Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
20Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Pierre Riche - Educatie Si Cultura in Occidentul Barbar

Pierre Riche - Educatie Si Cultura in Occidentul Barbar

Ratings:

4.5

(2)
|Views: 1,177 |Likes:
Published by Julie

More info:

Published by: Julie on Dec 20, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/12/2013

pdf

text

original

 
Lucrare publicată cu sprijinul Ministerului Francez al Culturii - Centre National du Livre
PIERRE RICHE
EDUCAŢIE Şl CULTURĂ ÎN OCCIDENTUL BARBAR
SECOLELE VI-VIII
Ediţia a 4-a, revăzută şi corectatăTraducere de FLORICA BECHET
Fundaţia concept
Editura Meridiane
Coperta colecţiei CĂTĂLIN POPAPe copertă
Muzica, Aritmetica, Geometria şi Astronomia
Manuscrisul Boethius de la Tours, 845 Staatsbibliothek Bamberg,Ms. Class. 5, Folio 9v.
Soţiei mele
~~
PIERRE RICHE
 Ediication et culture dans l 'Occident barbare(VI 
e
et VIII" siecles)©
Editions du Seuil, 1962 et 1995© Editura Meridiane, 2001 pentru prezenta ediţie româneascăISBN 973-33-0447-6
CUVÂNT ÎNAINTE
Scrierea unei cărţi despre educaţia din secolele cele mai întunecate ale istoriei occidentale ar fi putut părea acumcâţiva ani un pariu provocator. Multă vreme, perioada care deschide Evul Mediu a fost considerată o epocă deincultură şi de barbarie, căreia istoricul, nerăbdător să ajungă la renaşterea carolingiană, nu-i consacra decâtcâteva rânduri dispreţuitoare. Totuşi, în pofida rarităţii mărturiilor, istoricul începe să întrevadă întregul folos,dacă nu chiar întreaga bogăţie a secolelor care despart sfârşitul lumii antice de începuturile Evului Mediu
1
. Studiidin ce în ce mai numeroase, ba chiar congrese ştiinţifice
2
, caută să aducă lumină în aceste
 DarkAges
3
 ,
şi au fostdeja adunate elementele unei sinteze asupra civilizaţiei Occidentului barbar. Transmiterea culturii romane înEvul Mediu a făcut obiectul unor lucrări remarcabile
4
, dar acestea s-au orientat în general asupra unei ţări sau aunei persoane, fără să se fi încercat un studiu de ansamblu asupra culturii occidentale în epoca barbară.Abordând la rândul meu această perioadă ingrată, n-am dorit totuşi să studiez cultura în sensul larg altermenului
5
, şi nici măcar una din manifestările ei, studiul literaturii clasice, subiect al unei lucrări vechi de o jumătate de secol şi care, în multe privinţe, se impune încă
6
; am ales ca temă a cercetărilor mele un aspect preades neglijat de istoria civilizaţiei: educaţia. Antichitatea a creat un sistem de educaţie bine cunoscut astăzi
7
: perioada carolingiană, epoca de aur a profesorilor şi a şcolilor, a atras de multă vreme cercetătorii, şi era, aşadar,indispensabil să se ştie cum s-a trecut de la educaţia antică la educaţia medievală, cum a putut cărturarul romansă-i lase locul clericului din Evul Mediu. Care a fost influenţa năvălirilor barbare asupra sorţii şcolii şi a edu-caţiei? Cum a dispărut cultura literară a laicilor? In ce condiţii aceştia din urmă şi-au căpătat instruireareligioasă? A moştenit oare şcoala clericilor şi a călugărilor, cum s-a spus adesea, programul şcolii romane? Areluat oare pedagogia ecleziastică metodele antice sau a inovat? Aceste întrebări, întrebări între multe altele,merită un răspuns.Fără îndoială, e mai uşor să se studieze educaţia într-o epocă în care sistemul de valori este.bine stabilit. Adultulcare se ocupă de copil îi transmite acestuia ceea ce i se pare mai potrivit pentru a-i forma trupul, inteligenţa,credinţa religioasă, în funcţie de un ideal.de viaţă bine definit. Numai că, între secolele al Vl-lea şi al VlII-lea,valorile tradiţionale sunt puse în discuţie. Occidentul nu cunoaşte un singur tip de civilizaţie, ci civilizaţii carecoexistă şi adesea se opun, oferin-du-le tinerilor căi cu totul deosebite. Cât de multe contraste exită între elevulieşit din mâinile gramaticului roman, lectorul legat de biserica catedrală, barbarul crescut în preajma şefului şicălugărul oferit din copilărie unei mănăstiri!Opoziţia acestor diverse tipuri de educaţie constituie în acelaşi timp interesul studiului întreprins, dar şidificultatea prezentării lui. Deoarece nu am vrut să fac o istorie literară şi nici să evoc cultura personajelor importante care şi-au dominat epoca independent de cultura contemporanilor lor, am studiat educaţia laicilor, aclericilor şi a călugărilor plasându-i în mediile sociale şi geografice cărora le aparţineau. Am vrut ca, adoptândun plan mai mult istoric decât logic, să arăt cum, în urma transformărilor politice şi sociale, educaţia omuluioccidental a căpătat puţin câte puţin un chip nou.Pentru a surprinde mai bine multiplele aspecte ale acestei istorii, mi-am purtat cercetarea prin toate regiunileOccidentului barbar şi chiar în Italia bizantină, deoarece cultura acestui ţinut este strâns legată de cea a
 
