Francezii pe de alta parte credeau c securitatea lor depindea de o operare radical asupra Germaniei-banca de stnga a Rinului a pus sub

ocupaie militar permanent, Saar-ul a fost integrat Franei, Ruhr-ul s-a separate i probabil pus sub control internaional.

In problema Germaniei, guvernul american a inceput sa interpreteze politica sovietica in legatura cu acest lucru, incepand din anul 1946, in lumina politicii de ingradire, si anume ca pe o incercare a sovieticilor de a-si extinde sfera de influenza asupra intregii Germanii. Pentru a nu pierde intreaga Germanie, alternativa impartiri ei i s-a parut guvemului american a fi o solutie prioritara. Si aici, eel care prevazuse'in 1945 impartirea Germaniei drept o consecinta politicii de ingradire, este vorba despre Kennan -, a fost un deschizator de drumuri. Intrebat de Matthews, pe 6 martie, comunica Departamentului de Stat ca sovieticii vor fi de acord cu instituirea unei structuri centrale administrative germane (impotriva careia guvernul francez, sustinut de comunisti, si-a executat dreptul de veto) doar daca ar fi siguri ca va ajunge sub controlul lor. Politica americana in problema Germaniei avea de ales intre doua posibilitati, si anume: ,,1. Germania sa ramana unita, dar sa fie foarte sensibila la penetrarea politicii sovietice sau a influentei acestora sau 2. procesul impartirii, inceput in est, sa ajunga la sfarsitul sau logic; zonele vestice sa se ocupe de salvarea lor, inchizandu-si portile fata de patrunderea influentei estice. Regiunile vestice ale Germaniei sa fie integrate vestului in loc de a promova o Germanie unita. Sunt sigur ca rusii au convingerea ca intr-o Germanie micsorata, functionand sub o administrate unica la vest de grani^a Oder-Neisse nu va exista nici o forta politica apta sa se ridice impotriva blocului de stanga sustinut de Rusia. Este greu de spus daca uitr-adevar conducerea sovieticS a. intentional sa punS intreaga Germanic sub st&panirea sa. In zona ei de ocupatie a continuat procesul de desfiintare a bazelor sociale alenational-socialismului - intr-un mod pragmatic, luand initiative-1 de baza, reglementand lucrurile din ce in ce mai birocratic. La fel ca in Europa de est, a demontat instalatiile industriale f5r3 nici un plan, lasand resursele industriale sa lucreze, din 1945/46, in cea mai mare parte pentru reconstructia sovietica, prin despagubiri man ca si prin preschimbarea unor intreprinderi confiscate in societa^i pe actiuni sovietice. Pe de alta parte, PCG se prezentase cu un program care nu viza in mod explicit rasturnari socialiste, ci promitea sa ,,refac3" revolutia burghezS esuata din 1848. Partidele republicane au inceput iar sa existe, s-a tins spre o concentrare larga a fortelor ,,antifasciste" sj formarea unui ,,Front unitar" al partidelor, comunistii si democratic asumandu-si raspunderea comuna pentru inlaturarea radacinilor sociale ale national-socialismului. In sensul sovietic, aceeasi politica urma sa fie valabila pentru intreaga Germanic. Guvernul sovietic cerea ca si inainte (iar de la esuarea negocierilor de credite americano-sovietice cu mai mare intensitate inca) despagubiri la nivelul celor stabilite la Yalta, extinderea masurilor de ,,democra-tizare" si in zonele vestice de ocupatie si un control al celor patru puteri asupra zonei Ruhr-ului. Deoarece puterile occidental nu pareau dornice sa raspunda acestor cereri, ideea de asigurare a procesului de transformare din zona proprie a devenit tot mai pregnanta in cadrul politicii sovietice pentru problema Germaniei, ducand la tendinta de aparare propagandist^ fata de amenintarea cu separarea. Conducerea sovietica se temea de patrunderea Consiliului de control al Aliatilor in zona lor si a inteles ca transformarea separata va duce la posibilitati tot mai reduse de influentare a zonelor vestice. Coroborand toate acestea, apare clar scopul strategic de baza al guvernuluisovietic si anume s3 nu lase toata Germania sa cada in mainile capitalismului

anglo-saxon, scop uitat datorita intereselor sovietice de a obtine ajutor german pentru reconstructia URSS. Ca urmare a acestei conceptii strategice y, (la fel ca la partea adversa) s-a preferat o impartire a Germaniei ?? si nu o includere a propriei zone in ,,one world"-ul american, |?f dar nu o Germanic unita sub putere exclusiv sovietica si structurata || dupa modelul ordinii socialiste; pentru aceast lucru fortele sovietice V erau prea slabe. Cat de limitata era pozitia sovietica in Germania o arata si i .1 oria formarii Partidului Unitatii Socialiste a Germaniei (PUSG). in vara lui 1945 s-a cerut de cStre baza socialista dar in special ilc social-democrati ,,Unirea partidelor clasei muncitoare". Con-ilucerea PCG a respins cererea de teama sa nu fie nevoita sa se multumeasca cu un rol secundar in cadrul unui partid unitar. I )e la mijlocul lui septembrie a fost totusi creata de PCG de tc;ima faptului ca la alegeri (se dorea propulsarea PCG de est in frunte cu Otto Grotewohl) sa nu i se dovedeasca slaba sa .iiidiertta in cadrul populatiei. Neincrederea printre social-democrati era in crestere. Conferinta delegatiilor comunisto-socialiste din /.ona de ocupatie a hotarat la sfarsitul lui decembrie 1945 formarea unui partid muncitoresc comun, dar reprezentanti ai Partidului Socialist German (PSG) au reusit sa impuna inexistenta unei liste romune la alegeri. Delegatiile conducatorilor partidelor din zonele occidentale au respins in ianuarie 1946 oferta de unificare, pentru ;i nu pune in pericol propriul concept despre miscarea anticomu-aista. In Berlinul de Vest, singura circumscriptie electorala de partid unde a avut loc un referendum liber pe 31 martie, mai putin de 13% dintre membrii PSG au votat pentru unificarea nemijlocita, iar impotriva acesteia au votat 63%. Ziua unificarii partidului pe 21/22 aprilie s-a desfasurat cu participarea extrem de slaba din zonele vestice. Un ,,bloc de stanga" sub control sovietic, asa cum credea Kennan ca ar functiona in toata Germania, nu a aparut; exista probabil o miscare socialista destul de larga care spera intr-o unificare a tuturor partidelor muncitoresti, dar in afara tutelei sovietice. Nu se poate spune ca in materie de politica germana, in ciuda intereselor divergente, conducerea americana nu ar fi putut sa se inteleaga cu cea sovietica. In cadrul Consiliului de control existau bineinteles si diferenduri sovieto-americane, mai ales in problema nivelului productiei industriale a germanilor.jiecesara pentru pace" si din ce moment deveneau posibile despagubiri de razboi. Cele mai mari greutati au aparut la Comisia de control nu datorita. URSS ci Frantei, care a blocat toate initiativele pentru formarea unei administratii centrale germane. Generalul Clay, loctiitorul guvernatorului militar american din Berlin, a anuntat la inceputul lui aprilie Departamentul de Stat ca: ,,reprezentantului sovietic in Comisia de control nu i se poate reprosa ca incalca Tratatele de la Potsdam", dimpotriva, ele arata ,,dorinta sincera de prietenie fata de noi si un anumit respect pentru SUA". Aceste experience de ,,la fata locului" 1-au facut pe Clay sa devina unui din pu^inii adversari ai doctrinei lui Kennan: ,,Nu am crezut nici un moment in iminenta unei agresiuni sovietice si nici acum nu credem acest lucru." Nici Byines n-a vrut s3 creada initial in tezele despre Germania ale lui Kennan si a incercat sa testeze dorin^a de cooperate a sovieticilor in problema politicii fata de Germania prin propunerea unui pact de garantie pe termen de 25 de ani al celor patru man puteri pentru demilitarizarea Germaniei. Daca intr-adevar conducerea sovietica era interesata doar de securitatea Germaniei, ar fi trebuit s3 accepte propunerea, daca nu, aparea dovada intentiei clare de expansiune. Altemativele erau prost alese. Conducerea sovietica era mai pufin interesata de securitatea Germnaniei si mult mai mult de aderarea Germaniei la ,,one world". Molotov, confruntat la inceputul Conferitei ministrilor de

Externe de la Paris cu aceasta propunere, a raspuns printr-un contratest: nu a respins complet ideea unui pact, a cerut mai intai satisfacerea cererilor de despagubire sovietice (ca parte a . demilitarizarii), pentru a verifica cat de substantiate erau cu adevarat promisiunile de garantie americane .

Ambele teste s-au soldat negativ iar Conferinta de la Paris s-a incheiat cu discursurile celor doi in problema Germaniei in fata opiniei publice. Molotov a sustinut pe 10 iulie, intr-o conferinta de presa, principiul unitatii germane; Byrnes a raspuns pe 6 septembrie, in discursul de la Stuttgart, prin promisiunea revenirii cat de curand a dreptului Germaniei la autodeterminare si la reconstructie economica. Ca se gandea de fapt doar la reconstrucfia Germaniei de Vest, fireste ca nu a spus-o. In aceste condign, incercarile lui Clay de a realiza unitatea economica decisa la Potsdam pentru a preintampina colapsul economic al zonelor vestice si a nu le lasa sa cada sub influenta sovietica, au dus la impartirea efectiva. Pentru a obliga Franta s3 voteze impotriva unitatii economice obligandu-i astfel pe sovietici s3 tina si ei seama de aceasta imitate economica, Clay a oprit pe 3 mai toate livrarile cu despagubiri din zona americana para la stabilirea unui plan comun de export-import pentru intreaga Germanic. Acest plan nu s-a realizat pentru ca guvemul britanic, de teama expansiunii sovietice, a pomit singur pe drumul -impartirii, acoperindu-i pe francezi in secret. Dupa ce Molotov : a respins propunerea de pact, iar colegul sau britanic, Bevin, a amenintat cu nelivrarea despagubirilor din zona britanica si cu cresterea unilaterala a productiei (ceea ce ar fi fost de-a dreptul catastrofal pentru Franta), Byrnes a cedat propunerii lui Clay, de a accepta conlucrarea dintre zonele britanica si americana. Pe 11 iulie si-a anuntat dispozitia ,,de a se intalni cu oricare dintre Ibrtele de ocupatie sau cu mai multe, pentru a discuta despre /one ca despre unitati economice". Dupa cum era de asteptat, doar guvernul britanic si-a dat acordul (pe 27 iulie), cu asta drumul pentru crearea unei zone duble era deschis, hotararea luata in decembrie, dupa discutii dramatice pentru impartirea sarcinilor, iar pe 1 ianuarie 1947 a intrat oficial in vigoare. Byrnes renuntase la speranta unei Germanii unite, care sa se poata opune expansiunii sovietice. Nici oferta sovietica din 14 octombrie, de a asigura zonele vestice la schimb pentru despa-gubirile cerute cu materii prime si de a echilibra bilantul comercial al unei Germanii unite, nu a mai putut schimba nimic din nou discurs al politicii americane fata de Germania.

Consolidare in domeniul puterii sovietice Asa cum politica americana s-a concentrat in 1946 asupra consolidarii regiunilor presupus amenintate de expansiunea sovietica, tot astfel s-a concentrat si politica sovietica asupra consolidarii propriei zone de influenta. Experienta avuta de conducerea sovietica in primul an de dupa razboi cu politica americana, a confirmat analizele cele mai pesimiste ale situatiei, facute inainte de sfarsitul razboiului. SUA pusesera sub semnul intrebarii politica sovietica de securitate in Europa de est prin campania lor pentru autodeterminare, refuzasera sa. mai dea despagubirile de razboi din Germania aproape gata aprobate, isi folosisera propria lor supre-matie economica drept mijloc de presiune politica, incercasera s3 opreasca URSS de a detine armele atomice si planuiau acum sa prezinte peste tot in lume Uniunea Sovietica drept agresor. Toate acestea au intarit convingerea hranita din experienta si ideologic ca statele capitaliste nu si-au lepadat caracterul imperialist si au dus la

concluzia ca propriul sistem de forta si securitate era din nou amenintat dupa infrangerea puterilor Axei, nu in mod acut, dar potential si pe termen lung. Aceasta analiza confirmat justetea politicii comuniste de stabilizare in Europa occidentala, facand-o mai necesara ca oricand. I-a conferit totodata programului de reconstructie sovietic si mai multa penetrabilitate, iar europenilor estici lea ingustat spatiul de miscare.Intr-un bilant al experientelor de razboi expus de Stalin intr-un discurs pentru alegeri, pe 9 februarie 1946, publicului sovietic, se poate vedea clar concentrarea tuturor fortelor pentru pregatirea unei noi divergente. In ciuda tuturor asteptarilor ca dupa castigarea razboiului URSS se va intoarce la starea de pace, va creste productia de bunuri de consum si a standardului vietii, Stalin a anuntat o nouS mobilizare a tarii. Asa cum prin indus-trializarea for|ata in perioada planurilor cincinale URSS a devenit suficient de puternic pentru a tine piept asaltului national-socia-lismului - Stalin a serbat victoria ca pe o dovada a eficientei sistemului sovietic - urma ca ,,trei cincinale, daca nu si mai multe" sa transforme URSS intr-o tara puternic industrializata. ,,Numai in acest mod tara noastra va putea fi pregatita pentru once eventualitate". In SUA acest discurs a fost interpretat gresit ca fiind ,,declaratia celui de-al treilea razboi mondial"; in fapt, pentru URSS era declaratia debutului Razboiului Rece. A fost cu atat mai important pentru Uniunea Sovietica cu cat situatia din regiunea de securitate esteuropeana nu se stabilizase inca. Fara sa existe un concept ferm pentru viitoarea ordine sociala in tarile acestei regiuni, sovieticii au incercat sa obtina o garantie a politicii prosovietice, prin inlaturarea elitelor con-ducatoare antisovietice, printr-o rapida stabilizare economics dupS expeditiile de prada de la inceput, prin reforme democratice partiale (care nu mergeau atat de departe cum o cereau socialism") si prin participarea definitiva a comunistilor la conducere. Dar in felul cesta (cu exceptia Cehoslovaciei unde se dezvoltase un larg consens democratic), au iesit la lumina fortele de opozitie. Acestea, orbite de retorica americana, sperau tot mai mult sprijinul acestora si s-au ar&tat ostile compromisurilor. Drept urmare, in 1946/47 s-au ivit tensiuni interne foarte puternice si in consecinta un atac sporit al comunistilor sub acoperirea Armatei Rosii. O parte a fortelor necomuniste reprezentate in coalitia guvernameiitalS. (in special burghezii care sustineau ideea ,,modernizarii") s-au alaturat conducerii comuniste, unii din oportunism, altii din con-vingerea ca nutnai astfel se va putea asigura reconstructia tarilor lor, alta parte a fost atrasa de miscarea de opozitie fiind distrusa i metode adesea extrem de brutale, de comunistii ajunsi la putere Tot atat de fara speran^a aparea si starea politicii germane: industria germana constituia de multa vreme nucleul conomiei europene. Caderea ei nu declansase criza economica europeana, dar o ascutise in mod hotarator. Reconstructia ei trebuia sa stea in centrul reconstruc^iei pietei europene. Acest lucru il subliniaseni cxpertii Departamentului de Stat de cand luptasera impotriva planului Morgenthau. O reconstructie rapida a economiei Ger-nKiniei, sau daca nu era posibil, atunci a zonelor de ocupa^ie vcstice, era extrem de necesani caci men^inerea privatiunilor populatiei din zonele de ocupa^e ar fi facut ca aceasta sa gaseasca titractiva propunerile ~din zona de ocupa^ie sovietica si astfel Intreaga Germanic ar fi ajuns sub influenta sovietica. Pentru a llemara reconstructia economica a Germaniei trebuia invinsS I reticenta guvernului francez care, prin dreptul sau de veto, blocase in Consiliul de control al Alia^ilor orice pas indreptat spre ajutorul Germaniei, atata timp cat nu se realiza desprinderea tinutului Ruhr si al Renaniei de Uniunea statelor germane si nu se asigura o (co)folosinta economica de catre Franta. Clay, sus^inut de Ministerul de Razboi, care nu mai vroia sa plateasca enormele costuri pentru zonele de ocupatie, exercitase presiuni asupra Ministerului de Externe, inca din primavara lui 1946 sa convinga Franta. Expertilor din cadrul Ministerului de Externe

aceste presiuni li s-au parut insa prea limitate, deoarece se temeau -si lucrul acesta li se inculcase cu abilitate de catre reprezentantii guvernului francez - ca renuntarea fortata a francezilor la cererile lor fata de Germania ar putea starni o revolta nationala generala, de pe urma careia ar avea de castigat comunistii francezi. Seful de atunci al Sectiei germano-austriece din cadrul Departamentului de Stat, Charles P. Kinleberger, descria astfel problema in august 1946: ,,Clay sustine problema Germaniei, dar Departamentul de Stat incearca sa-1 lamureasca din cand in cand ca trebuie tinut seama si de pretentiile altor tari, ca de exemple de cele ale Frantei, Aici politica noastra a fost sa menajam guvernul pentru a nu da posibilitate comunistilor de a-si face un capital din duritatea noastra, in schimb Franta a ajuns sa gatuie politica noastra fata de Germania." Dupa parerea celor din Departamentul de Stat, relatiile din Franta erau extrem de instabile. Acheson le declara in februarie 1947 membrilor Congresului: ,,In ceeea ce priveste Franta, rusii nu trebuie decat s3 scuture pomul, ca s3 culeagS roadele coapte. Cu patru comunisti in guvem, dintre care unul la Ministerul ApSrarii, cu comunisti care submineazS administratia, fabricile si armata expuse unor greutati crescande, Franta este gata sa cada in momentul cand URSS va lovi." Straduintele de a limita expansiunea sovieticS in Germania duceau la extinderea expansiunii sovietice in Franta si invers, iar in cazul in care nu se facea nimic, criza economics urma sa promoveze expansiunea sovietica peste tot - o dilema de nerezolvat, cu conditia de a se da crezare tezei despre expansionismul sovietic. La Washington insa nu se mai indoia insa nimeni de acest lucru. Constiinta c5 se aflau in fata unei crize periculoase se accentuase si prin interpretarea politicii sovietice ca pe o cerinta constienta a saracirii Europei in interesul preluarii puterii de catre comunisti. La a patra sesiune a Consiliului ministrilor de Externe de la Moscova, la care s-a negociat din 10 martie pana in 24 aprilie 1947 tratatul de pace cu Germania, perseverenta sovietica in cererea ei de desp3gubiri (din punct de vedere sovietic acesta era testul dat americanilor pentru a vedea dorinta lor de cooperare) parea sa confirme interpretarea respectiva. Molotov sa aratat gata de concesii pentru a preveni reconstructia unilateral a Germaniei. Astfel a devenit posibila intelegerea din 2 si 3 aprilie (Bidault era absent) pentru crearea unei administrate generale germane, a unui consiliu consultativ german si a planului propus de Bevin de constituire treptata a unui guvern provizoriu german. Cei patru ministri de Externe au hotarat de comun acord ca inca din 1947 s3 aibS loc o reforma agricola in Germania. Dupa ce toate acestea au fost rezolvate, Marshall, la presiunile lui Bevin si Truman, a lasat ca rezultatele conferintei sa se piarda prin refuzul categoric al despagubirilor, aceasta in ciuda sfatului lui Clay de a fi mai conciliant in problema despagubirilor, pentru a salva unitatea economics germana. Nici oferta lui Molotov, de esalonare a despagubirilor pe 20 de ani si de participare la acoperirea deficitului englez, nu-a mai schimbat rszultatul conferintei. Cererea lui Stalin, in intentia de a fi cooperant, ca problema despagubirilor sa fie negociata cu rabdare (,,Greutati au existat si in alte domenii, si dupa ce te epuizezi in dispute intelegi necesitatea compromisului") a fost interpretata drept o tergiversare voita a oricarei rezolvSri a problemei germane pana l.i caderea intregii Europe. Marshall a declarat dupa intoarcerea ..i de la Moscova, intr-o alocutiune radiofonica adresata natiunii: ,.l )cvin evidente for^ele dizolvante. Pacientul este tot mai slabit, In limp ce medicii se sfatuiesc. De aceea nu cred, ca avem voie N,I asteptam un compromis datorat epuizarii." Contradictia dintre dorinta de a plati a Congresului si criza, .isa cum o percepea administratia Truman, crescuse enorm in pumavara anului 1947, la fel ca si dilema pe care o declansase politica franceza fata de Germania. Nu se punea problema unui program de ajutor nou, mult mai cuprinzator, pentru Europa de vest. Trebuia doar gasita calea de a depasi rezistenta Congresului ii a guvernului francez. Aceste doua probleme au fost rezolvate do catre administratia Truman, datorita puterii de coordonare a lui Marshall, care actiona

