Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Cum înfruntă creştinul necazurile

Cum înfruntă creştinul necazurile

Ratings: (0)|Views: 39|Likes:
Published by laura_innervision
Cum înfruntă creştinul necazurile
Cum înfruntă creştinul necazurile

More info:

Published by: laura_innervision on May 02, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/16/2012

pdf

text

original

 
Cum înfruntă creştinul necazurile
1
Îndelunga răbdare este maica tuturor bunătăţilor.
Cuviosul Varsanufie cel Mare
Dând piept cu necazurile, poate creştinul să-L roage pe Dumnezeu să-l scapede ele ori să le ceară altora să se roage pentru el?La întrebarea aceasta, Cuvioşii Varsanufie cel Mare şi Ioan răspund aşa: „Ceidesăvârşiţi nu abat de la sine mânia lui Dumnezeu, fiindcă îşi pun In El toatănădejdea lor; noi însă, fiind trupeşti şi încă având nevoie de lucrurile pământeşti, săne osândim pe noi înşine ca pe unii care păcătuim prin asta şi să abatem de la noimânia lui Dumnezeu prin rugăciune şi psalmodie, rugându-L pe Dumnezeu să neierte, şi de acum înainte să ne străduim a da mulţumită lui Dumnezeu – căci după ceva trece nevoia, păcatele noastre vor atrage asupră-ne unele şi mai rele, iar fărăpocăinţă şi milostenie nu este cu putinţă să curmăm necazurile care vin peste noi.”După cum se vede din răspunsul cuvioşilor, în asemenea cazuri se poateproceda în două feluri. Cei mai slabi cu duhul trebuie neapărat să se roage şi să sepocăiască pentru păcate (şi pentru cele neştiute), ca potolească mânia luiDumnezeu şi să îndepărteze necazurile viitoare, ce pot fi şi mai grele.Creştinii mai puternici cu duhul nu socot însă că au dreptul să se ferească denecazuri, văzând în acestea voia lui Dumnezeu, care este buîntotdeauna,indiferent de manifestările sale.Cuviosul Antonie cel Mare scrie despre aceasta: „Nu este potrivit să numulţumeşti doctorilor pentru însănătoşirea trupului, chiar dacă ne dau doctorii amareşi neplăcute: nu este potrivit nici să rămânem nerecunoscători faţă de Dumnezeupentru ceea ce ni se pare întristător, nepricepând că totul se face potrivit purtării Luide grijă şi spre folosul nostru.”Iar Cuviosul Isaac Sirul vorbeşte astfel despre cel drept: „Dacă vin necazuriasupra lui, el are încredinţare şi ştie întocmai că necazurile îi aduc cunună, şi lerabdă cu toată bucuria, le primeşte cu seninătate şi veselie, întrucât ştie Dumnezeu Însuşi i le trimite spre folosul lui, potrivit purtării Sale de grijă ascunse.”Iată un exemplu.Un călugăr a mers la chilia unui mare stareţ şi i-a furat merindea. Stareţul avăzut, dar nu l-a dat în vileag pe frate, ci a început să muncească şi mai mult,zicând: „Cred că fratele are nevoie.” Şi a îndurat necaz greu, suferind neajuns marede pâine.Când stareţul a plecat la Domnul, l-au înconjurat fraţii. Văzându-l printre ei pecel care îi fura mereu pâinea, i-a zis: „Frate, apropie-te.” Când acela s-a apropiat,stareţul i-a apucat mâinile şi a început să i le sărute, zicând: „Mulţumesc acestor 
1
Extrase din lucrarea
ngâierea celor necjii
ă ţ 
 
mâini, că prin mijlocirea lor nădăjduiesc să intru în Împărăţia Cerurilor.” Călugărul s-apocăit şi s-a făcut nevoitor adevărat. Astfel, supunerea faţă de voia lui Dumnezeu în necazurile pe care El le trimiteasupra noastră a adus mare folos atât stareţului, cât şi fratelui ce păcătuise. Aşadar, atunci când asupra noastră se abate vreo nefericire, vreun necaz,Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să îndurăm cu răbdare, cu seninătate, şi să nu fugim de el,socotindu-ne, cu smerenie, vrednici de nenorociri şi mai mari decât cele deja trimiseasupra noastră.La stareţul Leonid de la Optina a venit un olar, unul dintre fiii lui duhovniceşti,căruia i se furaseră roţile de la căruţa cu care îşi ducea la târg oalele. Acesta i-a zisstareţului că îl ştie pe hoţ şi poate găsi roţile.„Lasă, Semionuşka, nu alerga duroţile tale, a spuns starul, Dumnezeu te-a pedepsit; tu rabdă pedeapsa dumnezeiască, şi atunci printr-un micnecaz vei scăpa de altele mai mari. Iar dacă nu vei vrea să rabzi această mică ispită,vei fi pedepsit şi mai rău.”Olarul a ascultat de stareţ – şi, după mărturia lui, mai târziu aveau să-lameninţe nenorociri şi mai mari, însă Domnul l-a scăpat totdeauna de ele. În necazuri nu trebuie să nădăjduim că le vom abate de la noi fără rugăciuneşi poinţă, utând izvire la odoarele sfinte a cum folosesc niitalismanele. Astfel, într-o oarecare familie se tot întâmplau nenorociri. Soţii s-au dus laOptina şi au cerut ajutor de la ieromonahul Gavriil, care era din ţinutul lor. Acesta s-agândit să-i ajute cu tămâie rămasă de la cădirea din timpul Heruvicului
2
, dar mai înainte s-a dus să ia binecuvântare de la stareţul Leonid.„Nu faci bine, i-a zis stareţul, cu ce s-ajute aici tămâia de la cădit... Unde estemânia lui Dumnezeu, Domnul nu cruţă nici cele sfinte ale Sale. Aici este nevoie depocăinţă sinceră pentru păcatele pentru care a fost trimisă mânia lui Dumnezeu şi de îndreptare.”Şi când necazurile sunt urmare a păcatului, singurul mijloc să scăpăm de eleeste pocăinţa şi îndurarea acestui canon pe care Dumnezeu ni-l trimite.Totodată, cum spune Sfântul Ignatie Briancianiov, „în vremea necazurilor sănu cauţi ajutor omenesc; să nu pierzi vremea, care este de mare preţ, să nu-ţiistoveşti puterile sufletului căutând ajutorul acesta neputincios. Ajutor să aştepţi de laDumnezeu: la porunca Lui, vor veni oameni la vremea potrivită şi te vor ajuta.”Când nu avem destulă putere ca să răbdăm, Sfinţii Părinţi ne recomandăfelurite mijloace pentru a dobândi răbdare în suferinţe. În acest scop, trebuie să neamintim cele mai grele clipe din viaţa noastră şi să comparăm cu ele greutăţile princare trecem în clipa aceea. De asemenea, ne putem aduce aminte de marilesuferinţe şi nenorociri pe care le au de îndurat alţii (de pildă, cei aflaţi în închisoare,cei ce suferă de boli incurabile, cei care mor de foame şi aşa mai departe), şi atuncisuferinţele noastre personale ne vor părea neînsemnate.
2
Potrivit anumitor tradiii, cândva foarte rspândite în popor, tia care nu a ars pân la
ţ ă ă ă
 capt în urma cdirii din timpul Heruvicului se bucur de proprieti vindectoare; multe
ă ă ă ăţ ă
 autoriti duhovniceşti consider îns aceste tradiii drept superstiie duntoare (
ăţ ă ă ţ ţ ă ă
n.tr 
)
 
