Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Predica Părintelui Cleopa la Duminica dinaintea Botezului Domnului

Predica Părintelui Cleopa la Duminica dinaintea Botezului Domnului

Ratings: (0)|Views: 12|Likes:
Published by Diana

More info:

Published by: Diana on May 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/06/2012

pdf

text

original

 
Predica Părintelui Cleopa la Duminica dinainteaBotezului Domnului
( Despre chipul omului desăvîrşit )
 Fiţi, dar, voi desăvîrşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvîrşit este
(Matei 5, 48)Iubiţi credincioşi,Dumnezeiasca Evanghelie de astăzi vorbeşte în chip luminat despre aspra şi îngereasca viaţă aSfîntului slăvitului prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul care, după mărturia Domnului
 Estecel mai mare om născut din femeie
şi cu adevărat prooroc
 şi mai mult decît prooroc
(Luca 7, 26-29).Întrucît chipul Sfîntului Ioan Botezătorul este chipul omului desăvîrşit, voi vorbi astăzi despredesăvîrşirea creştină, după a mea slabă putere. Zice Sfîntul Maxim Mărturisitorul: "Mulţi sînt cei cevorbim, dar puţini cei ce facem. Însă nimenea nu trebuie să strice cuvîntul lui Dumnezeu pentrunegrija sa propie, ca să-şi mărturisească neputinţa sa şi să ascundă adevărul lui Dumnezeu. Aceasta canu cumva să ne facem vinovaţi, pe lîngă călcarea poruncilor, şi de răstălmăcirea cuvîntului luiDumnezeu" (
 Filocalia
, vol. II, Sibiu 1945, p. 114).Deci, mîngîindu-mă cu mărturiile de mai sus şi nădăjduind la mila şi puterea cea fără margine aPreabunului nostru Dumnezeu, am îndrăznit să vorbesc puţin despre desăvîrşirea omului, măcar că eunici cu vîrful degetului nu m-am atins prin lucrare de aceasta. Mai întîi, o întrebare: ce estedesăvîrşirea? La aceasta voi răspunde nu cu cuvintele mele ci cu ale Sfinţilor Părinţi. Astfel SfinţiiCalistrat şi Ignatie zic: "Desăvîrşirea omului sau nepătimirea este acelaşi lucru" (
 Filocalia
, vol. VIII,Bucureşti, 1979, p. 191-192). Iar Sfîntul Ioan Scărarul, zice: "Desăvîrşirea este învierea sufletuluiînainte de cea a trupului şi a doua treaptă după cea a îngerilor în cunoştinţa cea desăvîrşită a luiDumnezeu" (
 Filocalia
, vol. IX, Bucureşti, 1980, p. 418-419). Sfîntul Simion noul Teolog arată cădesăvîrşirea este a patra treaptă duhovnicească, zicînd: "La aceasta se adaugă a patra treaptă şischimbare de vîrstă duhovnicească. Ea este a bătrînului şi a celui albit la păr şi constă în aţintireaneabătută a privirii către cele dumnezeieşti" (
 Filocalia
, vol. VIII, Bucureşti, 1979, p. 538).Sfîntul Vasile cel Mare, zice: "Cel ce s-a făcut iubitor de Dumnezeu şi doreşte să aibă cît de puţinnepătimirea Lui, şi pofteşte să guste cît de puţin din sfinţenia Lui, precum şi din bucuria şi veselia cese naşte din aceasta, să se străduiască să-şi depărteze gîndul de la toată patima materială care îitulbură sufletul; să privească cu ochi curaţi, neumbriţi, la cele dumnezeieşti şi să se facă locaşnesăturat al luminii de acolo. Adică, omul desăvîrşit este locaş al Bunului Dumnezeu care doreşte săcuprindă cît mai mult pe Dumnezeu".Iar Sfîntul Isaac Sirul spune despre nepătimire: "Nepătimirea nu înseamnă a nu mai simţi patimile, cia nu le mai primi" (Idem, p. 189). Sfîntul Diadoh al Foticeei zice: "Nepătimirea înseamnă nu a fi fărăde patimi, căci aşa ar trebui, după Sfîntul Apostol Pavel, să ieşim din lume (I Corinteni 5 10); ci, fiindrăzboiţi, să fim şi să rămînem nebiruiţi" (Idem, p. 191).Sfîntul Maxim Mărturisitorul zice: "Nepătimirea este starea paşnică a sufletului, datorită căreia estegreu mişcată spre păcat" (Idem, p. 192).Sfinţii Părinţi ne mai arată că prin "îndumnezeire" sau desăvîrşire, încetează lucrarea naturii umane şieste înlocuită cu lucrările dumnezeieşti, atributele naturale fiind copleşite de slava dumnezeiască.Astfel Sfîntul Maxim Mărturisitorul spune: "Sufletul devine ca un dumnezeu, odihnindu-se prin participarea la harul dumnezeiesc de toate lucrările sale mintale şi sensibile şi odihnind deodată cusine toate lucrările naturale ale trupului care se îndumnezeieşte împreună cu sufletul în proporţie cu participarea lui la îndumnezeire, aşa încît, atunci se va arăta numai Dumnezeu, atît prin suflet cît şi prin trup, atributele naturale fiind biruite de prisosinţa slavei" (Pr. Prof. D. Stăniloae,
 Morala creştină
,vol. 3, 1981, 313-314).
 