mai bine decat in perioada lui Bymes , I) n ma problema conform planului, a doua sub efectul presiunii i in mod improvizat. oferta lui Marshall Al doilea obstacol - opozitia Frantei de a aproba o reconstructie rapids a economiei germane - a fost invinsa doar prin presiunea masiva a politicii interne si externe. 5 Clay si Departamentul de Stat gasisera intre timp aliati puternici pentru reconstructia rapida a economiei din zona de ocupatie dublS: si anume guvernul britanic si majoritatea republicans a noului Congres. Republicanii luasera in vizor, in perioada campaniei lor de scadere a impozitelor, si cheltuielile uriase pentru trupele de ocupatie americane, pregatind un atac general impotriva ,,rateurilor" guvernului in politica de ocupatie, incepand din 1945 si cerand fara menajamente autofi-nantarea zonelor de ocupatie prin cresterea productiei. Impresionati de argumentarea fostului presedinte Herbert Hoover, care dupa efectuarea unei cSlStorii guvernamentale oficiale de informare prin Germania in ianuarie/februarie, a cerut eliberarea industriei germane (mai ales a celei grele) de once fel de restrictii, ,,pentni; a usura plStitorii de impozite americani de poyara sustineriil <.' nnaniei si pentru a se ajunge la o reconstructie economics a i nropei ). Republicanii uniti cu Departamentul de Razboi au "iipus Departamentului de Stat, in timp ce Marshall era la ministrilor de Externe de la Moscova, o noua politics Germania, fara a tine seama de posibila amenintare ce-o i. i >i ezenta pentru Franta. Totodata ministrul de Externe britanic li'-vin i-a explicat fara echivoc colegului sau american, ca starea im.mciarS precara a britanicilor nu mai poate astepta Germania. I'Miductia anuala a zonei de ocupatie dubla (a declarat Bevin pe i I aprilie) trebuia urcata nemijlocit la 10 milioane de tone (in I'l.mul industrial din niartie 1946 fusesera hotarate 7,8 milioane I" ntru intreaga Germanic); altminteri Marea Britanie va desfiinta ilia dubla, iar industria Ruhr-uluivafi lasata sa lucreze doar |i.-ntru autofinantareazoneibritanice. Marshall nu a mai suportat presiunea dubla. Sub impresia -i>icularii de catre conducerea sovieticS a sarScirii in special a < ..-nnaniei, a fost de acord, de fata cu Bevin, pe 18 aprilie cu " dublare generals a productiei, cea a otelului crescand panS la in ^12 milioane de tone (mai exacte urmau sa fie negocierile i 11 \ernatorilor militari) si o nouS organizare a administratiei i-. onomice a zonei duble si mutarea acesteia in alta parte. Bevin ,i trebuit doar sa recunoasca, ca noua organizare nu va duce imediat la aparitia unui nou guvern provizoriu si ca deciziile unnau sa fie date publicitatii peste vreo sase sSptamani. Dilema politicii americane fata de Germania era astfel rezolvata fortat: Marshall nu mai trebuia sa aleaga intre caderea Germaniei sau cea a Frantei. Se decisese reconstructia totals a Germaniei occidentale fara a tine seama de unitatea tSrii 'si de cerintele Iranceze, si mai ramasese doar problema impiedicarii cSderii Frantei. Aceasta chestiune trebuia rezolvata in urmStoarele sase saplamani. Ministrul de Externe francez Bidault, aflat la Conferinta Consiliului de la Moscova, ajunsese la concluzia ca politica sovietica tinteste o expansiune pana la Atlantic. Renuntase la dorinta sa de mediere intre est si vest, cerea si el ,,ingradirea", putand fi astfel constrans mult mai usor de catre guvernul american, insa a ramas dependent pana la un anumit grad de fortele nationaliste, in special de comunisti si de miscarea de .opozitie, gaullista, crescanda. Departamentul de Stat a fost convins lea o cadere a lui Bidault va duce intr-un timp mai scurt sau I mai lung la preluarea puterii de catre comunisti. Planificatorii Departamentului de Stat, in special cei din jurul lui Kennan, un stat major politic de planificatori, impinsi de Marshall, au reluat un plan dezvoltat anterior si cunoscut de opinia publka americana, care promitea refacerea concomitenta a Germaniei si a Frantei. Este vorba despre conceptul de ajutor economic comun pentru tarile europene inclusiv pentru Germania

(occidentala) legat de o integrare a economiilor populare nationale. Ca initiator al acestui concept poate fi citat John Foster Dulles, care s-a luptat inca din 1946 pentru politica de ingradire, aratand ca Franta, datorita instabilitatii sale politice interne, nu trebuia confruntata cu cerintele mult prea dure ale politicii germane. Ca iesire din aporia la care ar fi dus aceasta politica, a cerut intr-un discurs spectaculos tinut la New York in 17 ianuarie 1947, ca ,,viitorul Germaniei (...) sa fie v3zut mai degraba din perspectiva unei unitati economice europene, decat din perspectiva formulei unitate economica germana, decisa la Potsdam". Lumea, in special Europa occidentala, este amenintata de o noua ,,sfidare sovietica", mult mai periculoasS decat expansiunea sovietica panS la Cortina de Fier, o sfidare revolutionar-subversiva, sustinuta de ,,mizeria economica". Puterile invingatoare trebuiau, ca odinioarS intemeietorii SUA, sa procedeze la fel si in Europa, ,,subsumand problemele care ii privesc, pe top unei admnistratii responsabile fata de toti. (...) O Europa impartita in nenumarate mici unitati economice nu va putea prospera. Trebuia folosite toate posibilitatile de dezvoltare ale Europei, iar piata europeana trebuia sa devinS suficient de mare, pentru a justifica metodele modeme de produc^e. ieftina pentru un consum de masa.

Spre deosebire de pledoaria lui Churchill de la Zurich din 19 septembrie 1946 despre un fel de ,,State Unite ale Europei", discurul lui Dulles a starnit ecouri pozitive in opinia publica americana, prorepublicana si prodemocrata. Astfel Walter Lippmann ceruse pe 20 martie 1947 ,,o uniune economica europeana" pentru a preintampina caderea iminenta a economiiilor populare europene, iar in Congres se optase pe 31 martie pentru ,,crearea Statelor Unite ale Europei in

cadrul Natiunilor Unite".. In Administratie s-a creat intre timp un comitet ,,ad-hoc" al Comandamentului de coordonare al lui State-War-Navy (Fortelof maritime militare), care trebuia s3 verifice necesitatile si posibilitatile unor imprumuturi externe. Acesta a depus pe 21 aprilie ,,un raport preliminar", inca inainte de intoarcerea lui Marshall de la Moscova, care constata nu numai ca in interesul securitatii americane erau necesare ajutoare substantiate, dar si ,,cheltuielile fi durata ajutorului economic american depind de o integrare si o coordonare plinS de succes a programelor economice in tarile nmenintate, atat intre ele cat si cu alte programe asemSnatoare din tan care nu primesc ajutoare speciale din SUA."22 A desemna politica Planului Marshall, impusa de Congres, ept un imperialism al dolarilor, era desigur destul de exagerat. Suropenii au pastrat (impotriva vointei lor) dreptul de initiativa asupra formuiarii fiecarei faze a programului in parte. Programul, in ciuda elementelor sale de open door (poarta deschisa) nu avea ca scop o dependen^a structurala permanenta a economiilor nationale europene de cea a SUA, ci dimpotriva, trebuia sa se termine in urmatorii patru ani, lasand europenilor independenta, iar ajutorul american devenind inutil. Politica folosita de ACE pentru atingerea acestui scop si anume rate inalte ale investitiilor si excedente la export insemna renuntarea la o putere de cumparare mare. In schimb se avea in vedere cresterea pe viitor a standardului general de viata si totodata, reprezenta conditia obligatorie pentru succesul programului def reconstructie (de accea a fost practical in acelasi mod si de comunistii din vest sau est). Trebuie insa subliniat ca la formularea Planului Marshall americanii si-au introdus foarte eficient propriile interese nationale. In schimb europenilor le-au ramas putine sanse de a-si impune interesele, dupa ce nu stiusera cum s& obtina instrumentele necesare pentru a actiona in comun, atata timp cat reprezentarile americane despre reconstructie nu coincideau cu cele europene.

dadul de independenta al europenilor fata de americani s-a vadit cu claritate in deciziile luate in legatura cu implicarea zonelor germane de vest. Dupa ce planurile frantuzesti de asigurarea propriei productii industriale in avans fata de cea germana au esuat la negocierile lui Bevin si Marshall de la Moscova si dupa ce OECE, sub presiune americana, a recunoscut necesitatea de

a folosi putentialul german nemijlocit si efectiv pentru reconstructia europeana, guvernul francez a incercat sa preintampine o dominants germana definitiva in cadrul viitoarei Europe. La formarea primului plan al OECE a reusit sa reduca cererea guvematorului militar al zonei de ocupatie dubla de la 450 la 375 de milioane, de asemenea a obtinut din partea zonei de ocupatie dubla, pentru celelalte tari participante, un credit de 90 de milioane de dolari. Dar atunci cand Clay si Departamentul de Stat au luat cu asalt problema reconstructiei Germaniei occidentale impotriva ideii del impartire, compromis acceptat de europeni, principiul autoraspun-derii europene a fost respins, in ciuda opozitiei Departamentului de Stat si a ACE. OECE a trebuit sa dea zonei duble de ocupatie j 414 milioane de dolari si sa renunte cu total la creditele venite j din partea acesteia. Astfel a fost luata o hotarare care va duce ] la viitoarea dominatie a industriei germane pe intregul continent.

Internationalizarea industriei Ruhr-ului, ceruta si propagata | de guvernul francez,in toate tarile din regiune pentru a se apara j de o viitoare dominatie germana si pentru o folosire echilibrata \ a potentialului german, a esuat datorita opozitiei unite a guvemului j britanic laburist si a celui american. Partidul Laburist dorea mai degraba o socializare a complexului Ruhr in cadru national. Partidul Socialist German din zona de ocupatie britanica pregatea chiar planurile de nationalizare corespunzatoare, pe cand Uniunea Crestin-Democrata (UCD) era pentru o ,,comunizare" in sensul descentralizarii, proprietatii private (Landtag-ul a votat in august 1948, UCD-ul s-a abtinut, pentru socializarea carbunelui din zona Ruhr in favoarea landului Renania de Nord-Vestfalia). In SUA republicanii din jurul lui John Foster Dulles erau in favoarea internationalizarii in sensul francez, pe cand Departamentul de Stat dorea sa legitimeze hotararea dupa votarea unui guvern reprezentativ, democrat, gandindu-se de facto la o socializare in cadru national. Guvematorul militar Clay, sustinut de ideologii lui ,,free enterprise" (libera initiativa), a fost impotriva impiedicarii reconstructiei Germaniei occidentale prin experimente de socializare, facand front comun cu Departamental de Stat. Sub presiunea lui Clay, guvernul american i-a obligat pe britanici in noiembrie 1947 sa predea raspunderea problemei

proprietatii unui viitor guvern german, iar pentru perioada interimara sa aduca custozi germani sub control vestic. Prin aceasta, nici intemation-alizarea si nici nationalizarea nu mai erau posibile, iar forta normativa a realului lucra in favoarea unei restituiri ale vechilor relatii private asupra proprietatii. Francezilor li s-a aprobat, dupa negocieri anevoioase ce au durat tot anul 1948, crearea unei autoritati internationale pentru zona Ruhr-ului, formata din reprezentanti ai SUA, Marii Britanii, Frantei, tarilor Benelux si a Gennaniei occidentale. Acestia urmau sa controleze impartirea produselor si politica economics a intreprinderilor din regiune. fn 1951 cand se preconiza sa fie luata o hotarare definitiva, conform intelegerii, asupra viitorului acestor intreprinderi, disparuse orice opozitia fata de restituirea lor fostilor proprietari.16 Acest mod de ,,restauratie", pe zone largi, a relatiilor capitaliste particulare traditionale in Europa a fost nu numai o urmare a politicii pragmatice de ingradire dusa de SUA in propria lor tara si a neputintei europenilor si mai ales a stangii europene de a se organiza cum trebuie, ci si o urmare a mutatiei fortelor politice interne din tarile europene datorita influentei Razboiului Rece. Preluand politica Cominformului, comunistii din Franta s-au autoexclus politic, iar isteria anticomunista ce se intindea tot mai mult in cadrul celorlalte partide a facut ca ei sa nu mai apara in viaia politica. Socialistii au ajuns astfel aripa de stanga intr-o coalitie formata din^ crestini-democrati si conservatori, care se fndeparata tot mai mult de guvernul de dupa rSzboi provenit din Rezistenta. Cu cat era mai conservatoare politica guvernului, cu ;itat mai 'mult au pierdut socialistii increderea clientelei lor - si inver*. Socialistii italieni se despartisera in ianuarie 1947 de comunisti in problema actiunilor comune, creand astfel, nedorit, premisele polarizarii fortelor politice ale tarii sub impresia Razboiului Rece. In alegerile din aprilie 1948 au castigat crestin-de-mocratii (sustinuti masiv de americani) fata de coalitia dintre ^comunisti si socialistii de stanga. Asa a fost creata autoritatea |'de durata a partidului Democrazia Cristiana ca si concentrarea ffortelor de opozrtie in mainile partidului comunist. In Germania, kprapastia dintre est si vest a diminuat sansele social-democratilor de a iesi victoriosi in alegeri; in cadrul Partidului Crestin-Democrat fortele conservatoare s

au plasat pe pozitia de conducere si pentru ca imaginea lor despre politica germana coincidea cu cea a puterii americane. Dupa ce a castigat foarte strins alegerile din august 1949, UCD s-a hotarat foarte repede ca la guvernare sa nu participe socialdemocrati, astfel ca si in Republica Federala domneau fortele conservatoare. Conform tendintei europene, si Partidul Laburist britanic era sub influenta crescanda a conser-vatorilor.! Neinteresati oricum de o legatura prea transa cu continental, li s-a confirmat izola^ionismul datorita dezvoltarii conservatoare ale tarilor partenere. Miscarea de unificare europeanS care initial spera la

o ,,a treia putere" cu influente socialiste, s-a format sub auspiciile unui conservatorism majoritar, f&r& a fi sustinut de socialistii britanici. De la cea de-a treia putere1 la integrarea occidentala

Tendinta unei ,,restauratii" a ordinii politice si a sprijinului oferit de conducerea americanS. in Europa de vest a fost mtaritS. ca reactie la raspunsul sovietic dat Planului Marshall dar si prin acceptarea generals a tezelor politicii de mgradire binecunoscute pana acum numai in SUA, intre vara lui 1947 si prirnavara lui 1948. Aceste teze au luat in Europa o dimensiune mult mai existentiaia decat inainte.

Pana in vara lui 1947 doar o minoritate a politicienilor europeni era de acord cu formarea unui bloc vestic in sensul doctrinei politicii de ingradire. Churchill dorea un parteneriat britanico-american si promova o reconciliere franco-germana in cadrul unei Europe (de vest) Unite, pentru a putea organiza ,,vestul" impotriva unei eventuale expansiuni sovietice. Adenauer privea inca din 1945 zona de ocupatie sovietica a Germaniei ca fiind o zonS pierduta pentru reconstructia democratica. De Gaulle predica, dupa esuarea unei incercari de echilibrare a politicii dintre est si vest, pentru un anticomunism in politica interna si externa, iar Bidault incetase orice fel de relatii cu URSS sau cu comunistii din interiorul tarii dupa terminarea Conferintei

ministrilor de Externe de la Moscova. Majoritatea europenilor incepusera sa gandeasca altfel, si acest lucru a iesit la iveala nu numai prin:' modificarea strategiei americane de la doctrina Truman la Planul Marshall, ci si prin reactia europeana la oferta lui Marshall.;-;; Bevin, care spera ca Marea Britanie sa se bucure de un regime: preferential si care se temea de efectele negative ale participarii j1 URSS la dimensiunea ajutorului american, s-a vazut obligat, Si tinand seama de sentimentele acestei majoritati, sa-i invite pe sf langa colegii francezi si pe cei sovietici la o conferinta in legStura |. cu oferta de ajutorare. Bidault a fost obligat prin presiunea facuta ij <le proprioil partid crestin-democrat si a celor din coalitia socialists, sft accep-te invitatia.18

Refiizul sovietic al Planului Marshall a condus in unele locuri la revigcrarea sentimentelor traditionale antisovietice si au fost cxprimate indoieli asupra naturii politicii moscovite. Cabinetele curopene au rSmas in marea lor majoritate decise in legatura cu necesitatea unei politici a ,,open-door" (portii deschise) fata de liuropa de est si a unui curs politic independent fata de SUA. Comunistii din cadrul tarilor vest-europene au fost considerati in continuare ca fiind partide de opozitie iminente sistemului. Abia propaganda facuta de Cominfofm si apoi grevele ce au urmat imediat an Franta si Italia la sfarsitul toamnei 1947 i-au fScut pe multi europeni sa creada in tendintele principial expansioniste ale URSS. Opinia publica europeana a inceput sa nutreasca convingerea ca pentru a-si realiza aceste intentii conducerea sovietica va utiliza chiar si mijloace militare.