Cuviosul Isaac Sirul spune: „Păstrează totdeauna în minte necazurile foartegrele ale celor cu adevărat amârâţi şi oropsiţi, ca să dai cuvenita mulţumită pentrunecazurile mici şi neînsemnate care ţi se întâmplă şi să le poţi îndura cu bucurie.”„Totodată, spune părintele Alexandru Elceaninov, nu este altă mângâiere însuferinţe decât a le privi pe fondul
<<
lumii celeilalte
>>
: în esenţă, acesta este şisingurul punct de vedere corect. Dacă există numai această lume, însemnă că tot cese întâmpîn ea este absurd: despărţirea, boala, suferinţa celor nevinovaţi,moartea. Toate acestea capătă sens în lumina oceanului vieţii nevăzute, ce scaldăinsuliţa vieţii noastre pământeşti. Cine n-a trăit adieri de
<<
dincolo
>>
 în vise, înrugăciune? Când omul află în sine puteri să se învoiască cu încercarea trimisă deDumnezeu, el face prin aceasta un uriaş pas înainte în viaţa sa.Greutăţile şi amărăciunile noastre, dacă le ducem de bună voie, dacă ne învoim cu ele, hrănesc şi întăresc sufletul; ele se prefac nemijlocit în bogăţiiduhovniceşti:
căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai  presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare
(II Cor. 4, 17) – ele sunt un vântharic, care umflă pânzele duhului nostru...Şi în momentul nd omul primte de la Dumnezeu cu recunoştinţăsuferinţele care-i sunt trimise, din ele el intră îndată într-o asemenea pace şi fericire,că totul în jur devine luminos şi îmbucurător. N-are decât să dorească asta şiDumnezeu i-o va trimite.De aceea, sufletul viteaz caută instinctiv sacrificiul, prilejul de a suferi şi de ase întări duhovniceşte prin încercări.”Totodată, creştinul trebuie să-şi aducă aminte că în lume atât bucuriile, cât şinecazurile sunt deseori de scurtă vreme şi vin pe rând. Despre aceasta, SfântulFilaret al Moscovei scrie aşa: „De ce credeţi că bucuria este departe? Ea e aproape, în urma necazului, ca în Cântarea Cântărilor:
Mirele dincolo de zid este, lângămireasă
3
. Seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria
.” (Ps. 29, 5)Totodată, mitropolitul scrie că nici plânsul sfinţilor pentru lipsurile vremelnicenu este numit jertfă bineplăcută lui Dumnezeu – iar tânguirea noastră îndelungată şigrea nu numai că nu place lui Dumnezeu, ci este chiar păcătoasă adeseori. Ni s-azis:
nu vă întristaţi ca ceilalţi, care nu au nădejde
.„Treaba noastră este să ne ducem crucea cu dragoste, cu smerenie de pruncşi cu răbdare creştinească, nu să le măsurăm şi să le comparăm cu ale celorlaţi; sănu ne tânguim în lipsuri, ci să priveghem şi să ne întărim, ca nu cumva, istovindu-ne,să rămânem lipsiţi de răsplata făgăduită. De aceea, dacă rabzi necazuri nevinovat,dă mulţumită lui Dumnezeu. În cuvântul
<<
nevinovat
>>
este cuprinsă o doctorie tare împotriva necazului.”Sfântul Ignatie Briancianinov spune: „Exersarea în mustrarea de sine duce laobişnuinţa mustrării de sine. Când pe cel ce a dobândit această obişnuinţă îl ajungevreun necaz, în el apare îndată lucrarea obişnuinţei, şi necazul este primit ca cevameritat.”Sfântul Teofan Zăvorâtul scrie că pentru orice neplăcere trebuie să dămmulţumită lui Dumnezeu, amintindu-ne că ea a fost trimisă spre folosul nostru.
3
Potrivit versiunii ruse (
n. tr 
.)

Activity (3)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Irina M liked this
Nicu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->