Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Predica Părintelui Cleopa la Duminica a II-a după Rusalii

Predica Părintelui Cleopa la Duminica a II-a după Rusalii

Ratings: (0)|Views: 3|Likes:
Published by Diana

More info:

Published by: Diana on May 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/06/2012

pdf

text

original

 
Predica Părintelui Cleopa la Duminica a II-a dupăRusalii
( Despre chemarea lui Dumnezeu )
Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni
(Matei 4, 19)Iubiţi credincioşi,Astăzi, cînd Sfînta Evanghelie vorbeşte de chemarea celor dintîi ucenici ai lui Hristos, am socotit decuviinţă să vorbesc despre chemarea lui Dumnezeu adresată oamenilor.Să ştiţi că chemarea lui Dumnezeu este de multe feluri şi cu multe planuri dumnezeieşti. UneoriDumnezeu cheamă la sine pe toţi cînd zice:
 Întoarceţi-vă către Mine şi veţi fi mîntuiţi, voi cei celocuiţi cele mai îndepărtate meleaguri ale pămîntului. Eu sînt Dumnezeu tare şi nu este altul 
(Isaia45, 22). În alt loc zice:
Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi
(Matei11, 28). Iarăşi vedem că chemarea lui Dumnezeu este adresată mai ales celor păcătoşi, după cuvîntulcare zice:
 N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă
(Marcu 2, 17; Luca 5, 32).Mijloacele prin care Dumnezeu cheamă pe oameni la mîntuire sînt felurite. Chemarea dumnezeiascăcea mai mare şi mai aleasă s-a făcut prin Iisus Hristos, după cum a proorocit Isaia, zicînd:
 Neamurilecare nu Te ştiau pe Tine Te vor chema şi popoarele care nu Te cunoşteau la Tine vor alerga
(Isaia 55,5). Sau cînd zice:
 Iar Eu, cînd Mă voi înălţa de pe pămînt, îi voi trage pe toţi la Mine
(Ioan 12, 32).Zice şi marele Apostol Pavel:
 Prin Care am luat har şi apostolie, ca să aduc, în numele Său, laascultarea credinţei, toate neamurile, între care sînteţi chemaţi şi voi ai lui Iisus Hristos
(Romani 1,5-6). Chemarea oamenilor la mîntuire se face prin Duhul Sfînt cu multă răbdare, după mărturia carezice:
Şi Tu i-ai îngăduit pe ei ani mulţi şi le-ai deşteptat luarea-aminte prin Duhul Tău şi prin proorocii Tăi, dar ei nu şi-au plecat urechea
(Neemia 9, 30).Dumnezeu cheamă pe oameni la pocăinţă şi prin prezenţa zidirilor Sale căci zice:
Cerurile spun slavalui Dumnezeu şi facerea mîinilor Lui o vesteşte tăria
(Psalm 18, 1).Mulţi oameni înţelepţiţi de Dumnezeu, văzînd frumuseţea şi armonia minunată a zidirilor, au ajuns lacunoaşterea Ziditorului a toate, căci întreaga creaţie mărturiseşte că este opera mîinilor lui. Aceasta ospune şi Sfîntul Apostol Pavel zicînd:
Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegîndu-sedin făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvînt de apărare
(Romani 1,20). Iar Solomon zice:
Căci din mărimea şi frumuseţea făpturilor poţi să cunoşti bine, socotindu-te, pe Cel ce le-a zidit 
(Înţelepciunea lui Solomon 13, 5).Este încă o chemare a lui Dumnezeu după alegere, cum spune Sfîntul Pavel:
 Pe care i-a hotărît maiînainte, pe aceştia i-a şi chemat şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-aîndreptat, pe aceştia i-a şi preaslăvit 
(Romani 8, 30). Dar să nu înţelegem greşit, că Dumnezeu pecare mai înainte i-a hotărît pe aceştia i-a chemat şi i-a îndreptat. Această chemare după alegere nu oface Dumnezeu fără voia omului. El fiind Atotştiutor şi cunoscător de inimi, cheamă pe aceia care sîntvrednici de chemare, adică pe acei pe care mai înainte îi vede că vor voi să-I urmeze şi să facă poruncile Lui, pentru că Dumnezeu nu mîntuieşte pe om fără de om, fără voinţa lui. Dumnezeuvoieşte,
ca toţi oamenii să se mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină
(I Timotei 2, 4).Harul lui Dumnezeu nu sileşte pe nimeni. Oamenii au libertatea să-l primească şi să conlucreze cuHarul sau să-l respingă. Cei dintîi se mîntuiesc, ceilalţi nu. Auzi ce zice:
 Iată stau la uşă şi bat. De vaauzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine
(Apocalipsa 3,20). Aşadar, să înţelegem că deşi oamenii nu se pot mîntui singuri, ci prin Har, totuşi mîntuirea lor atîrnă de libertatea lor, ca să lase să pătrundă Harul lui Dumnezeu întru ei sau nu, şi să se mîntuiascăsau nu. Deci, să se ştie clar că
 Dumnezeu mîntuieşte sau osîndeşte pe oameni, după faptele lor 
(Psalm61, 11; Înţelepciunea lui Isus Sirah 35, 22; II Regi 3, 39; Iona 4, 11; Pilde 24, 12; Ieremia 32, 19;
 