A doua întrebare: oare desăvîrşirea omului drept pe pămînt este cu totul desăvîrşită? Şi la aceastăîntrebare ne răspund Sfinţii Părinţi, zicînd: "Cei nepătimitori întinzîndu-se peste ei fără să se sature,urmăresc desăvîrşirea fără sfîrşit (nedesăvîrşită) ca una ce se ridică pururea peste sine însăşi prinadaosurile neostenite ce se înalţă neîncetat prin suişurile spre Dumnezeu" (
 Filocalia
, vol. VIII, op.cit., p. 192-193). Sfîntul Nil Sinaitul, arătînd că sînt două desăvîrşiri, zice: "Trebuie să înţelegem douădesăvîrşiri: Una vremelnică şi alta veşnică". Despre cea dintîi zice Sfîntul Apostol Pavel:
 Iar cînd vaveni desăvîrşirea atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa
(I Corinteni 13, 10).Cînd va veni desăvîrşirea, înseamnă că aici pe pămînt nu putem cuprinde desăvîrşirea dumnezeiască.Şi iarăşi, două desăvîrşiri cunoaşte Sfîntul Apostol Pavel şi ştie pe acelaşi om desăvîrşit. Pentru viaţade faţă îl numeşte desăvîrşit, iar faţă de cel cu adevărat desăvîrşit îl numeşte nedesăvîrşit. De aceeazice:
 Nu că am luat răsplată ori sînt desăvîrşit 
(Filipeni 3, 12). După puţin zice:
Cîţi sîntemdesăvîrşiţi aceasta să gîndim
(Filipeni 3, 15). Sfîntul Ioan Scărarul zice: "Desăvîrşirea celor desăvîrşiţi este nedesăvîrşită" (
 Filocalia
, vol. IX, 419). Încă şi Sfîntul Macarie cel Mare zice:"Nimeni nu ajunge desăvîrşit în veacul de acum că atunci n-ar fi arvună ceea ce se dă aici". Şi iarăşi:"Ştiu pe mulţi, şi mă număr şi eu printre aceştia, prin experienţă, şi ştiu bine că nimeni nu estedesăvîrşit aici; chiar de ar ajunge cu totul nematerial şi s-ar uni aproape cu Bunul Dumnezeu, păcatulmerge în urma lui şi niciodată nu piere cu desăvîrşire înainte de moarte" (
 Filocalia
, vol. V, p. 227-228).Iubiţi credincioşi,Dacă aţi ascultat cu atenţie cele ce s-au vorbit pînă aici, aţi înţeles ce este desăvîrşirea omului pe pămînt şi că toată desăvîrşirea omului în această viaţă îşi are nedesăvîrşirea ei. Dar cum se poate unaca asta, ca să fie cineva desăvîrşit şi în acelaşi timp să fie şi nedesăvîrşit? Iată cum. Desăvîrşireaoamenilor, mai ales în faţa Ziditorului, este prea neînsemnată desăvîrşire. Pentru că oricît s-ar desăvîrşi cineva prin darul lui Dumnezeu în viaţa aceasta, el pururea se află la început de desăvîrşire,în creştere în cele duhovniceşti. Deoarece omul drept şi sfînt, după ce a trecut din viaţa aceasta înveacul viitor, el merge pururea spre o desăvîrşire mai înaltă. Căci în veacul viitor şi sfinţii şi îngeriimerg dintr-o măsură de cunoaştere a slavei lui Dumnezeu în alta, după mărturia Duhului Sfînt carezice:
