi, care isi facea datoria cea de toate zilele in fata lui Dumnezeu, dar nu se deosebea cu nimic de ceilalti oameni, nici nu zbura, nici nu mergea pe apa ca pe uscat. Acesta cum o fi? Inteleptul a raspuns fara ezitare: - Acesta este drept in fata lui Dumnezeu, pentru ca acesta face cele ale oamenilor. Nu este dat oamenilor nici sa zboare, nici sa mearga pe apa ca pe uscat, dar le este dat oamenilor sa fie oameni cumsecade. Si daca sunt oameni cumsecade, acestia sunt drepti in fata lui Dumnezeu. Sfaturile sa ne fie medicamente Un om vine la un intelept sa-l sfatuiasca ce sa faca pentru ca ii mor gastele. Inteleptul cauta prin biblioteca, citeste multe fragmente din diferite carti, dupa care ii spune sa le dea doar graunte. A doua zi, omul vine din nou pentru ca ii murisera jumatate din cele ramase. Inteleptul cauta din nou, apoi ii spune sa le dea doar apa. In ziua urmatoare, omul vine si se plange ca i-au murit toate gastele. Inteleptul spune:- Pacat, eu sfaturi mai am. Sa luam aminte pe cine luam ca povatuitor si indrumator duhovnicesc. Cand il asculta Dumnezeu pe om

Avva Moise a zis: "Daca omul nu se convinge in inima lui ca este un pacatos, Dumnezeu nu-l asculta. Fratele a intrebat: "Ce inseamna: sa fie convins in inima lui ca este pacatos?". Batranul a zis: "Cand cineva isi duce pacatele sale, nu se uita la ale aproapelui". Darul lacrimilor Povestit-a Avva Iosif ca a zis Avva Isaac: Sedeam odata cu Avva Pimen si l-am vazut uiminduse. Si fiindca aveam multa indrazneala catre dansul, am pus lui metanie si m-am rugat, zicand: Spune-mi, unde erai? Iar el, fiind silit, a zis: Gandul meu era unde a stat Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, si plangea la Crucea Mantuitorului; si eu voiam pururea asa sa plang. Neputina de a ispiti Parintii spuneau despre avva Pambo ca nu zambea niciodata. Intr-o zi, demonii vrand sa-l faca sa rada, au legat o pana de un lemn si o tarau pe jos facand taraboi si zicand: "Ale, ale!". Vazand comedia, avva Pambo a ras. Demonii au inceput sa danseze, strigand: "Ua, ua! Avva Pambo a ras". Dar el le-a raspuns: "N-am ras, ci mi-am ras de neputinta voastra: atatia draci carand o pana". Sfat pentru casatorie Avva Ioan a fost intrebat despre casatorie de catre un crestin. - Avva, ma ispiteste gandul desfranarii si mereu diavolul imi aduce in fata multe femei frumoase. Ce pot face, cum sa resping ispita? Atunci avva Ioan i-a zis: - Trebuie sa te gandesti la patru lucruri: 1) sa te gandesti ca femeia ta este mai frumoasa; 2) sa te gandesti ca femeia ta este cea mai curata; 3) sa te gandesti ca femeia ta este cea mai credincioasa; 4) sa te gandesti ca femeia ta este calea lasata de Dumnezeu ca sa te mantuiesti; Vederea cea roditoare Aveau trei dintre parinti obiceiul ca sa vina in fiecare an la Avva Antonie, pentru a lua cuvant. Si doi il intrebau despre ganduri si despre mantuirea sufletului, iar unul tacea malc, fara sa intrebe nimic. Intr-un tarziu, aceluia ii spuse Avva Antonie: - Iata ca vii de atata amar de vreme aici si nu ma intrebi nimic. Acela a raspuns, zicand: - Imi ajunge ca te vad, parinte. Iubirea aproapelui Cativa batrani s-au dus la avva Pimen si l-au intrebat: "Daca-i vedem pe frati atipind la Liturghie, sa-i scuturam, ca sa-i tinem treji?. El le zice: "Eu, cand vad un frate atipind, ii pun capul pe genunchii mei si-l odihnesc. Cat de mult valoreaza iertarea Se povestea ca o mama avea un baiat foarte silitor, student la universitate, de unde-i aducea cele mai frumoase rezultate. A venit razboiul si baiatul a fost chemat sa plece pe front. Fiindca era un om integru, s-a dovedit a fi un erou. Si-a dat viata pentru tara. Mama s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimita macar o data baiatul, in vis, ca sa-l mai vada. O singura data. Rugaciunea i-a fost ascultata si i s-a promis ca ii va fi trimis, putand sa retraiasca impreuna cinci minute din viata lor trecuta. A fost insa intrebata: Gandeste-te bine, care cinci minute din viata lui si a ta le alegi, pentru aceasta? El va veni sa retraiti impreuna acele minute pe care le alegi acum. Gandeste-te bine. Vrei sa vina ca student la

universitate, cu frumoasele rezultate care te bucurau atata? Va fi fost aceea bucuria ta cea mai mare, si ai vrea s-o repeti? Vrei poate sa-ti vina imbracat de pe front, incununat cu laudele comandantilor lui, inainte de a muri, si aureolat de eroism? Femeia a stat si s-a gandit, si a raspuns: Nu! Daca ar fi posibil sa-mi fie redat copilul pentru a retrai cinci minute, as vrea ca ele sa fie din copilaria lui. Fiindca imi aduc aminte de o intamplare cu el, de cand era copil. Era in gradina si a facut o greseala. Cand am iesit din casa si am vazut greseala pe care a facut-o si eram gata sa-l pedepsesc, a alergat catre mine plangand si mi-a cerut iertare. Dar a facut-o cu atata sinceritate, cu atata incredere ca eu il voi ierta, s-a lipit de trupul meu cu atata dragoste, cu atata parere de rau ca m-a suparat, incat nu numai ca l-am iertat, dar minutele acelea au fost cele mai frumoase din viata mea. Pe acelea nu pot sa le uit si, daca e posibil, pe acelea as vrea sa le retraiesc. Pocainta Cineva a povestit ca un frate a cazut in pacat si s-a dus la avva Lot. Era atat de tulburat, incat intra si iesea fara incetare si nu putea sta jos. Avva Lot il intreaba: "Ce-ai patit, frate?. El a raspuns: "Am facut un pacat mare si nu-l pot spune parintilor. Batranul ii zice: "Marturiseste-mi-l mie si eu o sa-l port. Atunci el i-a zis: "Am cazut in curvie si mi-am dorit din toata inima ca lucrul sa se-ntample. Batranul ii zice: "Curaj. Exista pocainta. Du-te, stai in pestera si posteste cate doua zile, iar eu voi purta jumatate din pacat. Dupa trei saptamani batranul a fost incredintat ca Dumnezeu a primit pocainta fratelui, care a ramas sub ascultarea batranului pana la moartea acestuia. Cum sa ne rugam? Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand: cum suntem datori sa ne rugam? Le-a zis lor batranul: nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Iar de le sta razboi asupra, ziceti - Doamne, ajuta-mi! Si El stie ce e de folos si face cu noi mila. Ravna spre mantuire Un ucenic al unui mare batran era razboit de gandul desfranarii. Si vazandu-l batranul luptand i-a zis lui: "Voiesti sa rog pe Dumnezeu sa-ti usureze razboiul?". Iar acela a zis: "Macar ca ostenesc, Avva, dar vad din osteneala un rod in mine. Roaga mai bine pe Dumnezeu sa-mi dea rabdare". Un pacat din tata in fiu Un tanar care urma sa se casatoreasca, a fost sfatuit de viitoarea sa sotie sa scape de tatal sau: "Nu pot trai cu tatal tau in aceeasi casa. Fa-l sa plece!". Tanarul i-a spus tatalui sau: "Tata, trebuie sa-mi traiesc si eu viata, iar viitoarea mea sotie nu vrea sa traiasca in aceeasi casa cu tine. Imi cere sa te fac sa pleci. Ce sa fac? Sfatuieste-ma. Tatal i-a zis: "Voi pleca singur, dar am o rugaminte catre tine. "Care? - a intrebat fiul. "Sa ma conduci pana in varful dealului, dupa ce vom iesi din sat, pana la copacul pe care ti-l voi arata. Ajunsi la copacul cu pricina, tanarul l-a intrebat: "De ce ai vrut sa te aduc pana aici tata? Batranul i-a raspuns: "Pentru ca tot pana la copacul acesta l-am condus si eu pe tatal meu, intr-o imprejurare asemanatoare. Ceea ce faci tu acum nu e decat fapta mea intoarsa catre mine. De aceea am acceptat asa usor sa plec. Auzind acestea, tanarul si-a venit in fire si s-a intors cu tatal sau la casa lor. Asa s-a sfarsit lantul ispasirilor. Voia lui Dumnezeu

Odata, au venit fratii la avva Isaac, ca sa-l faca preot. Afland el de una ca asta, a fugit in Egipt, pe un camp, si s-a ascuns intr-o capita de fan. Parintii s-au dus dupa el, sa-l prinda. Ajungand la campul acela, s-au oprit sa se odihneasca, pentru ca era noapte, si au dat drumul magarului sa pasca. Magarul s-a departat si s-a oprit chiar in locul unde statea ascuns batranul. A doua zi dimineata, cand au vrut sa aduca magarul, l-au gasit si pe avva Isaac si s-au minunat. Au dat sa-l lege, dar el nu i-a lasat, zicandu-le: "Nu mai fug, caci este voia lui Dumnezeu; oriunde as fugi dau peste ea. Linistea sufleteasca Un frate de la Chilii era tulburat de traiul in singuratate. S-a dus la avva Teodor de la Ferme si l-a intrebat ce sa faca. Batranul i-a zis: "Mergi, smereste-ti gandul, supune-te si traieste laolalta cu altii". Dupa un timp. se intoarce la batran si-i zice: "Nu-mi gasesc linistea nici impreuna cu altii". Batranul ii zice: "Daca nici singur, nici cu altii nu-ti gasesti linistea, de ce te-ai facut calugar? Oare nu ca sa induri necazuri? Spune, de cati ani porti schima?. "De opt ani", a raspuns el. Atunci batranul i-a zis: "Eu port schima de saptezeci de ani si nici o singura zi n-am fost linistit. Si tu, in opt ani, vrei sa dobandesti linistea?". Auzind acestea, fratele a plecat intarit. Pentru cei curati toate sunt curate Avva Pimen a zis: "Daca omul ajunge la vorba Apostolului: "Toate sunt curate pentru cei curati", se va vedea pe sine mai prejos decat toate creaturile". Fratele il intreaba: "Dar cum pot sa ma socotesc mai prejos decat un ucigas?". Batranul raspunde: "Cine ajunge la vorba Apostolului si vede un ucigas zice: "Acesta a pacatuit o singura data, eu insa ucid in fiecare zi". A fi fariseu Intr-un orasel, vietuia o batrana care, lipsita de putere si ajutor, nu-si mai putea creste cei trei nepoti orfani. Preotul din acel loc, a cerut ajutorul in biserica. Insa, fara un rezultat concret. Dupa cateva zile, a facut acelasi anunt, adaugand ca donatorii si sumele vor fi publicate. In scurt timp, s-a strans o suma destul de mare. Vazand acest lucru, preotul a spus in biserica: - Multi dintre donatori au fost milostivi numai ca sa ii stie lumea. Neagoniseala Avva Teodor de la Ferme avea trei carti bune. S-a dus la avva Macarie si-i zice: "Am trei carti bune, care-mi trebuie, iar fratii mi le cer, si ei, cu imprumut si le folosesc. Spune-mi, ce sa fac: sa le tin pentru folosul meu si al fratilor ori sa le vand si sa dau banii saracilor?". Batranul a raspuns: "Bune sunt toate faptele, dar mai buna dintre toate este neagoniseala". Cum a auzit, avva Teodor s-a dus, a vandut cartile si a dat banii saracilor. Pocainta din inima Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Am facut un pacat mare si vreau sa ma pocaiesc trei ani. Batranul zice: "E mult. Fratele ii zice: "Dar un an?. Batranul, iarasi: "E mult. Cei care erau de fata zic: "Patruzeci de zile?. El raspunde: "E mult si continua: "Eu spun ca, daca omul se pocaieste din toata inima si nu mai continua sa faca pacate, Dumnezeu il iarta si in trei zile. Paza simturilor Fratii s-au dus la avva Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, si l-au intrebat dupa ce acesta revenise dintr-o vizita intr-un oras: "Cum e orasul?". El a raspuns. "Fratilor, drept sa va spun, n-am vazut nici un om, in afara de arhiepiscop". Auzind, fratii s-au speriat si au zis:

"Cum, au fost nimiciti cu totii, avva?". El a grait: "Nu, dar nu m-a biruit gandul sa ma uit la vreunul". Auzind acestea, ei s-au minunat si s-au intarit in hotararea de a-si pazi ochii de priviri imprastiate. Iubirea pentru Hristos In limpul celui de al doilea razboi mondial, un ofiter de marina, bolnav, ajunsese sa fie spitalizat intr-o insula din Pacific. Acolo era si un spital de leprosi, evident izolati. Intr-o zi, ofiterul se apropie de colonia leprosilor si vazu o sora cum pansa ranile acestora. "N-as face asa nici pentru un milion de dolari", exclama ofiterul: "Nici eu n-as face pentru un milion de dolari", raspunse sora, care era calugarita. "O fac pentru ca vad in fiecare din ei un Hristos care cere ajutor". Taina prezentei La chilia unui parinte cu o viata imbunatatita vine un ucenic mai cartitor, neofit in cele duhovnicesti, care, vazandu-l pe avva tacut, sezand pe un scaun, cu capul plecat si ochii abia deschisi, il intreaba: "Tot singur, parinte?" Avva isi ridica privirea, il fixeaza atent pe ucenic si ii raspunde: "Sunt singur acum ca ai venit tu, dar nu eram pana sa sosesti." Tarul Ivan cel Groaznic si postul Sfantul Cuvios Nicolae cel Nebun pentru Hristos alerga pe strazile Pskovului, prefacandu-se nebun, dar mustrandu-i pe oameni pentru pacatele lor ascunse si prorocind ceea ce avea sa li se intample. Cand Ivan cel Groaznic a intrat in Pskov, tot orasul a fost cuprins de spaima cumplitului tar. Ca semn de bun venit tarului, locuitorii orasului au pus la portile caselor lor paine si sare, dar ei insisi au stat ascunsi inauntru. Cand primarul orasului l-a intampinat pe tar in fata bisericii, tinand pe maini un taler pe care se aflau paine si sare, tarul a lovit talerul cu mana, iar painea si sarea s-au raspandit pe jos. In acel moment, in fata Tarului a aparut Cuviosul Nicolae, imbracat intr-o camasa lunga si incins cu o sfoara, topaind precum un copil in jurul unui bat, si a strigat: - Ivanusca, Ivanusca, paine si sare sa mananci, iar nu trupuri si sange de oameni! Garda tarului s-a repezit sa-l prinda pe Cuviosul Nicolae, dar el a fugit si a scapat, ascunzandu-se. Tarul s-a interesat mai apoi de Cuviosul Nicolae, si afland cine este si unde locuieste, l-a vizitat la locuinta lui modesta. Aceea era prima saptamana din Sfantul si Marele Post al acelui an. Auzind ca Tarul vine la el, Cuviosul Nicolae a gasit o bucata de carne cruda si i-a oferit-o tarului, dupa ce mai intai i s-a inchinat, zicandu-i: - Mananca, Ivanusa, mananca! Manios, tarul Ivan cel Groaznic i-a raspuns: - Eu sunt crestin si nu mananc carne in post! Atunci, omul lui Dumnezeu i-a raspuns pe data: - Cu adevarat, mult mai rau faci: tu te hranesti cu trupuri si cu sange de oameni, uitand nu numai de post, dar si de Dumnezeu! Aceasta lectie a atins inima Tarului, care a plecat imediat din orasul Pskov, in care sosise tocmai cu intentia de a-l masacra. Nu ma trata ca pe o cersatoare La un azil de batrani, cineva a dus mancare unei cunostinte, i-a asezat farfuria in fata si s-a dus apoi, sa mai rezolve niste treburi. Cand s-a intors, a vazut ca batrana nu se atinsese de mancare. De ce n-ai mancat? - intreba vizitatoarea. Ich bin keine bettlerine! (Nu sunt

