Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
44Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
INVATAREA PRIN DESCOPERIRE

INVATAREA PRIN DESCOPERIRE

Ratings: (0)|Views: 3,301 |Likes:
Published by Irina D

More info:

Published by: Irina D on Apr 30, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/30/2013

pdf

text

original

 
 1
Invatarea prin descoperire
1. Descoperire si problematizare2.
Procesul de învăţământ prin descoperire
 3. Etapele procesului de descoperire4. Tipuri de descoperire1. DESCOPER
IRE ŞI PROBLEMATIZARE
 
Modernizarea învăţământului se înscrie într 
-un proces general de reînoire a întregului proces
şcolar. Funcţia de a transmite autoritar cunoştinţele trebuie să facă loc unui învăţământ care sugerează, propune, sfătuieşte, care încurajează elevul în căutare, care îl ajută descopere, îi dezvoltă
creativitatea
, un învăţământ ce ţine seama de interesele copilului şi de motivaţie şi
-i permite acestuia
-
şi însuşească cunoştinţele şi printr 
-
o construcţie personală.
 
Una din metodele moderne care asigură într 
-
o măsură mult mai mare decât metodele tradiţionale,
act
ivitatea independentă şi motivaţia corespunzătoare pentru însuşirea activă şi conştientă acunoştinţelor este metoda învăţării prin descoperire şi în cadrul ei problematizarea cu ajutorul căreiaelevii ajung la descoperirea unor adevăruri necunoscute lor, dar cunoscute în ştiintă şi de cătreînvăţător.
 
Metoda descoperirii acţionează prin procedee ca: vezi, cercetează, înţelegi.
 
Freinet numeşte descoperirea “metoda experienţă” de încercare, deoarece îl pune pe elev însituaţia să încerce diverse modalităţi de a afla răspunsul dorit. Pe parcursul etapei descoperirii celor dorite apar primele satisfacţii şi dorinţa continuării şi a finalizării.
 
Învăţătarea prin descoperire se realizează cu aportul celorlalte metode de învăţământ, ea fiind ometodă finală.Spre deosebire de metodele expozitive, elevii nu asimilează cunoştinţele cucerite, ci dincontră cuceresc cunoştinţele.Sub îndrumarea învăţătorului, elevii desfăşoară activităţi de observare,caută soluţii variante de rezolvare a unor probleme. Învăţăţarea prin
descoperire se poate organiza sub
mai multe forme, determinate de specificul obiectivului de învăţătură şi particularităţile de vârstă aleelevilor. Ea utilizează inducţia, deducţia şi analogia. Învăţărea prin descoperire de tip inductiv cuprinde
analiza,
clasificarea şi ordonarea unor date însă şi noţiuni deja cunoscute şi trecerea lor la generalităţiîn vederea formulării de ipoteze, reguli, definiţii, de noi informaţii, despre obiecte, fenomene, procese.
 
Învăţarea prin descoperire
poate fi de tip deducti
v. Elevii îşi pun întrebări la care se poate răspunde prin formularea de raţionamente, pornindu
-
se de la adevăruri generale, însuşite anterior, prin informaredin cărţi, prin efectuarea unor activităţi, ajungându
-
se astfel la descoperirea de cunoştinţe noi
sau la
corectarea unor cunoştinţe greşite.
 
Orice descoperire impune căutarea şi rezolvarea de probleme. Crearea unor situaţii problemă întimpul învăţării atrage de la sine o gimnastică a gândirii şi a celorlalte procese de cunoaştere, învederea găsirii de noi soluţii.
 
O problemă sau o situaţie problemă avem atunci când nu se întrevede dela început nici o cărare deschisă către rezolvarea ei.
 
Situaţia problemă nu trebuie confundată cuconversaţia euristică unde elevul este pus în situaţia de a da un răspuns cu un efort relativ uşor care
-i
direcţionează procesele de cunoaştere.
 