Din 25 noiembrie 1946 pana in 15 decembrie 1947, in cadrul Conferintei consiliului ministrilor de Externe de la Londra, Molotov a incercat zadarnic sapolemizeze cu hotararea celor trei ministri de Externe occidental! de a atrage zonele vestice ale Germaniei in programul de reconstructie vesteuropean . Pe marginea acestei Conferinte, Bevin, sustinut ulterior de Bidault, a incercat sa-1 convinga pe colegul sau american Marshall de planul unei aliante aputerilor occidentale, care urma sa garanteze in special europenilor o protectie militara a SUA. ,,Trebuie sa inventam un sistem democratic occidental, care sa-i cuprinda pe americani, pe noi, Franta, Italia etc., si bineinteles ca si coloniile (...), nu o alianta formala, ci o intelegere pe baza puterii, banilor si a

actiunii hotarate (...), un fel de federatie spirituala a vestului". Conform unui act al cabinetului britanic din 2 ianuarie 1948, ,,imediat ce circumstantele o permiteau" urmau sa li se alature in cadrul acestui sistem de aparare Spania si Germania, ,,fara de care n-ar exista vin sistem occidental complet". Marshalls-a aratat in principiu de acord, a cerut ca angajamentul militar SUA in Europa occidentala sa depinda de o intensificare prealabila si de o coordonare aeforturilor de aparare europene. Fara o initiativa proprie, era el de parere, un asemenea angajament nu va trece prin Congres, la fel ca si un ajutor economic. Bevin si Bidault au incheiat in mare grabs un pact de aparare intre tarile lor si statele Benelux, ca prim pas in realizarea unei ,,Western Union" (uniune occidentala). Dupa convorbiri neoficiale ale lui Bevin cu Bidault si Churchill la sfarsitul lui decembrie, la Londra, Bevin a enun^at pe 22 ianuarie, intr-un discurs in Camera Comunelor, ideea unei ,,Western Union", pe 4 martie au inceput negocierile iar pe 17 martie 1948 s-a semnat ,,Pactul de la Bruxelles", in cadrul caruia Marea Britanie, Franta, Olanda, Belgia si Luxemburg se obligau la un ajutor mutual in cazul unei agresiuni armate in Europaprecum si la intensificarea cooperarii politice si economice.

Speran^a unei ,,a treia puteri" independente fata de SUA era larg rSspandita la inceputul lui 1948, meat initiatorii Pactului de la Bruxelles 1-au prezentat ca fiind baza unei cooperSri largi, politice si militare, a Europei de vest in sensul conceptului celei dea ,,treia puteri". Ei au ascuns functia strategics a pactului ca initiator al protectiei militare americane si a ajutorului militar american pentru Europa, fiindcS numai astfel parea sa poatS fi introdus in politica intema vest-europeana. In discursul lui Bevin din Camera Comunelor din 22 ianuarie, cand s-a deschis discutia oficiaia despre acest pact, n-a fost vorba

deloc despre protectia americanS si doar vag despre amenintarea sovietica, s-a vorbit insa mult despre ,,consolidarea" si ,,uniunea spirituaia" a Europei occidentale si despre potentiate sa putere economica ,,intre cele doua mari puteri, SUA si URSS". Ministrul de Externe Spaak si socialistii francezi doreau mult ca Pactul sa se realizeze in acest sens si in conceptia lui Bevin aceasta perspectiva se afla la loc de cinste. Nu se vedea inca limpede incotro va duce acest Pact, catre formarea unui bloc impreuna cu SUA sau spre o Europa relativ independenta.

Schimbarea decisiva a fost produsa de stirile de excludere a foiteloT necomuniste din Cehoslovacia sfarsitului lui februarie 1948. Aproape toti comentatorii din Europa occidentals si-au vazut astfel confirmate teoriile despre caracterul expansionist al sistemului sovietic. Populatia a inceput sa se teamS de o posibila agresiune sovietica asupra Europei de vest, politicienii responsabili, inclusiv cei care luptau pentru ideea celei de-a ,,treia puteri", au inceput s2 ia In calcul in politica lor eel putin eventualitatea unui asemenea atac. Doar o minoritate intelectuala a miscarii celei de-a ,,treia puteri" cerea in continuare un drum ,,neutru" intre est si vest . Majoritatea socotea democratiile vest-europene drept parintii doctrinei de mgradire prin legatura dintre activita^i subversive in interior si presiune militara din exterior. Dorin^a si posibilitatea de a distinge intre miscanle comuniste si URSS, intre ideologia comunista si interesele reale sovietice erau din ce in ce mai reduse. Nu mai exista nici o indoiala privind o alianta militara cu SUA, chiar daca cei mai multi aparatori ai ideei ,,celei de-a treia puteri" mai sperau inca sa poata asigura Europei in cadrul acestei alina^e un rol ,,relativ" independent. Cererile lui Hidault si Bevin referitoare la protectie americana si-au gSsit acum acoperirea politica interna necesarS, astfel ca for^ele de la Hruxelles au putut dupa o Iun3 de la incheierea acordului sa ceara oficial sustinerea SUA.

Intre aliantele politice atlantice in spirited lui Churchill si o politica de unificare europeana in cadrul aliantei vestice, asa cum a gandit-o Blum, au rSmas destule deosebiri si dupa criza de la Praga. Politica in spiritul lui Churchill avea dimensiuni in mod special militaro-strategice, cealalta credea ca o

participare larga la reconstructia generaia ar fi fost cea mai buna masura de aparare. Prima politica intelegea atragerea Europei occidentale exclusiv ca pe o masura de aparare impotriva Uniunii Sovietice, cea de-a doua vedea in unire o asigurare impotriva dominatiei americane si de aceea era mai atenta la independente institutiilor curopene. Prima dadea speran^e pentru rezolvarea relatiilor dintreEuropa de est si URSS printr-o demonstratie de forts, cealalta credea intr-o demontare a tensiunilor ca premisa a intelegerii pas cu pas. In general europenii occidental! nu se mai impotriveau formarii blocului vestic, ci il promovau. Interesele europene speciale nesolutionate inca - de exemplu eel francez fata de garantiile date impotriva revenirii la putere a Germaniei sau interesul socialist in remodelarea ordinii economice in Europa - au putut fi ocolite incetul cu incetul prin promovarea necesitatii aparani comune. Masurandu-se cu planurile ambitioase ale celei de-a ,,treia puteri", politica europeana independenta si limitarea conflictului est-vest au ramas in afara jocului. Criza Berlinului

La inceputul crizei Berlinului, puterile occidentale se hotaraseni i s3 inceapa cu organizarea statala a Germaniei, deoarece incheiasera ; politica germanS comuna cu alia^ii corespunzatoare Planului Mar-i shall. In special Bevin si Clay doreau inca din toamna anului ,1947 ca acest pas sa fie fScut, pentru a depasi situa^ia din zonele germane de vest si pentru a scapa, de fapt, de povara ocupatiei. Departamentul de Stat a considerat de asemenea- necesar sa sustina s/ succesul Planului Marshall in Germania occidentala printr-o reforma monetara -sistemul monetar fiind puternic erodat de , politica inflationists national-socialista - si printr-o implicare mai ' mare a germanilor in reconstructie. Totodata Departamentul era ;; preocupat ca puterile vestice sa nu apara in ochii germanilor raspunzatoare pentru impartirea natiunii lor si sa le inlesneasca francezilor atenuarea politicii ,,duTe" dusa pana acum fata de germani. Francezii la randul lor oscilau intre: acceptarea necesitatii de a atrage poten^ialul german in circuitul reconstructiei europene si tactica de a folosi Germania ca pe un stat tampon in asigurarea propriei securitati fatS de URSS, inca stapanita de spaima unei noi dominatii germane si nutrind speran^a unui rol conducator al Frantei printre tarile vest-europene. Guvernul, sub presiunea socialistilor, a fost de acord intre timp cu- crearea unui stat vest-german, pretinzand insa o

proceduni precautS si asigurari in problema securitatii, pentru a-si putea schimba cursul politic ii interne.

Rezultatul acestor interese diferite a fost o politica de constitute a puterilor vestice facuta cu atentie, in etape, dar cu finalitalc precisS. O ultima initiativS

pentru crearea unui stat german corespunzator imaginii lui vestice a fost luata de cStre Marshall si Bevin la Conferin^a ministrilor de Externe de la Londra. Dacfl ar fi esuat, dupa cum se asteptau, atunci urma sa se reconstruiasc'3 zona de ocupatie dubla, lucru legat si de o reforma monetanl La inceput propunerileoccidentale pentru o reforma monetarS din cadrul Consiliului de control al aliatilor s-au lovit de opozitia sovietica. De aceea reprezentantii SUA si ai statelor viitorului Pact de la Bruxelles, fara a astepta vreun compromis posibil cu URSS, au inceput consultarile pe 23 februarie 1948, la Londra, , in legatura cu reorganizarea celor trei zone de ocupatie. Ca rezultat interimar, pentru a testa reactia opiniei publice germane si franceze, auxiat publicitatii pe 6 martie unei decizii de preluare a celor trei zone de ocupatie in ERP = European Recovery Programm (Proiectul european de reconstructie) precum si de unificare a politicii economice a celor trei zone. Ca rezultat final, au urmat pe 7 iunie ,,Recomandarile londoneze" cu misiunea pentru primii ministri ai tarilor vest-germane sa ,,organizeze in curand o adunare pentru conceperea si redactarea unei constitutii (...), care sa contina anumite decizii, ce urmau sa fie preluate de toate tarile germane, deindata ce imprejurSrile ar fi fost favorabile."

Intre Franta si celelalte puteri ramaseserS mai multe probleme nerezolvate si anume internationalizarea zonei Ruhr-ului precum si participarea de elementefederate - respectiv centraliste - in viitoarea organizare statala, probleme rezolvate formal prin com-promisuri. Prima dintre ele fusese decisS de facto in toamna anului 1947 prin dezbaterile britanico-americane, a doua problems a fost lasata la latitudinea germanilor. Dupa aprobarea la limita de catre Adunarea Generala francez2 in cadrul unor dezbateri furtunoase pe 17 iunie a ,,Recomandarilor", pe 18 iunie a fost data publicitatii m cele trei zone vestice de ocupatie decizia reformei monetare: pe 1 iunie a fost comunicat oficial acest lucru primilor ministrii ai zonelor germane. problema securitatii, pentru a-siputea schimba cursul politic ii interne.

Rezultatul acestor interese diferite a fost o politica de constitute a puterilor vestice facuta cu atentie, in etape, dar cu finalitalc precisS. O ultima initiativS pentru crearea unui stat german corespunzator imaginii lui vestice a fost luata de cStre Marshall si Bevin la Conferin^a ministrilor de Externe de la Londra.

Dacfl ar fi esuat, dupa cum se asteptau, atunci urma sa se reconstruiasc'3 zona de ocupatie dubla, lucru legat si de o reforma monetanl La inceput propunerileoccidentale pentru o reforma monetarS din cadrul Consiliului de control al aliatilor s-au lovit de opozitia sovietica. De aceea reprezentantii SUA si ai statelor viitorului Pact de la Bruxelles, fara a astepta vreun compromis posibil cu URSS, au inceput consultarile pe 23 februarie 1948, la Londra, , in legatura cu reorganizarea celor trei zone de ocupatie. Ca rezultat interimar, pentru a testa reactia opiniei publice germane si franceze, auxiat publicitatii pe 6 martie unei decizii de preluare a celor trei zone de ocupatie in ERP = European Recovery Programm (Proiectul european de reconstructie) precum si de unificare a politicii economice a celor trei zone. Ca rezultat final, au urmat pe 7 iunie ,,Recomandarile londoneze" cu misiunea pentru primii ministri ai tarilor vest-germane sa ,,organizeze in curand o adunare pentru conceperea si redactarea unei constitutii (...), care sa contina anumite decizii, ce urmau sa fie preluate de toate tarile germane, deindata ce imprejurSrile ar fi fost favorabile."

Intre Franta si celelalte puteri ramaseserS mai multe probleme nerezolvate si anume internationalizarea zonei Ruhr-ului precum si participarea de elementefederate - respectiv centraliste - in viitoarea organizare statala, probleme rezolvate formal prin com-promisuri. Prima dintre ele fusese decisS de facto in toamna anului 1947 prin dezbaterile britanico-americane, a doua problems a fost lasata la latitudinea germanilor. Dupa aprobarea la limita de catre Adunarea Generala francez2 in cadrul unor dezbateri furtunoase pe 17 iunie a ,,Recomandarilor", pe 18 iunie a fost data publicitatii m cele trei zone vestice de ocupatie decizia reformei monetare: pe 1 iunie a fost comunicat oficial acest lucru primilor ministrii ai zonelor germane.

Conducerea sovietica a reactionat la organizarea initiala a statului german cu un amestec de conciliere si presiuni, carac-teristica a viitoarei salepolitici fa^a de problema germana. Polemi-cilor lui Molotov de la Conferin^a ministrilor de Externe le-au urmat cateva gesturi impaciuitoare - livrari dereparatii de razboi

I in est, negocieri in legaturS cu datoriile de land-lease, reducerea

 <:rerilor de despagubire fata de Austria si acordul pentru reforma monetara austriaca. La sfarsitul lui ianuarie au urmat noi provocari, ilc data asta in cadrul Consiliului de control al aliatilor, la finele lui martie/inceputul lui aprilie controale suplimentare ale trans-iKirtului feroviar spre Berlin si, dupa ridicarea acestei ,,mini-blo-. .ide", Molotov si Stalin au formulat numeroase propuneri ca l>roblemele in litigiu sa fie negociate in discutii la vaif ameri-i .mo-sovietice. Toate acestea au avut ca scop impiedicarea formarii .latelor vestice. Dupa incheierea Conferintei celor 6 puteri, de la I oridra, au urmat la mijlocul lui iunie noi baraje ale traficului Inroviar si rutier, iar ca raspuns la anuntata reforma monetara in /<mele occidentale, a urmat amenintarea extinderii asupra intregului Uerlin a unei reforme monetare a zonei estice. Cand pe 23 iunie puterile occidentale au extins reforma monetara si asupra zonelor vestice ale. capitalei fostului Reich, sovieticii au rSspuns pe 24 innie ~cu intreruperea legaturilor rutiere intre Berlin si zonele vestice si a aprovizionarii cu curent electric si carbune. In acelasi limp s-a introdus moneda estica in zona de ocupatie sovietica si in sectorul estic al Berlinului. Blocada Berlinului occidental a lovit puterile vestice in singurul lor punct vulnerabil (lucru ce I'usese prevazut de autoritatile americane ca fiind o posibilS. consecinta a fauririi statului vest-german), obtinerea prin constrdngere a negocierilor care nu s-au purtat de bunSvoie si care ar fi oprit totusi, in ultima clipa, constituirea statului german occidental. Perspectiva de a ajunge la o rezolvare a negocierilor sub o asemenea presiune era redusa, in schimb se simtea amenintarea consolidarii punctului de vedere occidental. Uniunii Sovi-etice nu-i mai ramasese nici o aha cale, iar instalarea definitiva a capitalismului american in Germania occidentals si inarmarea grabnica a acesteia, dupS toate aparentele, precum si stabilirea unei aliante militare americano-europene i se paYeau atat de periculoase, incat pentru a le preintampina, a luat in calcul riscul unei pierderi masive a prestigiului propriu. In cazul in care sovieticii nu reuseau sa obtina de la puterile vestice, prin blocada, revenirea la conceptul unei

Germanii unite, mai exista in orice caz o posibilitate de a-i alunga pe Aliati din Berlin, inlaturand astfel un obstacol important care statea in calea formarii statului pe teritoriul propriei zone de ocupatie. Era o aprobare tacita a folosirii mijloacelor riscante.

Pentru cateva saptamani se p3rea ca Stalin si-a atins scopul prin politica de blocada. In ciuda faptului c3 expertii le atraseifi atentia, guvemele vestice nu erau pregatite pentru mSsurile sovielli si, desi fortele annate americane au improvizat repede un pt aerian pana la Berlinul occidental, la inceput era foarte nooll in ce mod tehnic si pentru cat timp urmau sa fie aprovizioijii' pe calea aerului cei peste 2 milioane de berlinezi. Spaima c sovieticii ar putea impiedica si acest mod de transport declansdn i un razboi, era nefondata, pentru ca Stalin nu era pregatit si i porneasca, oricat ar fi contravenit intereselor sovietice formal*< statului occidental, deoarece s-ar fi incheiat cu nimicirea URS,1* Dar mitul puterii sovietice ii facea pe multi politicieni occidental sa nu vada cat de hazardata, cat de aproape de grani^a irealizabiluliii erau menevrele sovietice cu adevarat. Clay, care nu impartasn acest mit, a cerut de multe ori sa se strSpungS blocada cu ajutonii tancurilor. De teama unui conflict inarmat, cererea a fost respiiwr de guvernul sau. Nimeni nu dorea un nou razboi datorita Berlinului nici SUA si nici Europa. (Cererea lui Churchill, remisa cu doufl luni in urma guvernului britanic si celui american, de a declans;i un razboi atomic preventiv impotriva URSS a ramas cu totul izolata.) Pe termen lung, fortele occidental p3reau sa se a IV intr-o pozitie de nementinut, iar cererile sovietice de suspendaix-a ,,Recomandarile de la Londra" si negocieri ale celor patru cu privire la Germania se bucurau de tot mai mult sprijin in Occident, mai ales din partea francezilor, atat de nemuljumiti de compromisul de la Londra si, nu in ultimul rand, din partea germanilor, a I caror prim-ministru s-a opus la inceput formarii statului si impartirii acestuia.

Intrebat cum trebuie sa se comporte fata de aceasta dilema, guvernul american, statul major de planificatori sub conducerea lui Kennan a intocmit un plan al unei intelegeri sovieto-occidentale de retragere a trupelor ambelor parti din Germania, urmata de o restituire a intreg statului german independent. ,,Am putea astfel s3 ne retragem din Berlin fara a ne pierde prestigiul, iar populatia sectoarelor vestice nu ar avea cum s& cada sub stapanire sovietica, deoarece rusii urmau

sS. paraseasca si ei orasul", a declarat Kennan intr-un memorandum din 12 august. O asemenea rezolvare i s-a parut, in ciuda riscului, ca va aduce complcatii enorme programului european de reconstructie, mai ales ca urma s3 cuprinda si zona de ocupafie sovietica, mai acceptabila decat povara continua a problemei Berlinului, cu o Germanic occidentala neviabila, far3 nici o legatura cu estul si fr& federatia europeanS, niste vest-germani care se gandesc tot timpul la reunificare ii perpetuarea impartirii Europei. In cazul in care conducerea lica nu ar fi acceptat aceasta rezolvare, ar fi ramas totusi i pentru realizarea ,,Recomandarilor de la Londra", fara ca i :ticii sa ramana in ochii germanilor si ai europenilor cu i^ia proasta de ,,impartitori". Ceeea ce prevazuse, ba chiar no cu insistenta Kennan in numele politicii de indiguire in >, combatea acum cu vehementa, atat de tare il influentasera inn nintarea sovietica prin blocada Berlinului, potentata de spaima I iiorata sehimbarii politicii americane in faurirea de aliante militare i" mm inarmare intensive, ca si lipsa entuziasmului pentru fe-'I' i ilizare a europenilor. Suspendarea procesului de constitute a statului german ca liV.puns la blocada a fost discutata cu seriozitate in iulie/august I'M8 in cadrul Administratiei de la Washington. Atat ministrul ili- Externe Marshall cat si ambasadorul american la Moscova, li>-ilell Smith, erau convinsi ca timpul va lucra in favoarea icticilor si ca Berlinul nu va putea fi sustinut timp indelungat. ;emeau, in ciuda cuvintelor de imbarbatare ale lui Truman, uspende deciziile luate la Londra. In acelasi sens (si fara ai unoaste discutiile interamericane) a argumentat si guvematorul inilitar britanic din Germania, Sir Brian Robertson. Acesta si-a exprimat ingrijorarea ca decizia de infiintare a celor doua state Hirmane va duce mai devreme sau mai tarziu la un razboi cu IIRSS. De aceea dorea o reglementare atractiva pentu conducerea Novietica, oferindu-le participarea la controlul zonei industriale a Kuhr-ului.16

Dar formarea celor doua blocuri nu a putut fi oprita din doua motive. In primul rand, numarul celor care apartineau administratiei americane si care

credeau ca o data cu retragerea cst-vest din Germania ar duce la pierderea increderii Europei occidentale in SUA si la o finlandizare a Germaniei, era in

crestere. In al doilea rand, Clay, convins in continuare de slabiciunea pozitiei sovietice si de necesitatea ,,rezolvarii vestice", a facut presiuni pentru formarea

statului vest-german, a cerut lixarea datelor, dupa care guvernele vestice nu ar mai fi putut da inapoi. In al treilea rand, spectacolul blocadei Berlinului a dus

la un consens anticomunist in Germania occidentala, Europa occidentala si in SUA intr-o asemenea masura, incat nu mai

putea exista o retragere in cadrul politicii interne. In opinia publica, blocada a aparut ca o incercare de atragere a ntregului Berlin ca si, pe cat posibil, a intregii Gerrnanii in zona de dominate sovietica. Ca blocada a fost indreptata exclusiv imp crearii statului german de vest, s-a pierdut din vedere. patrulea rand, guvernul francez nu a mai votat pentru o Con fa a consiliului ministrilor de Exteme, ci pentru mentinerea poziji occidentale, fiind sub influenta valului anticomunist si pentru \ vedea un rau mai mic in impartirea in douS a Germaniei $i stationarea trupelor americane pe pamant german. Si in al cincil rand, mcepand cu. sfarsitul lui august s-a putut obserya un sue" de durata a podului aerian. Pe 26 august, Marshall a formi ca esentiale in Reglementarile Berlinului mentinerea rSspundc celor patru puteri pentru Berlin si a pozitiilor vestice in Germ;in|j occidentals. Astfel faza critica a crizei Berlinului trecuse.

