Testamentul

1.1.

GENERALITI

Testamentul este un act de ultim voin, unilateral i revocabil prin care o persoan i instituia, cu respectarea anumitor formaliti, unul sau mai muli motenitori. Ulpian susinea c testamentul este manifestarea, n conformitate cu legea, a voinei noastre, pentru a avea trie dup moarte1 (testamentum est mentis nostrae iusta contestatio, in id solemniter facta, ut post mortem nostram valeat). Dei jurisconsulii romani menionau adesea instituirea de motenitori, observm c aceasta nu este inclus n definiia testamentului.2 La origine, testatorul instituia c motenitori numai pe herezii si, dar mai trziu a putut institui i agnai mai ndeprtai i chiar persoane strine de familia sa.3 n principal motenitorul su motenitorii instituii, n calitatea lor de executori testamentari, asigurau distribuirea bunurilor defunctului conform dispoziiilor cuprinse n testament.4 Testamentul, ndeplinea i alte funcii precum numirea unui tutore sau dezrobirea unui sclav. n nici un caz, testamentul roman nu a avut niciodat ca funcie unic ngrijirea cultului privat, aa cum afirm unii autori.6
5

1 2

Ulpian, Reg.., 20.1; Vl. Hanga, Tratat de drept privat roman, Bucureti, 1978, p.320 Gaius,2.29. 3 C.St.Tomulescu, Contribtii la studiul dreptului roman, Buzau 1937, p.34 4 Ulpian, reg.24.1;C.Ferrini, Opere di Contardo Ferrini, IV,Milano, 1929, p.207 5 XII T.,5.3;Gaius,1.146; Inst., 1.13;Levy-Bruhl, Revue Historique de droit francais et etranger, Paris, 1951, p. 308. 6 E. Molcu, Drept privat roman,Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2007, p.152