cersetoare!). Am crezut ca, daca ma vizitezi, stai si de vorba cu mine, nu ma tratezi ca pe o cersetoare. Aproape de Imparatia Cerurilor, dar nu inauntrul ei In jungla, un vanator a constatat la un moment dat ca i s-a umezit praful de pusca si aceasta nu mai functiona. A aparut un leu. Cand a vazut leul, stiind ca pusca nu mai functioneaza, a inceput sa alerge. Stia ca in apropiere se afla o cabana unde s-ar fi putut adaposti. A alergat puna la cabana si leul nu l-a ajuns. A ajuns pana la usa cabanei, dar usa era incuiata si el nu avea cheia. A alergat bine pana atunci, a facut tot ceea ce trebuia ca sa scape, dar n-avea cheia. Imparatia scaparii era dincolo, inauntru, iar el era dincoace. Cativa centimetri, grosimea unei usi l-a despartit, dar acesti centimetri erau diferenta ca intre alb si negru, ca intre rai si iad. Era aproape, dar nu era inauntru. Asadar, prin toate faptele crestinesti, daca nu sunt unite cu inima buna, esti aproape de Imparatia Cerurilor, dar nu esti inauntrul ei. Invidia impiedica orice bucurie Un tanar, intrebandu-se despre viata, despre suferinta si despre fericire, il intreba pe un parinte: - Parinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mahniti ? Parintele i-a raspuns, zicand: - Pentru ca, de multe ori, ei sunt suparati nu numai de necazurile lor, ci si de bunastarea si reusita altora. Biserica, izvor al vietii Dorind sa-l contrazica, un necredincios ii spuse unui crestin: - Voi, crestinii, spuneti ca Dumnezeu este oriunde. Daca este asa, de ce te mai duci la Biserica, sa asculti predica, cand oricum Il vedem peste tot. - Asa este, pe Dumnezeu, cei cu credinta Il vad peste tot si prin toate. Insa, priveste! Chiar daca aerul este incarcat pretutindeni cu vapori de apa, acestia nu-ti astampara setea si, de aceea, mergi la fantana. La fel si noi, crestinii, mergem la Biserica asa cum tu mergi la fantana. Tu iti astamperi setea trupului cu apa proaspata si rece a fantanii, noi ne astamparam setea sufletului cu apa datatoare de viata vesnica: Cuvantul lui Dumnezeu. Ce inseamna sa devii calugar Odata, Macarie Egipteanul a mers de la Sketis la muntele Nitriei, la liturghia avvei Pambo. Batranii de aici l-au rugat: "Spune un cuvant fratilor!". El a zis: "Eu inca nu am devenit calugar, dar am vazut calugari. Odata, stateam in chilia mea, la Sketis, si ma sacaiau gandurile, zicandu-mi: "Du-te in pustiu si vezi ce-i acolo!". M-am luptat cinci ani cu gandul acesta, intrebandu-ma: oare nu vine de la demoni? Dar cum gandul staruia, am plecat in pustiu. Si am gasit acolo un iezer cu apa, iar in mijlocul iezerului o insula. Cand fiarele pustiului au venit sa se adape, am vazut in mijlocul lor doi oameni goi si am inceput sa tremur din tot trupul, gandindu-ma ca sunt duhuri. Dar ei m-au vazut ca tremur si mi-au zis: "Nu te teme, si noi suntem oameni". Eu i-am intrebat: "De unde sunteti si cum ati ajuns in pustiul acesta?". Ei au raspuns: "Suntem de la chinovie. Ne-am inteles intre noi si am venit aici impreuna, acum patruzeci de ani: unul este egiptean si celalalt libian". Apoi m-au intrebat ei pe mine: "Ce se mai intampla in lume, ploua la timp, sunt de toate?". Eu le-am zis: "Da". I-am intrebat din nou: "Cum pot deveni calugar?". Ei imi zic: "Daca nu renunti la tot ce-i lumesc, nu poti deveni calugar". Le-am raspuns: "Dar eu sunt slab, nu pot face ca voi". Ei mi-au zis: "Daca nu poti face ca noi, stai in chilia ta si plange-ti pacatele". I-am

intrebat: "Iarna nu va este frig? Vara nu va ardeti trupurile?". Ei au zis: "Dumnezeu ne-a randuit astfel, incat iarna sa nu ne fie frig, iar vara sa nu ne vatame arsita". De aceea va spun, eu inca n-am devenit calugar, dar am vazut calugari. Iertati-ma, fratilor". Nu strange comoara pe pamant Intr-un sat, credinciosii s-au gandit sa-si restaureze biserica. Le trebuia lemn pentru constructie si multe binale pentru schelarie. Ar fi trebuit sa cumpere lemnul de departe si era scump. Un boiernas local avea o mare padure de brazi, nu departe de sat, si era foarte mandru de proprietatea lui. Nu mai erau alte paduri in regiune si scotea bani buni din vanzarea lemnelor. Impreuna cu preotul, oamenii s-au gandit sa apeleze la dansul. Sa-i ceara sa contribuie si el la lucrarile de restaurare cu lemnele de constructii, iar ei se obligau sa contribuie cu munca. Cautandu-l, l-au gasit chiar in padure. I-au spus care ii era pasul, luandu-l de departe si cu binisorul. - Nu va dau nimic. Platiti. E padurea mea si fac ce vreau cu ea. Ii adusera aminte ca o mostenise si ca nici n-o uda, nici n-o facea el sa creasca, ci totul ii venea de-a gata de la Dumnezeu, si ca ar putea sa faca si el ceva pentru biserica, doar era crestin. - Ei, nu ma luati pe mine cu de-alde astea. Viata e grea. Totul se plateste. Trebuie sa ne gospodarim bine, nu sa risipim. Fata de mostenirea aceasta am si eu o raspundere. Vazand ca nu-l pot convinge, s-au hotarat sa plece, lasandu-l sa-si admire mostenirea. Dar unuia din ei i-a venit un gand: - Domnule, il intreba, din toata padurea aceasta, care e bradul dumitale? - "Toti brazii sunt ai mei. Toata padurea e a mea, raspunse el contrariat. Ce cei fi gandind?" - "Asta stiu eu. Dar care e bradul dumitale, pe care il vei stapani in veci, caci pe ceilalti ii vei vinde, sau ii vei lasa aici, si nu-ti vor mai apartine". - Nu inteleg ce vrei sa spui! - Vreau sa te intreb din care te-ai hotarat sa-ti faci cele patru scanduri pentru sicriu. Sa stii ca numai acela e bradul dumitale. Pe ceilalti doar ii administrezi temporar. Numai de acela ai de fapt nevoie! E un brad intelept. Acela, vrei nu vrei, te va duce la biserica! Dar iti va fi prea tarziu ca sa-ti mai fie de folos! Proprietarul intelese. Se umili, isi ceru iertare si-i lasa sa-si ia tot lemnul de care aveau nevoie. Istoria camasii fericitului Un rege bolnav si bogat a adus in jurul sau toti marii doctori din lume ca sa-l vindece. Le-a oferit bani si bunuri, dar cu toate eforturile nici unul n-a putut face nimic. S-a prezentat la urma un necunoscut care i-a spus regelui asa: "Te vei vindeca, dar cu conditia sa gasesti un om fericit, sa-i iei camasa si s-o imbraci, si de indata te vei face sanatos ca si inainte!" Au fost trimisi oameni peste tot, cu porunca sa gaseasca un om fericit si sa-i ia camasa. Dar nimeni nu putea gasi un om fericit. Fiecare din cei intrebati avea cate ceva de care sa se planga, o boala, un neajuns, fie barbati, fie femei, fie copii. I-au spus imparatului. "Cum, in toata imparatia mea sa nu fie nici un om fericit? Mai cautati". Si iarasi pornira oamenii imparatiei sa caute. Intr-un sat, undeva, la o margine, la poalele unui munte, vazura un om foarte sarac, imbracat intr-o haina ponosita, contempland natura. L-au intrebat daca e fericit. "Sunt fericit", raspunse el, zambind si luminandu-si dintr-o data fata. "Sunt foarte, foarte fericit. Nu-mi lipseste nimic. Am totul. Multumesc Domnului pentru bucuria de a trai. Ce mi-as mai putea dori altceva? Pot sa va fiu de folos cu ceva?" intreba el.

"Scoate-ti imediat camasa", ii poruncira oamenii stapanirii, si dadura sa-i dezbrace haina cu care era imbracat. Cand i-o deschisera, spre stupefactia lor descoperira ca era atat de sarac, incat nici camasa nu avea pe el! Cum sa ne cerem datoria Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Daca un frate are o mica datorie la mine, sa i-o cer?. Batranul ii spune: "Cere-i o singura data. Fratele intreaba: "Si ce fac daca nu izbutesc sa-mi alung gandul de la datorie?. Batranul ii zice: "Lasa gandul tau sa urle, dar nu-l supara pe frate. Sfantul Nicolae Una din legendele Sfantului Nicolae ne spune ca acesta ar fi plecat cu Sfantul Ioan Cassian la intalnirea cu Dumnezeu. Mergand ei pe cale, dintr-o data in dreptul lor s-a ivit o caruta a unui amarat. Fiind grabiti spre intalnirea cu Dumnezeu, Sfantul Ioan Cassian i-a spus Sfantului Nicolae: "Parinte Nicolae, n-avem vreme de stat, trebuie sa ne grabim, sa alergam, ca ne asteapta Dumnezeu." Sfantul Nicolae si-a suflecat manecile si a zis: "Du-te tu inainte, Ioane! Te voi ajunge si eu din urma." S-a asezat la marginea drumului, s-a osarduit impreuna cu oamenii si, in sudoarea fruntii lui, murdarindu-se tot, din cap pana-n picioare caci era noroiul mare la marginea drumului - au ridicat caruta, au pus-o pe drum, s-a sters repede de noroi si a plecat grabit sa se intalneasca cu Dumnezeu si sa-si ceara iertare pentru intarziere. Dumnezeu intre timp, vorbea cu Sfantul Ioan Cassian. Sfantul Nicolae, apropiindu-Se de Dumnezeu, a zis: "Doamne, iarta-ma ca am intarziat. Iarta-ma ca sunt murdar". Mantuitorul ii raspunde: "Nicolae, erai aici dinainte de a fi aici. Pe cand ajutai la caruta aceea de la marginea drumului, tu erai deja la intalnirea cu Mine". Cum sa nu se certe oamenii? Doi batrani de multi ani sedeau impreuna si niciodata n-a fost cearta intre dansii. Si a zis unul catre celalalt: - Sa ne certam si noi ca oamenii. Iar celalalt a zis: - Nu stiu cum se face cearta. Al doilea a zis: - Iata, pun o caramida in mijloc si zic ca este a mea. Tu zici nu, ca este a ta. Si de aici se face inceputul. Deci, au pus in mijloc caramida si a zis unul catre celalalt: - Aceasta este a mea. Si a primit raspuns: - Nu, ca este a mea ! Si i s-a spus: - Daca este a ta, ia-o si mergi. Si s-au dus, neputand sa se certe intre dansii. Cele doua vasle ale vietii Un parinte batran se nevoia spre implinirea dragostei fata de aproapele la o apa mare, unde, de dimineata si pana seara, el ii trecea pe oameni cu barca, care unde avea nevoie. Ce era deosebit la acesta era faptul ca pe vaslele barcii sale erau scrise doua cuvinte: "rugaciune" si "munca".

Intr-o zi oarecare, un tanar a urcat in barca acestuia, spre a fi trecut pe partea cealalta a apei. Vazand cele doua cuvinte scrise pe vaslele batranului - anume "rugaciune" si "munca" - si crezand ca acela nu stie prea multe despre viata de zi cu zi, a zis catre el: - Mosule, cine munceste, nu mai are nevoie de rugaciune. Batranul nu raspunse nimic acestuia, facandu-se chiar ca nu il aude, insa in acel moment el inceta sa mai foloseasca vasla pe care era scris cuvantul "rugaciune". Vaslind numai cu o singura vasla, barca nici nu inainta, nici nu dadea inapoi, ci se invartea pe loc. Atunci, tanarul cel mandru isi dadu seama ce vru sa faca batranul, isi ceru iertare si multumi pentru calda lectie pe care i-o dadu. Taina fratelui Un batran calugar spunea: "Intr-o zi, privind spre padure, am vazut alergand spre mine o fiara. Cand s-a apropiat de mine am vazut ca este om. Cand mi-a cazut in brate, plangand, am inteles ca este fratele meu". Moartea nu priveste spre intentii Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: - Avvo, au fost doi oameni: unul calugar si altul mirean. Calugarul a socotit seara ca dimineata sa lepede cinul monahal si sa plece in lume, iar mireanul a socotit seara ca dimineata sa devina calugar, insa amandoi au murit in noaptea aceea. Oare, ce li se va socoti lor? Si a zis batranul: - Calugarul a murit calugar si mireanul mirean, caci in ce s-au aflat, in aceea s-au dus. Pilda de la un copil Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit pe un copil zicand mamei sale: "Mama, un bogat ma iubeste pe mine si eu il urasc pe el, dar un sarac ma uraste si eu il iubesc". Si auzind avva Macarie, s-a minunat! Si l-au intrebat fratii: "Ce inseamna aceasta graire a copilului, parinte, pentru care te-ai minunat?". Si le-a zis lor batranul: "Cu adevarat, Domnul nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim sa-L ascultam. Iar vrajmasul nostru, diavolul, este sarac si ne uraste pe noi, insa iubim necuratia lui". Modelul unui preot de tara Se povesteste despre un preot foarte cunoscut pentru milostenia sa. Intr-o zi geroasa de iarna, un boier se duse sa-i faca o vizita. Intrand in casa, boierul ramase uimit de ceea ce vazu in camera de primire a preotului. Mobila era foarte simpla si putina de tot, iar peretii erau simplu varuiti si fara tablouri sau covoare. Boierul, intru uimirea lui, il intreba pe preot: - Parinte, ce este saracia aceasta din odaie ? Cu multa dragoste, parintele ii raspunse, zicand: - Pai, cand intru iarna in casa, peretii nu mi se plang niciodata ca nu au podoabe pe ei sau ca le este frig. Saracii insa, care intra pe poarta casei mele, primesc intotdeauna cate o mancare calda si cate o haina, care ii poate apara de frig. Trandavia aduna ispitele Odata, un tanar a venit la Fericitul Ieronim si l-a intrebat, zicand: - Ce sa fac spre a rezista ispitelor ? Fericitul Ieronim i-a raspuns astfel: - Nu fii trandav. Pasarea nu poate fi prinsa sau lovita de sageata cand zboara, ci numai cand sta pe loc.

Sa nu exageram intru nimic Vazand avva Antonie cel Mare cat de tare era incordata sageata cugetarii mintii fratilor in arcul nevointelor duhovnicesti, a hotarat sa se pogoare fratilor, glumind cu ei, tocmai cand avea sa se apropie de ei un vanator ratacit prin pustiu. In soborul fratilor, acest necunoscut se sminteste de avva Antonie, nestiind pedagogia duhovniceasca si filocalica a marelui parinte. De aceea, plin de intelepciune si luminat de Duhul Sfant, Sfantul Antonie cel Mare ii da acestuia o lectie folosindu-se tocmai de unelte sau armele lui. - Pune sageata in arcul tau si intinde. Si indata, ascultand vanatorul, s-a supus poruncii sfantului, iar la al treilea cuvant a zis: - De-l voi intinde peste masura, se frange arcul. Raspuns-a avva Antonie, marele invatator al dreptei socoteli, al intelepciunii si discernamantului: - Asa si la lucrul lui Dumnezeu, daca peste masura vom intinde cu fratii, degrab se rup. Deci trebuie cate putin si cateodata a ne pogora fratilor. Acestea auzind vanatorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la batranul, s-a dus. Si fratii intarindu-se, au mers la locul lor. In iad, o ora a fost cat trei sute de ani La muntele Athos, bolnav de vreo 30 de ani, un calugar era tinut la pat. Nu se putea ridica decat putin, cu ajutorul unei parghii legate deasupra patului. Se ruga lui Dumnezeu sa-l ia, pentru ca nu mai putea indura pe pamant suferinta aceasta pe care o rabda de 30 de ani. Sa-l ia Dumnezeu. Si dormind el, a venit un inger in vis si i-a spus: "Dumnezeu ti-a auzit rugaciunile si m-a trimis sa stau de vorba cu tine. Ai facui niste greseli mari, ramase nepocaite, de aceea ti-a fost data suferinta aceasta aici pe pamant, ca sa nu fii pedepsit dincolo. Dar Dumnezeu iti propune o invoiala: Vrei sa petreci trei ceasuri in iad sau inca 30 de ani aici pe pamant in aceasta suferinta?" A stat omul si s-a gandit: oricat de lungi ar fi trei ceasuri in iad, sunt mai scurte decat atatia ani de suferinta pe pamant, pe care n-o mai pot indura. I-a spus ingerului: "Accept sa ma duci trei ceasuri in iad. Ingerul l-a lut de mana, si l-a dus in imparatia de smoala a intunericului, si 1-a lasat acolo. Si acolo au inceput suferintele. Si a stat un ceas, si a stat trei, dar ingerul n-a mai venit. Si a stat 3 zile, si 3 ani, si 30 de ani si 300 de ani, dupa socoteala lui, si ingerul n-a mai venit. La un moment dat, cand isi pierduse orice nadejde, aparu in fata lui o lumina. Ridicand ochii il vazu in sfarsit pe ingerul lui Dumnezeu care il privea zambind. El nu mai avea puterea sa se bucure. Ingerul l-a intrebat: "Dar de ce esti atat de trist?" " El a raspuns doar atat: "Nu credeam ca si ingerii lui Dumnezeu sa minta!" - "Cum adica sa minta?", se prefacu ingerul a-l intreba cu mirare. - "Mi-ai spus ca vei veni dupa trei ceasuri sa ma scoti de aici, si iata, au trecut 300 de ani si m-ai uitat". Atunci ingerul se uita cu bunavointa la el si-i spuse: "Te inseli amarnic dragul meu. N-a trecut decat un ceas, si mai ai doua". Atunci omul se agata de aripa ingerului si-l implora: Ingere al lui Dumnezeu, ia-ma, du-ma de aici si lasa-ma pe pamant cu suferinta mea nu 30 de ani, ci 300 de ani, dar nu ma mai lasa aici!" Si ingerul l-a luat de mana si i-a spus: "Dumnezeu s-a indurat de rugaciunile tale si te-a eliberat". In clipa aceea s-a trezit. Ceasul de pe noptiera arata ca trecuse o ora de cand adormise. Recunoasterea pacatului din noi