Institutionalizarea impartirii: RFC, NATO, RDG

Ceea ce a urmat a fost ,,o criza de tip mediu", care a perm is sa se intrevada materializarea amenintarii sovietice asupra vestului suficient de putemica pentru a consolida statu quo-u\ printrc semnele anticomuniste percepute, fan! ca pozitiile vestice sa fie in vreun fel amenintate, iar consensul in legStura cu masurile dc impotrivire sa fie intrerupte in vreun fel. Partea vestica trecuse cu bine proba, iar blocada fusese punctul psihologic de la care a pornit formarea blocului occidental. Politicienii vestici si-au pierdut orice interes intr-o aplanare rapida a crizei. Presedintele Truman s-a folosit de criza pentru a-si demonstra capacitatea de leadership" (conducere) si pentru a consolida consensul republicano-democratic in probleme de politica externa, puternic amenintate. Acest lucru i-a fost de folos in mod hotarator in noiembrie 1948, la alegerile prezidentiale pe care le-a castigat impotriva rivalului s3u republican Dewey si ca sS-1 izoleze cu totul pe Henry Wallace, care Candida pentru Partidul Progresist sustinut de comunisti. Cele mai multe dintre retinerile si opozitiile existente au fost infrante datorita fricii fata de agresivitatea sovietica, atat in problema alian^ei militare europeano-americane cat si in cea a formarii statului german. Procesul de creare al blocului vestic, dupa ce a fost pus in discutie pentru un moment, si-a urmat cursul cu si mai mare putere.

La prima lor intalnire din 8-10 iulie 1948 de la Koblenz mini ministru german a respins ordinul de formare a statului i ami in loc o noua organizare administrativa, ce-i drept comuna p;utial autonoma, dar provizorie, pentru cele trei zone de

upa^ie vestice. Desi nimeni nu mai credea intr-o incercare de nplicare a tarilor zonei de influenta sovietica - dependenta lor l f.uvemul sovietic devenise extrem de putemica, iar sistemele < male din est si vest se departasera cu totul unele de altele -, 'iilusi nimeni nu fusese de acord sa preia raspunderea pentru unpartirea ^5rii. Sub presiunea crizei de la Berlin si sub presiunea lui Clay lucrul parea mai clar. Cand primarul orasului Berlin, I uist Renter, a propus in cadrul celei de-a doua runde a ('onferintei de la Ruedesheim din 15/16 si 21/22 iulie o constituire mpida a unui ,,stat vest-german central" care sa includa si Berlinul ili- vest, majoritatea primilor ministri au fost de acord cu convocarea unci adunari constitutional pe 1 septembrie 1948. Pentru a miatura orice urma

de indoiala, guvernatorii militari au admis ca noua constitute s& fie doar o ,,lege fundamentala", votul delegatiilor !>;irlamentelor ^arilor si promulgarea legii sa fie facuta de catre parlamentele tarilor respective in locul unui plebiscit. Acest lucru Ic-a dat posibilitatea politicienilor vest-germani s& introduca teza i aracterului provizoriu al formarii statului occidental si sa pro-moveze in preambulul constitutiei cererea reunificarii ,,prin libera autodeterminare". Intensitatea si durata integrarii Germaniei occidentale in blocul vestic au ramas probleme deschise, dar nimeni nu se mai putea indoi de faptul ca statul va lua nastere, iar tema provizoratului era de fapt un mijloc ce urma sa le ajute germanilor occidentali sa depaseasca in mod existential ajutoruldat la rezolvarea problemei. Etapele urmatoare formarii statului german occidental -dezbaterile ,,Consiliului parlamentar" din septembrie 1948 pana in mai 1949, in paralel consfatuirile aliatilor vestici in legatura cu statutul zonei Ruhr-ului si a zonelor de ocupatie, alegerile pentru primul Bundestag din august 1949 si constituirea primului guvern federal din septembrie 1949, recunoasterea cererilor de suveranitate vest-germane din asa numitul ,,Tratat de la Petersburg" intre guvernul lui Adenauer si Inaltii Comisari - au fost marcate de un paralelogram al fortelor reprezentand interesele ameri-cano-britanice, franceze, crestin-democrateconservatoare si soci-al-democrate. Compromisurile facute au fost tot timpul de partea americana si conservatoare, pe de o parte pentru ca acestia dispvineau de resurse mai mari, pe de alta parte pentru ca interesele lor coincideau. Consfatuirile in legatura cu constitutia s-au ofa centrat asupra unor probleme de drept constitutional, cela i legatura cu problemele sociale si economice nu s-au mai |" practic hotararile au fost luate in sensul unei economii de p orientata pe competitie mai degraba decat in sensul ideii particij) la un stat social, egalitar. In cazul constructiei statului, icli > unui stat federativ au precumpanit asupra celor ale federalix; unei uniuni de state, fn problema pozitiei fa^a de politica exten cea pentru o integrare vesrica a lui Konrad Adenauer, tactic nun mai flexibila, s-a impus fata de politica pastrarii cerintelor national! bazate pe fidelitatea principiilor prpmovata de adversarului siU politic, social-democratul Kurt Schumacher. In general ace.sft decizii au intant trasaturile conservatoare ale inceputului integrarl vesteuropene si ale rolului conducator al americanilor in Europa, Polarizarea est-vest s-a ascutit astfel si mai tare.

La inceput nu putea fi vorba de atragerea Republicii Federate Germane intr-o alian$ militara ocidentala. Acest lucru era ?u logica organizarii unei aparari

impotriva expansiunii sovietice yi' fusese gandit de britanici si americani inca din primavara anului 1948, dar nu putea fi inca abordata nici de tematorii vest

germani care nu se puteau gandi la o integrare vest-europeana definitive si nici de francezii speriati de o nou3 primejdie germana. Pentni a nu periclita

stabilizarea vestica atat de recenta, guvernul american nu a discutat In mod constient despre reinarmarea germana. De fapt, datorita blocadei Berlinului,

negocierile pentru un pact militar europeano-american au inaintat mult mai repede ca inainte. Opinia publica americana a inceput sa creada tot mai mult in

teza amenintarii militare de catre URSS. Spaima lui Kennan fata de o influenta a programului economic de reconstruct prin incercari suplimentare de

inarmare, s-a estompat tot mai mult. Reprezentantii pactului de la Bruxelles, ai Canadei si ai SUA au cazut de acord pe 9 septembrie 1948, dupa doua luni de

negocieri la Washington, asupra tezei c3 o ,,coexistenfa pasnic3" pe termen lung cu URSS, era un lucru ,,imposibil" si deci asupra necesita^i crearii unei

uniuni comune de aparare a Occidentului. Guvernul american vedea in alian|a atlantica un consimtamant psihologic al europenilor speria^i, iar guvernul

francez vedea in acest plan, printre altele, o protectie definitiva impotriva agresiunii germane. Hotaratoare pentru depasirea opozitiei in problema formei de

alianta a fost convingerea comuna ca o agresiune sovietica nu poate fi exclusa i lotul. Decisiv pentru aprobarea parlamentara a introducerii i.icmului pactului

a fost faptul ca aceasta convingere a gasit ulicienta audien^a in opinia publica americana si europeana.

Dupi o serie de noi negocieri din octombrie 1948 pana in martie 1949, acordul a fost semnat in aprilie 1949-la Washington. I inele ^ari care nu participasera

la negocierile tratatului au venit MI o atitudine sovaitoare, pentru ca nu se simteau amenintate de

i)>resiunea sovietica: Italia s-a prezentat datorita presiunilor Frantei, are nu vroia sa-si ia singura raspunderea pentru apararea teritoriala Mm jurul Marii Mediterane, Norvegia, Danemarca (cu Groenlanda), islanda si Portugalia (cu Insulele Azore) au venit deoarece u-prezentau bastioane ale sigurantei americane si canadiene. Guvernul american a fost de acord cu formarea unei organizatii < omune (care avea sa devina North Atlantic Treaty Organization, lie scurt NATO), fara sa stabileasca dimensiunea si indatoririle .iructurilor organizatiei. Nu s-a convenit nici un fel de obligatie .lutomata de intrajutorare, asa cum speraserS europenii. Din considerate pentru Congresul american, semnatarii s-au obligat sa considere ,,orice atac asupra unuia dintre participanti ca pe un atac asupra tuturor tarilor semnatare" si sa ia ,^nasurile de i igoare, inclusiv folosirea for^elor armate". Erau masuri ,,considerate necesare pentru apararea si men^inerea securitatii zonei nordatlantice". A predominat in^elegerea americana restransa si un prim ajutor militar pentru europeni in valoare de 1,45 de miliarde de dolari pe care ii anuntase Truman, inca inainte de ratificarea contractului din iulie 1949, in Congresul american, dar acesta a fost simbolic. Fusese pusa astfel o piatra de hotar pentru gandirea strategica preventiva, iar interesele complexului militaroindustrial se puteau dezvolta avand o dinamica proprie. SUA se angajasera definitiv in Europa, dupa obligatiile economice si politice aveau acum si unele militare. Epoca izolationismului american trecuse definitiv. Conducerea sovietica sperase pana in iarna lui 1948/49 ca puterile vestice sa-si preia functiile in Berlinul occidental si astfel sa inceteze procesul de formare a blocului vestic. Atunci cand fortele aeriene vestice au trecut cu bine iarna, sovieticii au inceput sa descopere efectele blocadei si sa caute o cale de iesire din criza fara o prea mare pierdere pentru onoare. Puterile vestice nu s-au aratat prea concesive - lucru de inteles! - asa ca a durat pana in mai 1949, cand conducerea sovietica a ridicat blocada Berlinului - in ciuda singurului acord dat pentru convocai consiliului ministrilor de Exteme aliati. Consiliul s-a intnni asadar pe 23 mai 1949. Succesorul lui Molotov, Visinschi, H cerut un Tratat de pace cu Germania al celor patru puteri si crearea unui Consiliu de stat al intregii

Germanii pe baza organelor zonale cantonate la Frankfurt si in Berlinul de est. Succesonil lui Marshall, Acheson, a raspuns cerand ca mai inainte s3 fie organizate alegeri libere in zona sovietica si constitutia sa fia extinsa asupra intregii Germanii. Asadar, Jn timp ce URSS cerea o reglementare general germana care i-ar fi garantat dreptul In libera exprimare a opiniei in Germania, SLJA a mizat pe principiul de autodeterminare care tinand searha de situatia generals urma sa puna intreaga Germanic sub influenta occidentals. Dupa cum era de asteptat, nu s-a mai ajuns la o intelegere intre cele dou.1 parti. Delegatiile s-au despartit pe 20 iulie printr-o comportarc extrem de corectS. Fara a renunta la pretentia principial.1 privind revizuirea ,,Recomandarilor de la Londra", Uniunea Sovietica acceptase de facto crearea statului german occidental.

Drept consecinta a avut loc legiferarea definitiva a statului german din zona de ocupatie sovietica. Pregatirea fusese fScutS deja prin dezvoltarea speciala a sistemului social, dar total statuse in asteptarea unei rezolvari globale germane. Pentru a mobiliza sentimentele nationale germane impotriva tendintei puterilor oc-cidentale care doreau crearea statului german vestic, conducerea sovietica, cu ajutorul Partidului Socialist al Unitatii Germane (PSUG), a initiat in noiembrie 1947 ,,Congresul poporului pentru imitate si pace dreapta", pe langa toate ,,fortele democratice" care au sustinut cererile sovietice pentru un guvern al tuturor germanilor. Participarea celor din vest a fost redusS, dominants fiind prezenta PSUG. Un al doilea ,,Congres al poporului", in martie 1948, gandit tot in scopuri propagandistice, dar pregStind deja solutia separarii estice, a instalat un ,,Sfat popular german" permanent cu 400 de membri si cu mai multe subcomisii. PanS in iulie 1948, Sfatul popular german intocmise deja proiectul pentru constitutia intregii -,,Republici Democrate Germane" promulgata pe 22 octombrie 1948, dar apoi a asteptat dezvoltarea cursului crizei Berlinului. Oponentii Miscarii Congresului Poporului (ca de exemplu Ernst Lemmer siJakob Kaiser de la Uniunea crestin-democrata de est) au fost exclusi din politica, iar PSUG a fost orientat mai puternic spre modelul sovietic. Abia cand politica blocadei sovietice s-a dovedit a fi un esec, Miscarea pentru Congresul Poporului a fost sustinuta pentru pregatirea iTcarii unui stat separat. Pe 19 martie Sfatul popular a confirmat prcluarea formaia a constitutiei RDG-ului si a anuntat alegeri viitoare generale pentru un al treilea ,,Congres al poporului" in

liindurile zonei de ocupatie sovietica. Acest congres, alcatuit in baza unei liste generale si prin manipulari masive, a aprobat constitutia pe 29 mai, formand un nou Sfat popular constituit pe 7 octombrie 1949 drept ,,Adunarea Nationaia provizorie" a RDG-ului, dupa ce primele alegeri pentru Bundestagul vest-ger-man si constitairea primului guvern federal fusesera incheiate. Noile organe erau total independente de guvernul militar sovietic. Dupa naruirea sperantelor sovietice intr-o Germanic units neutra, /ona de ocupatie sovieticS urma sa fie atrasa in sfera ^arilor de democratic popularS constituite dupa modelul sovietic. ,,Cortina de fier" diagnosticata de Churchill in martie 1946 devenise realitate, dar nu se intindea ,,de la Stettin la Triest", ci de-a lungul liniei de demarcate a zonelor de ocupatie germana.

Universalizarea politicii de indiguire

Desi criza Berlinului se sfarsise cu o infrangere clara a sovieticilor, conducerea americana s-a simtit din nou amenintata - intr-un mod care urma sa

ascuta si mai tare tendinta de \ formare a blocului. Trei directii s-au dezvoltat impreuna asa incat in toamna lui 1949 a izbucnit la Washington o noua criza.

In primul rand: Programul Marshall pentru Europa occidentala parea a fi sortit esecului. Nu numai ca integrarea europeana nu inainta, ca Germania occidentala fScuse cereri de suveranitate, ca francezii se intorsesera din nou la pozitia lor unilateral nationalista si ca o uniune a tarilor OECE se crease abia in ultimul moment \! si extrem de greu, doar prin impartirea celei de-a doua rate a ajutorului american, dar eel mai grav era ca lipsa dolarilor in tarile europenecrestea in loc sa scada. Refacerea independentei economiei europene planificatS pentru inceputal lui 1952, se afla undeva departe. Deficitul de dolari britanic crescuse in al doilea trimestru al anului 1949 la 157 de milioane de lire sterline; era tot atat de mare ca in 1947, inainte de inceputul Planului Marshall si dublu in ciuda platilor in dolari venite din partea Planuluj Marshall. Franca nu putea sa-si finanteze din propriile export uH decat o zecime a importurilor sale in dolari. In timp ce Agen|i| pentru Cooperare Europeana (ACE) estima pentru anii 1951-52 exporturile europene la un miliard de dolari, OECE era de parcr c3 eraunecesari doar 300 de milinanp 27 ._ ..~.,aau uuar JUU de milioane/7 Nu se intrevedea , o solutie. Integrarea folosita ca premisa a unei rationalizari n puternicesi prin aceasta a obtinerii unei concurenfe mai mari productiei europene nu putea fi impusa. Industria americana afla mcepand din noiembrie 1948 intr-o crizS de recesiune mult prezisa, desi diminuata datorita masurilor preventive politicii de open-door (poarta deschisa) si blocase once incerc. de extindere a importurilor .europene, ba le si redusese. Congrt nu mai parea a fi de acord sa finanteze alte subventii imprumuturi. i

In al doilea rand, victoria trupelor lui Mao Tzedun in China' in cea de-a doua jumatate a anului 1949 in decembrie ultimele^ trupe Kuomintang ale lui Cian Kai-si au parasit uscatul - parea ca intareste influenta miscarii comuniste. Aceasta victorie fusese prevazuta la Washington inca de la sfarsitul lui 1947, dupa ce esuasera toate incercarile americane de a-1 obliga pe Cian Kai-si s3 faca o reforma a regimului sau dictatorial si exploatator si s3 ajunga la o

intelegere pasnica cu comunistii chinezi. Americanii au sustinut far3 tragere de inima trupele lui Cian Kai-si (cu 400 de milioane in locul - de pilda - al celor 1,5 miliarde de dolari in 1948). Dar dupa ce victoria a fost obtinuta surprinzator de repede chiar si pentru Mao, in cercurile guvemului de la Washington s-a raspandit teama unei intariri a miscarii comuniste din spatiul asiatic (mai ales in Indochina) si parerea ca nici pozitiile vestice nu sunt sigure, tinand cont de diferendele uriase chino-sovi-etice. Miscarea crescandS anticomunista din cadrul opiniei publice americane (mai ales cea din aripa de dreapta a republicanilor) suspecta guvemul c5 a aratat prea putina ,,fermitate" in politica chineza, punand totul pe seama unei interpretari gresite a revolutiei chineze.

In al treilea rand, stirea despre prima explozie a unei bombe atomice sovietice a pus sub semnul intrebarii conceptul de securitate american. Pan3 acum Administra|ia, in ciuda repetatelor avertismente, incepand din 1945, crezuse ferm ca detine monopolul armei atomice si de aceea inarmarea conven^ionala i se paruse ile mai mica importanta. Fortele care pledau pentru iharmare au lust puternic stimulate datorita aceastei stiri.