Occidentului. Punctul de plecare al studiului meu îl constituie dispariţia Imperiului de Apus, nu fiindcă aş vrea sămă conformez cronologiei oficiale şi convenţionale care face ca Evul Mediu să înceapă în 476, ci fiindcă atrebuit aşteptată victoria barbarilor pentru ca problemele pedagogice puse de mult timp să poată fi rezolvate. Pede altă parte, m-am oprit la momentul în care sistemul educaţional medieval era bine instituit, adică la începutul„Renaşterii carolingiene".Pentru a realiza această muncă, au trebuit adunate mărturiile cele mai diverse şi confruntate datele izvoarelor narative, diplomatice, juridice, epigrafice, arheologice... Şi încă mai rămân nescoase la lumină destule aspecteale acestei sinteze, destule ipoteze nu pot fi verificate din lipsa documentelor. Totuşi, era necesar să se precizezecare era situaţia, cernând toate mărturiile pe care le avem. Am făcut-o fără nici o constrângere şi fără nici oteamă, dorind ca această lucrare să ajute la înţelegerea unui aspect al civilizaţiei vremurilor barbare şi, în acelaşitimp, să folosească celor care vor încerca să scrie istoria educaţiei medievale.în încheiere, ţin să mulţumesc tuturor celor care s-au interesat de această lucrare: profesorii mei de la Facultateade Litere din Paris, Ch.-E. Perrin şi Y. Renouard, profesori de istorie medievală, care, de la moartea lui LouisHalphen - a cărui amintire o omagiez aici - auacceptat să conducă această teză; G. Le Bras, decanul Facultăţii de Drept din Paris, P. Courcelle, profesor laCollege de France, şi J. Hubert, profesor la Ecole des Chartes, care m-au îndrumat şi m-au încurajat cu sfaturilelor, dar şi tuturor celor care, în diferite calităţi, mi-au uşurat cercetările.în cele din
urmă,
îmi exprim gratitudinea faţă de H. Marrou, profesor de istorie a creştinismului la Sorbona, carem-a înconjurat cu preţioasă încredere şi prietenie şi, mai mult, a binevoit să accepte această lucrare în colecţia pecare o îndrumă. Fără să fie consacrat Părinţilor Bisericii, acest studiu va arăta cât de mult este inspirată cultura dela sfârşitul Antichităţii şi de la începuturile Evului Mediu de învăţătura Sfinţilor Părinţi. Reluând opera acestora,adaptând-o condiţiilor epocii lor, „ctitorii" culturii occidentale - Cassiodor, Grigore cel Mare, Isidor, BedaVenerabilul - au transmis Evului Mediu o tradiţie patristică reluată apoi, până în secolul al XH-lea, în şcolilemonastice.
Cartagina, 22 iunie 1960
IntroducerePRESTIGIUL EDUCAŢIEI ROMANE ÎN SECOLUL AL V-LEA