Iezechiel 33, 20; Romani 2, 6). Vederea de mai înainte a lui Dumnezeu nu înrîureşte libertateaoamenilor.Am însemnat aceasta aici pentru a şti că chemarea şi alegerea oamenilor spre mîntuire, nu se face deDumnezeu fără voia lor, după cum afirmă unii. Marele Apostol Pavel ne spune:
 Rugaţi-vă să fiţivrednici de chemarea voastră
(II Tesaloniceni 1, 11) Cu alte cuvinte ne spune să nu fim nepăsătorifaţă de chemarea lui Dumnezeu, ci să unim voia noastră cu voia Lui şi să lucrăm cu frică şi cutremur la mîntuirea noastră, precum ne învaţă acelaşi mare Apostol (Filipeni 2, 12; I Corinteni 15, 10; Matei5, 17).Dar la ce cheamă Dumnezeu? La această întrebare vom răspunde cu cuvintele dumnezeieştiiScripturi. Dumnezeu ne cheamă la pocăinţă (Matei 9, 13; Marcu 2, 17; Luca 5, 31-32); Dumnezeu necheamă la împăcare cu El (Isaia 27, 5; II Corinteni 5, 20); Dumnezeu ne cheamă la sfinţenie (Romani1, 7; I Corinteni 1, 2; I Tesaloniceni 4, 7; I Petru 1, 15); Dumnezeu ne cheamă de la întuneric lalumină (Fapte 26, 18; I Petru 2, 9); Dumnezeu ne cheamă din moarte la viaţă (Ioan 5, 24); Dumnezeune cheamă la pace (I Corinteni 7, 15; Coloseni 3, 15); Dumnezeu ne cheamă la cuminecarea cuHristos (I Corinteni 1, 9); Dumnezeu ne cheamă la slava cea veşnică a lui Hristos (Romani 8, 29-30;II Tesaloniceni 2, 14); Dumnezeu ne cheamă la mîntuirea de veci (Evrei 9, 15) Dumnezeu ne cheamăla Împărăţia şi slava Lui (I Tesaloniceni 2, 12); Dumnezeu ne cheamă la viaţa cea veşnică (I Timotei6, 12).Iată, iubiţi credincioşi, la cîte fericiri şi bunătăţi veşnice ne cheamă pe noi Bunul nostru Dumnezeu.Oare cîtă datorie avem noi păcătoşii, a-L iubi şi a-L asculta pentru a dobîndi atîtea nenumărate bunătăţi şi fericiri, la care El ne cheamă din a lui nemărginită milă şi bunătate fără de asemănare!În cele ce urmează să vedem ce rele îi aşteaptă pe acei care resping chemarea lui Dumnezeu. Cei careresping chemarea lui Dumnezeu se depărtează de harul Lui (Iezechiel 3, 27; 12, 2-5; Matei 10, 14;Luca 9, 5; 10, 10-14). Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la orbire duhovnicească (Fapte28, 24-27; Romani 1, 21; 11, 7-10). Cei ce nu ascultă şi resping chemarea lui Dumnezeu ajung larătăcire (Isaia 66, 4; II Tesaloniceni 2, 10-11). Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu se vor pedepsivremelnic (Isaia 65, 12; Ieremia 6, 16); cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la depărtare deEl (Romani 1, 24; 1, 32).Iubiţi credincioşi,Pînă aici v-am vorbit despre chemarea, în general, pe care o face Dumnezeu către tot omul, căci nueste om care să nu aibă pe pămînt o chemare dumnezeiască. Însăşi naşterea noastră trupească, adicăchemarea din neexistenţă la viaţă este o chemare a lui Dumnezeu, căci nimeni nu se naşte fără voia şi pronia Lui. Apoi fiecare om este chemat sau rînduit de sus să aibă un rol, o menire în viaţa aceasta.Unul este chemat să fie tată sau mamă de copii. Altul este chemat să lucreze cu mîinile sau cu mintea,să îngrijească pe bolnavi, să înveţe şi să educe pe oameni, să conducă popoare, să facă opere de binefacere, să slujească într-un fel societatea în care trăieşte.Pe lîngă această chemare firească, Dumnezeu adresează fiecărui om şi o chemare duhovnicească, de acărei împlinire sau respingere depinde mîntuirea sau osînda noastră. Astfel Dumnezeu ne cheamă lacredinţă, la pocăinţă, la rugăciune, la împlinirea faptelor bune, la o adevărată trăire în Hristos, adică lasfinţenie şi desăvîrşire, după cuvîntul Sfîntului Duh care zice:
 Fiţi sfinţi, precum şi Eu sînt sfînt! Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sînt sfînt 
(Levitic 19, 2; 11, 44).Dar Dumnezeu cheamă pe unii oameni cu viaţă sfîntă la împlinirea unei misiuni dumnezeieştispeciale, mult mai înalte pe pămînt. Aşa au fost chemaţi şi aleşi în Vechiul Testament regii şi profeţii,iar în Noul Testament apostolii, episcopii, preoţii, mucenicii şi toţi sfinţii.În Sfînta Evanghelie de astăzi ni se vorbeşte despre chemarea primilor patru apostoli.
 Pe cînd umbla Iisus pe lîngă Marea Galileei a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui,care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari deoameni. Iar ei, îndată lăsînd mrejele au mers după El. De acolo mergînd 
 