Aceste trei directii de dezvoltare au indus in cadrul conducerii .imericane in toamna/iaina lui 1949 o puternica constiin^S a crizei, .isemanatoare pesimismului grav din prirnavara anului 1947. Con-i luziile au trecut insa mult peste conceptul de ingradire initial. Viziunea pausala a unui miscari monolite si expansive a comu-nismului sovietic, faurita odinioara de administratia Truman pentru .i-si impune programul de ingradire in politica intema, se infiltra de la sine. Scopul politicii sovietice era ,,subversiunea totala sau distrugerea prin forta a sistemelor de guvernare si structurilor sociale in tarile lumii nesovietice si a inlocuirii acestora printr-un sistem subordonat Kremlinului si controlat de acesta", scriau intr-un memorandum ,,top secret" in februarie/martie 1950 experfi din Ministerul de Externe, din Ministerial Apararii si al Energiei Atomice. ,,Eforturile sovietice se indreapta, avand asemenea ^eluri, iaspre staparurea lumii eurasiatice." Practica politicii sovietice nu mai era luatS la cunostin^a decat foarte selectiv, nu se mai distingea diferenta dintre diferitele fractiuni ale comunismului international, iar un razboi intr-un viitor nu prea indepartat nu mai era total exclus. Pentru a evita presupusa ameninfare atotcuprin-zatoare, memorandumul initiat

de ministrul de Externe Dean Acheson si aprobat de Truman pe 25 aprilie 1950 (avand nr. de inregistrare NSC 68) cerea ,,construirea urgenta a puterii politice, economice si militare si astfel restaurarea increderii in lumea libera". Pentru aceasta erau necesare, conform parerii celor trei grupe de experti: ,,dezvoltarea unui cadru politic si economic potrivit (depSsind pactele si organizatiile existente) (...), o crestere substantiaia a cheltuielilor militare (planificatorii din cadrul De-partamentului de Stat se gandeau la 35 pana la 50 de miliarde de dolari pe an in locul celor 14,4 miliarde decise in 1950) (...), o crestere substantiaia a programelor de intrajutorare militara (...), o anumita crestere a programelor de intrajutorare economica si recunoasterea necesitatii continuarii acestora pana la obtinerea telurilor propuse (deci depasind termenul scadent al ajutorului Marshall din 1952) (...) dezvoltarea unor programe pentru secu-ritatea intema si apararea civila... (si last but not least) cresterea impozitelor." incepand cu toamna anului 1949, ministrul de Externe Acheson si-a condus politica dupa conceptul universalizat de ingradire politica. Noul guvern al Chinei nu a fost recunoscut, accesul acestuia la ONU a fost refiizat, avansurile primului ministru chinez Ciu En-lai, in sensul unei legaturi chino-americane (gandit.1 ca o contrapondere la amenintarea sovieticS) au fost respinse. Pentru a stopa inaintarea sovieticS in Asia si pentru a putea readuce trupele franceze cat mai repede pe pamantul natal, guvemul american a inceput sa sustina financiar intervenjia franceza in Indochina (la inceput cu 10 milioane de dolari, sum3 admisa pe 1 mai 1950). La slarsitul lui ianuarie 1950, Truman si-a dat acordul pentru construirea atat de controversata a bombei cu hidrogen. Prin ratificarea memorandumului NSC 68, in aprilie 1950 a fost anulata opozitia ministrului de Finante conservator Louis Johnson impotriva cresterii cheltuielilor militare. Incepancl cu iunie 1950, razboiul din Coreea a convins Congresul si pe europeni de necesitatea unor noi modalitati de aparare si a unei mai puternice integrSri a blocului vestic. Combativitatea, con-sensul anticomunist si solidaritatea lumii occidentale erau mai puternice ca oricand -aproape comparabile cu solidaritatea obligatoie a blocului sovietic.

Prin formarea blocurilor in 1948/49, previziunile doctrine! Truman si tezele lui Jdanov deveniserS realitate. Ce-i drept, relatiile politice din est si vest si mai ales in tarile dinafara celor doua sisteme de alianfe erau mult mai stratificate decat puteau fi ele discernute de viziunea dihotomica asupra lumii a celor doua doctrine de baza ale Razboiului Rece. Dar cele doua blocuri existau si ambele traiau cu spaima dominatiei celuilalt, fiecare incerca sa-1 slabeascS pe celalalt, in special prin sustinerea contrariilor si a contradictiilor din lagarul opus si incercau sa atraga tot mai multe regiuni ale lumii la propria cauza. Formarea blocurilor nu mai putea fi data inapoi, nu numai pentru cS intre timp interesele economice si sistemele sociale se formasera conform polarizarii est-vest, ci mai ales pentru ca once preluare unilaterala a potentialului de aparare putea efectiv sa aiba drept urmare o patrundere in terenul celuilalt. Mai degrabS era posibila o com-pensare intre cele doua sfere de securitate si o intelegere asupra intereselor reciproce sau comune. Ambelor parti le era teama de un conflict armat din motive bine intemeiate si de alrfel nu doreau sa modifice statu quo-u\ in favoarea lor preluand cheltuieli man sau alte riscuri. Aceasta posibilitate nu a fost realizata multa vreme deoarece capacitatea de a analiza rational conflictul s-a pierdut mai ales de partea vestica, iar cuvintele agresive ale conducerii sovietice, ca si mijloacele brutale de asigurare a puterii, nu au dus la sustinerea acestei capacitati. ecizia pentru ,,re"inarmarea Germaniei

Marindu-si bugetul pentru aparare, intarindu-si inarmarea conventional si dupa angajarea in Asia, SUA se gandeau la reinarmarea Germaniei si legal de acest lucru, la crearea unei organizatii de aparare integrate a Pactului Atlantic in Europa, lucruri urgentate si de razboiul din Coreea. La o zi dup& semnarea Pactului Atlantic, in aprilie 1949, cotidianul parizian Le Monde scria: ,,Poti s-o iei in seamS sau nu, dar reinarmarea Germaniei va iesi din Pactul Atlantic, ca puiul din ou." Desi guvernul francez a indepartat imediat orice gand de integrare a Republicii Federale Germane in alian^a vestica pentru aparare, toata lumea din Europa stia: in cazul unui atac sovietic asupra Europei occidentale - si doar asta stStea la baza Pactului Atlantic -, teritoriul vestgerman, asa cum se vedea la o privire amncata pe harta, era eel mai expus, asa meat apararea vesticS nu putea incepe doar la vest de Rin. Paring Pactului

Atlantic luasera in considerare acest lucru trimrjand trupe de ocupatie pe teritoriul german in zona respectiva. Pe termen lung insa paza Republicii Federale, lasata doar in baza trupelor vestice, parca o lipsa de raspundere. O asemenea impartire unilaterlaa a apararii ar fi dus la o crestere unilateral^ a economiei vest-germane pe cheltuiala tarilor vest-europene, care urmau sa finanjeze in afara propriei apSrSri si pe cea a concuren^ei vest-germane. Oricum, nu se punea problema unor cresteri ale costurilor de aparare. In ciuda presiunilor americane si a tendin^ei accentuate a guvernelor europene de a vedea in inarmare un mod mai eficient de paza decat in ridicarea standardului general de via^a si in ciuda declaratiilor de intense pe care Consiliul de ministri NATO le concepea regulat, programul de inarmare nu a putut fi pus in aplicare in cadrul politicii interne, decat in mica masura. O siguranta militara crescuta cu o scaderea evidenta a standardului de viata nu-si putea permite nici unul dintre guvemele europene

- frica gener'ata de razboiul din Coreea nu mergea chiar atat de departe. In schimb un potential german de aparare ar fi putut servi nu numai la apararea Republicii Federate, dar si la reducerea dezechilibrului notoriu dintre armele conventionale vestice si cele estice. Amintirea inca vie a loviturilor date de trupele germane in timpul celui de-al doilea rSzboi mondial, i-a facut pe aliatii vestici sa astepte de la germani o contributie materials pentru apararea vestului mult peste resursele actuale ale slabului ,,provi-,+ german. Si deoarece partea estica impartasea abeeasi aiuiridfer-o jteittarrnare vest-germana trebuia sa contina si un efect important de infricosare psihologica. Reinarmarea vest-germana a fost deci o cerintk puternica de moment, mai ales ca la inceputul nein^elegerilor. din Oriental Indepartat nu putea spune nimeni - nici in cadrul guvemului american - cat vor dura si in ce masura SUA vor fi in stare sau doritoare sa mai lase propriile forte armate conventionale sa statfoneze in Europa, iar Franca avea deja doua cincimi din trupe trimise in Indochina, unde izbucnise, datorita luptelor de gherila purtate de soldatii lui Ho Si Min, un adev3rat razboi colonial. fmpotriva logicii strategilor si tehnocratilor au fost proferate anumite reflectii politice: remilitarizare nu inseamna oare un pericol prea mare pentru tanara

si inca nestabilizata democratie vest-germana? Nu va duce la o consolidare a greuta^ii politice a Republicii Federale, primejduind astfel mentinerea alian^ei europene prin reactivarea fricii partenerilor fata de germani? Era desigur exclusa posibilitatea ca o Republica Federala putemka, condusa de forte nationale sau chiar natfonaliste, sa duca o politica externa independenta, potrivnica intereselor puterilor occidentale - putandu-i implica pe aliatii ei intr-un razboi pentru unitatea germana sau chiar unindu-se, in interesul propriei re-unificari, cu adversarul sovietic? In fond, nu trebuia ca trupele vest-germane sa produca neliniste sovieticilor pentru ca europenii estici sa cada ^efinitiv in bratele URSS si in orice caz sa consolideze-at5t de tare impaitirea Europei, incat sa nu se mai easca nimeni la o revizuire a acestui lucru - in sensul ,,celei treia puteri" sau a ,,roll back"-ului anticomunist? Deoarece se asteptau ca un protect de reinarmare a Republicii Federale sa starneasca asemenea reac^ii, Departamentul de Stat american avusese grija inca de la initierea negocierilor pentw Pactul Atlantic, in 1948, ca problema sa fie rezolvata de IN inceput. Chiar si atunci cand joint chiefs of the staff (Comandanfil reuniti ai personalului), datorita universalizarii conceptului dd ingnldire apartinand Administratiei americane din iarna lui 1949/50. au cerut cu hotarare infiintarea trupelor germane, Administra^u s-a opus unei asemenea solutii desi se angajase chiar ea In largirea inarmarii conventionale a vestului. Acest lucru va existi ,,atata timp cat membrii important! ai sistemului de aparare i vest-europeanS nu vor ajunge la o alta concluzie in condi|ii schimbate, care astazi nu sunt previzibile, si anume ca

o inarmare germana va conduce la intarirea sigurantei occidentale si nu la o slabire a acesteia". Datorita aceleiasi griji pentru o solidaritate a aliantei vestice, ministrul de Externe britanic Bevin s-a opus colegului sau din Ministerial pentru Aparare, Shinwell, care propusese o colaborare germana. In cadrul guvernului francez nu s-a purtat o asemenea discutie mai ales de frica destramarii coalitiei guvernamentale. Nici solutia unui parteneriat german intr-o Comunitate Europeana supranationala de aparare, dupi cum propusese Leon Blum inca din noiembrie 1949, pentru rezolvarea contradictiei dintre cerintele unei aparari fata de URSS, dar si fata de Germania, nu fusese acceptata de majoritatea vest-europenilor si americanilor. Cand pe 16 martie 1950 Winston Churchill a cerut in

Camera Comunelor amplasarea unui contingent de trupe germane in cadrul unei asemenea armate europene, i s-a raspuns printr-un refuz. Razboiul din Coreea a rasturnat relatiile fortelor dintre cei care erau pentru reinarmarea Germaniei si cei care se impotriveau. Printre militari s-a extins teama ca cele petrecute in Coreea s-ar putea intampla si pe pamant german, fScandu-i sa se ocupe si mai series de crearea unei armate germane. Printre politicienii care nu impartaseau aceasta teama (credeau ca teritoriul vest-ger-man era in siguranta datorita trupelor de ocupatie) dar erau convinsi aproape toti de necesitatea intaririi inarmarii conventionale in Europa, a crescut speranta ca socul produs de razboiul din Coreea in opinia publica vestica va putea fi folosit pentru realizarea planurilor de reinarmare. La cea de-a doua sedinta a Adunarii Consultative a Consiliului Europei - care s-a tinut sub autoritatea

unui ministru al Apararii european, cu prezenta organelor de control europene corespunzatoare si cu posibilitatea aderarii germane - proiectul unei armate europene integrate a fost aprobat i"- 11 august cu o majoritate de 89 de voturi, doar 5 -deputa^i 1 .iu opus, iar 27 (mai ales social-democra^i germani si delega^i l.iliuristi britanici) s-au abtinut. Loc^iitorul inaltului Comisar ameri

HI in Republica Federal^, generalul Hays, a purtat convorbiri i u reprezentantii guvernului vestgerman farS stirea Departamentul ill- Stat. Superiorul sau, McCloy, s-a angajat la Washington la n contribute din partea apararii germane in cadrul unei armate (uropene. La Departamentul de Stat era in lucru un proiect al unei ,,European Defence Force" (Forte de apirare europeana) (inemorandumul din 16 august) cu participare americana, canadiana .i germanS, formata din contingente nationals sub conducerea unui stat major international si a unui singur comandant suprem, tare trebuia neapSrat sSi fie american. La sfarsitul lui august discu^ia despre reinarmare se raspandise utat de mult in cadrul opiniei publice ca si in cercurile decizionale ale vestului, incat cancelarul federal vest-german Adenauer a indraznit sa puna propriile condi^ii in ceea ce privea contribu^ia germana la aparare. Adenauer era constient cS. fortele vestice erau mult mai interesate de trupele vest-germane decat Republica Federals insSsi (asiguratfi intrucatva de prezenta trupelor de ocupatie) si ca negocierile asupra reinarmarii germane erau o sansS unicS ce-i conferea posibilitatea Republicii Federate s& devina mai repede, dintr-o ^arS ocupata, in care invingatorii isi pastrasera drepturi decisive, un partener cu drepturi egale al alian^ei vestice. Dupa parerea sa, drumul spre o egalitate in drepturi legata de o reinarmare va trece cu siguranta printr-o integrare europeana si atlantica, adica va duce la renuntarea partiala a suveranitatii partenerului vestic si nu la o restaurare a intregii suveranita^i rationale a Republicii Federale, ceea ce in opinia lui era un avantaj. Adenauer credea ca angajarea ferma a Republicii Federale in cadrul Aliantei era o necesitate pentru siguranta politica, dar si una socialpolitica; in integrare vedea un mijloc al puterilor occidentale

de a stabili o linie dkectoare a politicii germane, care excludea once prejudiciu in orice realizare politica sau sociala a Republicii Federale. Era constient de faptul ca aceasta tara, in ciuda oricarei discriminari de scurta durata posibile, va ajunge sa aiba, datorita potentialului sau economic, un rol conducator in cadrul unei uniuni europene integrate. Reinarmarea parea in aceste conditii mijlocul ideal pentru asigurarea pe termen lung a integrarii vestice a Republicii Federale cu implicatiile sale socio-politice. Putin dupS ce a ajuns cancelar, in noiembrie/decembrio t <' a avut grija sS se exprime in mai multe interviuri astft problema reinarmarii germane sa se mentinS in atenjia interna^lfl i| (el insusi nu avea voie sS aparS in exterior drept promote acestei idei, din motive de politics interna dar si externa), iq| . momentul crizei din Coreea, cand o majoritate s-a expriinal favoarea inarmSrii, a reluat discu|ia. Punctele culminante ale |i< initiative au fost cele dou& memorandumuri prezentate po august 1950 Inaltei Comisii. Primul oferea - avand din nou i| multe intelesuri, lasand pe seama puterilor vestice decizia asu|! formei contributiei germane la aparare, dar provocandu-le totodj la luarea unei hotarari urgente - ,,in cazul formarii unei armi internationale vest-europene contribuiraa cu un contingent gennjul si totodata cerea o intarire a trupelor de ocupatie ca o garantn a ,,sigurantei externe" ca si formarea unei ,,politii de aparare p teritoriul federal" impotriva acfiunilor de forta ale comunistilc din interior, inclusiv a atacurilor politiei populare din zoini sovietica. Celalalt memorandum cerea ca ,,relatiile intre forfeit] de ocupatie si Republica Federals" (...) sa fie reglementato' printr-un ,,sistem de conventii" dandu-le Inaltilor Comisari statut de ambasadori - ceea ce presupunea implicit ridicarea statutului de zona ocupata.

Inaintarea rapida a cancelarului federal vest-german a obligai la luarea urgentS a deciziilor. La Conferinta Ministrilor de Extemc de la New York a ,,Celor Trei Man" din cadrul Pactului Atlantic, Acheson a cerut asentimentul colegilor sai pentru refacerea trupeloi germane, in jur de 10 divizii, ca si marirea propriilor efortuii pentru aparare drept contraserviciu pentru continua stationare pc teritoriul european a trupelor americane, ajutor militar si preluarea conducerii intrun stat major al unui NATO integrat. Atat Bevin ca si Schumann s-au opus cu vehementS acestui pachet de propuneri. Oricat de mult doreau

consolidarea angajamentului american fa0 de Europa, isi dadeau seama cS din ra^iuni de politics interna nu-si puteau da acordul pentru reinarmarea germana. Guvernul britanic care sperase sa rezolve problema contributiei germane la aparare printr-o trupS de politic vest-germana, a cedat panS la urma in principiu stSruintelor americane, a cerut insa ca uniunile vest-europene sa fie create inaintea celei germane. Guvernul francez, care trebuia sa tina seama de o opozitie mult mai puternicS in tara si in acelasi timp de parerile diferite ale membrilor sai, a incercat pentru inceput sa se opunS oricarei i.v,/ii apoi a prezentat, sub presiunea americanilor si a celorlalti ,,,,,, 'uriproiect de integrare a trupelor germane la mvel de ,,i- lion sau de regiment intr-o armatS europeanS suprana lonalS r nul Pleven din 24 octombrie).23 Desi aceasta m^ativS avea \onul de a tergiversa inceperea concreta a reinarmari! vest-ger-, me (twin discutiile necesare asupra proiectului, dar si pnn .u-area instiurviilor supranationale), amplasarea trupelor germane , crearea unei forte militare integrate vestice erau astfel hotarate , principiu - nerezolvate au rSmas doar penoada, daca la mvel "uropean sau atlantic, precum si problema egahtStn germane in drepturi. e la Planul Pleven laUniunea Europeana de Aparare (UEA)

Discutiile asupra acestei probleme au mai continuat inca 4 ani in acest timp fund pusa sub semnul intrebani de ma, multe oS'hotararea de

principiu a guvernelor vestice In toate tanle occidentals, aceasta polemics s-a purtat cu multa pasiune dar nu cu nrea mare claritate, eel mai puternic in

Franta si in Republica Federals, marcand structura intema a lumh vestice si deznodaman