Avva Moise a zis: "Daca omul nu se convinge in inima lui ca este un pacatos, Dumnezeu nu-l asculta". Fratele a intrebat: "Ce inseamna: sa fie convins in inima lui ca este pacatos?". Batranul a zis: "Cand cineva isi duce pacatele sale, nu se uita la ale aproapelui". Cine are dreptul sa ceara lucrul dorit ? Odata, avva Isaia, impreuna cu ucenicii sai, a venit la aria unui plugar cu o ramura de finic in maini si a spus: - Gospodarule, da-mi graul acesta ! Plugarul ii spuse: - Tu ai secerat, avva ? Avva ii raspunse: - Nu. Plugarul ii zice: - Atunci cum vrei sa iei grau, daca n-ai secerat ? Avva a zis: - Oare cel ce nu secera nu primeste rasplata ? Plugarul ii spune: - Tu nu stii ce spune Domnul: "Vrednic este lucratorul de plata sa"? Iar tu, avva, fara sa te trudesti, ceri rasplata? Dupa aceasta, staretul s-a indepartat. Ucenicii, vazand cele petrecute, au cazut la picioarele lui si l-au rugat sa le spuna pentru ce a procedat astfel cu ei. Staretul le-a spus: - Fiilor, aceasta am facut-o spre pilda voua, ca cine nu lucreaza in veacul acesta, acela nu va primi rasplata in veacul viitor de la Dreptul Judecator. Pocainta pana si pentru o smochina Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, ca zicea batranul: - Cand eram copil, cu ceilati copii pasteam boii. Si m-am dus sa fur smochine si cand alergau ei, a cazut una de la dansii si luand-o, am mancat-o. Cand imi aduc aminte de dansa, sed plangand. Ce sa faci cand esti ispitit Fratele il intreaba pe batranul avva Moise: "Ce trebuie sa faca omul cand este ispitit sau cand vine asupra lui un gand al dusmanului?". Batranul ii zice: "Trebuie sa planga in fata bunatatii lui Dumnezeu, ca sa-l ajute; indata ne gasim linistea, daca ne rugam cu stiinta, caci este scris: "Domnul m-a ajutat, nu ma tem de ce-o sa-mi faca omul". Razboiul duhovnicesc "Demonii se silesc sa intre in comuniune cu omul si sa-l supuna, nu intotdeauna prin ganduri vadit pacatoase, ci il indeamna, la inceput, la actiuni care nu au nimic rau in sine, adesea chiar bune in aparenta, iar pe urma, capatand posibilitatea de a-l inrauri pe om si de a pune stapanire asupra lui, il arunca in faradelegi, care astfel sunt niste urmari ale ascultarii indemnurilor dracesti de la inceput. Acest lucru ne arata cat de stramta si cu cate necazuri ne este calea si cu cata trezvie trebuie sa pasim pe ea" (Sf. Ignatie Briancianinov). Cum sa-i primim pe fratii straini Cativa parinti au urcat la avva Iosif, la Panefisi, ca sa-l intrebe cum se cuvine sa-i primeasca pe fratii straini: sa lase de la ei sau sa se poarte cu indrazneala? Inainte de a-l intreba ei, batranul i-a zis ucenicului sau: "Fii atent la ce voi face astazi si rabda". Apoi, a pus pe jos doua perne, una in dreapta si alta in stanga sa si le-a zis oaspetilor: "Asezati-va!". A intrat in chilie, s-a imbracat in zdrente de cersetor, a iesit afara si a inceput sa se plimbe printre ei.

Pe urma, a intrat din nou in chilie, s-a imbracat cu hainele lui obisnuite, a iesit si s-a asezat in mijlocul lor. Fratii se intrebau ce sens are purtarea batranului. El le-a zis: "Ati fost atenti ce-am facut?". Ei zic: "Da". "Oare m-am schimbat fata de cum eram cand purtam zdrentele de doi bani?" Ei zic: "Nu". "Asadar, continua, eu sunt acelasi in amandoua hainele, nici prima nu m-a schimbat, nici a doua nu mi-a stricat. La fel trebuie sa facem si cand ii primim pe fratii straini, dupa sfanta Evanghelie. Caci se spune: "Dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu". Cand vin fratii in ospetie, ii vom primi cu toata indrazneala; iar cand suntem singuri, ramanem cu plansul." Ei au ascultat uimiti, pentru ca le-a spus si ce gandeau in sufletul lor inainte de a pune intrebarea. Si l-au slavit pe Dumnezeu. Cum se strecoara pacatul in viata Un arab locuia intr-un cort si se ocupa cu tamplaria. Intr-o zi auzi un zgomot la usa din panza a cortului. - "Cine e?" - "Eu, camila. Lasa-ma sa-mi incalzesc nasul in cortul tau. Afara e foarte frig". - "Bine, dar sa nu intri mai mult". Isi vazu de treaba mai departe. Cand se intoarse, camila era cu tot capul in cort. - "Nu ti-am spus sa nu intri?" - "Mi-era frig la cap si m-am gandit ca daca m-ai lasat sa-mi incalzesc nasul, imi vei lasa si capul. Nu mai inaintez, ai incredere". - "Bine, dar sa nu mai inaintezi". Cand vazu ca arabul, atent la lucrul sau, nu-i mai dadu nici o atentie, camila intra si cu umerii si cu picioarele de dinainte. Cand o vazu arabul, se supara si-i porunci sa iasa imediat. Vru sa ia ceva s-o loveasca, dar in clipa aceea camila intra cu totul inauntru si-l azvarli pe arab afara. Arabul nici nu avu timp sa-si ia ceva cu el. Camila deveni stapana cortului! Asa e si cu pacatul pe care il lasam putin cate putin sa ni se strecoare in viata. In cele din urma pune stapanire pe noi. Cum putem sa ne mantuim ? Venind surorile la Maica Singlitichia, au intrebat: - Cum putem sa ne mantuim ? Auzind maica intrebarea, oftand din adancuri si varsand multe lacrimi, a raspuns surorilor: - Copii ! Noi toti stim cum sa ne mantuim ! Dar din pricina neglijentei ne pierdem mantuirea. Mai intai de toate si mai mult decat toate, trebuie sa pastram ceea ce a spus Domnul: "Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul tau si pe aproapele tau ca pe tine insuti." Iata unde este mantuirea: intr-o indoita iubire. Taierea voii castiga pe fratele Se spune despre avva Pafnutie, ca degraba nu bea vin. Dar calatorind odata s-a aflat intr-o ceata de talhari si i-a gasit pe ei band vin. Deci il cunostea pe el mai marele talharilor si il stia ca nu bea vin. Vazandu-l tare ostenit, a umplut un pahar cu vin si luand sabia in mana, ia zis batranului: - De nu vei bea, te omor. Si cunoscand batranul ca porunca lui Dumnezeu va sa faca si vrand si-l castige, a luat si a baut. Iar mai marele talharilor si-a cerut iertare de la el, zicand: - Iarta-ma, avvo, ca te-am necajit ! Si a zis batranul:

- Cred lui Dumnezeu, ca pentru paharul acesta va face cu tine mila si in veacul de acum si in cel viitor. Zis-a mai marele talharilor: - Cred lui Dumnezeu ca de acum nu voi mai face rau nimanui. Si a castigat batranul toata ceata, lasandu-si voia sa lui Dumnezeu. Sa luam aminte la magar Avva Pimen l-a intrebat pe un Avva Nistheroos de unde a dobandit o asemenea virtute, incat orice tulburare s-ar fi intamplat in chinovie el nu deschidea gura, nu se amesteca, nu judeca pe nimeni. El a raspuns: - Iarta-ma, avva. Cand am intrat, la inceput, in chinovie, am zis cugetului meu: "Tu si un magar sunteti una. Asa cum magarul lovit nu scoate nici un cuvant, nu ocaraste si nu judeca si nu raspunde nimic, tot asa si tu." Cum zice psalmul: "Ca un dobitoc m-am facut in fata Ta si tot timpul voi fi cu Tine." Diferenta dintre un pustnic si un diavol Zicea maica Teodora ca nici nevointa, nici privegherea, nici tot felul de osteneala nu mantuieste, fara numai smerita cugetare cea adevarata. Caci era un pustnic care gonea dracii si ii intreba: - Cu ce iesiti voi ? Cu postul ? Si ei ziceau: - Noi nici nu mancam, nici nu bem. - Dar cu privigherea? Si ei raspundeau: - Noi nu dormim. - Cu pustnicia ? Iar ei ziceau: - Noi prin pustietati petrecem. - Cu ce iesiti dar ? Si ei raspundeau: - Nimic nu ne biruieste pe noi, fara numai smerita cugetare pentru ca ea este biruirea dracilor. Pomul cu roade Un om credincios fiind asuprit de necredinciosi, merse intr-o zi la duhovnicul sau si i se planse, zicandu-i: - "Ce au cu mine, parinte, de nu ma lasa in pace?" Parintele, un om batran si plin de intelepciune, il lua si il duse in gradina. Acolo se aflau si pomi roditori si altii neroditori. - "Iata fiul meu, ai aici pilda vietii. Crezi tu oare ca arunca cineva cu pietre in pomii acestia cari au numai frunze? Nu, fiule - oamenii arunca cu pietre numai in pomii cu roade. Fii vesel ca te asupresc oamenii - caci asemeni pomului cu roade esti. De-atunci, omul acela nu s-a mai vaitat de asupririle semenilor. Mania - aproape sau departe de oameni ? Un calugar, care traia intr-o manastire si era din fire plin de manie, se hotara sa traiasca in singuratate, caci, isi zicea el:

- Daca nu voi avea pe nimeni sa ma nacajeasca si sa ma certe, poate ca se va potoli patima mea. Dar, pe cand locuia in pustietate, intr-o pestera, intr-o zi i se intampla ca ulciorul de apa, pe care-l aseza jos, sa se rastoarne. Il umplu din nou, iar ulciorul cu apa s-a rasturnat iarasi. Atunci, calugarul lua ulciorul si, in mania sa, il tranti la pamant, spargandu-l. Dupa ce-si veni iar in fire, recunoscu ca mania il orbise, singur fiind, si isi zise: - Iata, acum sunt singur si totusi m-a biruit mania. Ma voi intoarce iar la manastire si, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi lupta oriunde impotriva patimii mele. Impartasania continua cu Sfintele Taine Un batran calugar se retrase in chilia sa si se hotara sa nu mai manance nimic, ci sa se impartaseasca zilnic cu Trupul si Sangele Domnului. Insa vestea despre hotararea lui se raspandi repede printre ceilalti vietuitori ai manastirii. Unii din dragoste, altii ca ispitire, fratii cautau sa-l abata de la aceasta hotarare, aducandu-i fel de fel de bucate. Parintele insa era de neinduplecat. Vestea despre nevointa acestuia ajunse insa si la episcop. Episcopul a trimis un om sa-l intrebe despre ascultare. Ajungand la manastire, trimisul episcopului veni la parintele cel batran si ii zise: - Care este cea mai mare virtute ? Parintele, plin de smerenie si simplitate, raspunse: - Ascultarea ! In acel moment, omul ii aduse paine si vin si ii porunci sa manance. Batranul se smeri pe sine, isi taie voia si il asculta pe acela. In acel moment insa pe batran il apucara carcei la stomac, intr-atat incat cei din jurul sau credeau ca o sa moara in acele clipe. Din acel moment, toti cei din manastire il lasara pe batran sa se nevoiasca in liniste, intelegand darul lui Dumnezeu cu acela. Parintele a mai trait inca vreo 20 de ani, numai impartasindu-se zilnic cu Sfintele Taine. Cum scapam de lupta trupului ? Un frate, luptat de poftele trupului, l-a intrebat odata pe un parinte calugar: - Ce sa fac parinte, caci nu mai pot suporta ispitele care au navalit asupra trupului meu ? Batranul ii raspunse, zicand: - Frate, astfel de ispitiri eu nu am avut, deci nu stiu ce sa iti zic. Mahnit pentru ca nu a gasit nici o cale spre a izbandi in luptele sale, fratele merse la un alt parinte. Acestuia, vorbindu-i despre luptele sale, ii spuse si despre raspunsul primit de la calugarul cel dintai. Parintele ii raspune si el, zicand: - Adevarat ti-a grait acela, dar intoarce-te la dansul si intreaba-l cum de nu a fost el ispitit. Intelegand fratele ca de la acela poate afla calea spre a nu mai fi luptat de trup, se reintoarse la el si ii zise: - Iarta-ma, parinte, ca indraznesc a te intreba iarasi, dar de ce in viata ta nu ai fost ispitit dinspre trup ? La aceasta, batranul ii raspunse: - De cand sunt calugar, niciodata nu m-am saturat de paine, apa si somn. Acest lucru m-a aparat de acele ispite pe care le amintesti ca dau navala asupra sufletului tau. Pocainta din inima

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Am facut un pacat mare si vreau sa ma pocaiesc trei ani. Batranul zice: "E mult. Fratele ii zice: "Dar un an?. Batranul, iarasi: "E mult. Cei care erau de fata zic: "Patruzeci de zile?. El raspunde: "E mult si continua: "Eu spun ca, daca omul se pocaieste din toata inima si nu mai continua sa faca pacate, Dumnezeu il iarta si in trei zile. Invidia impiedica orice bucurie Un tanar, intrebandu-se despre viata, despre suferinta si despre fericire, il intreba pe un parinte: - Parinte, de ce unii oameni sunt tot timpul mahniti ? Parintele i-a raspuns, zicand: - Pentru ca, de multe ori, ei sunt suparati nu numai de necazurile lor, ci si de bunastarea si reusita altora. Gandul cel bun Indreptandu-se spre casa, un taran a gasit la marginea drumului, pe camp, un sac plin cu porumb. Uitandu-se el de jur-imprejur, s-a hotarat sa-l ia acasa, fiindca i-ar fi prins tare bine si, oricum, nu-l vedea nimeni. S-a mai uitat o data inainte, inapoi, in dreapta si in stanga si sa apleacat sa ia sacul. Dar, deodata, s-a oprit, amintindu-si ca, intr-o singura directie, nu s-a uitat: in sus. Privind cerul, lasa acolo sacul si, zambind, isi continua linistit drumul spre casa, spunandu-si: - Multumesc, Doamne, ca mi-ai dat gandul cel bun. E drept ca as avea mare nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget curat si linistit. Cu siguranta ca vreun vecin din sat nu a putut duce prea mult deodata si se va intoarce dupa sac. Daca l-as fi luat nu m-ar fi vazut nici un om, dar m-ar fi vazut Dumnezeu. Batranul si ucenicul cel tacut Un tanar carturar a venit odata la un parinte zavorat si l-a rugat sa-l primeasca ca ucenic. Parintele cel zavorat i-a spus: - De voiesti sa te primesc ucenic, imparte averea ta saracilor ! Tanarul a facut intocmai dupa cuvantul batranului, apoi a venit din nou, cu rugamintea de a-l primi ca ucenic. - Oare, te vei putea pazi sa nu vorbesti ? - Fagaduiesc ! - a raspuns tanarul. Si acesta a fost singurul cuvant rostit de noul ucenic al batranului, vreme de cinci ani. Pentru ca se dusese vestea in zona si multi veneau in munte, sa il vada pe parinte si pe ucenicul sau, batranul l-a trimis pe ucenicul cel ce pazea tacerea la o manastire, drept incercare. Vroia sa vada, va vorbi sau va pazi in continuare tacerea? Insa ucenicul a pastrat fagaduiala de a tacea, precum spusese odinioara. Staretul acelei manastiri, vrand sa-l incerce pe tanar, l-a trimis sa duca un mesaj scris la o alta manastire, aflata peste un rau care tocmai se revarsase, crezand ca se va intoarce sa spuna: "Nu pot trece." Si a trimis staretul si un alt frate, in urma lui, sa vada cum si ce va face. Tanarul cel ce pazea tacerea a ajuns la rau, l-a vazut revarsat si s-a pus in genunchi, la rugaciune staruitoare. Indata, un crocodil s-a apropiat de mal si s-a oprit. Pasind pe spatele

lui, animalul l-a trecut pana pe partea cealalta. Tot asa se petrecura lucrurile si la intoarcere. Dupa un timp, staretul ce il trimisese la drum a primit veste de la acea manastire, careia ii scrisese: - Chiar daca era mut, ingerul lui Dumnezeu era monahul acela ! Ravna si intelepciunea La avva Lucius a venit un frate care i-a spus gandurile sale si dorintele pe care le avea in inima. La un moment dat, tanarul i-a spus parintelui ca vrea sa se faca pelerin. Pentru ca a cerut sfat, avva Lucius i-a spus: - Da, dar dupa ce ai invatat sa pui paza limbii ! Apoi, fratele cel tanar i-a spus: - Vreau sa postesc. - Bine faci, i-a raspuns avva Lucius, dar sa incepi cu abtinerea de la orice gand rau. Fratele continua sa-i spuna: - Vreau sa fug de oameni. Batranul i-a raspuns: - Da, dar dupa ce ai dovedit ca esti capabil sa traiesti cu toata dragostea in mijlocul lor. Smerenia poate fi usor incercata La o manastire, un calugar ii tot marturisea staretului: "Parinte staret, sunt un pacatos, nu sunt in stare de nimic, sunt mai rau decat ceilalti. Intr-o zi, staretul l-a pus la incercare. Venind din nou calugarul la el, i-a spus: "Am auzit ca nu prea iti faci datoria, fratii spun ca dormi prea mult, mananci pe ascuns, lipsesti de la pravila. In urma acestor cuvinte, calugarul a spus: "Cum adica? Eu nu-mi fac datoria? Cum adica? Sunt eu mai pacatos decat ei? Staretul l-a inteles pe loc: "Parca asa spuneai inainte, ca esti pacatos! Doreai sa-ti arati un chip al smereniei pe care nu-l aveai, ca sa-l ascunzi pe cel adevarat, al mandriei. Du-te! Nu esti smerit. Sa stii ca smerenia devine virtute cand indreapta slabiciunile, nu cand doar le afirma. Si smerit nu este cel care spune despre sine ca este smerit, ci acela care rabda cu smerenie si adevarul si neadevarul spus de altii despre sine. Lenea imputerniceste ispitele Odata, un tanar a venit la Fericitul Ieronim si l-a intrebat: - Ce sa fac spre a rezista ispitelor ? Fericitul Ieronim i-a raspuns: - Nu fii lenes, nu te trandavi. Pasarea nu poate fi prinsa sau lovita de sageata cand zboara, ci numai cand sta pe loc. Adevarata dragoste Intr-o manastire, un batran duhovnic era bolnav. Un monah i-a adus un strugure pe care batranul l-a daruit unui alt frate. Acesta a intalnit un alt calugar caruia i-a daruit strugurele. Gestul de dragoste a fost continuat pana cand strugurele a facut ocolul intregii manastiri. Ultimul calugar care a primit strugurele s-a dus sa-l daruiasca batranului. Acesta, profund emotionat, a tras concluzia ca dragostea dumnezeiasca este prezenta in ucenicii sai. Neagoniseala Avva Teodor de la Ferme avea trei carti bune. S-a dus la avva Macarie si-i zice: "Am trei carti bune, care-mi trebuie, iar fratii mi le cer, si ei, cu imprumut si le folosesc. Spune-mi, ce sa fac: sa le tin pentru folosul meu si al fratilor ori sa le vand si sa dau banii saracilor?".