în timpul catastrofei din secolul al V-lea - secolul marilor invazii - romanii, păgâni sau creştini, au continuat săaibă încredere în sistemul pedagogic care fusese unul dintre cei mai importanţi factori ai reuşitei lor.Prin instituţiile sale şcolare, Roma îşi impusese legea şi cultura până în cele mai îndepărtate ţinuturi din imperiulsău. Civilizaţia scrierii, care, înainte de cucerirea romană, nu depăşise regiunile mediteraneene, se înstăpânea înţinuturi care, până atunci, nu cunoscuseră decât tradiţii orale. Din Galia până la marginile Saharei, inscripţiilelatine de pe morminte, monumentele sau obiectele cele mai uzuale mărturisesc triumful Romei. învăţareacititului şi a scrisului devenise o obligaţie pentru toţi cei care voiau să participe la activităţile din
 România.
De bună seamă că noi nu putem şti până la ce nivel social reuşise să pătmndă cultura romană. Roma domina prinelite şi nu putea avea în vedere progresul intelectual al maselor pe care le supusese. Chiar şi în Italia,„democratizarea culturii" nu fusese niciodată prea extinsă
1
. Roma preferase să-şi concentreze eforturile asupraorganizării învăţământului „secundar", singurul care permitea formarea tipului de om pe care-l dorea ea, adicăşcoala gramaticului şi cea a retorului.
Şcoala gramaticului
Când un copil ştia să citească şi să scrie curent
2
, era încredinţat gramaticului, care-l învăţa să vorbească şi săscrie bine şi-l iniţia în cunoaşterea autorilor clasici. Ultimele secole ale Imperiului de Apus reprezintă, aşa cum s-a spus, „epoca de aur pentru
 grammatica
latină"
3
. într-o epocă în care limba latină se transformă, e remarcabil săvezi apărând un mare număr de lucrări de gramatică, ca şi cum autorii lor voiau să oprească evoluţia limbii şi săimpună ştiutorilor de carte regulile care dăduseră odinioară forţă latinei. Deşi prezentarea lor este deosebită,aceste manuale tratează, toate, aceleaşi probleme. Literele şi silabele, apoi „cele opt părţi de vorbire" (nume ,verb, participiu, articol, pro-
11
nume. prepoziţie, adverb, conjuncţie) sunt studiate amănunţit şi clasificate pe categorii. Gramatica, aceea careiniţial ar fi trebuit să prezinte mai ales mecanismele limbii, a devenit ştiinţă a unei culturi înalte, mai mult saumai puţin speculative. învăţarea ortografiei face obiectul unui studiu aparte: gramaticul trebuia să-şi fereascăelevii de inovaţiile ortografice datorate influenţei limbii vorbite
4
. De asemenea, fără a ţine seama detransformările apărute în pronunţarea cuvintelor, gramaticii predau regulile prozodiei şi metricii conformnormelor tradiţiei literare. în plus, ei trebuiau să-i explice copilului autorii clasici
(enarratio
auctonim).
Acestaîşi consacra multe ore explicaţiei literale, vers cu vers, rând cu rând, nelimitându-se la o analiză gramaticală, cidescoperind toată bogăţia documentară a textului. Plecând de la aluziile istorice, juridice sau ştiinţifice conţinuteîn pasajul explicat, gramaticul îl iniţia pe elev în diferitele ramuri ale culturii antice şi îi dădea astfel o vastăcultură generală
5
.în acelaşi timp, elevului i se cerea să-şi dovedească progresele prin exerciţii pregătitoare. Prin citirea şi recitarea
 
