Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Tragedia Este Specia Genului Dramatic Caracterizata Prin Actiune Grava Si Deznodamant Tragic

Tragedia Este Specia Genului Dramatic Caracterizata Prin Actiune Grava Si Deznodamant Tragic

Ratings: (0)|Views: 18 |Likes:
Published by Elena Ellie

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Elena Ellie on May 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/14/2013

pdf

text

original

 
Tragedia este specia genului dramatic caracterizata prin actiune grava si deznodamant tragic, reprezentare inactiune a categoriei estetice a tragicului.Numele speciei provine de la grecescul tragodia" (cantecul tapului") si se explica prin relatia cu serbariledionisiace, moment de frenezie colectiva ritualica, exteriorizata in cantece si dansuri. Cantaretii se travesteauin tapi, purtand masti pentru a-i sugera pe insotitorii traditionali ai zeului - satyrii, fapturi mitologice cu trup deom si picioare si barba de tap.Personajele tragediei sunt puternice, angajate in lupta cu forte superioare - zeii, destinul, ordinea prestabilitaa lumii. Conflictul este impresionant, uir confruntarea eroilor cu elementele contrare vointei si aspiratiilor lordenota maretia si patetismul trairilor omenesti. Aristotel definea, tragedia ca imitatie a unei actiuni alese si intregi, de o oarecare intindere, in grai ornat cu totsoiul de podoabe, deosebit ca forma, potrivit diferitelor parti ale tragediei, imitatie facuta de personaje inactiune, iar nu printr-o povestire si care, starnind mila si frica, savarsesc purificarea (catharsiS) specifica unorasemenea emotii".Tragedia antica ilustreaza lupta omului cu fatalitatea, cu destinul implacabil, teroarea in fata acestuia, dar si oproblematica morala: taria eroilor, maretia ideilor, suferinta traita cu demnitate, caracterul inflexibil si sfarsitultragic in numele unor valori. Hegel si, mai tarziu, A. Camus considerau ca dramatismul este accentuat prinindreptatirea egala a celor doua forte conflictuale de a exista, desi se exclud. Omul este vinovat, in viziuneagrecilor, atat in raport cu zeii (greseala numita hamartiA), cat si fata de semeni (hybrisul - trufia nemasurata).Structura tragediei antice cuprindea, in general, un prolog, trei episoade sau parti cuprinse intre doua canturicomplete ale corului" (AristoteL), un exod (partea finala, dupa care nu mai urmeaza corul antiC). Se foloseau:cantul, declamarea, inflexiunile melodice, dansul, un instrument numit dublul-flaut, mastile, intr-un spectacolcomplex si grav. Reprezentanti importanti au fost Eschil (Persii, Prometeu inlantuiT), Sofocle (Antigona, OedipregE), Euripide (TroienelE).Tragedia renascentista muta conflictul in sufletul omului, ca ciocnire intre vointa si pasiunile lui, intre impuls,aspiratie si constiinta propriilor limite, dar persista si conflictele sociale, confruntarile interumane sau cu olume nedreapta, macinata de egoism, sete de putere si bogatie. Se retin tragediile shakespeariene: RegeleLear, Macbeth, Othello, Hamlet, Romeo si Julieta.Tragedia clasica franceza continua sa respecte legea celor trei unitati (de loc, de timp si de actiunE), conflictulfiind dat de confruntarea ratiunii cu sentimentul, a datoriei fata de cetate cu pasiunea, cu iubirea interzisa(piesele lui P. Corneille si J. RacinE). in secolul XX, tragedia este revalorificata, dar isi pierde o parte dintrasaturile initiale ale speciei, preluandu-se, mai ales, perspectiva mitica antica si cea poetico-ritualica saureligioasa printr-o resurectie a categoriei tragicului.Tragicul este initial o categorie estetica a dramaturgiei, dar se extinde si in alte genuri sau forme de arta. Estelegat de fiinta umana, fiind semnul revoltei impotriva unei ordini ostile. Ca personaj puternic, curajos, eroultragic cade jertfa tocmai din cauza excelentei caracterului sau" (T. VianU). Desi invins, personajulsupravietuieste prin idealul sau, prin propria jertfa, de aceea tragicul, ca si sublimul, inspaimanta si inalta,provoaca teama si admiratie", in timp ce limitele pe care tinde sa le depaseasca pot tine de ordinea universalasau sociala a lumii, ori pot fi limite launtrice" (PuiuIonita, Teoria literaturiI). Ideea de limita este comentata si in lucrarea filosofului Gabriel Liiceanu, Tragicul: tragicul trebuie cautat in intalnirea unei fiinte finite cu propriasa finitudine perceputa ca limita".Spectacolul tragic trezeste mila, frica, nelinistea, aducand purificarea de propriile pasiuni josnice princontemplatie estetica, este spectacolul unei mari nenorociri", latura teribila a vietii", hazard si eroare"(SchopenhaueR).Tragicul consta in prezenta a doua situatii contradictorii, cu drept de existenta, cu forta si valoare, conducandspre un deznodamant nefericit. Esecul personajului este o pierdere a unei valori, dar si o manifestare agrandorii omenesti in confruntarea cu destinul, cu fatalitatea, cu eroarea de judecata.Comedia este specia genului dramatic, in proza sau in versuri, care prezinta intamplari, personaje, moravuriintr-o maniera care trezeste rasul. Actiunea si deznodamantul sunt vesele, piesele satirizeaza realitati sociale sislabiciuni omenesti, iar situatiile sunt hazlii. A aparut in Antichitate, avandu-si originea in comosul" popular, cantec de sarbatoare in procesiunile
 
