Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Arthur C. Clarke - Orasul si stelele

Arthur C. Clarke - Orasul si stelele

Ratings: (0)|Views: 30 |Likes:
Published by FZR23679903
Arthur C. Clarke - Orasul si stelele
Arthur C. Clarke - Orasul si stelele

More info:

Published by: FZR23679903 on May 02, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/14/2013

pdf

text

original

 
Oraşul şi stelele
-Arthur C. Clarke-
Oraşul sttea precum un giuvaer strlucitor pe pieptul deşertului. Cîndva cunoscuse
ă ă
 tot felul de schimbri şi trans
ă
formri
ă
,
 îns acum Timpul trecea pe lîng el fr s-l ating.
ă ă ă ă ă ă
 Nopile şi zilele goneau peste chipul pustiului, dar pe strzile Diasparului era veşnic dup-
ţ ă ă
amiaz, iar seara nu pogora nicicînd. Nopile lungi ale iernii puteau bruma nisipul,
ă ţ
  îngheînd ultimele picturi din aerul rarefiat al Pmînt
ţ ă ă
ului totu
şi oraşul nu cunoştea niciarşia, nici gerul. Nu avea nici un contact cu lumea din exteriorul lui; era un univers închis
ţ
  în sine.Oamenii cldiser şi pîn atunci oraşe, dar niciodat unul ca acesta. Unele duraser
ă ă ă ă ă
 veacuri, altele milenii, înainte ca timpul s le ştearg pîn şi numele. Singur Diaspar
ă ă ă
 sfidase Eternitatea
,
aprîndu-se împotriva eroziunii lente a epo
ă
cilor, împotriva nruirii şi a
ă
 ruginei.De la ridicarea lui, oceanele Pmîntului dispruser, iar deşertul cuprinsese întregul
ă ă ă
 glob. Vîntul şi ploaia prefcuser în pulbere ultimii muni, iar planeta se dovedise prea
ă ă ţ
 istovit s nasc alii. Oraşului îi era indiferent; Pntul însi se putea descompune,
ă ă ă ţ ă
 Diaspar avea s con
ă
tinue s-i protejeze pe urmaşii furitorilor si, purtîndu-i, pe ei şi
ă ă ă
 avuiile lor, în siguran pe fluviul Timpului.
ţ ţă
Populaia oraşului uitase multe, dar nu ştia c le uitase. Se integra în mediu tot atît
ţ ă
 de perfect cît şi acesta se potrivea cu ea deoarece a
şa fuseser ndii: unul pentru
ă ţ
 cellalt. Nu o interesa ce se gseşte dincolo de zidurile oraşului, era ceva ce fusese
ă ă
 alungat din minile locuitorilor. Diaspar reprezenta tot ceea ce exista, tot ceea ce le
ţ
 trebuia, tot ceea ce puteau s-şi imagineze. Pentru ei nu însemna nimic faptul c, odat,
ă ă ă
 Omul stnise
ă
stelele. Totuşi, uneori, miturile strvechi se înlau din strfunduri pentru a-i bîntui, şi atunci
ă ă ţ ă
 se foiau neliniştii, amintindu-şi legendele Imperiului, vremea cînd Diaspar era tînr şi îşi
ţ ă
 trgea sîngele vieii din negustorie cu sistemele multor sori. Locuitorii oraşului nu doreau
ă ţ
  întoarcerea acelor zile de demult; se mulumeau cu nesfîrşit lor toamn. Gloria
ţ ă ă
 Imperiului aparinea trecutului şi-i putea rmîne acestuia
ţ ă
c
ci ei îşi aminteau sfîrşitul,
ă
 iar la gîndul Invadatorilor parc însuşi gerul spaiului le ptrundea în oase.
ă ţ ă
Atunci se întorceau cu şi mai mult bucurie spre viaa şi cldura oraşului, spre lunga
ă ţ ă
 er de aur cu începutul ei deja uitat, şi al crei sfîrşit prea înc teribil de îndeprtat. Şi
ă ă ă ă ă
 ali oameni visaser o asemenea epoc, dar singuri contempora
ţ ă ă
nii Diasparului odondiser.
ă
 Triser în acelaşi oraş, clcaser pe aceleaşi miraculos de neschimbate strzi, în
ă ă ă ă ă
 vreme ce pe lîng ei se scursese mai mult de un miliard de ani.
ă
Unu
Avuseser nevoie de multe ore n s rzbeasc afar din Grota Viermilor Albi.
ă ă ă ă ă ă
 Dealtfel, nici acum nu puteau fi siguri c unii din monştrii aceia lptoşi nu-i urmreau
ă ă ă
  înc. Energia armelor era pe terminate. Înaintea lor, sgeata de lumin plutitoare,
ă ă ă
 cluz misterioas prin labirinturile Muntelui de Cleştar, continua s le fac semn. Nu
ă ă ă ă ă ă
 aveau de ales; trebuiau s o urmeze deşi, aşa cum se întîmplase de atîtea ori, îi putea
ă
 conduce ctre primejdii şi mai înspimînttoare.
ă ă ă
Alvin privi îndrt, cutîndui din priviri tovarşii. Alystra îl urma cea mai
ă ă ă ă
  îndeaproape, purtînd sfera de lumin rece, îns veşnic arztoare, ce le dezvluise de la
ă ă ă ă
  începutul aventurii lor atîtea orori, dar şi minunii. Razele albicioase se revrsau pe
ăţ ă
 coridorul îngust, reflectate de pereii scînteie
ţ
tori; cît timp sfera avea energie, drumul şimai ales orice pericol rmîneau vizibile. Dar, Alvin ştia prea bine, în grotele acelea
ă
 primejdiile mai mari nu erau cîtuşi de puin cele vizibile.
ţ
 În spatele Alystrei, împovrai de greutatea proiectoare
ă ţ
lor, veneau Narrillian şiFloramus. Pentru o clip, Alvin se întreb de ce proiectoarele erau atît de grele, cci ar fi
ă ă ă
 fost aşa de simplu s fie înzestrate cu neutralizatori gravitaio
ă ţ
nali, întotdeauna îşi puneaasemenea întrebri, chiar şi în mijlocul celor mai extraordinare aventuri. Cînd astfel de
ă
 gînduri îi fulgerau prin minte, i se prea c structura realitii tremura un scurt moment,
ă ă ăţ
 şi c în spatele lumii simurilor se întrezrea imaginea unul alt univers, cu totul diferit...
ă ţ ă
Coridorul se termina printr-un perete orb. Oare sgeata îi trdase din nou? Nu, roca
ă ă
  începu s se nruie. Prin perete apru o lance rotitoare de metal, care crescu rapid, trans
ă ă ă
-formîndu-se într-o forez gigantic. Alvin şi prietenii si se retraser, aştepnd ca
ă ă ă ă
 maşinria s ptrund în grot. Cu un scşnet asurz
ă ă ă ă ă
itor ce cu siguran
rsunase în
ţă ă
 toate tainiele Muntelui, deşteptîndu-i progeniturile de coşmar!
ţ
scos de frecarea
 metalului pe piatr, foreza strpunse peretele şi se opri lîng ei. O masiv se
ă ă ă ă ă
 