Batranul a raspuns: "Bune sunt toate faptele, dar mai buna dintre toate este neagoniseala". Cum a auzit, avva Teodor s-a dus, a vandut cartile si a dat banii saracilor. Din viata Sfantului Ioan Gura de Aur Sfantul Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, cel mai mare predicator al Bisericii, a combatut cu multa putere invataturile eretice din vremea sa, cat si imoralitatile de tot soiul ce isi faceau loc printre crestini, in biserica. Din aceasta cauza a ajuns in conflict si cu imparatul Arcadius. Odata, sfatuindu-se imparatul cu sfetnicii sai, cum s-ar putea razbuna pe episcop, unul dintre ei l-a indrumat: - Confisca-i averile. Altul: - Pune-l la inchisoare. Al treilea: - Trimite-l in exil. Al patrulea: - Ucide-l. Al cincilea insa ii zise: - Toti gresiti, aceste mijloace nu sunt potrivite pentru a te razbuna pe acest episcop. Cunosc un mijloc de a-l face cu adevarat nefericit: siliti-l sa pacatuiasca, caci acest om de nimic nu se teme mai mult ca de pacat. Rabdarea inmulteste harul Doi monahi locuiau intr-un loc si s-a dus la dansii un batran, ca sa-i cerce si a luat un toiag si a inceput a sfarama verdeturile unuia. Fratele vazand, s-a ascuns pana ce le-a sfaramat pe toate. Dupa ce a ramas o radacina, i-a zis batranului: - Parinte, de voiesti, las-o pe aceasta sa o fierb si sa gustam impreuna. Atunci a pus batranul metanie fratelui, zicand: - Pentru nerautatea ta, se odihneste Duhul Sfant peste tine, frate. Aproape de Imparatia Cerurilor, dar nu inauntrul ei In jungla, un vanator a constatat la un moment dat ca i s-a umezit praful de pusca si aceasta nu mai functiona. A aparut un leu. Cand a vazut leul, stiind ca pusca nu mai functioneaza, a inceput sa alerge. Stia ca in apropiere se afla o cabana unde s-ar fi putut adaposti. A alergat puna la cabana si leul nu l-a ajuns. A ajuns pana la usa cabanei, dar usa era incuiata si el nu avea cheia. A alergat bine pana atunci, a facut tot ceea ce trebuia ca sa scape, dar n-avea cheia. Imparatia scaparii era dincolo, inauntru, iar el era dincoace. Cativa centimetri, grosimea unei usi l-a despartit, dar acesti centimetri erau diferenta ca intre alb si negru, ca intre rai si iad. Era aproape, dar nu era inauntru. Asadar, prin toate faptele crestinesti, daca nu sunt unite cu inima buna, esti aproape de Imparatia Cerurilor, dar nu esti inauntrul ei. Cu ce poti plati in rai? Un om foarte bogat, avea un palat somptuos, caleasca aurita, multime de slujitori, etc. Apropiindu-i-se ziua mortii, bogatasul ar fi dorit sa ia cu el macar o parte din toate acestea. Se gandea ca, odata ajuns pe lumea cealalta, ar putea sa plateasca pentru a i se ingadui sa aiba parte de ceea ce a avut si in viata pamanteasca. Atunci i s-a aratat un inger si i-a grait: "Nu stii ca in rai nu poti plati decat cu cele pe care le-ai daruit pe pamant?". La auzul acestor cuvinte, bogatasul s-a intristat, pentru ca nu daruise nimic.

Marturisirea pacatelor Un credincios, dupa ce s-a marturisit, l-a intrebat pe preot: - Ce gandesti, parinte, despre cel mai mare pacatos? - Dupa ce te-a iertat Dumnezeu, mi se pare ca stralucesti de lumina harului Lui. - Dar, parinte, stii cine sunt? - Ceea ce ti-am spus. - Dar stii ce am fost? - Aceasta am uitat, caci de ce sa-mi amintesc ceea ce Dumnezeu a uitat? Calea spre smerenie Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe: "Vad ca amintirea lui Dumnezeu ramane in sufletul meu. Batranul i-a raspuns: "Nu este mare lucru sa ai mereu cugetul impreuna cu Dumnezeu, dar este cu adevarat mare lucru sa te vezi pe tine mai prejos de orice faptura. Aceasta si osteneala trupului duc la smerenie. Cainta Un principe, cercetand intr-o zi pe cei din galera, i-a intrebat cu ce au gresit. Fiecare se scuza, zicand ca este nevinovat, numai unul raspunse ca ar fi meritat o pedeapsa cu mult mai mare. - Ei bine, zise principele, atunci locul tau nu este aici, raufacatorule, intre oamenii acestia de treaba. Pleaca de aici! Si indata il puse in libertate. Asa face si Dumnezeu cu noi; El lasa in pacatele lor pe cei ce se scuza si iarta pe cei care se caiesc si isi recunosc pacatele. Sufletul si trupul Doi oameni stateau de vorba. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credinta. Era mereu preocupat sa nu-i lipseasca nimic lui si familiei sale. De aceea, prietenul sau l-a intrebat: - Spune-mi, daca ai avea doi copii, dar l-ai hrani doar pe unul, pe celalalt chinuindu-l foamea, ar fi drept ? - Bineinteles ca nu, a raspuns bogatasul. - Dar daca l-ai imbraca tot pe acela, in timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi ? - Ar fi, desigur, o nedreptate. - Si atunci, daca tu singur spui ca asa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta ? - Cum ? - se indigna omul. Pe copiii mei ii tratez la fel, le arat aceeasi dragoste. De ce spui asa ceva ? - Nu m-am referit la copiii tai, ci la alti doi frati buni, de care tu ar fi trebuit sa ai grija de-a lungul intregii vieti: sufletul si trupul tau. Iar tu nu esti drept cu acesti frati. Te ocupi doar de unul, neglijandu-l cu totul pe celalalt. Aveti haine frumoase si sunteti bine hraniti, tu si ai tai, dar sufletul de ce are nevoie, nu va intrebati ? El nu poate purta decat haina credintei, de care tu nu te-ai ingrijit si nu se poate hrani decat cu dumnezeiasca invatatura, cu dragoste si mila. Deci, nu uita de celalalt frate, fiindca trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespartit. Unul nu poate trai fara celalalt. Ingrijeste-i pe amandoi si atunci vei fi, cu adevarat, drept si fericit. Fereste-te sa fii asemenea pacatosului care traieste doar cu trupul in timp ce sufletul ii este mort. Diferenta din viata unui crestin

O femeie povestea preotului ca L-a gasit pe Mantuitorul. Acesta a intrebat-o: - Te simti acum altfel decat inainte ? Femeia raspunse fara a sta pe ganduri: - Inainte de convertire, am fost o pacatoasa care alerga dupa pacate, iar acum sunt o pacatoasa care fuge de pacate. Pocainta din inima Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Am facut un pacat mare si vreau sa ma pocaiesc trei ani. Batranul zice: "E mult. Fratele ii zice: "Dar un an?. Batranul, iarasi: "E mult. Cei care erau de fata zic: "Patruzeci de zile?. El raspunde: "E mult si continua: "Eu spun ca, daca omul se pocaieste din toata inima si nu mai continua sa faca pacate, Dumnezeu il iarta si in trei zile. Roadele cele dulci ale ascultarii La un parinte batran a venit un tanar care i-a cerut sa-i fie ucenic. Dupa ce l-a refuzat de mai multe ori, pentru a-i incerca vointa si sinceritatea dorintei, cat si smerenia, parintele l-a primit. Vorbindu-i despre ascultare si puterea acesteia in dobandirea vietii celei inalte, parintele i-a cerut sa-i fagaduiasca ascultare deplina intru toate, iar mai apoi i-a randuit ucenicului un loc linistit spre petrecere. Peste cateva zile, batranul a luat un toiag uscat, l-a infipt in pamant si i-a cerut tanarului sau ucenic sa-l ude zilnic, zicandu-i: - In toate zilele sa-l uzi cu apa, pana ce va infrunzi si va face roade. Fata de locul unde vietuiau ei, izvorul era atat de departe incat ucenicul trebuia sa plece dupa apa dis de dimineata, ca sa apuce sa se intoarca pana la lasatul serii. Timp de trei ani, ucenicul cel cu ascultare sfanta a facut ceea ce parintele sau ii ceruse, fara sa intrebe nimic, fara sa carteasca, fara sa oboseasca, si avand multa incredere in batranul sau. Dupa trei ani, toiagul cel uscat al batranului a inmugurit, a inverzit si a facut roade. Batranul, luand fructe din acel pom, a impartit fratilor, in biserica, zicand: - Luati de mancati, fratilor, acesta este rodul cel dulce al ascultarii ! Banii - o piedica in calea mantuirii Un frate, dupa ce s-a lepadat de lume si si-a dat averile saracilor, pastrand putin pentru el, s-a dus la avva Antonie. Afland despre ce facuse, batranul ii zice: "Daca vrei sa devii calugar, mergi in orasul tau, cumpara cateva bucati de carne, infasoara-le imprejurul trupului tau gol si vino asa pana aici!. Fratele a facut intocmai, iar cainii si pasarile de prada i-au sfasiat tot trupul. Cand a ajuns in fata batranului, acesta l-a intrebat daca facuse ce-l sfatuise. Si cum el i-a aratat trupul sfartecat, Sfantul Antonie ii zice: "Cei care s-au lepadat de lume, dar vor sa pastreze bani, asa sunt razboiti de draci si rupti in bucati. Taina fratelui Un batran calugar spunea: "Intr-o zi, privind spre padure, am vazut alergand spre mine o fiara. Cand s-a apropiat de mine am vazut ca este om. Cand mi-a cazut in brate, plangand, am inteles ca este fratele meu". Calea mantuirii Povesteau despre avva Isaac ca, apropiindu-i-se sfarsitul, au venit la el batranii si-l intrebau: "Ce-o sa ne facem dupa tine, parinte?". El le-a zis: "Vedeti cum am umblat in fata voastra? Daca vreti sa urmati si sa paziti poruncile lui Dumnezeu, El va trimite harul Sau, care va avea grija de locul acesta. Dar daca nu vreti sa le paziti, nu mai ramaneti aici. Si noi ne intristam

cand parintii nostri se apropiau de moarte, dar respectam poruncile lui Dumnezeu si sfaturile lor, si traiam ca si cum ei ar fi fost mai departe cu noi. Asa sa faceti si voi si va veti mantui". Cum sa ne cerem datoria Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Daca un frate are o mica datorie la mine, sa i-o cer?. Batranul ii spune: "Cere-i o singura data. Fratele intreaba: "Si ce fac daca nu izbutesc sa-mi alung gandul de la datorie?. Batranul ii zice: "Lasa gandul tau sa urle, dar nu-l supara pe frate. Sotia care se plangea de sot O femeie s-a dus la preot si s-a plans de comportamentul sotului: - Crezi in Dumnezeu ? - Da, parinte, sunt crestina. - Crezi ca Dumnezeu e bunatatea, intelepciunea si atotputernicia ? - Da. - Deci crezi ca Dumnezeu este bun, te iubeste si-ti vrea binele, ca, fiind intelept, ti-a dat acest barbat pentru a te deprinde in virtuti si a inainta in desavarsire si ca, fiind atotputernic, te va ajuta sa-ti atingi scopul ? Dupa aceste cuvinte, femeia a plecat linistita acasa. Nu strange comoara pe pamant Intr-un sat, credinciosii s-au gandit sa-si restaureze biserica. Le trebuia lemn pentru constructie si multe binale pentru schelarie. Ar fi trebuit sa cumpere lemnul de departe si era scump. Un boiernas local avea o mare padure de brazi, nu departe de sat, si era foarte mandru de proprietatea lui. Nu mai erau alte paduri in regiune si scotea bani buni din vanzarea lemnelor. Impreuna cu preotul, oamenii s-au gandit sa apeleze la dansul. Sa-i ceara sa contribuie si el la lucrarile de restaurare cu lemnele de constructii, iar ei se obligau sa contribuie cu munca. Cautandu-l, l-au gasit chiar in padure. I-au spus care ii era pasul, luandu-l de departe si cu binisorul. - Nu va dau nimic. Platiti. E padurea mea si fac ce vreau cu ea. Ii adusera aminte ca o mostenise si ca nici n-o uda, nici n-o facea el sa creasca, ci totul ii venea de-a gata de la Dumnezeu, si ca ar putea sa faca si el ceva pentru biserica, doar era crestin. - Ei, nu ma luati pe mine cu de-alde astea. Viata e grea. Totul se plateste. Trebuie sa ne gospodarim bine, nu sa risipim. Fata de mostenirea aceasta am si eu o raspundere. Vazand ca nu-l pot convinge, s-au hotarat sa plece, lasandu-l sa-si admire mostenirea. Dar unuia din ei i-a venit un gand: - Domnule, il intreba, din toata padurea aceasta, care e bradul dumitale? - "Toti brazii sunt ai mei. Toata padurea e a mea, raspunse el contrariat. Ce cei fi gandind?" - "Asta stiu eu. Dar care e bradul dumitale, pe care il vei stapani in veci, caci pe ceilalti ii vei vinde, sau ii vei lasa aici, si nu-ti vor mai apartine". - Nu inteleg ce vrei sa spui! - Vreau sa te intreb din care te-ai hotarat sa-ti faci cele patru scanduri pentru sicriu. Sa stii ca numai acela e bradul dumitale. Pe ceilalti doar ii administrezi temporar. Numai de acela ai de fapt nevoie! E un brad intelept. Acela, vrei nu vrei, te va duce la biserica! Dar iti va fi prea tarziu ca sa-ti mai fie de folos! Proprietarul intelese. Se umili, isi ceru iertare si-i lasa sa-si ia tot lemnul de care aveau nevoie.