^ SSS?Utc'rilor guvernamentale - care trebuiau urmante in continuare - la inceput s-ar fi parut ca proiectul pentru o Asodatie Europeans de ApSrare propus de pnmul mmistru Pleven n-i avea nici o sansa. Planul Pleven contmea o sene de oiscriminari pentru germani: pastrarea unui stat major national ?1 a unui ministru al Apararii al tuturor participantilor negermam cu scopuri din afara Pactului Nordatlantic; ingreunarea accesulm gernaarUa statul major integrat ca urmare a integrani unor parti aKupelor la nivel de batalioane: ministn ai Aparani europem, cL urmau sS fie imputerniciti de cStre Fran^; excluderea gSnaZr din centrele decizionale ale NATO j de prrferm^ fmmSniciti francezi in cadrul organizattei. Aceasti unilateralitete a Sgurat la inceput in Parlamentul francez p majontate de 349 de votun fatS de 235, impiedicand totodata once participare activS a g^vemului german si deci ducand la refuzul SUA si al partenerilor NATO (in afara de Belgia si Luxemburg). Expe militari din toate tarile vestice, inclusiv celor francezi, li s-a ,_. impracticabiia integrarea la nivel de batalion. Acheson si in politicieni vestici au vazut in acest plan nimic altceva dec! incercare franceza de sabotaj. In fata primejdiei de micijoi evidenta a trupelor americane angajate in Europa datorita intt chinezilor in razboiul din Coreea, guvernul francez s-a vfl obligat la inceputul lui decembrie s3 accepte imediat amplaso, ,,trupelor de lupta" germane (o solutie de compromis intre batalli si divizie), fani a. se decide deocamdata in legatura cu viitoarL, incadrare intr-o armata europeana. S-a admis doar renunjarea ft un stat major german si la nedotarea cu armamanet greu |i contingentelor germane. Ca plata, americanii au fost de acord lit Conferinta de la Bruxelles a ministrilor de Externe si ai Apar;lil( din cadrul Pactului Atlantic, din 18 si 19 decembrie, cu crean-.i unei forte arrnate integrate a NATO avand drept comancl.mi . suprem al acesteia pe generalul Eisenhower. Ce avea sa intample cu grupele de lupta germane, daca urmau sa fie integral. direct in fortele armate ale Pactului Atlantic sau in armni.i europeana, depindea

doar de pozitia guvernului federal, iar Ad< nauer care era informal exact asupra masurilor restrictive ale Planului Pleven, a cerut prin discutiile purtate cu experjii Inaltci Comisii, incepute pe 9 ianuarie 1951, ca amplasarea trupelor dc lupta s3 adopte solutia atlantica. La negocierile in legatura cu Planul Pleven, care, la invitatia francezilor, au inceput pe 15 februarie si la care a fost invitat, nu a participat aproape deloc. ' Negocierile cu Inalta Comisie s-au impotmolit curand, deoarece reprezentantii germani nu erau de acord sa puna la dispozi^ie de la inceput potentialul de aparare fara a avea tot de la bun inceput o egalitate in drepruri, iar aliatii nu puteau s3 le acorde aceste drepturi datorita masurilor de limitare pe care le acordasera francezilor. In iunie 1951, organele decizionale americane au ajuns la parerea ca opozitia dintre asigurarea securitatii franceze si cererea egalitatii in drepturi germane nu are decat o solutie supranational, iar trupe germane fara o armata europeana nu pot exista. Guvemul francez era dispus sa discute chiar si propunerile discriminatorii cele mai aprige ale Planului Pleven, datorita considerate! crescande oferite de americani cererilor de egalitate in drepturi ale germanilor. In locul recrutarii discriminatorii de cStre un Inalt Comisar doar a trupelor germane, intreaga organizare a armatei europene din toate tarile participante urma , sa fie rezolvata la fel. Compromisul tendenijios americano-francez .1 obligat guvemul german sa treaca la solutia europeanS. Dupa 'e delegatia franceza, sub presiune americana si germana, a fost de acord cu eludarea perioadei de tranzitie, in care Republica I ederala sa ramana fara un Minister al ApSrarii propriu, sa nu niai insiste categoric pentru o integrare sub nivelul diviziei si sa nu se mai opuna unei subordonari a Comandantului Suprem al Armatei Europei, Comandantului Suprem al NATO, Adenauer s-a decis definrtiv, la sfarsitul lui august, in favoarea armatei supranationale europene. Cei trei ministri de Externe europeni si-au putut da acordul ofrcial la Conferinta de la Washington din 10-14 septembrie pentru o contributie germana la aparare in cadrul unei Uniuni Europene pentru Aparare (UEA). I s-a comunicat guvernului federal ca desfrintarea statutului de tara ocupata nu poate avea loc decat in legatura cu participarea germana la UEA.

Au urmat inca opt luni de discutii indarjite in legatura cu dorinta germana de suveranitate si clauza sigurantei ceruta mai ales de francezi, Tnainte ca pe

26 mai 1952.sa poata fi semnat la Bonn ,,Acordul general" pentru desfrintarea statutului de zona de ocupatie, iar pe 27 mai la Paris, acordul pentru crearea UEA. Partea franceza a trebuit sa faca si alte concesii: in locul unui Minister Supranational al ApaYarii (s-ar fi parut ca urma sa fie unul francez) lua frinta Comisariatul celor NouS; competenta executiva nu apartinea doar acestui comisariat supranational ci, intr-un mod complicat, avea legaturi cu Consiliul de Ministri, care putea lua decizri doar prin unanimitate de voturi. Bugetul uniunii a. ramas supus reglementarilor intre state. Diminuarile fata de supranationalitate au fost fScute la presiunea tarilor Benelux, care sperau astfel intr-o mai mare dorinta a Marii Britanii de a intra in UEA. Marea Britanie, sub conducerea conservatoare a lui Churchill, care i-a urmat cabinetului laburist in noiembrie 1951, a ramas in afara, astfel ca noua uniune era compusa tot din cei sase ca si Uniunea Carbunelui si a Otelului, iar Franta nu putea contrabalansa ponderea Germaniei prin Marea Britanie. Guvernul britanic a fost de acord doar cu largirea obligativitatii asistentei UEA, aparuta in cadrul Pactului de la Bruxelles, deer si caLc Republica Federaia. Acesteia i s-a permis inca intrarea drrecta in NATO, dar ca masura tranzitorie i s-a dat totusi dreptul de participare la toate problemele politice ale Aliantei (putea cere oricand sedrn^e comune ale Consiliilor NATO sau UEA).

Adenauer a trebuit sa faca si el unele compromisuri in programul lui maximal: statutul de tara ocupata nu a fost anulat printr-un contract de securitate intre state suverane; cei trei aliaji vestici i-au acordat Republicii Federale doar ,,autoritate deplina" (,,full authority") in probleme interne sau externe, pastrandu-si drepturile referitoare la ,,Germania ca un intreg", dreptul la proclamarea starii de urgenta si eel al sta^ionarii trupelor. Republica Federala nu avea voie

sa produca material de razboi important sau sa faca cercetari in domeniul tehnicii militare, totodata nu < avea posibilitati directe de influenta asupra deciziilor militare luate in forul NATO.

In conformitate cu problema reinarmarii si tinand seama de cele doua puncte de pornire, interesele germane se impuseserS fata de cele franceze, si nu era o intamplare faptul ca entuziasmul francez pentru proiectul UEA a sc3zut incepand din vara lui 1951, in egaia masura cu sustinerea lui de cStre Republica Federala. Speranta unui rol conducator francez intr-un continent unit a fost abandonata, ca si posibilitatea independence! Europei fata de SUA con^inuta in Planul Schumann sau Planul Pleven. Ideea ,,celei de-a treia puteri" a primit astfel o nou3 lovitura, influenta americana in Europa s-a putut stabiliza si dupa terminarea ajutorului Marshall. Prin integrarea Republicii Federale in alian^a militara occidentaia, imparjirea continentului devenise si mai clara. In Acordul de la Bonn, aliatii vestici si Republica Federals s-au obligat reciproc la crearea unui model de reunificare pentru Germania care a pornit de la pastrarea ordinii interne si de la integrarea in sistemul de aliante occidentale (reunificare ca urmare a ,,politicii de forja"). Aliatii se asiguraseni astfel nu numai impotriva unei intelegeri a Republicii Federale, acum mai puternice, cu URSS, dar aceste puteri si-au legat politica de Republica Federala. Aceasta devenise, datorita crizei din Coreea, un partener important in cadral aliantei vestice, iar conducerea ei politics a dus, parte constient, parte inconstient, deoarece se afla inca sub multiple restricjii si nu era sigura de noile realizari, la pastrarea acestei stari de tensiune, intarind blocul vestic. Ideea vest-germana a unei reunificari ,,in libertate" - parte retorica, parte speranta -a fost sustinuta acum, mai mult ca oricand, de puterile vestice, iar dac3 Adenauer nu a reusit sa obtina prin Acordul de la Bonn retrocedarea teritoriilor de dincolo de Oder si Neisse (ceea ce i-ar fi convenit si din punct de vedere al politicii interne), participantii la Alianta au trebuit sa tina seama in negocierile lor viitoare cu partea estica de pretentiile noului lor partener Important prin proiectul UEA a fost obtinerea rolului de mediere a ideii de unificare supranational, fiind alungata primejdia revigorarii fortelor nationaliste agresive in Republica Federala Germana, forte care puteau sa reapara datorita reinarmarii germane, deschizand drumul in ceea ce privea potentialul de aparare vestic. Pretul obtinerii acestui rol a fost foarte mare: perspectivele unei

reunificari germane se aflau undeva, foarte departe, ca si speranta ici autodeterminari autonome franceze sau in ,,cea de-a treia itere", care ar fi invins antinomiile capitalismului si comunismului din interior sau exterior. Daca majoritatea fortelor politice din Europa erau intr-adevar gata sa plateasca acest pret, nu s-a stiut nici dupa parafarea contractelor de la Bonn sau de la Paris. Ofensiva sovieticS pentru destindere

Din punct de vedere sovietic, consolidarea blocului occidental ca urmare a razboiului din Coreea parea un lucru de temut. SUA se obligau la prezenja military continua pe continentul european, europenii occidental} incercau sa depaseascS contradic^iile ramase cu ajutorul integrSrii europeane si s5-si reduc5 marmarea con-ventionaia fa{5 de blocul estic. Potentialul vest-gennan, supraes-timat atat de conducerea sovietica cat si de opinia publica vestica, ameninta^sa Tnt3reasc3 decisiv fora militara occidentals, mai ales ca SUA se implicau tot mai mult in Coreea dar si in Indochina. E greu de evaluat cat de in serios au fost luate declarable occidentale despre ,,politica for^ei" si ,,politica eliberarii" de catre conducerea sovietica precum si propriile teze propagandistice despre caracterul imperialist-agresiv al blocului vestic. Cu siguranta ca masurile de inarmare ca si cele de integrare au fost privite ca o primejdie pentru propria pozitie. Primejdia provenita din partea ofensivei vestice parea cu atat mai mare cu cat URSS se afla in fata unei imense probleme interne: fortarea unilateraia a industriei grele si de armament cu intentia de a reface tara pentru a deveni un nou bastion, dusese la o solicitare extrema a fortele de producfie si de munca si la o mizerie generala sociala si economica, foarte periculoasa pentru existenta sistemului sovietic. Frica de expansiunea vestica si nevoia de liniste in politica externa pentru depasirea greutatilor interne, a determinat conducerea sovietica sa plateasca un pret urias pentru a impiedica reinarmarea vest-germana punctul central al consolidarii blocului occidental. Ofensiva sovietica pentru destindere, care a decurs din aceasta situatie, a pus din nou sub semnul mtrebarii direcfia generala de consolidare a formani blodurilor din Europa.

Not ele sovietice din 1952 trimise Germaniei

URSS le-a amintit celor patru responsabili pentru Germania si celor care au decis sa ia masuri de demilitarizare la Potsdam ca nu trebuie sa existe planuri de reinarmare, conducerea RDG apeland concomitent la vest-germani sa ,,se aseze la aceeasi masa". Ambele apeluri nu au putut opri negocierile pentru UEA. [Initiativa sovietica pentru o noua runda a unei Conferinte a celor :,Patru in legatura cu Germania (nota din 2 noiembrie 1950) esuase in iunie 1951,

dupa saptamani intregi de prenegocieri in legatura cu ordinea de zi. Cererile RDG de crea un ,,Consiliu General al tuturor germanilor" paritar, format din reprezentantii ambelor state germane (lucru aparut pentru prima oara intr-o scrisoare din 30 noiembrie 1950 a primului ministru al RDG, Grotewohl, catre Adenauer) nu a gasit nici un fel de sustinere in Republica Federala. Abia in primavara lui 1952, dupa ce divergentele interne occidentale se aplanasera cu totul si urma sa se incheie iminent un acord UEA, conducerea sovietica si-a reorientat politica

germana.

Pe 10 martie 1952, guvemul sovietic le-a prezentat celor trei alia^i vestici intr-o nota., un concept pentru un tratat de pace cu Germania care, in punctele esentiale, trecea peste politica sovietica de pana atunci. Germania urma sS se reuneasca nu numai renuntand la teritoriile de la est de Oder si Neisse, obligandu-se sa ,,nu incheie nici o coalitie sau alianta militara, ce s-ar fi putut ridica impotriva vreunui stat a carui armata luptase impotriva Germaniei in timpul razboiului", ci si toate trupele de ocupatie urmau sa paraseasca ^ara la un an dupa incheierea tratatului de pace, in locul lor trebuiau sa existe fortele armate nationale gemiane, ,,necesare pentru apararea tarii", iar productia de armament urma sa fie acceptata in m&sura in care trupele nationale le-ar fi folosit chiar ele. in cadrul ,,democratic" stabilit corespun-zator la Potsdam ar fi putut evolua toate partidele, iar cei care apartinusera de Wehnnacht, ba chiar si ,,fostii nazisti" aveau sansa de a conlucra la ridicarea noii republici. in termen foarte scurt urmau sa aiba loc alegeri libere, anun^a guvemul sovietic

intr-o a doua nota din 9 aprih'e - pregatite paritar de forurilo politico ale RFG si RDG si controlate de cei patru aliati, nu cum ceruse partea occidentals, sub auspiciile Natiunilor Unite. Viitorul statut al Germaniei trebuia hotarat incS inainte de formarea noualesului guvern german de catre aliati, iar tratatul de pace semnat abia de catre acest guvern. Alte doua note din 24 mat si 23 august 1952, prezentate cu un ton mai agresiv si mai nerabdator decat primele doua,

continuand sa demonstreze dorinta de negociere, le cereau puterilor vestice sa porneasca in directia rezolvarii problemei Germaniei pe baza acestor propuneri.

Cu aceasta, conducerea sovietiea ajunsese - far3 sa stie - la aproape acelasi concept al unei Germanii neutre, pe care admi-nistratia americana il oferise cu doi ani si jum.atate in urma sub presiunea blocadei Berlinului, ca alternativa pentru impartirea in doua a Germaniei si a Europei. Ca si atunci, in cazul american, oferta sovietiea a insemnat o renuntare la dreptul de a dispune asupra unei parti a Germaniei, obtinuta datorita fricii de alternative: impovararea de durata cu o Germanic expusa oricand la perioade de criza, atunci, si teama fata de un bloc militar ce se inarmeaza intensiv, acum. Ca si atunci, concesiunea unui teritoriu eliberat de trupele aliate ca eel al intregii Germanii neutre, era legata de riscuri cu greu calculable in privinta viitoarelor sale orientari de politica interna, dar si externa, ca si coeziunea partilor ramase din propriul lagar. Ca si atunci, protagonistii solutiei alternative isi pronosticau sanse bune in sensul c3 potentialul german va putea fi preluat pentru propriul lagar in disputa est-vest. Americanii aveau incredere in atractivitatea modelului societatii occidentale cu

alegeri libere, sovieticii mizau pe refacerea ,,Liniei Rapallo" din cadrul relatiilor germano-sovietice din perioada dintre razboaie, prin reluarea legaturilor cu fortele national-conservatoare germane. Pe de alta parte, credeau ca prin masurile de ,,democratizare" luate pe baza conventiilor de la Potsdam ca si prin prezenta continuS a reprezentantilor RDG si URSS, care vor duce la alegeri libere si la un acord de pace, isi vor putea exersa un minim de influenta asupra viitoarei politici a Germaniei unite.

Ce intelegeau sovieticii prin acest minim acceptabil nu reiese prea clar din documentele existente si nici nu era consolidat in momentul initiative} sovietice. Formularea acestor note (,,stat independent, democratic si iubitor de pace") era extrem de flexibila ca si acordurile de la Potsdam la vremea respectiva si permiteau conducerii sovietice oricand s3 se retraga din in^elegere, in cazul in care i se parea ca este in defavoarea ei. Bineinteles, nutrea ilorinta sa asigure for^elor comuniste o pozitie cat mai puternica in cadrul unei Germanii unite, dar era mai cu seama interesata -asemeni politicii sale esteuropene, inainte de schimbarea dogmatics prin Cominfonn -de asigurarea loialitatii fata de politica externa. Nu se referea la forma oranduirii sociale pentru care nu avea un concept fundamentat teoretic. Ceea ce se obtinuse in RDG ca transformari sociale, nu putea fi abandonat pur si sknplu, ci pe cat posibil asigurat si transpus si in Germania occidentala. Deoarece la modul de rezolvare propus de guvernul sovietic toate lucrurile erau valabile si pentru sistemul social al Republicii Federale, nu exista nici un dubiu, tinand cont de puterea economica si de atractivitatea ideologies a sistemului vestic, ca la terminarea procedurii de incheiere a acordului de pace, Germania units va fi structuratS in special in mod burghez. SS astepti de la o asemenea Germanie loialitate in politica extemS, parea riscant, tinand seama de influenta economics masivS a SUA in Germania occidentala. Conducatorii sovietici se asteptau

la primejdia derivei Germaniei spre vest, sperand insS in diver-gentele crescande intre Germania si celelalte state capitaliste, asa cum prevazuse Stalin in lucrarea sa despre Problemele economice ale socialismului m URSS , scrisa in acelasi timp cu notele prezentate Germaniei.

Perspectiyele proiectului de neutralizare au avut de la bun inceput sorti minime de izbanda, n-au existat dubii in aceastS privinta nici din partea sovieticS. StSruin^a asupra controlului intregii proceduri a Tratatului pentru pace a micsorat din atractivitatea ofertei de alegeri libere in Germania unita. Fixarea I granitei Oder-Neisse a redus efectul apelurilor catre fortele I national-conservatoare din Germania. O Germanie reunita, chiar cu o armata nationala limitatS, i-ar fi nelinistit pe occidental!, in special pe francezi, care s-ar fi intrebat daca avantajele oferite de proiect puterilor occidentale - deschiderea RDG spre influents vesticS, micsorarea cheltuielilor de inarmare si scSderea tensiunilor in Europa centrala -pot compensa aceste temeri. PSrea de-a dreptul indoielnic ca puterile vestice, dupa ani de chibzuinta si negocieri in categoriile Razboiului Rece, mai erau in stare sa aprecieze in mod constient avantajele si dezavantajele proiectului propus. (Administratia americana se.decisese in 1948 impotriva planurilor de neutralizare datorita premiselor total nefavorabile, lucru pe care sovieticii nu aveau de unde sS-1 stie). Mai multe concesii in renuntarea la once posibile influente in German!*, asa cum erau cerinjele vestice dup3 infaptuirea de alegeri libets sub supravegherea ONU, ca prim pas spre reunificare, sail revizuirea granitelor stabilite in Europa de est in 1945, lucrvi necesar a se rectifica in cazul granitei Oder-Neisse la o eventual^ reunificare, dupa parerea conducerii sovietice aducea mai mar* atingere intereselor sale de securitate decat Inarmarea Republicii Federale si crearea unei forfe armate atlantice integrate. De aceea, acestea din urma nu puteau fi pretul pentru renuntarea la incheierea tratatului UEA, oricat de mari pareau perspectivele de succes ale ofertei sovietice.5 Pentru a lipsi blocul vestic de punctul lui central, eel vest-german, conducerea sovietica era gata s5 creeze un RDG ,,socialist" dupa model sovietic, asa cum fusese obligate s3 procedeze prin formarea blocului estic dupa esuarea definitiva a politicii comune aliate fa^a de Gennania din 1948/49, dar nelipsindu-se de posibilitatea de influence a politicii

germane. Dac3 URSS dorea s3 paseasca pe drumul ingust intre desavarsirea formarii blocului vestic si inceputul destriimarii pro-priului sistem de securitate, ml se stia nici in sanul conducerii sovietice. Acest lucru este evident nu numai in ambivalenta propunerilor sovietice, care permiteau intotdeauna o cale de retragere far3 a leza demnitatea, ci si in stirile despre divergentele intersovietice, in legatura cu politica germana, aparute dup3 moartea lui Stalin in 1953. Acestea nu arata o pozitie clara si impartirea pe grupe cu pareri diferite, dar atesta existenta a douk scoli de gandire in legatura cu politica germana dusa de sovietici. Astfel exista o scoala dogmatica, care sustinea ,,Construirea socialismului" in RDG, si o scoala care nu nega riscul, sperand mai multe avantaje pentru URSS dintr-o reunificare, dar in anumite conditii. Se pare ca. Stalin, instanta cea mai serioasa in materie de politica interna si extema, se decisese in ultimii sai ani de viata pentru cea de-a doua directie in primavara lui 1952, lucru ce tinea de un motiv ideologic cat se poate de irational. Un antisemitism crescut (evident in argumentele proce-sului lui Slansky si al alW ,,titoisti", ca si in atacurile veherriente la adresa Israelului) 1-a determinat pe Stalin sa nutreasca pentru germanii national-conservatori mai multa simpatie si sa supraeva-lueze ponderea lor in cadrul politicii vest-germane. Pe de alta parte, un rol decisiv in decizia luata a jucat si faptul c3 proiectul de neutralizare, desi avea sanse reduse de realizare, putea fi folosit cu brio si din punct de vedere tactic. Stalin spera ca prib oferta sa pentru tratatul de pace sa tarSganeze incheierea proiectului IIEA, sa duca la esuare compromisurile obtinute cu greu iar aspunderea pentru impartirea definitiva a Germaniei sa fie atribuita occidentale.