mai departe, a văzut alţi doi
 
 fraţi pe Iacob al lui Zevedeu, şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregîndu-şimrejele şi i-a chemat. Iar ei, îndată lăsînd corabia şi pe tatăl lor, au mers după El 
(Matei 4, 18-22).Erau multe corăbii cu pescari galileeni pe mare, dar Hristos Mîntuitorul lumii numai pe unii i-achemat la Sine, pentru această chemare şi misiune dumnezeiască, de a-I fi martori ai Învierii, apostolişi propovăduitori ai Sfintei Evanghelii
 pînă la marginile pămîntului
.I-a chemat dintr-o corabie pescărească în altă corabie, duhovnicească. Din corabia grijilor pămînteşti,în corabia Duhului Sfînt, care este Biserica pe care avea s-o întemeieze Hristos. Pînă la aceastăchemare, cei patru ucenici îşi împlineau chemarea cea dintîi, lucrînd cu mîinile lor ca să trăiască.Acum însă au fost chemaţi şi aleşi de Fiul lui Dumnezeu ca să fie pescari ai lumii, "vînători deoameni", vestitori ai Sfintei Evanghelii, întemeitori ai Bisericii lui Hristos pe pămînt. Aceasta este ochemare cu totul dumnezeiască, rînduită la anumite vremi şi adresată numai celor sfinţi şi aleşi, pentru a conlucra prin harul Duhului Sfînt la descoperirea voii lui Dumnezeu şi la mîntuireaoamenilor. N-a chemat Hristos la apostolat, nici oameni bogaţi, nici învăţaţi, nici cunoscuţi şi cinstiţi. A chemat pescari, oameni săraci şi fără învăţătură, oameni smeriţi şi curaţi la suflet, ca să smerească pe ceimîndri, să mustre pe cei necredincioşi şi să ridice pe cei căzuţi în întunericul necunoştinţei deDumnezeu. I-a chemat Hristos la sine goi, cerîndu-le să se lepede de cele pămînteşti, de avere, derude, de prieteni, de trufia acestei vieţi şi să-I fie ucenici, apostoli, mărturisitori şi împreună lucrătorila înnoirea lumii. A chemat Hristos pe cei mai smeriţi şi curaţi la suflet, dezbrăcaţi de toate grijiletrecătoare, ca să-i poată fi ucenici credincioşi gata să-şi dea viaţa pentru El.Vedeţi pe cine cheamă şi alege Hristos? Vedeţi ce fel de chemare le face şi ce le promite?
Vă voi facevînători de oameni!
Nu le promite averi şi cinste pe pămînt. Ci, dimpotrivă, le spune cu alt prilej
veţi fi urîţi de toţi oamenii pentru numele Meu.
Iar cei patru ucenici galileeni nu se tem, nu seîmpotrivesc Duhului Sfînt, nici nu se duc mai întîi la ai lor să-şi ia rămas bun, ci