 Merge-vor din putere în putere
(Psalm 83, 8) (
 Filocalia
, vol. VII, p. 339-340.>. Aşa merg dinslavă în slavă sfinţii lui Dumnezeu, pînă la măsura plinirii lui Hristos, după cum arată Sfîntul ApostolPavel:
 Pînă vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la stareabărbatului desăvîrşit, la măsura vîrstei deplinătăţii lui Hristos
(Efeseni 4, 13).În acest fel stînd lucrurile, trebuie să înţelegem clar, că desăvîrşirea omului în viaţa de acum îşi arenedesăvîrşirea ei, deoarece cel desăvîrşit pururea însetează după mai multă desăvîrşire, pentru că ceinepătimitori pururea se întind spre vîrful cel dorit al desăvîrşirii fără să se mai sature. Prin aceasta eifac desăvîrşirea lor nedesăvîrşită, deoarece bunătăţile veşnice, după cum am zis, n-au hotar. "Omulduhovnicesc se desăvîrşeşte în veacul de acum, pe măsura puterii omeneşti, iar faţă de oceanul celfără de margini al desăvîrşirii dumnezeieşti el pururea este la început de desăvîrşire, fiindcă niciodatănu poate cuprinde pe deplin nemărginirea desăvîrşirii" (
 Filocalia
, vol. IX, p. 419, nota 933).Iată dar pentru care pricină şi Marele Apostol Pavel zice că:
desăvîrşirea noastră este în ceruri
(ICorinteni 13, 10; Evrei 11, 40; 12, 23). De aceea, în această viaţă, oricît de sporit ar fi omul în celeduhovniceşti, este numai la început de desăvîrşire.Dar oare desăvîrşirea omului pe pămînt este obligatorie tuturor? Şi oare numai cei desăvîrşiţi se potmîntui? La această întrebare vom putea răspunde dacă ne vom aduce aminte de cuvinteleMîntuitorului nostru Iisus Hristos, Care a zis către tînărul bogat care L-a întrebat:
Ce să fac ca sămoştenesc viaţa de veci?
(Matei 19, 16). La această întrebare Mîntuitorul i-a răspuns:
 De vrei să intriîn viaţă, păzeşte poruncile lui Dumnezeu
(Matei 19, 17).
 Iar de vrei să fii desăvîrşit, du-te, vinde-ţiaverile tale şi dă-le săracilor, apoi ia-ţi Crucea şi urmează Mie
(Matei 19, 21). De aici înţelegemdestul de clar că porunca Mîntuitorului pentru desăvîrşire este lăsată la voia omului.
 