unor mici texte, el făcea dovada cunoaşterii accentuării şi a regulilor de pronunţie
6
. Apoi trebuia să transpună în proză un poem sau să parafrazeze câteva precepte morale
7
.Stăpânind în profunzime limba latină, având suficientă cultură generală, tânărul putea să-şi oprească studiile aici.Dacă prinsese însă gustul discursului latin şi voia să-i cerceteze mai temeinic regulile, el se ducea să bată la porţile retorului.
Şcoala retorului
începând această nouă etapă a studiilor sale, elevul risca, la început, să fie dezamăgit; adesea, retorul relua o parte a materiei gramaticului, deoarece între cele două discipline graniţele nu erau clare. Mai mult, elevul aveasă-şi dea repede seama că retorica era o tehnică dificilă, care cerea un efort intelectual mai mare şi un îndelungantrenament. El trebuia să înveţe mai întâi regulile şi procedeele discursului, aşa cum ni le-au păstrat manualeleacelor 
 Retores latini
minores
din secolul al IV-lea: cum să „înveţi" locuri comune
(topoi),
cum să construieşti undiscurs
(dispositio)
de la
exordium
laperoratio,
cum să-l redai în cuvinte
(elocittio)
şi în gesturi
(actio)^.
Elevultrebuia totodată să înveţe să-şi împodobească discursul prin introducerea de clausule ritmice şi, de aceea, îşicompleta cunoştinţele cu normele poeziei pe care deja i le expusese gramaticul
9
.Studierea oratorilor şi a istoricilor îi permitea să-şi îmbogăţească memoria cu
exempla,
de care se servea înexerciţiile aplicative propuse de profesor. El se antrena mai întâi să facă elogiul unui personaj de seamă, sădescrie un monument, să discute o problemă de ordin moral,
12
apoi se dedica unor exerciţii mai dezvoltate,
declamationes.
Aceste discursuri fictive, care aveau fie forma unor  pledoarii
(controversiae),
fie pe aceea a unei deliberări pe baza unui subiect luat din istorie sau din mitologie
(suasoriae),
formau partea cea mai originală a învăţământului retoric
10
. învăţăcelul trebuia nu numai săfolosească întreaga cultură pe care o avea din anii de gramatică, ci şi să facă apel la ştiinţa controversei,dialectica, considerată a fi cea de-a treia dintre artele liberale". Când ieşea din şcoala retorului, după patru pânăla şase ani de antrenament, el putea să devină un strălucit conferenţiar sau, după un stagiu făcut în şcolile dedrept
12
, un avocat redutabil.O dată ce poseda arta oratorică, romanul se simţea stăpân al lumii, aşa cum era stăpân al cuvântului. Retorica îidădea „puterea, cinstirea, prietenia, gloria în viaţa prezentă şi în cea viitoare"
13
.
 Renunţarea la cultura filosofică...
Acest elogiu care încheie
 Instituţia oratorică 
a lui Quintilian ne poate uimi, pe noi care privim retorica doar dinexterior, prin intermediul manualelor şcolare. Studierea tehnicii procedeelor oratorice ne pare uscată şi goală
14
. Eadevărat că predarea retoricii în ultimele secole ale Imperiului de Apus nu mai corespundea programului pe care-l trasaseră Cicero şi Quintilian. Aceştia doriseră ca studierea regulilor oratoriei să fie însoţită de o formare mailargă, care să completeze ceea ce elevul primise de la gramatic şi care să-l iniţieze în cercetarea filosofică. Or, prin renunţarea la învăţarea limbii greceşti, romanul nu mai are acces la cultura filosofică
15
. Numai câţivacărturari au căutat să salveze elenismul în Occident. Dar încercarea lor, oricât de lăudabilă, nu a depăşit cadrulunor mici cercuri privilegiate
16
.
...
 şi ştiinţifică 
Renunţarea la cultura filosofică este însoţită, în mod inevitabil, de renunţarea la studiile ştiinţifice. Conform programului moştenit de la tradiţia greacă, cele patru discipline matematice (aritmetica, geometria, muzica,astronomia) trebuiau să se adauge celor trei arte liberale (gramatica, retorica şi dialectica) pentru a formar/xu/Aioţ 7iai5eia sau
artele liberale".
Dacă anumiţi cărturari din secolul al V-lea încă mai au conştiinţa acesteiunităţi, ei nu au putut-o reintroduce în programul şcolilor"*. Acestea se mulţumeau cu comentariile pe care lefăcea gramaticul cu ocazia explicării textelor, lucru care stârnea curiozitatea, dar nu forma spiritul. După aceştiani de studiu, literatul putea să-şi sporească
eruditio
consultând diverse manuale, veritabile „digest"-uri. al căror număr a tot crescut din secolul al IV-lea, manuale în care el găsea nu numai liste de nume geografice, anecdoteistorice, ci şi o
13
întreagă serie de informaţii cu privire la astronomie şi la complementul acesteia, astrologia, la ştiinţele medicale,la istoria naturală etc.
19
.
Statul, stăpânul şcolii
Astfel, învăţământul clasic în Occident este numai literar. El
urmăreşte
să dea tânărului roman mijloacele princare acesta să-şi joace rolul într-o societate care judeca omul după calităţile sale de orator. Totodată, el îi permiteacestuia să devină un cetăţean capabil să slujească statul, care să conducă numeroasele birouri de care depindeaorganizarea Imperiului.înţelegem atunci că statul şi-a asumat organizarea studiilor şi a încurajat cetăţile să deschidă şcoli municipale
20
. Numirea profesorilor depindea de autorităţile publice. Aceşti profesori se bucurau de anumite privilegii şi erauapăraţi împotriva concurenţei profesorilor particulari
2
'. Câţiva erau admişi în cercul imperial
22
, iar unul dintre eichiar a obţinut, pentru o clipă, titlul de împărat
23
. Astfel, Roma şi-a păstrat forţa şi prestigiul mai mult prinînvăţământ decât prin ostile sale. Atâta timp cât au avut posibilitatea, conducătorii Imperiului au vegheat asupra bunului mers al instituţiilor şcolare.

Activity (20)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Catalin Hutanu liked this
crocoali liked this
crocoali liked this
readerman88 liked this
Anca Oncescu liked this
Veronica Voicu liked this
Vasile Mihai liked this
Anca Hatiegan liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->