îndată, lăsînd corabia şi pe tatăl lor, au mers după El 
(Matei 4, 22). Vedeţi ascultare fără condiţii? Vedeţi credinţăsimplă şi curată la cei de jos? Vedeţi lepădare de sine la apostoli? Părăsesc hotărîţi toate şi intră cucuraj în şcoala lui Hristos, cea mai înaltă şcoală din toată lumea şi din toate timpurile.Aici aveau să înveţe Petru şi Andrei, Iacob şi Ioan şi ceilalţi ucenici, episcopi şi preoţi, tainelecredinţei în Dumnezeu, puterea rugăciunii, adîncul smereniei, tăria blîndeţii, înţelepciunea Duhului,rîvna apostoliei şi îndrăzneala mărturisirii evangheliei lui Hristos. Aici aveau să înveţe cea mai înaltăteologie a Duhului Sfînt şi meşteşugul vînării sufletelor omeneşti. Căci nimic nu este mai greu decîtsă cîştigi suflete pentru împărăţia cerurilor. Nimic nu este mai greu pentru slujitorii Bisericii luiHristos, decît să transforme sufletele oamenilor. Adică să facă din răi, buni; din necredincioşi creştiniadevăraţi; din desfrînaţi şi beţivi, oameni pocăiţi; din pescari, ucenici şi din fricoşi, mărturisitori şimucenici.Apoi vedeţi că apostolii şi slujitorii Evangheliei nu se cheamă şi nu se aleg singuri. Ci Domnul îicheamă, îi alege, îi învaţă, îi întăreşte suflă peste ei Duhul Sfînt şi numai după aceea îi trimite săvestească cuvîntul mîntuirii în toată lumea. Fără o asemenea chemare, fără vocaţie pentru preoţie, fărăo viaţă sfîntă, curată şi plăcută lui Dumnezeu, nimeni să nu îndrăznească să intre în preoţie şi săslujească cele sfinte în biserică, cu nevrednicie, ca nu cumva şi pe sine să se osîndească şi pecredincioşi să-i smintească şi să-i piardă. Iar chemarea pentru preoţie o poate descoperi numaiduhovnicul în scaunul de spovedanie.Din Evanghelia de astăzi vedem că nici predicatorii sectelor şi a tot felul de grupări religioase nu auchemare şi o alegere specială. Căci nimeni nu i-a chemat, nimeni nu i-a sfinţit suflînd peste ei harulDuhului Sfînt, nimeni nu i-a trimis în lume să predice după mintea lor Evanghelia mîntuirii. De aceea,nu trebuie să ascultăm decît de adevăraţii preoţi şi slujitori ai Bisericii lui Hristos, care sînt urmaşiidirecţi ai Sfinţilor Apostoli, prin hirotonie canonică, adică prin punerea mîinilor episcopilor şi rînduiţica preoţi în satele şi bisericile ortodoxe.Iubiţi credincioşi,

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->