În alt loc zice Domnul:
 Eu am venit ca viaţă să aibă şi mai mult să aibă,
adică cel ce vrea să semîntuiască, să păzească poruncile lui Dumnezeu, iar cel ce vrea să aibă şi mai multă viaţă, adică să fiedesăvîrşit, acela trebuie să părăsească toate ale lumii şi să urmeze lui Hristos cu multă răbdare şilepădare de sine pînă la sfîrşit. De se va urca cineva la treapta cea mai înaltă a desăvîrşirii rămîne lavoia lui. Aşadar să înţelegem că desăvîrşirea este lăsată la voia şi silinţa omului, spre a lui mai marerăsplată şi a avea răsplata în cer!Acum să ne întrebăm prin ce virtute poate ajunge omul la desăvîrşire şi care sînt virtuţile de temelieale celor ce vor să fie desăvîrşiţi? La această întrebare ne răspunde preaîndumnezeitul la minte,Sfîntul Grigorie Palama care, în această privinţă, zice: "Virtutea rugăciunii curate este începutul uniriinoastre cu Dumnezeu, căci rugăciunea este legătura făpturilor raţionale cu Făcătorul. Dar unirea cuDumnezeu, adică desăvîrşirea, este mai presus de rugăciunea curată. Desăvîrşirea înseamnă dragostedesăvîrşită şi aceasta nu o dă omul de la sine, ci vine de la Dumnezeu".Aşadar dragostea desăvîrşită către Bunul Dumnezeu este temelia celor desăvîrşiţi. Însă nimeni nuajunge la această dragoste, decît prin curăţia cea curată. Acest lucru îl arată şi Sfîntul MaximMărturisitorul, zicînd: "Toate virtuţile ajută minţii să urce la dragostea de Dumnezeu, dar mai multdecît toate ajută rugăciunea curată, căci prin aceasta zburînd către Bunul Dumnezeu iese afară dintoate cele ce sînt" (
 Filocalia
, vol. II, 1945, p. 39).Rugăciunea curată ajută foarte mult omului să cîştige dragostea de Dumnezeu, iar dragostea este"desăvîrşirea". Despre aceasta spune Sfîntul Maxim Mărturisitorul: "Cel desăvîrşit în iubire şi ajuns laculmea nepătimirii nu mai cunoaşte deosebirea între al său şi al altuia, sau între a sa şi a alteia, sauîntre credincios şi necredincios, între rob şi slobod sau, peste tot, între bărbat şi între femeie. Ci esteridicat mai presus de tirania patimilor şi, cugetînd la firea cea una a oamenilor, priveşte pe toţi la fel şiare faţă de toţi aceeaşi dragoste. Căci nu mai este în el elin sau iudeu, nici bărbat sau femeie, nici robsau slobod ci în toate şi în toţi este Hristos" (Idem, p. 615).Încă şi Isaac Sirul arătînd că prin rugăciune cîştigă omul dragostea de Dumnezeu, zice: "Dragosteaeste din rugăciune".Care sînt semnele prin care putem cunoaşte pe cei ce au ajuns la desăvîrşire? Iată ce ne răspundeSfîntul Isaac Sirul: "Semnele celor ce au ajuns la desăvîrşire sînt acestea: De vor fi pedepsiţi de zeceori să fie arşi pentru dragostea oamenilor, nu se vor înlătura de ei" (
 Filocalia
, vol. X, p. 395). Aşa azis Moise către Dumnezeu:
 De le ierţi lor păcatul, iartă-l; iar de nu, şterge-mă şi pe mine din carteaTa în care m-ai scris
(Ieşirea 32, 32). La fel a zis Apostolul Pavel:
 M-aş ruga să fiu anatema de la Hristos pentru fraţii mei.
Deci primul semn al desăvîrşirii este să aibă creştinul dragoste desăvîrşită către oameni, dupăcuvîntul:
Cine iubeşte pe Dumnezeu, acela iubeşte şi pe aproapele său
(I Ioan 4, 21). Al doilea semnal celor desăvîrşiţi este să iubească la fel pe toţi oamenii, atît pe duşmani, cît şi pe prieteni (Matei 5,44; 10, 37). Al treilea semn al celor desăvîrşiţi este să-şi pună cineva sufletul pentru alţii (II Corinteni12, 15; I Tesaloniceni 2, 8). Al patrulea semn al celui desăvîrşit este a şti cineva să-şi stăpînească cudesăvîrşire limba (Iacov 3, 2). Al cincilea semn al celor desăvîrşiţi este a nu se rezema cineva pe puterea sa duhovnicească (Iov 9, 20; Filipeni 3, 12). Al şaselea semn al celor desăvîrşiţi este a nu aveafrică de moarte, deoarece
dragostea scoate afară desăvîrşit frica
(I Ioan 4, 18). Al şaptelea semn aldesăvîrşirii este a avea cineva desăvîrşită smerenie şi a se socoti pe sine cel mai păcătos (Luca 17, 10:I Timotei 1, 15: I Corinteni 15, 9; Iov 22, 29). Al optulea semn al celor desăvîrşiţi este a se cunoaşteomul pe sine şi a avea în el roadele Duhului Sfînt care sînt: dragostea, bucuria, pacea, îndelungarăbdare şi toate celelalte (Galateni 15, 23). Al nouălea semn al celor desăvîrşiţi este să aibă în inimalor totdeauna numai înţelesurile simple ale lucrurilor, fie în vreme de veghe a trupului, fie în somn(
 Filocalia
, vol. II, p. 52).Iubiţi credincioşi,Duminica de astăzi dinaintea Botezului Domnului este cea dintîi Duminică a Anului Nou pe care l-amînceput. Tocmai de aceea am vorbit astăzi despre desăvîrşirea creştină în Hristos, care este scopul

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->