 
deschise şi Callistron îi zori s intre în aparat. (De ce tocmai Callistron? Ce caut
ă ă
el
aici?se întreb Alvin.) Peste o clip se aflau în siguran, iar vehicu
ă ă ţă
lul îşnea înainte prin
ţ
 adîncurile Pmîntului.
ă
Aventura se terminase. În curînd, aşa cum se întîmpla întotdeauna, aveau s fie
ă
 iarşi acas, lsînd în urm minu
ă ă ă ă
nile, spaimele şi ambiiile, obosii şi plini de mulumire.
ţ ţ ţ
Din înclinarea podelei, Alvin îşi ddu seama c foreza cobora. Callistron ştia probabil
ă ă
 ce trebuia fcut; acela era drumul spre cas. Toti îi prea ru...
ă ă ă ă
Callistron, spuse brusc
, de ce nu urcm? Nimeni nu ştie cum arat în fapt
ă ă
 Muntele de Cleştar. Ar fi minunat dac am putea ieşi undeva, pe o coast, de unde s
ă ă ă
 privim cerul şi inutul din jur. Am stat destul sub pmînt.
ţ ă
Rostind cuvintele, realiz cumva c nu procesase bine. Alystra ip înbuşit,
ă ă ţ ă ă
 interiorul forezei tremur precum o imagine vzut prin pînza apei, iar dincolo de pereii
ă ă ă ţ
 metalici din jur, Alvin întrezri din nou cellalt univers. Cele dou lumi preau a se afla în
ă ă ă ă
 contradicie; predomina întîi una, apoi cealalt, şi pe neteptate disprur amîndou. Se
ţ ă ă ă ă
 simi o senzaie de sfîşîiere; visul lu sfîrşit. Tînrul se trezi înapoi în Diaspar, în odaia
ţ ţ ă ă
 familiar, plutind la o jumtate de metru deasupra duşumelei, susinut de cîmpul
ă ă ţ
 gravitaional.
ţ
Redevenise el însuşi.
 Aceasta
era realitatea
şi ştia cu exactitate ce urma s se
ă
  întîmple în continuare.Alystra apru prima. Mai degrab neliniştit det iritat, deoarece dintre toi, ea îl
ă ă ă ă ţ
 iubea.Oh, Alvin! se pl
 înse privindu-i de pe peretele unde prea s se fi materializat. O
ă ă
 aventur aşa de frumoas! De ce a trebuit s-o strici?
ă ă
 