De care lume sa fugim? Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: - Cum se cade a sedea cu tacere calugarul in chilia sa ? Batranul i-a raspuns: - A sedea calugarul in chilie, este ca sa-si aduca aminte pururea de starea sa inaintea lui Dumnezeu si sa-si pazeasca, dupa putinta sa, mintea si inima de gandurile necuvioase, cele semanate de vrajmasul si aceasta este a fugi de lume. Fratele i-a zis: - Ce este lumea ? Iar batranul i-a raspuns: - Lumea este a lucra peste fire si a-ti implini poftele trupului tau si a te griji mai mult de trup decat de suflet, a-ti petrece viata ta ostenindu-te mai mult pentru cele trupesti decat pentru cele sufletesti si mai mult pentru agonisita trupeasca decat pentru cea sufleteasca. Aceasta este lumea, fiule. Iubirea aproapelui Cativa batrani s-au dus la avva Pimen si l-au intrebat: "Daca-i vedem pe frati atipind la Liturghie, sa-i scuturam, ca sa-i tinem treji?. El le zice: "Eu, cand vad un frate atipind, ii pun capul pe genunchii mei si-l odihnesc. Sa daruim ce nu avem Intr-o manastire, se prezinta un candidat la calugarie. Acesta ii marturiseste staretului: - Sa stiti, parinte, ca nu am nici credinta, nici lumina, nici curaj, nici incredere in mine si nici nu pot sa-mi fiu mie insumi de ajutor iar altora cu atat mai putin. Nimic nu am. Staretul ii raspunde: - Ce-are a face! Nu ai credinta, nu ai lumina; dandu-le altora, le vei avea si tu. Cautandu-le pentru altul, le vei dobandi si pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele si pe semenul tau esti dator sa-l ajuti cu ce nu ai. Du-te! Chilia ta e pe coridorul acesta, usa a treia pe dreapta. Nu din prisosul, nu din putinul tau, ci din neavutul tau, din ceea ce iti lipseste. Daruind altuia ce nu ai - credinta, lumina, nadejde - le vei dobandi si tu. Nu judeca si nu vei fi judecat Un frate din Pateric ce vietuise fara a implini cu prea multa constiinciozitate randuielile zilnice a fost vazut pe patul de moarte cu un chip luminat si linistit. Atunci parintii din manastire l-au intrebat cum de este atat de linistit acum cand se apropie plecarea catre Dreapta Judecata, de vreme ce nu si-a implinit toate ascultarile manastiresti. Raspunsul sau i-a uimit pe toti: "Cu adevarat nu mi-am implinit toate datoriile pe care le-am avut in obste, insa din ziua cand am pasit pe poarta manastirii si pana in prezent nu-mi aduc aminte sa fi judecat pe cineva, iar eu cred cuvintelor Domnului - nu judeca si nu vei fi judecat!" Credinta crestina si musulmanii Niste crestini au fost prinsi de catre musulmani si inchisi in temnita. Nevoind sa ii omoare, musulmanii cautau insa sa-i faca sa se lepede de credinta in Hristos si sa il recunoasca mai mare pe Mohamed. Crestinii insa mai bine preferau moartea, ca prin aceasta sa

dobandeasca viata cea vesnica, decat sa castige viata aceasta de aici, in schimbul celei vesnice. Musulmanii veneau adesea la ei, spre a ii atrage la ratacirea lor. Intr-o zi, musulmanii au zis astfel: - Mohamed este adevaratul proroc, iar nu Hristos. Crestinii, ascultandu-le amageala, au raspuns: - Daca ati vedea doi oameni care se cearta pentru un camp, fiecare zicand cum ca este al lui, unul avand multi martori care adeveresc aceasta, iar celalalt nici unul, ce ati zice, al cui este campul? Musulmanii, nepricepand intentia lor, au raspuns: - Fara indoiala ca al celui cu multi martori. Crestinii au zis, apoi: - Drept ati raspuns. Asa este si cu Hristos si cu Mohamed al vostru. Hristos are multi martori: Prorocii din vechime, Moise si Ioan Botezatorul, pe care si voi il recunoasteti si care a dat marturie pentru El. Mohamed insa nu are ca marturisitor decat pe el insusi. Musulmanii au ramas rusinati si au mai incercat sa se apere astfel: - Credinta noastra e mai buna decat cea crestina, pentru ca vedeti si voi ca Dumnezeu ne-a dat noua izbanda asupra voastra, a crestinilor! Vedeti bine ca cele mai bogate pamanturi si imparatii din lume sunt ale noastre, si ca ele sunt si mai numeroase si mai intinse ca ale voastre! Atunci, crestinii au raspuns, zicand: - Daca asa ar fi, atunci idolatriile egipteana, babiloniana, elenistica, romana, si inchinarea la foc a persanilor ar fi adevaratele credinte, caci iata, odata toate aceste neamuri au fost stapanitoarele lumii! Este limpede pentru oricine ca victoria, bogatia si puterea voastra nu dovedesc si adevarul credintei voastre. Noi stim ca Dumnezeu uneori da biruinta crestinilor, iar alteori ingaduie sa fie subjugati ca sa-si vada mai bine pacatele si sa se curateasca de ele prin pocainta si credinta adevarata. Indemn pentru prezenta la slujbele Bisericii Un presedinte, intors dintr-o calatorie, a fost intrebat ce l-a marcat in mod deosebit in tara pe care a vizitat-o. Acesta a raspuns fara retineri: - Am fost marcat sa vad ca desi inchisorile acelei tari sunt zi si noapte inchise, sunt totusi pline, in vreme ce bisericile, desi sunt deschise, sunt goale. Pilda celor poftiti la cina Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pe multi; si a trimis la ceasul cinei, pe sluga sa, ca sa spuna celor chemati: - Veniti, ca iata toate sunt gata. Si au inceput, unul cate unul, sa-si ceara iertare. Cel dintai i-a zis: - Tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad; te rog iarta-ma. Si altul a zis: - Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc; te rog iarta-ma. Al treilea a zis: - Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni.

Si intorcandu-se, sluga a spus stapanului sau acestea. Atunci, maniindu-se, stapanul casei a zis: - Iesi indata in pietele si ulitele cetatii, si pe saraci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi adu-i aici. Si a zis sluga: - Doamne, s-a facut precum ai poruncit si tot mai este loc. Si a zis stapanul catre sluga: - Iesi la drumuri si la garduri si sileste sa intre, ca sa mi se umple casa, Caci zic voua: - Nici unul din barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea. (Luca 14, 15-24) Rugaciunea fara dragoste Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand: - Parinte, sunt doi frati si unul dintr-insii sade cu tacere in chilia sa si posteste, cu mare infranare, toata saptamana si mult lucru lucreaza in toate zilele. Celalalt slujeste bolnavilor in bolnita cu osardie si silinta. Deci, al carui lucru dintre acesti doi frati este mai iubit si mai primit de Dumnezeu? Raspuns-a batranul: - Cel ce sade cu tacere in chilia lui si multa rugaciune face si posteste sase zile, dar nu are dragoste si milostenie catre frati, si de s-ar spanzura de narile lui, nu poate sa fie asemenea celui ce slujeste bolnavilor. Lumina ochilor Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un baiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag: - Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tau Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii Dupa o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei. - Vrei sa te casatoresti cu mine? Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea n aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse: - Nu ma voi casatori daca nu pot vedea Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, dupa operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse: - Nu ma pot casatori cu un orb. Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit: - Sa ai grija, te rog de ochii mei! Sfatul cerut trebuie si implinit

Un frate a mers odata la Avva Felix, impreuna cu cativa mireni. L-a rugat fratele sa le spuna cuvant, insa batranul tacea. Dupa ce l-au rugat mult, batranul le-a zis: - Vreti sa auziti cuvant ? Au raspuns: - Da, avva. Atunci le-a spus: - Acum nu mai este cuvant. Atunci cand intrebau fratii pe batrani si faceau ce le spuneau batranii, Dumnezeu le dadea cuvant pentru folosul celor care intrebau. Acum, insa, pentru ca intreaba, dar nu fac ceea ce aud, a luat Dumnezeu harul de la batrani si nu gasesc ce sa graiasca, fiindca nu mai este cel care sa lucreze. Auzind aceasta, au suspinat si au spus: - Roaga-te pentru noi, avva ! Criterii de alegere a viitoarei sotii Odata, un tanar indragostit a mers la un duhovnic iscusit, pentru a-i cere sfatul in legatura cu o fata pe care o cunoscuse. Spera ca acesta ii va da indemn de casatorie sau de despartire. Intrebat asupra calitatilor fetei, baiatul a inceput sa o laude, spunand mai intai ca este frumoasa. La auzul acestor cuvinte, duhovnicul a asternut pe hartie un "zero". Apoi a aflat ca este bogata si a mai adaugat unul. Enumerarea s-a continuat, iar la fiecare calitate, avva adauga cate un zero. La un moment dat, el l-a intrebat pe tanar: "Dar credincioasa este?", iar tanarul a raspuns ca, in fapt, pentru aceasta a ales-o. Batranul a asezat in fata sirului bogat de zero-uri cifra unu si i-a spus tanarului: "Cu adevarat ti-ai gasit jumatatea, pentru ca daca nu ar fi avut credinta - acel "unu" din fata zero-urilor -, toate acestea, oricat de multe ar fi fost, nu aveau nici o valoare". Razbunarea celui sarac Un sarac s-a dus la un bogat si i-a cerut de pomana. Cel bogat nu i-a dat nimic, ba mai mult, i-a zis: - Pleaca de aici. Saracul insa nu s-a clintit din loc. Atunci bogatul s-a suparat, a luat o piatra si a azvarlit-o in omul sarac. Acesta o luat-o de jos, a pus-o in buzunar zicandu-si in sine: - Am sa pastrez aceasta piatra pana ce voi avea prilejul sa i-o arunc in cap. Un astfel de prilej s-a ivit curand, cand bogatul a savarsit o fapta rea, i-a fost confiscata toata averea si fost intemnitat. Saracul s-a apropiat de dansul, a scos piatra din buzunar, s-a pregatit sa i-o arunce in cap, dar, gandindu-se putin, a zis: - In zadar am purtat piatra pana acuma. Pe cand omul acesta era puternic si bogat, ma temeam de dansul; acum insa il plang si-l compatimesc. O lupta cere hotarare si nebunie Ferdinand Cortez, cel care a ocupat Mexicul, si-a intrebat oamenii cu care a debarcat: - Cine dintre voi doreste sa-mi urmeze in tara aurului? Toti au raspuns, in cor: - Nimeni nu vrea sa se intoarca, ci dorim cu totii sa intram in Mexic. La raspunsul acesta se asteptase cuceritorul. Apoi le zise:

- Sa dam foc corabiilor cu care am venit, caci nu mai avem nevoie de ele. Prin aceasta insa si-au nimicit speranta reintoarcerii si revederea patriei. De aici incolo, pentru ei nu ramasesera decat lupta si astfel au ocupat Mexicul. Astfel este necesar pentru fiecare crestin sa rupa cu curaj legaturile care il leaga de pamantul acesta, ca sa nu se mai intoarca la ceea ce le-ar putea rapi cerul. Nimic nu dobandim fara de osteneala Avva Kronios a zis - Daca Moise nu si-ar fi manat turma pe Muntele Sinai, n-ar fi vazut Rugul Aprins. Fratele l-a intrebat pe batran: - Ce reprezinta rugul? El ii zice: - Rugul reprezinta lucrarea trupeasca, caci este scris: - Imparatia Cerurilor seamana cu o comoara ascunsa intr-un ogor. Fratele intreaba: - Asadar, fara osteneala trupeasca omul nu se va invrednici de nicio cinstire? Batranul zice: - E scris: "Cu ochii tinta la Cel Care incepe si desavarseste credinta, Iisus, Cel Care in locul bucuriei a indurat crucea", iar David zice: "Nu voi da odihna ochilor mei si atipire pleoapelor mele" si asa mai departe. Timpul schimbarii La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a-i cere sfat: -Parinte, sunt un om destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa? -Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine! L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus: -Vezi acest vlastar? -Da, parinte! -Smulge-l! Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt. -Acum scoate-l pe acesta. S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a spus: -Smulge-l acum pe acela. -Dar e destul de mare, nu pot singur. - Du-te si mai cheama pe cineva. Intorcandu-se cu inca 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata -Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse calugarul. -Parinte, dar acela e un copac mare si batran, cu radacini adanc infipte in pamant. Nu am putea nicioadata sa-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni. -Acum vezi, fiule? Si apucaturile rele din suflet sunt la fel! Orice pacat pare la inceput inofensiv si fara mare importanta, dar, cu timpul, prinde radacini in fiinta omului, creste si

pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mic, il poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in viata mai tarziu va fi mult mai greu. "Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra daca in noi raman radacinile. Acestea vor creste din nou."(Sfantul Grigorie Dialogul) Parintele care a mancat carne Se spune despre Avva Stefan, ca era odata foarte bolnav si doctorii l-au silit sa manance carne. El avea un frate, foarte evlavios, care traia potrivit poruncilor lui Dumnezeu. S-a intamplat sa vina fratele acesta chiar atunci cand batranul manca din carne. Cand l-a vazut, s-a intristat foarte tare, zicandu-si ca, dupa atata asceza si infranare, a mancat, spre sfarsitul vietii, carne. Dar indata a cazut fratele in extaz si a vazut pe cineva, care i-a spus: - Pentru ce te superi din pricina preotului pe care l-ai vazut mancand carne ? Nu stii ca el a mancat de nevoie si pentru ca sa faca ascultare ? Nu trebuie sa te superi. Iar daca vrei sa vezi in ce slava este fratele tau, intoarce-te si uita-te ! Cand s-a intors fratele, a vazut pe preotul Stefan alaturi de Hristos. Si i-a mai spus cel ce i s-a aratat: - Iata in ce slava este ! Slaveste, asadar, pe Cel ce slaveste pe cei ce Il iubesc cu adevarat. Sa vorbesti sau sa taci? Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: - "Ce este mai sanatos, sa vorbesti ori sa taci?. Batranul i-a raspuns: "Cine vorbeste din dragoste de Dumnezeu, bine face; la fel, cine tace din dragoste de Dumnezeu. Dragostea nu cunoaste limite Un pustnic, afland un om indracit si care nu putea sa posteasca, s-a rugat lui Dumnezeu sa se mute la sine dracul si acela sa se zlobozeasca. L-a ascultat deci Dumnezeu si a intrat dracul in pustnic, departandu-se de la omul acela. Iar pustnicul, fiind ingreuiat de drac, rabda nevoindu-se in post si rugaciune. Dupa putine zile, pentru dragostea lui, mai mult a gonit Dumnezeu si de la dansul dracul. Detasarea monahului de lume Avva Pimen a zis: "Daca monahul invinge doua lucruri, se elibereaza de lume. Fratele a intrebat: "Care sunt acelea?. El a zis: "Odihna trupeasca si slava desarta. Vasul placut Domnului Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "De ce demonii imi amagesc sufletul sa stau cu cei care sunt mult deasupra mea si sa-i dispretuiesc pe cei care sunt mai prejos decat mine?. Batranul zice: "Apostolul a spus ca intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de lut. Daca omul se purifica de toate acestea, va deveni un vas de pret, placut Stapanului, gata de orice fapta buna.

Despre iertarea celor de aproape Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen: - Daca vad o greseala a fratelui meu, e bine s-o trec cu vederea? Si a zis lui batranul: - De fiecare data cand noi trecem cu vederea o greseala a fratelui nostru, si Dumnezeu ne trece cu vederea o greseala a noastra; si de fiecare data cand noi o dam in vileag pe-a fratelui, si Dumnezeu o da in vileag pe-a noastra. Iesirea din manastire Un batran a venit la Avva Teodor si i-a zis: - Iata, fratele cutare s-a intors in lume. Batranul i-a raspuns: - De ce te miri? Nu te mira de asta, ci mai degraba daca ai auzi ca cineva a scapat din gura dusmanului. Echilibru intre munca si rugaciune Intr-o manastire a venit din alta parte un monah foarte evlavios, in cautarea de atmosfera mai monahala decat in manastirea din care a plecat. I-a spus staretului ca el doreste sa traiasca dupa Scripturi, numai cu cuvantul lui Dumnezeu; asa ca sa i se ingaduie linistea cuvenita lecturii si rugaciunii. In manastiri este o regula: oricine vine este primit si omenit ca oaspete trei zile. Dupa trei zile trebuie sa ia parte la munca impreuna cu obstea monahilor, care traiesc dupa principiul din vechime stabilit, "ora et labora" " roaga-te si munceste. Staretul l-a primit pe calugarul nostru, dar dupa trei zile calugarul s-a trezit cu economul manastirii care i-a spus cu binisorul: "Dupa traditia noastra, fii Cuviosia ta bun fi du-te la camp cu fratii si cu calugarii nostri. Acum ai implinit trei zile de cand ai venit, asa cu daca vrei sa mai ramai, asta-i randuiala din vechime". Calugarul i-a spus cu blandete si evlavie: - "Parinte econoame, am plecat din manastirea cealalta pentru ca eu vreau sa traiesc numai cu cuvantul lui Dumnezeu, cu lecturi sfinte si in rugaciune, si acolo nu puteam. Nu ma tulburati. Parintele staret mi-a ingaduit sa tin regula mea". Economul se sfatuise inainte cu staretul, asa ca, ingaduitor, n-a insistat. "Bine, parinte, stai, citeste si roaga-te". A venit vremea mesei. S-au dus toti calugarii la masa, au mancat, dar pe el l-au lasat in chilie sa citeasca si sa se roage. Asa s-a petrecut si la masa de seara, pana ce l-a razbit foamea si, suparat, s-a dus la staret spunandu-i: - "Parinte, staret, mi se pare ca Prea Cuviosiile Voastre mancati de doua ori pe zi" - "Da, mancam". - "Dar pe mine de ce nu ma cheama trapezarul la masa? Sunt flamand de doua zile". - "Eu i-am spus sa nu te cheme. Nu mi-ai spus Prea Cuviosia ta ca esti unul dintre aceia care traiesc numai cu cuvantul lui Dumnezeu? Eu am inteles: nu esti un pacatos ca noi, care trebuie sa si muncim, ca sa mancam. Ca noi avem nevoie si de mancare. Noi am fost la camp, am muncit, dupa aceea ne-am dus si am mancat din rodul muncii mainilor noastre. Pe Prea Cuviosia Ta, daca traiesti numai cu cuvantul lui Dumnezeu, te-am lasat sa te

hranesti cu el!" Tanarul monah si-a cerut iertare si a mers cu ceilalti la munca! Si apoi si la masa. Destul imi este numai sa te vad "Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si cei doi il intrebau pentru gandurile lor si pentru mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme, i-a zis avva Antonie lui: iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi! Si raspunzand fratele, i-a zis: destul imi este numai sa te vad, parinte". Calugarul sa nu-l subestimeze pe mirean Pe cand sedea odata impreuna cu fratii, Avva Siluan si-a iesit din sine si a cazut cu fata la pamant. Dupa putin s-a ridicat si, iata, plangea. Fratii l-au rugat, zicand: - Parinte Siluan, spune-ne, ce ai ? Iar el tacea si plangea. Cum ei il sileau mai mult, a zis: - Am fost rapit la Judecata si am vazut multi monahi care erau dusi inspre osanda si multi mireni care mergeau in Imparatie. Din pricina aceasta, Batranul se tanguia mereu cu inima si niciodata nu vroia sa iasa din chilia sa. Daca, insa, se intampla sa iasa, silit de vreo trebuinta, isi acoperea chipul cu culionul. Omul cu nici o credinta Doi prieteni discutau odata despre credinta. Unul dintre ei zise celuilalt: - Ce credinta ai tu, prietene? Acela a raspuns, zicand: - Nici una, in privinta aceasta sunt ca o coala de hartie alba. Cel dintai, care era un om foarte evlavios, il sfatui astfel: - Baga de seama, prietene, ca nu cumva sa scrie diavolul numele pe ea. Aceste cuvinte au zguduit adanc sufletul prietenului. Din clipa aceea o raza din harul lui Dumnezeu i-a strabatut sufletul si a inceput sa se ocupe tot mai mult de credinta pana ce ajunse sa se roage, asa, cum mama lui il invatase in copilarie. Despre adevarata prietenie Un tanar a fost foarte trist cand a murit cel mai bun prieten al sau. Un altul, de langa el, ii zise: - Nu te intrista asa, caci prin plans si lacrimi nu vei putea indrepta nimic. La aceasta, tanarul a zis: - Stiu adevarul acesta prietene, dar mi-a murit prietenul mai inainte de a-l pretui cum se cuvine. Ravna fara masura Un crestin, citind viata Sfantului Serafim de Sarov, a luat hotararea de a petrece in fiecare noapte cateva ore in rugaciune. Venind sa ia binecuvantare pentru asta, duhovnicul l-a intrebat: - Acum cat timp te rogi in fiecare zi ? - Cam jumatate de ora. Nu mai mult, caci sunt obosit, din cauza serviciului.