dionisiace, la care participantii schimbau glume si replici cu caracter satiric. Dintre autorii antici, Aristofan(Broastele, PasarilE), Plaut si Terentiu au ramas celebri pentru dezvoltarea speciei.Comedia cultiva varietatea, neprevazutul, incurcaturile de situatii, personajele se supun nu destinului, cihazardului. in locul nostalgiei trecutului (din tragediE), apar bucuria, exaltarea prezentului, stilul este oral, cuexpresii familiare, obisnuite, pentru ca si personajele sunt oameni obisnuiti, tipizati, construiti pe baza unordominante caracterologice, uneori ingrosate, caricaturizate. Comedia subliniaza limitele conditiei umane(fizice, morale, spiritualE), pe care le accepta si le trateaza cu umor.Etape in evolutia comediei:- comedia antica;- comedia Renasterii (Machiavelli, AriostO);- commedia dell arte (care se dezvolta din textul popular italiaN), in secolele XVI-XVII, continuata de scriitorulmodern Luigi Pirandello;- comedia clasica franceza: de caracter (Moliere, Avarul, Tartuffe, Burghezul gentiloM), de intriga(Beaumarchais, Barbierul din Sevilla, Nunta lui FigarO);- comedia engleza, amestec de farsa si parodie, de ironie si reflectie filosofica la W. Shakespeare 
 
(Visul uneinopti de vara, Cum va place, imblanzirea scorpiei, A douasprezecea noaptE). in perioada moderna, OscarWilde si George Bernard Shaw accentueaza latura ironica a viziunii auctoriale. in cultura romana, specia estereprezentata de Vasile Alecsandri prin ciclul Chiritelor, I.L. Caragiale, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, V.I.Popa, Tudor Musatescu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Ion Baiesu.Diversitatea aspectelor satirizate si a mijloacelor de expresie va conduce la tipuri diferite/subspecii de comedii:de situatii, de moravuri, de caracter, de intriga, de salon, iar in secolul XX se impleteste cu formele tragice(eroica, tragica, grotesca, amara).Comicul este categoria estetica ce presupune o atitudine critica, un contrast intre esenta si aparenta unorsituatii sau personaje, sanctionat printr-o gama larga de reactii morale, de la compasiune la dispret,provocand o participare afectiva specifica, de la zambet la rasul cu hohote" (Dictionar de termeni literarI).Desi este specific comediei, comicul depaseste spatiul dramatic, el regasindu-se si in registrul epic, surprindediscrepante, neconcordante, defecte morale prezentate cu un zambet discret, dar si cu ironie sau cinism.Sursele comicului sunt contradictiile dintre nou si vechi in evolutia societatii, diferentele dintre esenta siaparenta (ce este un personaj in realitate si ceea ce vrea sa para in raport cu ceilaltI), distanta dintre fond siforma (continut si expresiE) si ridicolul dat de dezacordul intentie - actiune - rezultat. Energiile enorme care seconsuma pentru un scop banal, nesemnificativ, surpriza sau imprevizibilul unor situatii destind atmosfera,trezesc rasul pentru ceea ce Bergson numea du mecanique plaque sur le vivant" (ceea ce este mecanicsuprapus pe ceea ce e viu").Nuante, varietati ale comicului: comicul bonom (de intelegerE), comicul spiritual (glume, jocuri de cuvintE),comicul ^A«/(pantomima, automatisM), eroi-comicul (tratarea la modul eroic a personajelor derizoriI),tragicomicul (esenta tragica, aspect comic de suprafata), comicul ironic (exprima opusul atitudinii sau parerilorautorului/personajuluI), comicul umoristic (plin de intelegere pentru defectele omenesti, fara gravitatE),comicul satiric (sanctioneaza necrutator abaterile moralE).Comicul se asociaza astfel cu diferite forme artistice, categorii estetice care accentueaza atitudinea critica:ironia (forma comica prin care sensul unui mesaj este contrar intelesului pe care il au cuvintele folosite,realizata prin repetitii, clisee, parodie, autoironiE), umorul (moralizator in raport cu faptele infatisate, dar plinde compasiune, intelegere si simpatie, completat de aerul de veselie si buna dispozitie; poate fi vesel, placut,tonic, dar si grotesc, amar, negru, cand gravitatea faptelor depaseste limita acceptabiluluI), satira (modalitateacida de a sanctiona moravuri sociale, fenomene negative ; este grava, demascatoare, incisiva, cu valentespiritualE).Comicul se realizeaza prin diferite modalitati: situatii (sirul de intamplari, episoadele comice, incurcatura,confuziA), caractere (personaje cu anumite structuri caracterologice, vicii, defectE), moravuri (satirizareaviciilor societatiI), limbaj (expresii, cuvinte, deprinderi ale acestora, constructii sintactice nepotrivite saudezarticulari ale logicii discursuluI).Drama - specia cea mai raspandita a genului dramatic, in versuri sau in proza, drama are un continut grav,profund, cu elemente tragice uneori, si reflecta aspecte variate, . sociale, istorice, mitice, psihologice, morale.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->