 Îmi pare ru. N-am vrut... Pur şi simplu am crezut c-ar fi o idee bun...
ă ă
Fu întrerupt de sosirea simultan a lui Callistron şi Flora
ă
mus
.
Ascult
, Alvin, început cel dintîi. Este a treia oar c întrerupi o saga. Ieri ai
ă ă ă
 stricat totul, dorind s ieşi din Valea Curcubeelor. Cu o zi înainte s-a întîmplat la fel, cînd
ă
 ai încercat s ajungi înapoi la Origine, pe pista temporal pe care tocmai o exploram.
ă ă
 Dac nu respeci regulile, n-ai decît s cltoreşti singur!
ă ţ ă ă ă
Dispru furios, luîndu-i şi pe Floramus cu el. Narrillian nu se arta niciodat;
ă ă ă
 probabil era prea scîrbit de întreaga istorie. Rmsese doar imaginea Alystrei, cu o privire
ă ă
  întristat.
ă
Alvin înclina cîmpul gravitaional, se scul în picioare şi pşi ctre masa pe care o
ţ ă ă ă
 materializase. Pe ea apruse o tav cu fructe exotice. Nu ceea ce intenionase, dar în
ă ă ţ
 confuzia lui gîndurile i-o luaser razna. Nedorind s se trdeze, apuc fructul cu aspectul
ă ă ă ă
 ce! mai inofensiv şi-l gust cu pruden.
ă ţă
Bun, zise
 în cele din urm Alystra, ce-ai de gînd s faci?
ă ă
Asta-i! morm
i Alvin posac. Eu unul cred c regulile sînt stupide. Şi în plus, cum
ă ă
 s le in minte atunci cînd triesc o saga? Pur şi simplu, m comport în modul ce mie îmi
ă ţ ă ă
 pare mai normal.
Tu
n-ai fi vrut s vezi muntele?
ă
Alystra îl privi cu ochi mrii de groaz.
ă ţ ă
Asta ar
 însemna s ieşi afar!
ă ă
Alvin ştia c era zadarnic s discute. Se izbise iarşi de bariera ce îl desprea de
ă ă ă ă ţ
 toi din lumea sa, condamndu-l poate la o via lipsit de orice mulumire. El dorea
ţ ţă ă ţ
 permanent s evadeze afar, atît în realitatea de zi cu zi, cît şi în vis. Totuşi, pentru
ă ă
 ceilali locuitori ai Diasparului, "afar" avea semnificaia unui coşmar cruia nu-i puteau
ţ ă ţ ă
 face fa. Pe cît posibil, evitau s vorbeasc despre el. Reprezenta ceva ne
ţă ă ă
curat şi ru,
ă
 dar nici Jeserac, propriul su tutore, nu voia s-i destinuie motivul.
ă ă ă
Fata continua s-l priveasc cu ochi uimii, îns plini de dragoste.
ă ă ţ ă
E
şti nefericit, Alvin. În Diaspar, nimeni nu are voie s fie nefericit. Vreau s vin s
ă ă ă
 stm de vorb.
ă ă
 Tînrul cltin nepoliticos din cap. Ştia unde avea s duc
ă ă ă ă ă
aşa ceva,
iar în prezentnu simea det dorina de a fi singur. De dou ori dezamgit, Alystra dispru.
ţ ţ ă ă ă ă
Un oraş cu douzeci de milioane de locuitori şi nu exista nimeni cu care s poat
ă ă ă
 discuta cu adevrat. În felul lor, Eriston şi Etania ineau la el, dar acum, cînd responsabili
ă ţ
-tatea li se apropia de sfîrşit, se mulumeau s-l lase si aleag singur modul de via şi
ţ ă ă ă ţă
 distraciile. În ultimii ani, pe msur ce abaterile lui de la comportamentul obişnuit de
ţ ă ă
-veniser tot mai evidente, tînrul Alvin simise adesea nemuumirea prinilor. Nu fa de
ă ă ţ ţ ă ţ ţă
 el, poate c s-ar fi împo
ă
trivit unui astfel de sentiment, ci fa de neşansa care-i
ţă
 desemnase tocmai pe ei, dintre milioanele de locuitori ai oraşului, s-l întîlneasc pe Alvin
ă ă
 cînd acesta ieşise din Palatul Creaiei, cu douzeci de ani în urm.
ţ ă ă
Douzeci de ani.
ă
 Îşi amintea cel dintîi moment şi primele cuvinte auzite vreodat:
ă
 "Bun venit, Alvin. Eu sînt Eriston, tatl tu desemnat. Iar mama ta este Etania. " Cuvintele
ă ă
 nu însemnaser nimic atunci, îns mintea lui le înregistrase fr greal. Îşi aducea
ă ă ă ă ă
 aminte cum îşi privise propriul trup; crescuse cu patru-cinci centimetri de atunci, dar deschimbat se schimbase foarte puin. Apruse pe lume complet dezvol
ţ ă
tat şi, exceptîndstatura, nu avea s arate altfel cînd va prsi lumea, într-o mie de ani.
ă ă ă
 Înainte de acea prim imagine nu exista nimic. Poate c într-o bun zi, golul se va
ă ă ă
 umple, îns gîndul era mult prea îndeprtat pentru a-l afecta emoional.
ă ă ţ
 