Învăţarea prin descoperire cu efort intelectual propriu se bazează şi pe considerentul că formareaacestor deprinderi cu cât sunt fixate şi consolidate mai de timpuriu, cu atât au un
efect formativ mai
 
 2
eficient, materializat în dezvoltarea capacităţilor intelectuale superioare şi a aptitudinilor specifice
acestui act creator.
Descoperirea şi problematizarea
realizează în procesul de instruire un sistem de relaţii
indistructibile, prin
faptul că învăţarea problematizată se finalizează într 
-un act de descoperire de noi
fapte, idei, cunoştinţe.
 
Învăţ
a
rea problematizată nu vizează numai găsirea unui răspuns la o întrebare nouă, ci şidescoperirea unor căi noi de rezolvare. Deosebim “problema de situaţia problemă” prin faptul că“situaţia problemă” nu poate fi soluţionată prin aplicarea unei scheme oferite de
-a gata, ca în cazul
aplicării logaritmilor în rezolvarea problemelor. Fiecare situaţie problemă necesită elaborarea soluţiilor şi verificarea lor prin încercări până la obţinerea rezultatului corect.
 
Problematizarea este o trebuinţă generală de cunoaştere accelerând curiozitatea şi conflictulraţional ca un proces de căutare şi descoperire. Prin problematizare vedem necesitatea orientări
i
gândirii elevului spre probleme a căror soluţie are un caracter inductiv, plecând de la ideea posibilităţiigăsirii soluţiei optime din mai multe posibile, care au o valoare cognitivă, contruind un mijloc de
creativitate.
2. ÎNVĂŢĂREA PRIN DESCOPERIRE
 
 Numeroase studii au în vedere aspecte speciale ale învăţării prin descoperire. Unul dincercetătorii în materie, Robert Glaser, consideră că pedagogia descoperirii cuprinde două variabile:învăţarea prin descoperire şi educaţia pentru descoperire. În ceea
 
ce priveşte învăţarea prin descoperire,acesta se realizează pe două căi: prin metoda inducţiei şi prin metoda încercării şi erorii.
 
Autorul arată că de obicei se practică aşa zisa pedagogie explicativă, care procedează de la reguli
spre exemple. Pe acest
ă cale regula se însuşeşte repede şi riscurile erorii sunt minime. Pedagogiainductivă, care este specifică învăţării prin descoperire, procedează într 
-
o manieră opusă: de laexemple multiple spre concepte principii, reguli. Pe acestă cale elevii ajung singuri la descoperirea şistabilirea conceptelor, trecând prin exemple specifice, prin generalizări şi diferenţieri.
 
Cea dea doua cale, descoperirea prin încercări şi erori arată autorul nu impune subiectului o calestructurală ci îl lasă să încerce să caute. Dacă prin metoda inducţiei conceptele devin mai clare şi maitrainice, prin cea dea doua cale elevii dobândesc capacitatea de cercetare necesară mai târziu în viaţă,căci nici o descoperire remarcabilă nu este posibilă fără încercări, erori, analize căutări. Promovareadescoperirii şi limitarea erorilor, scrie autorul sunt procedee incompatibile.
 
În ceea ce priveşte educaţia pentru descoperire, autorul arată că pe lângă folosirea metodelor de
mai sus sunt necesare o serie de elemente noi de asemenea cum ar fi disciplina în studiu, formarea
aptitudinilor pentru observaţie, inducţie şi deductie, pentru exploatare, aptitudinea de a emite ipotezefructuoase, de a pune o problemă in termeni de metodă. La acesta se adaugă o serie de trăsături moraleca răbdarea,
 
 perseverenţa.
 
Un alt cercetător, M.C. Wittrock, consideră învăţarea prin descoperire drept o ipoteză caretrebuie încă să fie verificată.
 