Decizia luata inRepublica Federals

Decizia asupra rezultatelor initiativei germane trebuia luata h Republica Federala. Perspectiva reunificarii germane si un viitor rol independent al Germaniei reunite intre puterile vestice pparea extrem de atractiva pentru vest-germani, farS al caror accept ^nu se putea realiza proiectul UEA: Un raspuns afirrnativ din rpartea puterilor occidentale la oferta sovietica era posibil doar in icazul unei reactii pozitive a vest-germanilor.

Perspectivele unei asemenea reactii pozitive nu aratau deloc rau la prima vedere, desi politica de integrare vestica fortata promovata de Adenauer s-a lovit

de o puternica rezistenta interrla 9 Reinannarea se afla intr-o opozitie atat de fundamentala fata de tot ce fusese formulat si explicat in Germania occidentals

incepand din 1945, in legatura cu renuntarea la militarism si politica de forta, in ciuda temerilor fata de amenintarea sovietica si a intereselor pentru obtinerea

drepturilor egale, incat drumul spre reunificare a fost ingreuiat considerabil, dand nastere unui larg front de adversari. Democratii se temeau de reinvierea

fortelor traditionale antidemocratice, patriotii si exilatii erau ingrijorati de sansele reunificarii, pacifistii si socialistii erau ingroziti de cresterea tensiunilor est-

vest, nonpoliticii se abtineau de teama national-so-cialismului si de noul angajament al aliatilor, maximalistilor nationalist! li se parea insuportabil gandul la

ingradirile suveranitatii germane de care era legat proiectul UEA. Toate aceste pozitii au fost reprezentate in multiple combinatii si dezbaterile s-au purtat cu

multa vehementa avand in vedere ca reinarmarea nu era legata doar de orientarea viitoare a Republicii Federale in politica externa, ci si de existenta sa.

Impotriva integrarii vestice sub premise catolico-conservatoare si pentru luarea in calcul a oricarei sanse de eliberare a blocului s-au disputat Gustav Heinemann si parti importante ale protestan tismului politic, grupul pacifist ,,Cercul lui Noack" din jurul lit Ulrich Noack, Rudolf Augstein in Spiegel si Paul Sethe ft Frankfurter Allgemeine Zeitung din motive partial nationalist^ partial crestiri-pacifiste (intr-o mSsunl mai mare sau mai micft), Kurt Schumacher si marea majoritate a PSG (Partidul Socialist German) s-au arStat la inceput ostili oricaror speranje intr-o Germanie unitara si neutrS, dar si a oricarei legSturi de durutA cu fortele vestice inainte de a se rezolva problema reunificaril, Cu cat apareau mai evidente premisele conservatoare ale unei Europe integrate, .cu atat ideea de neutralitate gasea un ecou mai puternic si in PSG. Chiar parti ale coalitiei guvernamentaKintreaga aripa a UCD (Uniunea Crestin-Democrata) din jurul Im Jakob Kaiser si forfele tinand de o traditie national-liberals dm PLD (Partidul Liber Democrat) (Reinhold Maier, Karl-Georg Pfleiderer) erau ingrijora^i de pierderea capacitatii operationalo vest-germane fa^a de sovietici. Cercurile economice reprezentalo in coalitie sperau in deschiderea pietelor esteuropene. Cu to(ii pledau - cu un optimism variabil in functie de intentiile sovietice, dar intotdeauna cu multa vigoare - pentru un control riguros a I ofertei de negociere a guvernului sovietic.

Nu lipseau, fireste, nici fortele politice care au sustinut de la bun inceput proiectul UEA: majoritatea catolicismului politic-si, impreunS cu el, mari grupuri ale burgheziei renane si sud-ger-mane, reprezentanti ai dreptei politice traditionaliste si ai celoi exilati, ale carer sperante in reunificare erau propagate de Adenauei prin a sa ,,politica a fortei"; o minoritate formata din grupun industriale care isi vedeau sporite sansele mai degrabS pe o piat.1 vest-euroepana integrata; miscarea de unificare europeana, care cuprindea o generatie tanarS, doritoare de reforme si care nu vedea in UEA un mijloc ideal pentru realizarea ideii de reunificare, dar unul hotarator. Desi angajarea lor corespundea cu infSptuirea UEA si cu intrepatrunderea economics cu vestul, realizat intre timp, si cu orientarea existenta inspre democratize vestice (inclusiv consensul de baza anticomunist), in problema reunificarii se mentinea obligatia unor permanente justificari. De aceea nu era deloc sigur daca proiectul UEA va supravietui unei oferte de reunificare din partea URSS.

Konrad Adenauer se temea de o faramitare a frontului UEA si in cadrul propriilor randuri, tinand cont de notele adresate de URSS Germaniei. De aceea a incercat sa formuleze raspunsul german de unul singur, trecand nu numai peste opozitie, dar si peste propriul guvem. Desi Jakob Kaiser a cerut cu insistent in cabinet, dupa primirea primei note sovietice, s3 ob^ina de la puterile occidentale un dialog serios cu guvernul sovietic, cerand in cadrul aceleiasi sedinte de cabinet ca si alti purtatori de cuvant sa-si expuna parerea, Adenauer a anumjat prin purtatorul sau de cuvant, ca guvernul federal nu recunoaste nota drept document de bazS in cadrul negocierilor. Atunci cand Inaltii Comisari i-au comunicat chiar in aceeasi zi ca doreau continuarea negocierilor pentru UEA fara a tine seama de nota sovietica, Adenauer si-a manifestat bucuria si si-a declarat mul^umirea si satisfactia fa^a de aceasta decizie, fark a mai discuta JncS o data cu Cabinetul sau si cu varfurile coalitiei guvernamentale. In acelasi mod a avut grija in urmatoarele luni sa reprezinte singur guvernul federal in fata Inaltilor Comisari. Doar astfel i s-a parut posibila evitarea primejdiei de neutralizare a Germaniei, care ar fi dus dupa parerea sa la slabirea Occidentului si la inaintarea fortelor comuniste, -lucru la fel de periculos - la revenirea rivalitatii tradi^ionale a statelor nationale de pe continental european si avand drept consecin^a intarirea fortelor traditionale instigatore la razboi din Germania, dar si de la vecinii europeni.

O asemenea precautie s-a dovedit neintemeiata. In cadrul parerii oficiale a Republicii Federale, atat cat rezulta din comen-tariile de presa, predomina frica alimentata de generalizarile anticomuniste fa^a de o incercuire sovietica, depasea sperantele privind sansele de reunificare, iar integrarea vestka parea majoritatii, drumul sigur nu numai spre o aparare si o intarire a statu ^wo-ului social-politic, ci si la o revizuire a starii de lucmri existente de fapt in zona puterii Armatei Rosii. Politica de nenegociere dusa de Adenauer avea o baza in trecut inca din 1952, chiar daca spusele adversarilor s&i fusesera mai spectacu-loase. Cei mai multi dintre purtatorii de cuvant care negociau cu guvernul sovietic se incapatanau dintr-o rigoare anticomunista sau nationalista - ca un lucru de la sine in^eles - asupra unor conditii pe care- sovieticii nu doreau sa le indeplineasca. De exemplu: alegeri libere fara posibilitatea de a fi controlate de catre

sovietici si o revizuire a granitei Oder-Neisse. Deoarece conducerea sovietica nu recunostea (nu putea sa o faca) cele doua puncte in discutie, aratandu-si fost pregati^i, in ciuda sperantei generale intr-o destindere geno.ii.i sa preia riscul unei Gennanii unite neutralizate. Propunerile ve;.ii. . de negociere au fost

cuprinse in cadrul asa-numitului Plan I-M.-n adica pe linia, celor dorite de Dulles si Adenauer, si anum alegeri libere in toata Gennania, ca prim pas in

reglement;n i unui acord de pace cu participarea unui guvern pangennan, ;iK . liber, precum si libertatea acestui viitor guvern de a nu pivliu drepturile si

obligatiile interna^ionale ale RFG si RDG, ci sfi li poata si refuza -cu alte cuvinte sa existe posibilitatea ca intre; I;M Germanic sa se integreze in NATO si

UEA. Molotov a caul nu numai garantii pentru neutralizarea de durata a Germaniei, ci si trecerea raspunderii in alegeri asupra unui ,,Guvern provizoriu

pangerman", format din parlarnentele RFG si RDG ,,cu largul concurs al organizatiilor democratice". Totul urma sS stea sub semnul incheierii unui Tratat

colectiv de securitate pentru intreaga Europa, la care SUA sa participe doar in calitate de observator - la fel ca si China. Rezultatul Conferintei a fost

doar o consolidare a punctelor de vedere ale celor dou3 p3rti, mai bine zis o intarire a pozitiilor politice fata de Germania a lui Dulle.s si Adenauer si o

consolidare a pozijiei regimului RDG in cadrul zonei de putere sovietice.

Conferinta s-a incheiat cu un rezultat pozitiv intr-un singur punct: cei patru ministri de Externe au convenit sa convoace la Geneva, pe 26 aprilie 1954,

o conferinja in legatura cu Coreea si Indochina, la care urma sa fie invitata, pe langa alte ,,state interesate" si Republica Populara Chinez3. Guvernul francez incercase inca de ,la inceputul lui 1953 s3 internationalizeze razboiul din Indochina, care costa Franta din ce in ce mai multa energie - asta insemna sa-1 transforme intr-o expeditie militara a vestului, finan^ata de SUA, pentru a obtine astfel strapungerea militara decisiva, sau sa gaseasca o reglementare de pace asigurata international, care s3-i permita o retragere din angajamentul militar fara a-i afecta onoarea. Dulles manse an-gajamentul financiar al SUA pentru campania franceza in interesul unei curande intoarceri a trupelor franceze pe continentul european si cu speranta obtinerii unui contraserviciu, si anume ratificarea franceza a UEA, dar refuzase o implicare directa militara a SUA, tinand sema de Congresul doritor sa faca economii si de teama unei interventii directe a Chinei. Oferta sovietica de mijlocire lacuta deschis de Molotov lui Bidault pe marginea Conferintei de la Berlin, a fost binevenita pentru guvemul francez, si deoarece se profila o inrauta^ire a situa^iei franceze in Indochina, Dulles nu a mai putut refuza si sub presiunea aliatilor sai vest-europeni a acceptat principial negocierile.

In urmatoarele luni nu au lipsit tensiunile intre SUA si aliatii europeni. Dulles si Eisenliower au avertizat impotriva retragerii vestice din Indochina, dar pe de alta parte au refuzat sa vina printr-un bombardament aerian in ajutorul trupelor franceze in numar de 10.000 de oameni, incercuiti la Dien Bien Phu, la 300 de km departare de Hanoi, asa cum o cerea guvemul francez tot mai staruitor, pentru a-si imbunata^i pozitia in vederea negocierilor de la Geneva. Dien Bien Phu a cazut pe 7 mai in mainile trupelor nord-vietnameze, iar pozitia franceza la Conferinta in legatura cu Indochina inceputa intre timp, a fost slabita in plus de faptul ca Eisenhower a anuntat pe 10 iunie, ca nu intentioneaza si cearS Congresului aprobarea unui bombardament american. Cand in urma acestor intamplari guvernul Laniel-Bidault a cazut, iar Pierre Mendes France, un vechi critic al politicii franceze din Indochina, a preluat postul de prim-ministru, Dulles n-a mai vrut la inceput nici macar sa-i permita imputemicitului sau, Bedell Smith, pe care il chemase de urgenta la Washington, sa se intoarca la masa tratativelor, de teama rezultatelor negocierilor, care ar fi dat in vileag interesele vestice. Faptul ca in noaptea de 20 spre 21 iulie s-a ajuns

totusi la o reglementare a problemei indochineze, care corespundea in linii mari rezolvarii pe care guvernele american si englez o propusesera ca fiind o solutie acceptabila, frizeaza miracolul. Eden, care sustinea ca o continuare a luptelor era tot atat de catastrofala ca si ruperea relatiilor dintre partenerii vestici de negocieri, a mijlocit intre Dulles si Mendes France. Molotov, care nu primise din partea lui Mendes France nici un fel de asigurari in legatura cu acordul lui la UEA (si nici nu se putea astepta de la o continuare a luptelor decat la o apropiere mai mare a Frantei de SUA ), 1-a somat pe Ho Si Min sa dea dovada de o mai mare intelegere. Primul ministru chinez, Ciu En-lai, care inca mai credea intro interventie americana, nu le-a mai acordat nordviemamezilor ajutorul necon-di^ionat promis. Rezultatul a fost o impartire a Vietnamului de-a lungul celei de-a 17a paralele, mai aproape de cea de-a 18a paralela, pe care o cerusera francezii la inceput ca linie de demarcatie, decat de cea de-a 13-a paralela, grani^a cerutfl nord-vietnamezi. tntr-o declarable finala nesemnata s-au ant alegeri libere pentru reunificarea $rii, in iulie 1956.

Mendes France, care nu era de acord, in ciuda unor americane, cu slabirea pozijiei vesticilor in Indochina, a cer foarte curand guvernului american, sS participe la apararea Vie namului de sud de o posibila agresiune a nordului. Si pentni intregi imaginea contradictiilor americane in legatura cu politic din Indochina, Dulles a raspuns nu numai prin propunerea creS unui Pact de aparare sud-est-asiatic (care a si fost pus in aplica pe 8 septembrie 1954 prin Acordul de la Manila), ci si prin trimiterea de militari. si consilieri in Vietnamul de sud, care au preluat complet functiile colegilor lor francezi si s-au

implicut in destinul tarii mult mai mult decat francezii. In relajiile franco-americane a aparut bineinjeles o bresS care nu a mai putut fi inchisa nici prin convingerea comuna a necesitatii opririi ,,comunismului".

Concluzia a fost ca ofensiva pentru destindere a sovieticilor nu a dus pan3 la mijlocul lui 1954 la revizuirea sperata initial a formarii blocurilor din Europa Centrals, ci, dimpotrivS, la consolidarea relatiilor dintre est si vest create o data cu procesul de impartire, rela^ii ce nu mai puteau fi clintite nici de majoritatea celor ce luau decizii. Contradictiile dinte puterile vestice au iesit mai pregnant la iveala, probabil si datorita ajutorului involuntar al guvernului american, astfel ca o concentrare a puterilor vestice sub conducere americana devenea tot mai improbabila. Dupa extinderea zonei de influenza sovietice, iata ca expansiunea ameri-cana se incheiase si ea. Astfel se otyinuse si premisa instalarii unui echilibru oarecare intre cele doua blocuri - un echilibru care ducea la detensionare, atata timp cat interesele de securitate esen^iale ale uneia sau ale alteia dintre par^i nu erau lezate. Binein^eles ca schimbarea caracterului relatiilor est-vest nu a fost vizibila pentru tori, participantii; a mai durat multa vreme, pana ce acestia au luat atitudinea politica corespunzStoare. a sfarsitul anului 1955 se terminase procesul de constituire a blocurilor estic si vestic: - se stabilise o noua ordine international a dupa cSderea sistemului statal european datoratS expansiuiiii national-socialiste - un proces dominat de contradictia politica si ideologies intre SUA si URSS, care pleca de la societatea constitutionals a statelor participante, actionand polarizat asupra lor. Se mentinea teama reciproca fats de un atac al partii opuse asupra propriei sfere de securitate. Toate acestea au dus la impSrtirea Germaniei si a Europei, la mentalitati si practici ale unei permanente stSri de ocupatie si la o concurenta mondiala pentru sferele de influenta. Daca intreaga imagine a Razboiului Rece poate fi observata sau nu in cadrul acestui proces, rSmane o problems de intelegere. DacS ne referim la modul de a gandi si de a vorbi al contemporanilor ca fiind un criteriu decisiv, Razboiul Rece incepe in anul 1947 si se termina imediat dupa criza din Cuba, in 1962. DacS drept centrij/al analizei punem conflictul de sistem dintre SUA si URS?T si efectele acestuia

asupra continentului european, atunci inceputul neintelegerilor trebuie stabilit eel mai tarziu in anul 1917, ffirS a-i putea stabili si sfarsitul. Daca definim Razboiul Rece ca perioada in care antagonismul celor doua puteri mondiale, SUA si URSS, a stapanit sistemul mondial, atunci anul 1943 ar trebui sS marcheze data de Tncepere, iar data finals ar trebui sS ramanS de asemenea deschisS, desi intre timp antagonismului americano-sovietic i s-au suprapus o serie de alte conflicte. Folosirea termenului de ,,RSzboi ^ Rece" a devenit nedeterminantS din punct de vedere al con^inutalui si s-a indepSrtat de sentimental general al contemporanilor pentru perioada de dinainte de crearea coalitiei de razboi si pentru cea >' de dupa terminarea crizei din Vietnam.

Procesul trecerii de la Razboiul Rece la perioada de destindere, intre 1955-1970, a fost cu total altal decat eel din perioada de un deceniu si jumatate a formarii blocurilor in structurile si temele sale. Vom lunita deci perioada centrals a procesului respectiv la anii 1941-1955, pentru a intelege mai precis termenul.