Reveni la obsedantul mister al naşterii sale. Lui Alvin nu i se prea ciudat s fi fost
ă ă
 creat, instantaneu, de puterile şi forele care materializau toate celelalte obiecte din viaa
ţ ţ
 zilnic. Nu, nu
ă
acesta
reprezenta misterul. Enigma pe care nu izbutise s-o rezolve şi pecare nimeni nu putea s i-o explice, era unicitatea lui.
ă
Unicitatea,
un cuvînt ciudat şi trist, un sentiment ciudat şi trist. Cînd îl foloseau laadresa sa a
şa cum auzise deseori, în clipele în care nimeni cu bnuia c el ascult
ă ă ă
 prea s implice un sens ruvoitor, ameninînd nu doar propria lui fericire.
ă ă ă ţ
Prinii, tutorele, cunoscuii încercaser s-l protejeze în faa adevrului, dorind
ă ţ ţ ă ă ţ ă
 parc s apere inocena lungii sale copilrii. Curînd, duplicitatea urma s ia sfîrşit; peste
ă ă ţ ă ă
 cîteva zile avea s devin cetean cu drepturi depline al Diasparului, şi nimic din ceea ce
ă ă ăţ
 dorea s afle nu i s-ar mai fi putut ascunde.
ă
De ce, de pild, nu-şi gsea locul în saga? Dintre miile de distracii ale oraşului, ele
ă ă ţ
 erau cele mai populare. Intrînd într-o saga, nu te transformai într-un simplu observator,precum în primitivele spectacole ale epocilor îndeprtate, pe unde Alvin scotocise
ă
 dealtminteri de cîteva ori. Deveneai un participant activ, capabil s-i foloseşti
ă ţ
ori a
şa i
ţ
 se prea
ă
ini
iativa personal. Evenimentele şi scenele ce alctuiau materia prim a
ţ ă ă ă
 aventurilor fuseser concepute demult, de artişti uitai, îns exista suficienta flexibilitate
ă ţ ă
 pentru a permite fluctuaii importante. Ptrundeai în aceste lumi imaginare alturi de
ţ ă ă
 prieteni, cutînd senzaii inexistente în Diaspar, şi atîta vreme cît visul se derula, nu aveai
ă ţ
 cum s-l deosebeşti de realitate. În definitiv, cine putea s fie sigur c Diaspar însuşi nu
ă ă ă
 era doar vis?Nimeni n-ar fi putut parcurge vreodat toate povestirile concepute şi înregistrate de
ă
 la întemeierea oraşului. Ele vizau totalitatea sentimentelor şi strilor sufleteşti şi
ă
 conineau o varietate infinit de subtiliti. Unele, apreciate în special de tineri, conineau
ţ ă ăţ ţ
 simple întîmplri dramatice, cu aventuri şi descoperiri tulburtoare. Altele explorau psi
ă ă
-hologia minii, în timp ce alte cîteva ofereau exerciii de logic sau matematic, spre
ţ ţ ă ă
 deliciul unor creiere mai rafinate.Deşi prea s-i mulumeasc pe semenii si, orice saga îi lsa lui Alvin o senzaie de
ă ă ţ ă ă ă ţ
 incomplet. Cu toate detaliile şi surprizele lor, cu toate decorurile şi temele variate, lelipsea ceva.Aventurile, hotrîse el, nu duceau nicieri. Întotdeauna erau proiectate pe o pînz
ă ă ă
  îngust, iar nu într-o panoram grandioas, nu peisajele vaste dup care tînjea sufletul
ă ă ă ă
 su. Mai mult chiar, niciodat nu se fceau nici mcar aluzii la imensitile unde se
ă ă ă ă ăţ
 desfşuraser în fapt vieile strbunilor