- Si de acum serviciul o sa iti fie mai usor ? - Nu, o sa fie la fel, dar am sa ma lupt mai mult cu oboseala. - Lasa socotelile astea, lasa ravna fara masura. Daca vei citi viata Sfantului Ierarh Nicolae, o sa iti propui sa faci cateva minuni? Nu merge asa. Ia-o incet, sa nu ajungi in prapastie. Si, dupa ce vei incepe sa te rogi mai mult in fiecare zi, abia apoi sa imi vorbesti despre privegherea de noapte. Cum sa ne ferim de vorbirea de rau ? Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: - Cum poate omul sa se fereasca de vorbirea de rau? Batranul zice: - Noi si fratii nostri suntem doua imagini. Cand omul ia seama la sine si se defaimeaza, fratele este pretuit cum se cuvine; cand, insa, omul se crede bun, gaseste cafratele este rau. Pravalia cu aromate A zis un batran: - Cel care intra intr-o pravalie de aromate, chiar de nu cumpara nimic, se impartaseste de buna mireasma. Asa este si cu cel care ii cerceteaza pe Parinti; daca vrea omul sa lucreze, ei ii arata calea smereniei, care i se face zid inaintea navalirii dracilor. Prejudecatile ii tradeaza pe oameni La sfarsitul unei zile, un satean se aseza pe banca de langa poarta curtii sale si privea cum soarele se ascunde incet, incet dupa linia orizontului. Pe drum trecu un om care se intorcea de la camp. Acesta gandea in sinea lui despre cel asezat pe banca: - Ce om lenes! Probabil ca a stat asa, fara sa faca nimic, toata ziua. La putina vreme trecu pe drum un altul. El se gandea: - Ce om desfranat! Sta asa la poarta ca sa se uite la fetele care ii trec prin fata casei. Trecu si un al treilea, si acesta cu gandurile lui: - Omul asta e de buna seama un mare muncitor, isi spunea in sine trecatorul. Dupa ce a trudit toata ziua, sta acum si se odihneste. Voi ce credei ? Care dintre cei trei avea dreptate ? Eu unul nu stiu, dar banuiesc ca primul era un lenes, al doilea un desfranat, iar al treilea un sarguincios. Si asta pentru ca de cele mai multe ori, prejudecatile ii tradeaza pe oameni. Lenesul cel fara de minte Un mare industrias milanez, cand a implinit varsta de 80 de ani, si-a permis, in sfarsit, sa plece intr-un concediu. Unde? La Napoli. Acolo, soarele e mai placut ca oriunde si acolo isi petrece toata lumea concediul. E si o vorba: "Vedere Napoli e poi morire." Intr-o zi, plimbandu-se pe o pajiste pe tarmul marii, el vede un baietan, tolanit in iarba, dormind. Il trezeste brusc, lovindu-l cu piciorul. Il cearta: - Nu ti-e rusine, sa dormi in timp ce lumea cinstita munceste? Daca imi promiti ca muncesti, sunt dispus sa te angajez la mine in fabrica. Mai mult, vad ca ai doi ochi inteligenti si doua brate vanjoase; sunt dispus sa fac ceva mai mult pentru tine. Te trimit la scoala, sa studiezi. Si daca te arati vrednic, cum n-am copii, as putea sa te infiez si sa te las mostenitor. - Si apoi? - intreaba baiatul, abia ridicand capul din iarba.

- Cum? Esti prost sau te faci ca nu intelegi? Iti promit bogatia, daca vei sti sa o castigi, cu sudoarea fruntii tale si a mintii. - Si apoi, dupa ce o voi fi castigat, ce am de facut ? - Dupa aceea, vei face ce fac eu. - Adica ? - Adica vei putea sa-ti iei, ca mine, un concediu si sa vii sa te odihnesti in mijlocul frumusetilor acestui minunat oras. - Pai, eu ce fac acum? Nu ma odihnesc? E nevoie de atata oboseala ca sa pot face ceea ce fac deja? - zice baiatul lasand sa-i cada din nou capul in iarba. O lupta cere hotarare si nebunie Ferdinand Cortez, cel care a ocupat Mexicul, si-a intrebat oamenii cu care a debarcat: - Cine dintre voi doreste sa-mi urmeze in tara aurului? Toti au raspuns, in cor: - Nimeni nu vrea sa se intoarca, ci dorim cu totii sa intram in Mexic. La raspunsul acesta se asteptase cuceritorul. Apoi le zise: - Sa dam foc corabiilor cu care am venit, caci nu mai avem nevoie de ele. Prin aceasta insa si-au nimicit speranta reintoarcerii si revederea patriei. De aici incolo, pentru ei nu ramasesera decat lupta si astfel au ocupat Mexicul. Astfel este necesar pentru fiecare crestin sa rupa cu curaj legaturile care il leaga de pamantul acesta, ca sa nu se mai intoarca la ceea ce le-ar putea rapi cerul. Sotia istorica Un sot s-a intalnit cu un prieten al sau si i-a zis: - Stii, sotia mea, cand ne certam devine istorica. Amicul s-a uitat la el cu o anumita banuiala si i -a spus: - Vrei sa zici, isterica. - Nu , domnule, nu isterica, ci istorica. Atunci ea isi aduce aminte de toata istoria noastra simi recita toate greselile pe care le-am facut de cand ma stie. Deci, tineti minte, nu deveniti istorici in acest sens! Nu trebuie sa tinem evidenta greselilor partenerului nostru. A-i aminti celuilalt toate greselile este un act de razbunare si de rautate. Iar prin acest act, pierdem asemanarea cu Dumnezeu. Calea mantuirii Odata, s-a facut sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai tarziu, avva Pior a iesit. A luat un sac, l-a umplut cu nisip si l-a purtat pe umarul lui. Apoi, a pus intr-o traista putin nisip si a purtat-o pe piept. Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis: sacul cu nisip mai mult, sunt greselile mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar traista cu putin nisip este a fratelui meu si o port inaintea mea, pentru ca ma preocup doar de judecata faptelor lui. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le aduc dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si auzind parintii, au zis: cu adevarat aceasta este calea mantuirii. Voia lui Dumnezeu Un parinte l-a intrebat pe avva Sisoe: "Daca stau in pustiu si vine un barbar, care vrea sa ma omoare, iar eu sunt mai tare decat el, il omor?. Batranul a zis: "Nu, lasa-i-L lui Dumnezeu.

Prin orice incercare grea ar trece omul, trebuie sa spuna: "S-a intamplat din cauza pacatelor mele". Iar daca este o intamplare fericita: "Voia Domnului. Nemurirea sufletului Un copil, indurerat de moartea bunicului sau, l-a intrebat pe tatal sau daca o sa se mai intalneasca vreodata cu acesta. Atunci tatal, ca sa-i potoleasca durerea si sa-i arate ca nu pierim definitiv prin moarte, si-a luat ceasul si a separat carcasa de mecanismul ei. - Vezi, ii spuse el, chiar daca i-a fost luata imbracamintea, ceasul functioneaza in continuare. Asa si bunicul, chiar daca este lipsit de trup, el traieste, se bucura de rugaciunile noastre si se roaga pentru noi. Semnul divin Intr-un sat se ridica o biserica. Pentru finalizarea lucrarilor mai era nevoie de 6. 000 de lei. Doi boieri ai satului stateau langa biserica ce se ridica si se intrebau de unde sa ia banii pentru incheierea lucrarilor. In timp ce se sfatuiau, a cazut langa ei o grinda, fara a-i vatama. Atunci unul dintre ei a spus: - Eu dau 3.000 de lei. - Si eu ceilalti 3.000, zise boierul celalalt. Cum ne dam viata pentru aproapele ? Un tanar l-a intrebat pe un batran calugar: - Ce inseamna, parinte, "mai mare dragoste nu este, decat sa isi puna cineva viata pentru prietenul sau"? - Fiule, zise batranul, daca auzi ca un altul, aproapele tau, spune despre tine cuvinte de ocara sau te jigneste si ai putea sa-i raspunzi si tu la fel, dar nu o faci, ci dimpotriva, te silesti sa rabzi si sa nu rasplatesti raul cu rau, atunci iti pui viata pentru aproapele tau. Tamaduirea de cancer la san O femeie, avand cancer la san, auzind de Avva Longhin, a cautat sa se intalneasca cu dansul, desi sedea el la semnul al noualea de la Alexandria. Si cautandu-l femeia, s-a intamplat fericitul Longhin de aduna lemne pe langa mare. Si gasindu-l pe el, dar nestiind ca el este, i-a zis: - Avvo, unde locuieste Avva Longhin, robul lui Dumnezeu? Iar el i-a raspuns: - Ce voiesti de la inselatorul acela? Nu te duce la dansul, caci este amagitor. Dar ce este ceea ce ei? Iar femeia i-a vorbit despre patima de care era cuprinsa. Avva Longhin, insemnand cu semnul Sfintei Crucii peste locul acela, a slobozit-o, zicand: - Mergi in pace si Dumnezeu te va tamadui, caci Longhin cu nimic nu poate sa te foloseasca. Deci s-a dus femeia, crezand cuvantul lui, si s-a tamaduit indata de boala de care era tinute, prin puterea Sfintei Cruci si cu rugaciunea lui. Dupa aceea, povestind ea catre un calator lucrul si semnele batranului spunandu-le, a priceput ca el este Avva Longhin. De ce tipa oamenii cand sunt suparati ? Intr-o zi, un batran puse urmatoarea intrebare ucenicilor sai: - De ce tipa oamenii cand sunt suparati ? - Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei. Parintele intreba din nou, zicand:

- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? - Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude! - incerca un alt discipol. Parintele intreba din nou: - Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa ? Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe paritne. Atunci el ii lamuri, zicand: - Stiti de ce tipam unul la altul, atunci cand suntem suparati ? Adevarul este ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. Apoi continua: - Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se ineleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate. Apoi, mai zise: - Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere. Puterea credintei Intr-un sat, o femeie avea un urs pe care il domesticise si il tinea legat. Intr-o zi, a dorit sa plece intr-un sat vecin, situat dupa o padure. S-a dus la urs si i-a spus: "Sa stai linistit aici, sa nu incerci sa te dezlegi. Ursul era puternic si se eliberase de mai multe ori, insa, i-a dat a intelege ca a priceput. Femeia a plecat. Trecand prin padure, la un moment dat a auzit tropote puternice in urma ei. S-a uitat in spate si a vazut ca ursul venea alergand. L-a asteptat, si-a pus mainile in solduri si a inceput sa-l certe: "Nu ti-am spus sa stai acasa? Esti obraznic! Esti neascultator! L-a lovit peste obraz si i-a spus sa se intoarca acasa. Dupa ce femeia si-a rezolvat treburile in satul vecin, seara s-a intors si ea acasa. Spre marea ei mirare, ursul era legat asa cum il lasase. Ce se intamplase? Ursul din padure fusese alt urs. Un urs salbatic, care venea dupa dansa cu gand agresiv sa o atace. Dar femeia i-a poruncit cu atata siguranta si cu atata credinta ca este ursul ei, despre care stia ca o asculta, incat acest urs salbatic a ascultat-o ca si ursul ei de acasa. Convorbire cu un cersetor Un invatator vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult si cu ravna, ca El sa-i arate pe acel om de la care ar fi putut sa invete calea adevarata spre Imparatia Cerurilor. Si iata ca odata intalneste langa usile bisericii un cersetor batran, imbracat in zdrente, plin de bube si rani puroinde. Trecand pe alaturi, dascalul il saluta dupa obicei, zicand: - Buna ziua, batrane! Batranul ii raspunde: - Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea! Invatatorul, auzind un asemenea raspuns s-a oprit si, ca si cum ar fi voit sa-si indrepteze salutarea, a spus: - Sa-ti dea Domnul fericire!

Batranul a raspuns: - Eu niciodata nu am fost nefericit! S-a mirat invatatorul si, gandindu-se ca poate batranul nu a auzit bine, si-a preschimbat salutul si a grait: - Ce spui batrane? Eu iti doresc sa fii in bunastare.. Batranul i-a raspuns iar: - Eu niciodata nu am fost nenorocit. Incercandu-l pe batran, invatatorul a mai spus: - Iti doresc ceea ce singur iti doresti. Batranul a rostit: - Nu duc lipsa de nimic, fiindca toate, cum le doresc, asa mi se si intampla, iar bunastare vremelnica nu caut. - Sa te mantuiasca Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu esti singurul dintre napastuiti care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de nenorociri! - Domnul meu, asa este precum am raspuns salutarii tale. Nu am cunoscut vreodata o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea si-I multumesc, iar daca nu-mi doresc bunastare, tocmai intru aceasta se afla bunastarea mea. Eu nesocotesc fericirea si niciodata nu o cer Tatalui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea cu cei carora toate li se fac dupa a lor dorinta. Daca sufar de foame, pentru aceea multumesc lui Dumnezeu, ca unui Parinte care stie ce-mi trebuieste. Daca indur frigul sau sunt patruns de ploaie, sau altceva rabd din vitregiile vazduhului, ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu. Cand toti ma hulesc, il slavesc pe Domnul, stiind ca toate acestea sunt randuite de El, si nu se poate sa fie rele cele ce sunt iconomisite de El. Asemenea si cu toate cate le ingaduie Dumnezeu - bune sau rele, dulci sau amare - toate le primesc indeobste din mana Bunului Parinte, si astfel voiesc numai ce voieste si Dumnezeu. Si asa se fac toate dupa dorinta mea. Cu adevarat nenorocit este cel ce cauta fericire in aceasta lume, pentru ca in viata aceasta fericirea cea nemincinoasa este a te incredinta in toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu intotdeauna este desavarsita, buna si dreapta. Eu insa straduindu-ma in toata vremea sa-mi plec voia mea inaintea dumnezeiestii voiri, ma socotesc peste masura de fericit. Invatatorul socotind ca-l va pune pe batran in cumpana, a zis: - Spune-mi, rogu-te, aceleasi ti-ar fi gandurile si daca Dumnezeu te-ar trimite in iad? - Oare chiar El o sa ma trimita in iad? El stie ca eu ma tin puternic de El prin adanca smerenie si prin dragostea nefatarnica ce-I port. Cu aceste doua legaturi eu m-am legat atat de puternic de Domnul, incat, oriunde m-ar trimite, acolo il voi lua si pe El cu mine, si pentru mine e cu mult mai bine sa fiu cu Domnul in afara Cerurilor, decat in Ceruri fara El. S-a minunat dascalul de asemenea raspunsuri ale batranului, si a cugetat in sine ca aceasta este cu adevarat calea cea mai scurta spre Dumnezeu, cand oamenii isi pleaca voia lor inaintea sfintei si dumnezeiestii Vointe. Dorind insa dascalul sa mai incerce intelepciunea cersetorului, a intrebat: - De unde ai venit aici? - De la Dumnezeu am venit. - Unde L-ai gasit pe Dumnezeu? - Acolo unde mi-am intors sufletul de la toate lucrurile zidite, prin ganduri si constiinta curata.