Faptul ca dupa eel de-al doilea razboi mondial a avut loc instaurarea, sub forma Razboiului Rece, a unei noi ordini, care a dus la formarea blocurilor, a devenit clar si a fost repetat in decursul analizei, dar nu s-a dovedit sa fi fost in nici un fel o dezvoltare necesara. Intre cele douS noi puteri mondiale, care s-au intalnit la mijlocul continentului european, exista o opozitie politica fundamentala, legata indisolubil de adevaratele diferente din cadrul structurilor sociale si ideologice. Sistemul liberalo-capi-talist al SUA era indreptat spre impiedicarea izbucnirii unor crize economice adancite si spre asigurarea statu gwo-ului social-politic, propriu unui sistem mondial al comertului liber. Acestea corespun-deau principiilor sale liberale si garantau extinderea economics neingradita a SUA care devenisera intre timp cea mai mare putere a lumii. Dictatura sovietica, doritoare a fi centrul unei miscari revolutionare care sa cuprinda toata lumea, nu putea supravietui decat daca se ap&ra impotriva acestor principii liberale, echilibrand inaintarea economics a SUA si eliberandu-se de presiunea unor state vecine agresive in vestal sSu. Universalismul american, dar si eel sovietic, erau limitate in mijloacele si in vointa lor de pStrundere si au existat o serie de motive serioase pentru continuarea cooperarii pasnice inceput o data cu coalitia anti-Hitler. Pentru atingerea unor scopuri nationale prin mijloace cooperante existau mai multe motive: interesele americane pentru noi piete de desfacere si pentru descoperirea a noi surse de materii prime se completeazS cu interesele sovietice pentru ajutoare in capital. Din punct de vedere politic, majoritatea celor care luau decizii din ambele sisteme au fost interesati de reducerea angajamentelor militare si a tensiunilor Internationale; chiar si ideologic nu lipseau unele convergence intre traditiile revolutionare din 1776 si 1917 in general, precum si intre progresismul lui Roosevelt si democratia populara a lui Stalin, in special. In ciuda tutaror conflictelor in legatura cu zonele de influents si cu imaginile despre ordinea

instauratS, interesele vitale ale celor cli_ puteri nu au fost niciodata amenintate de partea adversS intr a^emenea masura incat sa fie exclus un compromis oaruca. Expansiunea sovieticS nu ameninta Europa occidentals, iar captalismul american nu avea nici un interes de durata in patrundcr economics pe pie^ele Europei de est. In cadrul aparSrii preventivfata de expansiunea de care se temea fiecare, guvernul american,! ca si eel sovietic, urmareau (fara sa stie) aceeasi strategic stabilizare pentru Europa. ' Motivul decisiv pentru escaladarea conflictului 1-a dat SUA, refuzand URSS cedarea promisei zone de securitate. Tot ei anfost cei care, structural siintotdeauna superiori datoritS mijloacelm puterii pe care o detineau, au stabilifde fapt cursul conflictului Cauza lipsei de intelegere a SUA nu a fost interesul economic open-door per se, desi s-a aflat intr-adevar intotdeauna la ba/.a strategiei si, deci, si a deciziilor in politica externa. Tendinta a fost mai degraba cea propagata de Henry Wallace in 1946, si anume un sistem concurential neblocat de bariere politice si nu formarea de blocuri. Decisiv pentru confruntarea care a dus la forma politicii open-door a fost in special idealismul din politicaexterna preponderent in cultura politica a acestei tSri, mani-festandu-se ba ca izolationism, ba ca moralism agresiv. Acest idealism a impiedicat administratia Roosevelt sa aduca la cunostin|a opiniei publice americane realitatile rezultatelor rSzboiului. La inceput a asigurat fortele conducatoare ale administratiei Truman sa ajunga la pozitii cheie, acestia identificand situatia Europei dupa sfarsitul rSzboiului cu criza economics mondiala si comunismul sovietic cu nationalsocialismul. Acel idealism a obligat fortele conducStoare sS prezinte presupusul pericol sovietic supradimensionat pentru a-1 putea indeparta si pentru a asigura politica open-door necesara cu adevarat sistemului. In sfarsit a obligat politica externa americana sub Acheson si Dulles sa seadapteze conceptului supradimensionat al ingradirii. Neputinta SUA de a se multumi cu formele imperialiste ale intereselor securitatii sovietice in Europa esticS si neperceperea adevaratului scop alpoliticii sovietice, au dus la consolidarea pregnantS a fortelor si tendintelor dogmatice ale conducerii sovietice. Au fost fortele care au pornit de lapremisa ca expansiunea economics a SUA in Europa va lua un caracter imperialist, din care cauzS tarile esteuropene trebuiau obligate princonstrangere sa preia exemplul sovietic si tot ele au obtinut in 1947 sa fie refuzat Planul Marshall si, recurgand la un limbaj propagandistic agresiv,

sa fie rupte legaturile ce incS mai existau cu puterile occidentale. In felul acesta politica sovieticS a favorizat intarirea pozitiei adversarilor cooperariidin SUA si, mai ales, a facut ca opinia publics vesteuropeana sS opteze pentru formarea unui ,,bloc occidental" - desi o relatie de cooperare cu lumea ne-comunistS i-ar fi prins foarte bine conducerii sovietice, macinata de inferioritatea ei structurala si de slabiciunea interna a alcatuirii stapanirii sale. Foarte curand realistii iiu si-au mai putut impune punctul de vedere fa^S de coali^ia nerecunoscuta, dar cu atat mai eficienta a dogmaticilor din ambele parti. Atunci cand in 1952, conducerea sovieticS a inceput sa-si dea seama de rezultatele gresite ale strategiei sale, a luatnastere o coalitie a celor care doreau destinderea, ceea ce a diminuat militantismul confruntarii, farS sa poata pStrunde multa vreme in substanta coalitiei dogmaticilor.

Procesul formarii blocurilor s-a produs dupS principiul ,,self fulfilling profecy" si anume politica occidentals de refuz a cboperSrii si de presiuni a provocat incheierea formarii si orientarea unitara a blocului sovietic, lucru afirmat si de dogmaticii anti-comunisti. Monolitizarea Europei de

est si obstructia Planului Marshall au dus la crearea blocului vestic, amandoua fund de fapt indreptate impotriva presupuselor urmSri ale acestora. Ambele parti au gasit in formarea blocurilor antagonice prilejul de a-si confirma supraevaluarea fortelor adversarului - desi teza impe-rialismuluiprincipial a partii adverse nu a fost niciodatS indreptatitS. ImpSrtirea Germaniei a fost urmarea necesarS a acestui proces. Nimeni nu o vedea ca pe unscop in sine, dar nimeni nu a fost de acord sS lase partii opuse intreaga Germanic, si tinand seama de importanta potentialului german, nimeni nu ar fi facut-o. In -timp ce teama fata de dominatia partii adverse (in ce-i priveste pe americani teama lor era sporitS de o atragere a Frantei in zona de influents sovieticS) a blocat o reglementare comunS a problemei germane, in Germania ocupata s-au dezvoltat doua sisteme sociale diferite, bazate pe interesele fiecSrei puteri de ocupatie in parte si atunci cand formarea blocurilor a fost suficient de avansata, o intelegere a putut fi conceputa doar ca

o neutralizare a Germaniei. Majoritatea celor care iau deciziile in est si vest au vSzut in neutralizarea Germaniei un rise prea mare, iar cei mai multi dintre vest-germani, ca si noile elite ale puterii din zona sovieticS, au votat pentru statu quo-\A ob^inut intre timp. Modul de formare si volumul blocului occidental au fosl decise in mare parte de europenii vestici. Datorita pozitiei izo-lationistidealiste a societatii, politica americana a fost obligate sa-si caute parteneri de comert si piete de desfacere, fSra a plati pentru acest lucru un pret important ca angajament politic, dar trebuind sacoopereze cu elitele puterii din Europa occidentals. Acestea au avut astfel posibilitatea de a detennina relatia intem3 americano-europeana si deci si pe cea est-vest. Acestor elite le-a revenit sarcina de a activa impotriva tendintei de polarizare estvest, prin accentuarea si asigurarea autonomiei europene fata de SUA, si atata timp cat nu au impartasit teza americana despre caracterul expansionist al politicii sovietice - deci panS in 1947 si dupa 1953 - au incercat sa impiedice sau sa slabeasca formarea blocurilor. Intre timp nu s-au folosit de sansa unei autonomii pe care le-o oferea integrarea europeana, ci, dimpotriva, au ajutat la intarirea influentei americane asupra continentului european, provocandu-le mai degraba angajamentul militar cu rezultatul cS anii 1947-1952 au devenit o faza decisiva in tensiunile Razboiului Rece si in formarea blocurilor. Nici aceasta decizie nu a fost

necesara. Desi reprezentarile de baza ,,vestice" despre ordinea politica pluralista legau vechiul si noul continent, iar comportamentul sovieticindreptStea teama vest-europenilor, con-trastele intre modul de viatS si cerin^ele ideologice, intre progre-sismul american si conservatorismul european, intre ,,free enterprise" (libera initiativa) americana si socialismul european erau de fapt foarte mari. Interesele economice ale sistemelor economice mixte din tSrile europene erau foarte contradictorii - erau ba pentru, ba impotriva integrarii europene, ba pentru cooperarea cu aparatoriiamericani ai liberei initiative, ba pentru o protectie impotriva supraputerii capitalului american. Determinante pentru decizia impotriva ,,celei de-a treia puteri" au fost m primul rand nationalismul Marii Britanii si, intr-o mai mica masura, eel al Frantei, in al doilea rand teama adevarata fata de expansiunea sovietica si in al treilea rand (chiar pe Iqcul trei!) faptul ca aceasta teama s-a lasat instrumentata in sc6pul mentinerii statu quo-ului social in Europa occidentals. \ Procesul formarii blocurilor a fost promovatde o larga coalitie de forte, care a tras direct sau indirect foloase de pe urma acestuia. E vorba de ,,complexul militaro-industrial" din SUA (si intr-o mai mica masura) si eel din URSS, care prin amenintSri repetate au activat marirea proprieiparticipari la produsul social; de elitele traditionale ale puterii din Europa occidentals, care au fost discreditate datorita razboiului si amenin^ate de multe ori de stanga vest-europeana, dar care au reusit sS gaseasca in argumentele oferite de exemplele Razboiului Rece si in alianta cu SUA mijloacele adecvate ca sS-si salveze, eel putin partial, pozitiile devenite labile. Aceleiasi coalitii ii apart,in si fortele conducatoare din Europa de est, care incepand cu 1948 s-au evidential in lupta impotriva ,,titoistilor" si toti cei care apartineau grupurilor de conducere din est si vest care si si-au ocupat pozitiile prin argumente anticomuniste, respectiv antioccidentale, dorind ca si-tuatia conflictuala sa persiste. Cu totii au fost ,,cauzatorii secunzi" ai Razboiului Rece. Nefiind suficient de puternici, nici singuri nici impreuna, pentru a porni conflictul, au lucrat partial constient, partialinconstient in favoarea lui, iar dupa ce mecanismul escaladarii sale a inceput sa functioneze, au reusit sa-1 faca sa devinS o realitate bineinradacinata, durabila, indiferent de unde pornise. Victima principals a acestei confruntSri, initial doar presupuse, apoi chiar evidente, a fost stanga europeana din Europa, mai exact acele forte politice din Europa care cereau hotSrat depSsirea sistemului capitalist. Fortele nationale de emancipare ale partidelor comuniste din Europa occidentals au fost neutralizate de strategia de stabilizare a sovieticilor, ajungand, datorita cursului

pseudorevolutionar al Cominformului, in izolare. Partidele so-cial-democrate si socialiste au fost slSbite datorita despartirii de comunisti, pe cand contracandidatii lor conservator! si liberali au dobandit, prin colaborarea cu puterea conducStoare americana, pozitii avantajoase. Fortele socialiste autohtone din Europa de est, care au jucat un rol important in prima faza a innoirilor ,,democratpopulare", a trebuit sa dea intaietate exemplului dogmatic sovietic al cominformistilor. Europa occidentals s-a organizat - cat s-a putut - sub auspicii majoritar conservatoare; din Europa celei ,,de-a treiaputeri" nu a mai ramas decat un rudiment al cadrului planificarii keynesiene. Razboiul Rece a fost purtat si in interiorul sferelor puterii ca un conflict al ordinii politice -d?r nu cum au afirmat cei doi reprezentanti ai doctrinei de baza otl dale, ca s-ar fi purtat intre ,,way of life" (modul de viatS) amtrican si eel sovietic, ci, relativizand in mod semnificativ discrepanta social-ideologica intre est si vest, Razboiul Rece s-a purtat Tntre imaginea liberal-capitalists si cea democrat-socialists a crdinii, din punct de vedere vestic si intre autonomia si peneirarea din cadrul sferei de securitate sovietice, pe de alta parte Faptul ca principiile fundamentale ale modului de viat;l ,,occidental" din emisfera vestica mi au fost niciodatS in pericol in perioada conflictului, in

schimb pretentiile sovietice din cadrul sferei de securitate sovietice erau tot timpul amenintate (nu datoritA unei tendinte de ,,imperializare" americane, cimai degraba datorita slabiciunii interne a sistemului sovietic) expliciteaza conflictul sistemelor ce a stat la baza Razboiului Rece ca nefiind linul al unor puteri de acelasi rang. Acesta nu a fost un conflict necesar intre modul de viatS ,,estic" si eel ,,vestic", ci un conflict intre nenumarate forme de viatS si configuratii ale puterii admise in pricipiu de sistemul vestic si absolutizarea tendentios totalitara a oricareia dintre aceste posibilitati din cadrulblocului estic. Principiile ,,vestice" nu trebuiau, in consecintS sa se teama de un astfel de sistem ,,deschis", adica un sistem cooperant si apt oricandpentru o destindere in cadrul unui sistem concurential. Faptul ca marea majoritate a fortelor relevante ale ,,vestului" s-a decis totusi pentru cealaltaalternativa, explica tragismul Razboiului Rece.

indisponibilitatrea pentru negocieri, argumentatia purtatorilor de cuvant isi pierdea tot mai mult din substanta - mai ales ca Adenauer intorcea discutia' tocmai spre punctul nevralgic, iar conducerea RDG, care se temea si ea, dar din alte motive, de devierea ofertei sovietice, isi aduci-.i contributia la demonstratia lipsei de dotin^a pentru negociere .1 blocului estic. -Sub aceste auspicii nu se putea crea un ,,Parfi<l al Reunificarii" puternic, indreptat impotriva politicii lui Adenauo asa cum ceruse Rudolf Augstein in martie 1951. Adeptilor conviiv.i ai UEA li s-au alaturat luptatorii dezamSgiti pentru o reunifican ,,in liberatate" si pentru un ,,alt fel" de Europa, necapitalistil Chiar in cadrul PSG, care lupta pentru preluarea ofertei dr negociere a URSS, a fost sustinuta ideea de neutralitate, iai reinarmarea, in ciuda criticii modalitatilor propuse, a fost acceptal^ tot mai mult ca principiu.

De fapt, dintre for{ele conducatoare politice ale Republic! i Federale nu era nimeni gata sa puna in joe prioritatile tani acceptate de-a lungul anilor, din punct de vedere economic, social si constitutional in favoarea unui inceput pangerman cu final nesigur. Acolo unde exista totusi aceasta intense, pentru cS erau nemultumiti de deciziile anilor trecuti, consensul general anticomunist, care stStuse la baza creSrii Republicii Federale, a f&cut s3 nu poata exista nici un compromis cu partea sovietica, care sa tina cont de minimul de interese al participantilor. Reunificarea insemna in cele din urma pentru cei mai mulfi dintre vest-germani doar transpunerea asupra RDG a sistemului din RFG. Deoarece URSS nu putea fi de acord, sub premisele sistemului lor specific de securitate, cu retragerea din Germania fara vreo posibilitate de control, s-au deplasat cu prioritate in cadrul argumentatiei si a politicii lor de facto de la reunificare spre ,,integrarea vestica inainte de reunificare", idee la care Adenauer aderase inca inainte de sfarsitul razboiului. In 1948 vest-germanii urmasera fara tragere de inima si cu multe rezerve initiativa puterilor occidentale de creare a statului vest-german, acum insa au ratificat, pusi ei insisi in fa{a propriilor decizii, pozitiile luate atunci. In loc sa stavileasca procesul de intemeiere a statului vestgerman, oferta de neutralitate sovietica 1-a accelerat. In aceste conditii, nu exista nici un fel de dubiu asupra reactiilor vestice la notele sovietice. Oferta sovietica a redesteptat vagi sperante in Franta si Marea Britanie in legatura cu disparitia confruntarilor est-vest din Europa centrals si, legata de aceasta, o zadarnicire in ultimul moment a reinarmani vest-germane. Printr-o

presiune puternica interna, cele doua guverne s-au gandit la o cercetare serioasa a notelor. Initiativelor lor le lipsea insa ponderea necesara, pentru ca majoritatea francezilor vedeau fntr-o Germanie unita, avand o armata nationaia, o si mai mare primejdie pentru siguranta lor, decat in tensiunile est-vest si in for^ele armate germane integrate in UEA. Britanicii erau si ei nemultumiti de faptul ca, la fel ca in perioada dintre dizboaie, trebuiau s&-i apere pe francezi de o Germanie potential puternica. Astfel cS. atat francezii cat si britanicii au ramas ferm convinsi de necesitatea unei fortificari militare a vestului fata de URSS. Guvernul american, care trecuse la o practka de ingradire universala si care se afla sub presiunea unui anticomunism militant crescand in cadrul opiniei publice interne, nu vedea in oferta sovietica un lucru pozitiv, mai ales ca aceasta tintea in insusi centrul vital economic, militar si politic al operei de indiguire americana, infaptuita in Europa. In consecin$, Acheson refuza cu aceeasi hotarare, ca si Adenauer la inceput, oferta sovietica, iar Eden si Schumann n-au opus rezistenta aliantei americano-germane.

fn notele lor de raspuns, puterile occidentale au cerut inainte de stabilirea viitorului statut al Germaniei, alegeri libere - cu speran^a bine intemeiata de a provoca un refuz si de a prezenta astfel opiniei publice din Republica Federala lipsa de substan^a a ofertei sovietice. La indemnul lui Adenauer nu au lipsit nici straduintele de a demasca pozitia sovietica in problema granitei Oder-Neisse si de a discredita propunerea sovietica drept o incercare de intoarcere la regimul controlat de un Consiliu. Si prin cererea de a i se acorda unui viitor guvem german dreptul de a incheia acorduri si alian^e in conformitate cu principiile Natiunilor Unite, s-a pus capat scopului initiativei sovietice -neutralizarea Germaniei - prin nota de raspuns a puterilor vestice din 25 martie 1952. Acordul general si acordul UEA au fost semnate la 2 respectiv 3 zile dupa primirea notei sovietice din 24 mai, dupa ce aripilor Partidului Liber Democrat si ale Uniunii Crestin Democrate, ale ,,tuturor germanilor", li se acceptase o ,,imblanzire" de ultim moment a asazisei ,,clauze a uniunii", care extindea drepturile si obligatiile preluate prin integrare vestica si asupra unei Germanii reunite. Propunerea lui Acheson din aprilie privind o intalnire a celor patru Inalti Comisari pentru a demasca (asa credea el) nesinceritatea sovieticilor, a intampinat opozitia ferma a lui Adenauer. O noua prbpunere sovietica cu privire la o Conferin^a

a celor Patru pentru a discuta despre Germania, la care guvernele francez si britanic au aderat, a fost respinsa de la inceput de o coalitie a germanilor si americanilor.

17

iunie 1953

Lipsa solicitudinii puterilor vestice de a recep^iona ol'oil' sovietica de neutralizare, chiar nepasarea lor, a facut ca in cudu puterii sovietice sa fie luata mai intai o pozitie de respingero unei reorientari pline de riscuri a politicii germane. Stalin continual campania pentru oferta de neutralizare, dar si-a concentr puterile asupra depasirii greutatilor interne printr-o incordarc tuturor fortelor, iar conducerea RDG a gasit m aceste concliM posibilitatea de a-si stabiliza pozitia printr-o politick faits accomplish (a faptului implinit). In ziua semnarii acordului general, zona de granita dintre RFG si RDG, permeabila pan3 atunci, a lost inchisa; din cele 200 de treceri dintre Berlinul de est si eel vestic au fost inchise 120. La cea de^a doua Conferinta a Partidukii Unitatii Socialiste a Germaniei (PUSG) din 9-12 iulie 1952 s-a proclamat inceputul ,,construirii planificate a socialismului" in RDG si s-a anuntat o ascutire a Juptei de clasa", fara a avea acordul expres al Moscovei, ba chiar Tmpotriva intentiilor acesteia. In urmatoarele luni s-a progresat

systematic cu colectivizarea' agriculturiii, a comertului si a industriei, ,,mil