ă ă ţ ă
vidul dintre stele
şi planete. Autorii aventurilorsuferiser de aceei stranie fobie înrdcinat în toi locuitorii Dias
ă ă ă ă ţ
parului. Toatepovestirile trebuiau s se desfşoare în locuri închise, în grote subterane sau în vi
ă ă ă
 micue, înconjurate de muni ce ascundeau restul lumii.
ţ ţ
O singur explicaie era posibil. Demult, poate înainte de fondarea Diasparului, se
ă ţ ă
 petrecuse ceva ce nu numai c potolise curiozitatea şi ambiia Omului, dar îl şi alungase
ă ţ
 dintre stele, ca s se ghemuiasc, cutîndu-şi adpost, în micul univers închis al ultimului
ă ă ă ă
 oraş de pe Pmînt. Omul renunase la Univers şi revenise în uterul artificial al Diaspa
ă ţ
rului.Pierise pornirea înflcrat, nestvilit, care-l mînase ndva prin Galaxie şi ctre insulele
ă ă ă ă ă ă
  înceoşate de dincolo de ea. De nenumrai eoni, nici o nav nu mai ptrunsese în
ţ ă ţ ă ă
 Sistemul Solar. Poate c acolo, departe, printre stele, urmaşii Omului continuau s
ă ă
 cldeasc imperii şi s distrug sori, dar Pntul n-o ştia şi nici nu era interesat s-o afle.
ă ă ă ă ă
Pntul, nu. Îns pe Alvin, da.
ă ă
Doi
Odaia era întunecat toat, cu excepia unui perete lumi
ă ă ţ
nos, unde volburile deculori înfloreau şi se retrgeau, cci Alvin se lupta cu propriile-i fantezii. O parte a
ă ă
 tabloului îl mulumea; se îndrgostise de pantele avîntate ale munilor îşnind din ocean.
ţ ă ţ ţ
 Liniile curbe, ascendente, sugerau for şi mîndrie. Le studiase îndelung, apoi le
ţă
 introdusese în memoria vizualizatorului, unde aveau s fie pstrate în timp ce el
ă ă
 experimenta cu restul peisajului. Ceva îi scpa totuşi, deşi nu ştia ce anume. Încercase,
ă
 iarşi şi iarşi, s completeze spaiile goale, instrumentul citindu-i desenele din minte şi
ă ă ă ţ
 materializîndu-le pe perete. Zadarnic. Contururile erau înceoşate şi nesigure, culorile
ţ
 mohorîte şi sumbre. Dac artistul nu-şi cunoştea elul, nici cea mai miraculoas unealt
ă ţ ă ă
 nu-l putea ajuta s îl gseasc.
ă ă ă
Alvin îşi anul mîzglelile nesatisfctoare şi privi posac dreptunghiul pe trei sferturi
ă ă ă ă
 alb, pe care se strduise s-l umple cu frumusee. Mînat de un impuls, dubl dimensiunile
ă ă ţ ă
 poriunii realizate şi o deplas în mijlocul ecranului. Nu, era o rezolvare facil, iar
ţ ă ă
 compoziia nu se echilibra. Mai ru decît atît, modificarea scrii dezvluia defectele
ţ ă ă ă
 construciei, lipsa de siguran a liniilor atît de hotrîte la o prim vedere. Trebuia s-o ia
ţ ţă ă ă
 de la început. "Ştergere complet", comand maşinii. Albastrul oceanului se decolor,
ă ă ă
 munii se des
ţ
trmar precum ceaa, n ce rmase numai zidul gol. Parc nici nu
ă ă ţ ă ă ă
 existaser vreodat, parc se pierduser în uitarea aceea care absorbise mrile şi munii
ă ă ă ă ă ţ
 Pmîntului cu ere înainte de apariia lui Alv
ă ţ
in.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->