- Cine esti tu? - Cine vezi, dar sunt multumit de aceasta stare si n-as da-o pe toata bogatia imparatilor pamantesti. Adevaratul imparat este orisicare om care stie sa-si fie stapan si sa-si carmuiasca gandurile sale. - Dar unde este imparatia ta? Cersetorul a raspuns, aratand cu mana la cer: - Acolo este imparatia mea. - Cine te-a invatat pe tine, batrane, toate acestea si cine ti-a dat aceasta intelepciune? - Domnul meu, iti voi spune despre mine ca in toata vremea petrec in tacere si de ma rog ori cuget la cele cuviincioase, ma sarguiesc mai mult decat toate a fi in unire cu Dumnezeu si deplin impacat cu voia Sa. Invatatorul l-a lasat pe cersetor si mergand intru ale sale, lauda pe Domnul Dumnezeu care a dat atata intelepciune batranului cel sarac. Dezlegare la lapte in Postul mare In Manastirea Esfigmenu, din Sfantul Munte Athos, in vremea egumenului Sofronie, vietuia un monah tanar, dar bogat in virtuti. In afara de multa sa evlavie, el se distingea si prin smerenie si multa nevointa. Dar fiindca firea lui era bolnavicioasa si fusese obisnuit cu un trai bun, caci provenea dintr-o familie nobila, atunci cand a inceput nevointa, s-a imbolnavit de tuberculoza. Egumenul i-a dat binecuvantare sa bea lapte chiar si in Postul Mare. Fratele a primit si a spus: - Sa fie binecuvantat. Dar fiindca avea multa credinta in Dumnezeu, si-a spus gandul sau egumenului: - Daca-mi dati binecuvantare voi bea ceai, iar Hristos Care il poate face lapte, poate chiar si sa ma vindece cu ceai. Egumenul a fost foarte miscat si i-a dat binecuvantare sa bea ceai in loc de lapte. Batranul Dorotei, ingrijitorul de bolnavi, spunea ca ceaiul acela l-a facut Hristos nu numai lapte, ci si medicament tamaduitor, care l-a vindecat pe monah de tuberculoza. Dupa aceea isi implinea indatoririle duhovnicesti si ascultarea cu usurinta si postea ca si ceilalti parinti. Omul lui Dumnezeu Era un sfant pe nume Philagrios, care traia in pustiul Ierusalimului si muncea din greu ca sasi castige painea. Cum statea, odata, in piata, incercand sa-si vanda lucrul mainilor sale, cineva pierde o punga cu o mie de galbeni. Batranul o gaseste si ramane pe loc zicandu-si: "Cine a pierdut-o trebuie sa vina". Si, intr-adevar, pagubasul a aparut dupa o vreme, plangand in hohote. Batranul il trage deoparte si-i da banii. Acela ii ia si vrea sa-i daruiasca din ei. Batranul insa n-a vrut. Atunci omul a inceput sa strige: "Veniti sa vedeti ce-a facut omul lui Dumnezeu". Dar batranul a fugit pe ascuns si a iesit din oras, ca sa nu fie laudat. Are rost sa intrebe cel care nu implineste ? Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: - Parinte, umblu la batrani si imi spun de mantuirea sufletului meu si nimic nu pricep din cuvintele lor ! Ce sa fac? Oare sa nu merg sa mai intreb, de vreme ce nu fac nimic si sunt cu totui in necuratie ? Si avea batranul doua vase goale si i-a zis: - Mergi de adu un vas din acelea si toarna untdelemn si, clatinindu-l, varsa-l si pune-l la loc ! Daca a facut asa, de doua ori, i-a zis: - Adu-le pe amandoua acum, si vezi, care este mai curat !

I-a raspuns fratele: - Mai curat este cel in care am turnat untdelemn. I-a zis batranul: - Asa este si sufletul ! Chiar de nu va tine minte nimic din cele ce intreaba, tot mai mult se curateste decat cel ce nu intreaba nimic. Diavolul nu zice iarta-ma "Doi frati de-o mama, calugari, veniti la manastire, au trait in pustie 30-40 de ani si nu s-au sfadit niciodata. Se duceau dracii la satana si ziceau: "Sunt doi calugari si au dragoste mare si sinceritate si iubire intre ei si nu putem sa-i facem sa se sfadeasca". Dar un drac mai mare zice: "Eu ii fac sa se bata!" Era unul dintre aceia mesteri, ca si ei sunt si prosti si mai destepti - soldati, capitani, generali, de tot felul. Cand stateau fratii amandoi la rugaciune, linistiti, in chilia lor, apare dracul. La unul s-a aratat porumbel si la unul s-a aratat cioara. Cel care a vazut cioara, a zis: "- Mai frate, uite o cioara! - Mai, dar tu nu vezi ca-i porumbel? "- Mai, dar tu esti chior, nu vezi ca-i cioara?" De cand erau ei, nu vorbisera asa. "- Tu esti chior! Nu vezi ca-i porumbel?", si-i da o palma celuilalt. Atunci acela a zis: "- Iartama, frate!" Cand a zis "Iarta-ma", n-au mai vazut nici cioara, nici porumbelul. Era dracul! Atunci au cunoscut ca sunt batjocoriti. Si degeaba i-a facut sa se bata, ca au cerut iertare unul de la altul. Au cerut iertare si tot ei au ramas mai mari decat dracul. Dracul niciodata nu zice "iarta-ma". (Parintele Ilie Cleopa) Regele ceresc Un rege avea un servitor care nu credea in Dumnezeu. Dupa o vreme, servitorul s-a imbolnavit si a fost internat intr-un spital. Regele l-a vizitat si stiind ca acesta este aproape de moarte, l-a intrebat ce dorinta ar vrea sa-i fie indeplinita. Servitorul a raspuns fara a sta pe ganduri: - Sa-mi prelungiti viata cu o zi. Regele i-a raspuns: - Acest lucru nu sta in puterea mea, ci numai in puterile lui Dumnezeu. Atunci servitorul a inceput sa planga si sa strige: - Nebunul de mine! Toata viata am slujit regelui pamantesc care nu-mi poate prelungi viata cu macar o zi si am uitat de Regele ceresc. A intrat in moarte ca o fiinta vie In cartea "Viata din inima mortii", Olivier Clement aminteste de o intamplare din viata mitropolitului Antonie Bloom. El avea un prieten care adesea i se plangea ca nu are timp de meditatie si rugaciune, iar post nu poate tine. Cand acesta se imbolnaveste de cancer, mitropolitul merge si il viziteaza, spunandu-i increzator: "Acum ai timp destul. Foloseste-l pentru a iti reciti viata si pentru a o impaca". Si, incet-incet, il invata postul, rugaciunea, il sfatuieste sa-si smulga din inima ura. La sfarsitul vietii, agonizand, bolnavul marturiseste: "Simt ca o sa mor, dar niciodata nu m-am simtit atat de viu. Afirmatia ulterioara a mitropolitului Antonie este remarcabila: "Si a intrat in moarte ca o fiinta vie". Care fapta este mai grea decat toate ? Fratii l-au intrebat pe Avva Agathon: - Parinte, care este dintre toate lucrarile noastre, cea care cel mai mult efort ? El a raspuns, zicand: - Iertati-ma, dar nu cred sa existe lucrare mai mare decat rugaciunea catre Dumnezeu. De fiecare data cand un om vrea sa se roage, vrasmasii lui, demonii, incearca sa-l impiedice;

deoarece ei stiu ca nimic nu-i tine pe ei mai departe decat rugaciunea catre Dumnezeu. In oricare lucrare a sa, omul persevereaza si apoi se odihneste, dar in ceea ce priveste rugaciunea, omul trebuie sa lupte pana la ultima lui suflare. Lenesul si plata ascultarii Intr-un sat vietuia un batran muncitor. El avea un fiu, insa pe cat de harnic era batranul, pe atat de lenes era fiul sau. La un moment dat, fiul veni la tatal sau si ii zise: - Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi. As vrea si eu asemenea ghete. - Mai baiete, i-a raspuns batranul, uite cum facem: in pod, este o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica; pana ce termini tu de vanturat, eu fac rost de bani si mergem sa cumparam ghetele pe care le vrei. Baiatul s-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Astfel, el s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand: - Gata treaba, am vanturat tot graul. Acum putem merge sa luam ghetele ? - Nu ! a raspuns batranul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Baiatul s-a urcat iarasi in pod, dar nu putea intelege de unde stia tatal sau ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate. Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina. - Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum putem lua ghetele ? - Fiule, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ?! Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o traista cu o pereche de ghete nou-noute, exact asa cum isi dorea el. De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai-nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea intr-adevar ca merita ghetele. Cum sa mori fericit Un om s-a dus odata la Sfantul Macarie, in pustie, si i-a cerut sa-i arate un mijloc de a muri fericit. - Mergi in curtea bisericii si defaima mortii, a fost raspunsul. Tanarul a facut dupa cum a fost sfatuit, si cand s-a intors la Macarie a fost intrebat de raspunsul mortilor. - Nimic, a raspuns tanarul. - Mergi atunci maine si lauda-i, i-a zis Macarie. Tanarul, dupa ce a facut intocmai, s-a intors si a zis: - Nici acum nu mi-au raspuns nimic. Atunci sfantul i-a zis: - Asculta, fiul meu, daca vrei sa traiesti bine si sa mori fericit, atunci fii asemenea celor morti, adica nu cauta lauda sau defaimarea oamenilor, ci lasa-te in grija bunatatii si indurarii lui Dumnezeu.

Ajuta pe fratele in chip tainic Paisie, fratele lui avva Pimen, a gasit un vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele sau: - Stii despre cuvantul lui avva Pimen ca este foarte aspru; vino sa ne zidim manastire undeva si sa sedem acolo fara de grija ! I-a raspuns lui avva Anuv: - Dar cu ce sa zidim ? Iar el i-a aratat lui banii. Deci vazandu-i avva Anuv, s-a mahnit foarte, socotind vatamarea sufletului fratelui. Insa i-a zis: - Bine, sa mergem si sa zidim chilie dincolo de rau. Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus in culionul sau si trecand amandoi raul, cum au ajuns pe la mijioc, s-a facut avva Anuv ca aluneca si a cazut culionul cu bani in rau si pentru aceasta avva Anuv s-a intristat. I-a zis lui Paisie: - Nu te mahni, avvo, caci de vreme ce s-au dus banii, sa mergem iarasi la fratele nostru. Si intorcandu-se, au ramas cu pace. Sa glumim cu masura Era un om care vana animale salbatice prin pustie si l-a vazut pe avva Antonie glumind cu fratii; si s-a smintit. Iar batranul, vrand sa-l incredinteze pe el ca trebuie cate putin sa se pogoare fratilor, i-a zis lui: "Pune sageata in arcul tau si intinde-l". Si a facut asa. Si batranul i-a spus: " Mai intinde-l putin". Si l-a intins. Si iarasi i-a zis: "Intinde-l si mai mult". Si a grait vanatorul: "De voi intinde arcul peste masura, se va frange". Zis-a lui batranul: "Asa si la lucrul lui Dumnezeu: daca-i intindem pe frati peste masura, degraba se frang. Trebuie deci, cate putin si cateodata, a ne pogori fratilor". Acestea auzind vanatorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la batranul, s-a dus. Iar fratii, intarindu-se, au mers la locul lor. Perna cea minunata Scriitorul Macrobius povesteste ca imparatul August a dat ordin atunci cand a murit un fruntas al Romei sa nu i se ia perna pe care dormise. Acel functionar renumit era plin de datorii. Dupa moartea lui, toate lucrurile sale au fost scoase la licitatie, afara insa de perna ceruta de imparat. Cu totii se mirara de dorinta imparatului. Intrebandu-l cineva, mai pe urma, de ce a dorit acest lucru, in legatura cu perna, imparatul a spus: - Cred ca acea perna are o putere deosebita, caci raposatul dormea atat de bine pe ea, desi era plin de datorii, iar eu, imparat fiind, nu pot sa dorm de grijile imparatiei. A fi crestin in armata Un ofiter s-a plans unui preot cat ii este lui de greu sa fie crestin adevarat, atata timp cat lucreaza in armata, acolo unde tinerii, dupa spusele lui, nu pot fi instruiti fara injuraturi si blesteme. Parintele ii spuse insa ofiterului: - Totusi, cunosc un ofiter care nu obisnuia sa ii blesteme, nici sa ii injure pe tinerii de sub el si ale carui vorbe soldatii totdeauna le respectau. Auzind ofiterul despre acesta se grabi sa zica: - Pe acel om as voi sa-l cunosc si eu, pentru a invata de la el cum sa ma comport cu soldatii mei. Parintele ii raspunse, zicand: - Acel om a fost capitanul pagan din Capernaum, care a venit la Hristos, cerand sa ii vindece fiica. Acel sutas comanda soldatilor scurt, zicand: "Vino!" si soldatul venea, "Du-te!" si

soldatul se ducea, "Fa aceasta!" si soldatii se supuneau. Cred ca ceea ce a fost posibil in armata pagana a romanilor va fi posibil si intre soldatii crestini. Ce rost au parastasele ? - Parinte, de ce facem parastasele, daca "in iad nu exista pocainta" ? - Ai citit vreodata cu atentie slujba parastasului ? - Nu ! - S-o citesti ! Nu spune nicaieri despre pocainta. Spune numai expresii cum ar fi: "Odihneste sufletul robului Tau...", "Ca un bun si iubitor de oameni, iarta..." etc. Ceea ce se petrece, fiul meu cel bun, este asa: un acuzat este acuzat la moarte (pacatosul la iad). Rudele lui si mama lui (Biserica) fac cerere de gratiere (rugaciune de pomenire) la suveran (la Dumnezeu). Daca El vrea, il absolva de pedeapsa pe condamnat, daca nu vrea, pedeapsa se savarseste. - Bine, parinte, dar mila lui Dumnezeu se intinde pana in iad ? - Daca este nesfarsita, fiule, exista oare loc sau stare care sa o impiedice sa se intinda ?! Rugaciunea inimii Batranul Zaharia marturisea ca la Chilia "Schimbarea la Fata de la Noul Schit parintii ziceau "Rugaciunea inimii cu voce tare. Odata, s-au adunat diavolii si unul dintre ei a strigat: - Acesti parinti spun rugaciunea cu voce tare, dar nu are putere rugaciunea lor. Atunci unul dintre diavolii cei mai mari a grait: - Fie ca spun rugaciunea cu voce tare, fie ca o spun cu mintea, ea are putere, din moment ce noi nu putem face nimic. Vorbirea desarta Avva Iosif ii zice avvei Nistheroos: "Ce sa fac cu limba mea, pentru ca n-o pot stapani?. Batranul il intreaba: "Daca vorbesti, te linistesti?. El zice: "Nu". Atunci, batranul ii spune: "Daca nu te linistesti, de ce vorbesti? Mai bine taci si, daca se intampla sa iei parte la o discuie, mai bine asculta decat sa vorbesti. Fuga de slava lumeasca Avva Iosif Pelusiotul povestea ca pe cand traia la Sinai, era un frate destoinic, nevoitor si frumos la trup. Venea in biserica, la slujba, imbracat intr-o haina veche, stramta si peticita in mai multe locuri. Vazandu-l de fiecare data venind asa pentru Liturghie, l-a intrebat: - Frate, uita-te la ceilalti calugari, parca-s ingeri cand vin la liturghie in biserica. Tu de ce vii mereu imbracat asa? Acesta a raspuns: - Iarta-ma, avva, dar nu am alte haine. Atunci Avva Iosif Pelusiotul l-a luat in chilia sa, i-a dat un leviton si tot ce-i mai trebuia si a inceput sa vina si acesta imbracat ca si ceilalti frati si parea un inger. Odata, parintii au fost nevoiti sa trimita zece frati la imparat, cu o treaba, si l-au ales si pe el intre dansii. Dar el, cum a auzit, s-a inchinat parintilor si le-a zis: - Iertati-ma, pentru numele Domnului, dar nu pot merge, pentru ca sunt sclavul unui mare dregator de la curte si daca ma recunoaste, imi ia rasa si ma pune din nou in robie. Parintii, induplecati, l-au lasat acasa, dar pe urma au aflat, de la cineva care-l cunostea foarte bine, ca in viata lumeasca fusese prefectul pretoriului. A inventat acel motiv, ca sa nu fie recunoscut si sacait de oameni. Atat de mult se straduiau parintii sa fuga de slava si de tihna acestei lumi.