Utilizând diferite cercetări anterioare, autorul ajunge să stabilească un număr de regului sau
principii care facilit
ează educaţia pentru descoperire ca exemplu:
 -
un număr de directive exterioare aducând informaţii, poate să exercite un efect pozitiv asupra
descoperirii;-
eficacitatea valoarea descoperirii depinde de vârstă şi de asociatiile dobândite anterior;
 - orien
tarea subiectilor prin informaţii clare şi precise asupra conceptului de deacoperit grăbeşte
descoperirea;
 
 3
-
a permite copilului să formuleze o regulă, un concept, un principu, stimulează pentrudescoperiri şi uşurează transferul
;- descoperirea este facil
itată când există o legătură raţională între problema pusă şi rezultat.
 
Susţinând pedagogia descoperirii autorul nu elimină pedagogia tradiţională. “Pedagogia
d
idactică”
 
cum îi spune el aceasta, nu trebuie suprimată ci modificată potrivit cu cunoştinţele ş
i aptitudiniledobândite prin descoperire.
3. ETAPELE PROCESULUI DE DESCOPERIRE
După Kuadrevţev etapele ar fi:
 
1. Reactualizarea cunoştinţelor anterior asimilate, creându
-
se baza necesară pentru înţelegere
anotiunii lor;
2. Activitatea comună a profesorului şi a elevilor in vederea formulării unor prime concluzii,care sunt precedate de o analiză amănunţită a problemelor şi se exprimă sub forma unor ipoteze şisupoziţii;
 
3. Analiza greşelilor produse cu ocazia formulării concluziilor precedente. Acestă analiză permite elevilor să înţeleagă cauzele greşelilor tipice şi să le evite pentru viitor.
 
4. Prelucrarea de către elevi a noului material şi integrarea lui în bagajul nou de cunoştinţe.
 
5. Stabilirea corelaţiilor dintre materialul predat şi diversele lui posibilităţi de aplicare corectă.
 I. M. Mahmutov, propune alte etape cum ar fi:
1. Crearea situaţiei problemă care constituie începutul activităţii de cunoaştere.
 
2. Analiza situaţiei problemă. Este etapa de înţelegere a problemei când elevii pot cere lă
muriri,
 pentru a ajunge la formularea definitivă. Problema poate fi formulată de către educator sau chiar decătre elevi.
 
3. Elaborarea presupunerilor şi justificarea ipotezelor. Este etapa tatonării anticipate, aconfruntării cu faptele şi cu logica.
 4. D
emonstrarea ipotezei şi rezolvarea problemelor. Activitatea se opreşte la ipoteza care sedovedeşte a fi cea mai intemeiată şi pe baza ei se rezolvă problema.
 
5. Verificarea rezolvării şi analiza procesului de rezolvare, etapă în care se proiectează soluţi
a, se
verifică noi situaţii, se precizează conţinutul noii noţiuni.
 
Au fost discutate şi criticate aceste ierarhizări din cauza limitării spaţiului de actiune atât al profesorului cât şi elevului. Respectând etapele relatate înseamnă o înlocuire a unei str 
ucturi vechi
clasice, şablon, cu alta tot şablon cu exceptia că cea mai nouă conţine noţiuni teoretice mai avansate.
 
Etapele menţionate mai sus nu pot fi generalizate la fiecare temă şi capitol, ci doar la unele lecţii,
capitole, unde tematica permite apli
carea lor. De aceea trebuie aplicate şi alte metode ca elevul săgândească, să observe, să redea, să citească, etc.
 
Giorgio Costini în “Înstruirea euristică prin unităţi didactice”
E.D.P. Bucureşti 1975
, pag. 37,spune –
“Pentru a realiza un învăţământ modern trebuie să învăţăm a lăsa elevii să vorbească, chiar dacă greşesc (erorile se vor nota şi discuta ulterior) căci daca elevul care întrerupe pe profesor este răueducat, nici profesorul care întrerupe pe elev nu stă prea bine cu normele de convieţuire
 
socială”.
 
Învăţarea prin descoperire şi efort intelectual propriu, formează deprinderi mai durabile, maieficiente, dezvoltând capacităţile intelectuale superioare specifice actului creator.
 

Activity (44)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Bosneag Daniel liked this
Stefana Sorea liked this
chevasmar liked this
Bocsan Andrei liked this
Moravetz Anuta liked this
dariusovidiu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->