Nemurirea sufletului Un copil, indurerat de moartea bunicului sau, l-a intrebat pe tatal sau daca o sa se mai intalneasca vreodata cu acesta. Atunci tatal, ca sa-i potoleasca durerea si sa-i arate ca nu pierim definitiv prin moarte, si-a luat ceasul si a separat carcasa de mecanismul ei. - Vezi, ii spuse el, chiar daca i-a fost luata imbracamintea, ceasul functioneaza in continuare. Asa si bunicul, chiar daca este lipsit de trup, el traieste, se bucura de rugaciunile noastre si se roaga pentru noi. Ce sa faci cand esti ispitit Fratele il intreaba pe batranul avva Moise: "Ce trebuie sa faca omul cand este ispitit sau cand vine asupra lui un gand al dusmanului?". Batranul ii zice: "Trebuie sa planga in fata bunatatii lui Dumnezeu, ca sa-l ajute; indata ne gasim linistea, daca ne rugam cu stiinta, caci este scris: "Domnul m-a ajutat, nu ma tem de ce-o sa-mi faca omul". Crestinii cei mai de pe urma Cativa monahi l-au intrebat pe Avva Ishirion: - Noi ce am lucrat ? Si le-a raspuns lor batranul zicand: - Noi am implinit poruncile lui Dumnezeu. Si a continuat cuvantul. - Dar cei ce vor veni dupa noi ce vor face ? - Vor face tot ce facem si noi, dar numai pe jumatate. Si au mai intrebat monahii inca si aceasta: - Si crestinii cei de dupa ei, aceia ce vor face ? Si a zis batranul: - Inainte de plinirea vremii nu vor mai tine pravila calugareasca, dar vor veni peste ei nenorociri si ispite atat de grozave, incat rabdand cu tarie aceste loviri si ispite, in Imparatia lui Dumnezeu se vor arata mai mari decat noi si decat parintii nostri. Cele mari vin dupa cele mici La parintele Ilarion a venit un om sa ii ceara sfaturi duhovnicesti. Dupa ce au vorbit putin, omul a plecat, insa nu inainte de a-i spune femeii de la pangar: - Mare faima are parintele vostru, dar nu e bun de nimic. Tulburandu-se in sinea ei, femeia s-a dus la parintele: - Ce ati avut cu omul acela, ca doar v-a asteptat patru ore. De ce l-ati expediat asa de repede? - Soro, in cinci minute mi-a dat doua citate din duhovnicii contemporani si trei din Sfintii Parinti. El este genul de om care face colectie de invataturi duhovnicesti, insa nu pentru a le urma, ci pentru a se lauda cu ele, pentru a se fali cu intelepciunea sa. Cum l-am intrebat daca a citit un anumit cuvant despre smerenie, s-a suparat, spunandu-mi ca despre smerenie ar trebui sa vorbesc cu incepatorii. Cu el ar trebui sa discut lucruri mai inalte despre rugaciunea neincetata sau despre energiile necreate. Si cand i-am spus ca multi vorbesc si scriu despre energiile necreate si despre vederea luminii dumnezeiesti, dar putini vor sa duca o viata de nevointa, a plecat. Tacerea e scara cereasca Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand:

- Avvo, ce este tacerea si ce folos am de la dansa ? Iar batranul i-a raspuns: - Fiule, tacerea este aceasta: a sedea singur in chilie, cu intelepciune si cu frica lui Dumnezeu, ferindu-ti inima de ganduri si cugete necuvioase. O tacere ca aceea naste alte bunatati si-l pazeste pe calugar de sagetile cele aprinse ale vrajmasului si nu-l lasa sa fie ranit de ele. O, liniste fara de galceava ! O, scara cereasca ! O, fara de grija, maica umilintei ! O, fara de grija, luminatoarea sufletului ! O, tacere vorbitoare cu ingerii ! O, tacere, stralucitoarea inimii ! O, liniste fara galceava, nascatoare a toate bunatatile, intarirea postirii, fraul limbii, infranarea pantecelui ! O, liniste, indemnarea rugaciunii si a citirii Sfintelor Scripturi ! O, tacere ingrijoratoare numai pentru ale tale si totdeauna cu Hristos vorbitoare si neincetat vazator a mortii inaintea ochilor sai si pazitoarea luminii celei nestinse ! Pe aceea, cine o pazeste neincetat, canta zicand: "Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, ca Tie se cuvine lauda si slava, in veci, amin!" Cum il tii departe pe diavol Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Spune-mi un cuvant. El ii zice: "Cand cazanul e pus pe foc, nici musca, nici taratoarele nu se pot atinge de el; cand se raceste, atunci se pun deasupra lui. Asa si calugarul: cat timp se tine de lucrarile duhovnicesti, dusmanul nu se poate atinge de el. Fara Dumnezeu nu exista cinste Un bogat credincios pleaca in pelerinaj intr-o tara straina. Ajunge la un hotel si achita plata pentru cele cateva zile pe care le avea de petrecut acolo. Intrebat de receptioner daca doreste chitanta, acesta a raspuns: - Nu nu este nevoie, vede Dumnezeu. In urma acestui raspuns receptionerul l-a intrebat: - Credeti in Dumnezeu? - Sigur, dumneavoastra?, a spus bogatul. - Nu, eu nu cred a raspuspuns receptionerul. - Atunci, va rog sa-mi dati chitanta, a zis bogatul. Unde duce rabdarea Un ucenic a slujit invatatorului sau timp de doisprezece ani. Desi si-a implinit fara cartire datoria, invatatorul nu i-a spus niciodata un cuvant de mangaiere. Dimpotriva, il trata foarte aspru. Cand s-a apropiat ceasul mortii invatatorului, acesta a zis catre ascetii veniti in jurul lui: - Ucenicul meu nu este om, ci inger, caci desi doisprezece ani de-a randul m-a ascultat si nu i-am zis nici un cuvant bland, el m-a slujit cu credinta.

Pilda primita in armata In timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de bombardament. Cativa soldati, desi se straduiau, nu puteau clinti un stalp greu, cazut peste sine. Alaturi, caporalul striga la ei, ocarandu-i pentru neputinta lor. Trecand pe acolo, un om l-a intrebat: - De ce nu-i ajuti si dumneata ? - Eu sunt caporal, eu supraveghez si comand. Ei trebuie sa munceasca ! Strainul nu a mai spus nimic, dar si-a scos haina si a inceput sa traga si el cot la cot cu soldatii de un capat al stalpului. Dupa scurt timp, au reusit sa elibereze sinele. Incantati de reusita, soldatii i-au multumit strainului care, luandu-si haina sa plece, i-a mai spus caporalului: - Daca va mai fi nevoie, sa ma chemati si altadata - Da ?! - zise in batjocura caporalul. Dar cine esti dumneata ? - Sunt generalul acestei divizii !(Gradul de "general" este superior celui de "caporal", diferenta dintre acestea fiind chiar foarte mare.) Pelerini in aceasta lume Dupa o zi de drum, o persoana se hotari sa ramana peste noapte la o manastire. Cand i-a fost aratata camera in care urma sa se odihneasca, aceasta a spus: "Nu aveti mobilier?" Calugarul care a insotit-o a raspuns: "Dar al dumneavoastra unde este?" "Al meu?", a intrebat calatorul. "Eu sunt aici in calitate de pelerin, nu am de ce sa port cu mine mobilierul". Si noi suntem la fel, i-a raspuns monahul, niste pelerini in aceasta lume. Dragostea fata de parinti Legati in lanturi, detinutii unei temnite au iesit la lucru. In timp ce lucrau, un copil s-a apropiat de unul din detinuti si l-a sarutat. Paznicul acestor detinuti l-a intrebat pe copil: - Cum se poate sa fii atat de prietenos cu un criminal? Copilul a rosit si a spus: - Acela este tatal meu. Ravna diavolului In Pateric ni se spune ca la un moment dat satana facea bilantul activitatii dracilor. "Si a venit unul din draci si i s-a inchinat. Iar el l-a intrebat, zicand: de unde vii si ce ai facut? Raspuns-a dracul si a zis: iata, in cutare parte am fost si am ridicat sfada, razboi mare si multa varsare de sange am facut intre oameni si am venit sa-ti spun. Zis-a lui satana: in cate zile ai facut acestea? Raspuns-a dracul: in treizeci de zile. Maniindu-se a poruncit si l-a batut pe el, zicand: numai aceasta slujba mi-ai facut in atatea zile? Apoi a venit un altul, inchinandu-i-se, iar el l-a intrebat si pe acela, zicand: de unde ai venit? Raspuns-a: am fost pe mare si am ridicat furtuna asupra unei corabii cu multime de oameni si s-au inecat toti si am venit sa-ti spun. Apoi l-a intrebat, zicand: in cate zile ai facut acestea? Raspuns-a: in douazeci de zile. Si a poruncit de l-au batut si pe el, zicand: pentru ce numai asa putin lucru si asa putina slujba mi-ai facut in atatea zile? Iata si al treilea a venit si i s-a inchinat. Atunci l-a intrebat si pe el: de unde ai venit? Iar acela a raspuns zicand: in aceasta cetate s-a facut o nunta. Si am pornit sfada si razboi mare intre nuntasi, intre mire si mireasa si multa varsare de sange am facut si am venit sa-ti spun. Si l-a intrebat pe dansul, zicand: in cate zile ai facut aceasta? Si a zis: in cinci zile. Si a poruncit ca sa-l bata si pe acela, zicand: pentru ce in cinci zile numai atata slujba si lucru mi-ai facut?

Dupa aceasta a venit altul si i s-a inchinat. Si l-a intrebat si pe acela, zicand: dar tu de unde ai venit? Raspuns-a acela, zicand: eu, stapane, patruzeci de ani sunt de cand pururea ma lupt cu un calugar sihastru in pustie, iar in aceasta noapte l-am impins si l-am aruncat in desfranare. Satana, auzind aceasta, s-a sculat si l-a sarutat si luand cununa care era pe capul lui, a pus-o pe capul aceluia". Infranarea limbii Un batran a venit la avva Achilas si l-a vazut scuipand sange. L-a intrebat: "Ce-i asta, parinte?". Batranul i-a spus: "E cuvantul unui frate care m-a suparat, iar eu m-am luptat sa nu i-l intorc si m-am rugat lui Dumnezeu sa-l indeparteze de la mine. Cuvantul s-a facut ca sangele in gura mea; l-am scuipat, m-am linistit si am uitat supararea". Stapani peste Egiptul patimilor Avva Ioan Colov i-a intrebat pe monahi: "Cine l-a vandut pe Iosif? Un parinte a spus: Fratii sai. Acestuia, batranul i-a raspuns: Nu fratii, cat smerenia sa. Iosif ar fi putut spune ca este fratele lor si ar fi putut protesta sa nu fie vandut, insa a pastrat tacerea. Smerenia sa, asadar, l-a vandut. Dupa o vreme, aceeasi smerenie l-a facut stapan peste Egipt". Parintele care a ras de diavol! Se spune despre avva Pamvo ca nu zambea niciodata. Intr-o zi diavolii, vrand sa-l faca sa rada, au legat o pana de un lemn si o tarau pe jos, facand taraboi si zicand: - Ale, ale! Vazand comedia, avva Pamvo a ras. Demonii au inceput sa danseze, strigand: - Ua, ua! Avva Pamvo a ras. Dar el le-a raspuns: - N-am ras, ci mi-am ras de neputinta voastra: atatia draci carand o pana. Rugaciunea facuta cu dragoste are putere Sa va povestesc acum o intamplare minunata petrecuta cu un ucenic al Sfantului Ioan, pe nume Moise. Intr-o zi, Sfantul l-a trimis pe Moise sa aduca pamant hranitor pentru gradina. Fara lene, Moise a facut ascultare, dar pe la amiaza, fiind foarte cald, s-a asezat la umbra unui bolovan si a adormit. In acest timp, Cuviosul Ioan statea in chilie si se ruga. Deodata i s-a aratat un barbat luminos care i-a spus: - Moise este in primejdie. Atunci, Sfantul Ioan a inceput sa se roage fierbinte pentru Moise. Catre seara, ucenicul s-a intors de la lucru si staretul l-a intrebat: - Ti s-a intamplat ceva rau si neasteptat ? - Parinte, daca nu erai tu, s-ar fi intamplat ! - Cum asa ? - De la caldura, adormisem langa un bolovan mare. In somn te-am auzit strigandu-ma. Mam trezit si m-am ridicat. Atunci am vazut cum bolovanul s-a rostogolit peste locul unde dormeam. Daca nu ma strigai, muream. - Mare este Domnul !, a spus Sfantul Ioan. Apoi au laudat amandoi pe Dumnezeu. Postul - porunca bisericeasca Un parinte, vazand un comandant de armata ca nu posteste, in Postul cel Mare, i-a zis acestuia cum ca el a incalcat porunca randuita de Biserica in privinta postului.

Comandantul, spre a se justifica in fata parintelui, zise: - Parinte, postul este o porunca bisericeasca, dupa cum bine ai zis, insa poruncile bisericesti sunt doar niste porunci omenesti. Auzind aceasta scuza, parintele ii spuse comandantului: - De cand sunt eu, nu am vazut pe cineva care sa incalce poruncile bisericesti, dar sa le tina pe cele dumnezeiesti! Moartea pacatului Paisie, fratele avvei Pimen, era prieten cu cineva din afara chiliei. Atunci, avva Pimen, care nu era de acord, a fugit la avva Ammonas si i-a zis: "Fratele meu Paisie este prieten cu cineva si asta nu-mi da pace". Avva Ammonas ii zice: "Pimen, inca mai traiesti? Intoarce-te in chilie si spune-ti in inima ta ca esti de un an in mormant". Dumnezeu raspunde dupa inima omului Sfantul Varsanufie marturiseste ca uneori i s-a zis: nu face cutare lucru. Alteori, cand a intrebat pentru a doua oara despre acelasi lucru, i s-a spus: fa-l. Cum se explica aceasta? Ioan Profetul a raspuns: Dumnezeu pune in gura Parintilor cuvinte care corespund la ceea ce ucenicul are in inima, fie pentru a-l incerca, fie pentru ca inima lui s-a schimbat si el doreste sa auda alte lucruri acum, fie ca Dumnezeu voieste acum sa vorbeasca altfel pentru Sfantul Sau, dupa cum a vorbit regelui Iezechia prin Isaia. Intai i-a spus ca va muri, apoi ca ia prelunjit anii cu inca patrusprezece. In aceasta privinta, Parintii duhovnicesti citeaza intotdeauna textul din proverbe: Nu raspunde celui nebun dupa nebunia lui, din teama de a nu te face si tu insuti ca si el. Raspunde celui nebun dupa intelepciunea ta, din teama de a nu-l face sa se creada intelept". Aducerea aminte de moarte Aducerea aminte de moarte este de mare folos, ca smereste pe om si ne da ravna pentru rugaciune si uneori si lacrimi. Sa mearga fratii mai des in cimitir si sa vorbeasca cu cei morti, ca ei ii vor invata cam asa: "Ce esti tu azi, am fost noi ieri; si ce suntem noi azi, vei fi tu maine". Ispita parintelui Olimpiu Avva Olimpiu de la Chilii a fost ispitit. Gandul rau ii zice: "Du-te si ia-ti femeie!". El s-a sculat, a facut lut si a plasmuit o femeie. Apoi isi zice in sine: "Iata femeia ta, trebuie sa muncesti mult pentru ea, ca sa o hranesti"; si a inceput sa munceasca mai abitir ca inainte. A doua zi a facut din nou lut si a plasmuit o fata, zicandu-si: "Femeia ta a nascut. Trebuie sa muncesti si mai mult, ca sa-ti hranesti si sa-ti imbraci copilul". Si facand asa a ramas fara vlaga. Atunci ii zice gandului: "Nu mai suport osteneala". Gandul i-a raspuns: "Daca nu suporti osteneala, atunci nu-ti cauta femeie"; si vazandu-i Dumnezeu chinul, i-a luat ispita si s-a potolit. Avva Macarie si mumia Avva Macarie, mergand odata de la Sketis la Terenuti, a intrat intr-un templu sa doarma. Acolo se aflau vechi mumii grecesti. El a luat una si si-a pus-o sub cap, in loc de perna. Vazandu-i indrazneala, demonii au prins ciuda si, ca sa-l ingrozeasca, au inceput sa strige un nume de femeie: - Cutare, hai cu noi la baie. Un alt demon, pitit sub Macarie, i-a raspuns, ca din lumea mortilor: - Nu pot sa vin, pentru ca e un strain peste mine. Dar batranul nu s-a ingrozit deloc, ba, cu indrazneala, a dat un pumn mumiei, zicand: - Scoala-te si du-te in bezna. Acolo poti sa te duci.

Auzind acestea, demonii au strigat cu glas mare si au zis: - Ne-ai invins ! Si au fugit rusinati. Pestele adus de Sfantul Spiridon Odata, parintii de la Chilia Sfantul Spiridon, chilie ce apartine de Manastirea Cutlumusiu, erau ingrijorati datorita faptului ca nu gasisera inca peste pentru praznicul sfantului, care se apropia. Calugarii spuneau staretului sa cumpere morun uscat, dar batranul le raspundea: - Aveti rabdare si veti vedea ca Sfantul Spiridon ne va aduce peste. Apoi, staretul a intrat in chilia lui si a inceput sa se roage. Parintii isi pierdusera aproape rabdarea si erau foarte mahniti deoarece trebuiau sa gateasca pestele, iar peste nu era. Deodata, ei au auzit batai in poarta. Cand au deschis, au vazut doi pescari, cu doua panere pline de peste, care-l cautau pe staret. Ucenicii l-au chemat pe staret, dar cand a venit batranul pescarii au spus: - Nu acesta este staretul. La noi a venit un alt staret si ne-a spus: Sa duceti pestele la Chilia Sfantului Spiridon, unde este hram, si veti fi platiti cu un pret bun. Daca vreti, va dau si arvuna. Staretul a inteles minunea si i-a dus in biserica sa se inchine. De indata ce au zarit icoana Sfantului Spiridon, ei au spus: - Acesta este staretul care ne-a spus sa aducem pestele aici !