Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Igiena Examen Subiecte Usmf

Igiena Examen Subiecte Usmf

Ratings: (0)|Views: 51|Likes:
Published by Cristina Ene

More info:

Published by: Cristina Ene on May 15, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/15/2012

pdf

text

original

 
Dar cum 1. Igiena, sanitarie, profilaxie - notiuni, metodele de studii aplicate in igienaIgiena s
tudiaza influenta factorilor mediului ambiant asupra sanatatii omului si elaboreaza masuri de asanare, normative si legi sanitare menitesa fundamenteze un mediu igienic optim de viata si de munca. Igiena este stiinta medicala care are ca obiect de studiu sanatatea si factorii ce oconditioneaza. Scopul igienei fiind pastrarea si promovarea sanatatii.Masurile de asanare, normativele, legile sanitare elaborate in domeniul igienei au ca scop:prevenirea imbolnavirilor si depistarea lor in stadii incipiente, reducerea morbiditatii, mortalitatii, marirea longevitatii si a duratei vietii biologic activementinerea si fortificarea sanatatiisporirea capacitatii de munca si aportului social in colective
Sanitaria (sanitatia)
– (lat. Sanitas - sanatate) activitatea practica in care se supravegheaza respectarea normativelor, regulilor si realizareamasurilor de igiena; igiena in practica. Hlopin spunea ca igiena este stiinta despre mentinerea si imbunatatirea sanatatii, iar sanitaria constituieactivitatea practica cu ajutorul careia se realizeaza exigentele acestei stiinte.
Profilaxia
 – in intelesul deplin al cuvintelor este ansamblul masurilor orientate spre promovarea sanatatii, ocrotirea sanatatii, prevenirea bolilor,reducerea consecintelor in caz de boala si evitarea deceselor premature. Etapele profilaxiei:preventia primara – include prevenirea aparitiei bolilor prin cresterea rezistentei specifice si nespecifice a organismului, prin combaterea f. derisc. Ea corespunde medicinii preventive si fiind promovata de serviciul sanitaro-epidemiologic, dar realizata de toata societatea.p. secundara – este prezentata de masurile ce se iau in momentul declansarii starii morbide, la aparitia starilor prepatologice sau dupa aparitia bolii.p. tertiara – reprezinta masurile de recuperare, de reabilitare biologica, sociala si profesionala a bolnavului. Corespunde in plan aplicativmedicinii de recuperare.
 Metodele de cercetare folosite in igiena se impart in 2 clase:
I.Met. a factorilor de mediu1)observatia sanitara (descrierea, avertizarea sanitara). O descriere a obiectului de fata.2) metodele organoleptice, ce depind de acuitatea organelor de simt a cercetatorilor, care ne dau precis date despre starea obiectelor, dar nu sicantitatea.3)metodele de laborator, incepind cu metodele fizice, ca determinarea temperaturii, umeditatii etc.4)metodele chimice, pentru determinarea componentei chimice a substantelor.5) metodele biologice – cercetarile microbiologice, parazitologice etc.II.Met. a reactiei organismului la actiunea acestor factori:1)m. fiziologice, care se folosesc la manifestarile functionale ca raspuns la modificarile mediului2)m. clinice si de laborator pentru aprecierea dereglarilor ce se produc in organism sub actiunea factorilor nocivi3)m. epidemiologice la cercetarea fenomenelor morbide care au un caracter de masa cu scopul de a indica mijloacele de combatere si profilaxie4)m. statistice – se folosesc la studierea structurii si stadii dinamice a sanatatii5)m. experimentale – pentru stabilirea normelor sanitare si mai ales a concentratiilor maximal admisibile a substantelor. Normarea igienicatrebuie sa asigure un nivel al factorilor nocivi in limitele inofensive pentru organism, iar concentratia maximal admisibila (CMA) de poluantireprezinta acea concentratie determinata prin metode moderne si care nu exercita efecte directe sau indirecte asupra sanatatii, nu produce senzatiisubiective si nu afecteaza capacitatea de munca a omului.
2. Factorii studiati de igiena, grupurile lor. FActorii de risc pentru sanatate.
Influienta factorilor de mediu asupra organismului poate fi diversa si depinde de gradul de nocivitate si de durata actiunii acestora.Factorii de mediu:
1.externi
 – 
 
factorii ce actioneaza asupra organismului din exterior a)fizici b)chimici – elemente si substante chimice naturale sau sintetizate de omc)biologici – bacteriile, virusiid)sociali – rezultatul actiunii omului asupra mediului sau al interrealatiilor dintre oameni
2.interni
 – factorii genetici,consitutionali care determina afectiunile genetice. Indiferent de originea si felul lor se impart in:a)sanogeni – acei care au actiune benefica asupra organismului, contribuind la mentinerea si fortificarea sanatatii. Cunoasterea lor are oimportanta deosebita in mentinerea si ameliorarea sanatatii. b)patogeni – acei care au actiune nefavorabila asupra organismului si duc la alterarea starii sanatatii. Cunoasterea lor ofera posibilitatea de a-iinlatura si a limita actiunea lor asupra organismului. Profesorul roman Manescu considera f. patogeni f. de risc sau capabili de a produceimbolnavirea.Dupa gradul de influenta asupra organismului f. de risc au fost clasificati in:1)modul de viata nesanatos – supraalimentatia, fumatul, folosirea drogurilor, alcoolizarea, abuzul de medicamente, modul de viata sedentar 2)f. biologici – ereditari si predispunerea personala3)mediul ambiant nefavorabil, conditiile climaterice nefavorabile, poluarea intensa a aerului, schimbari ale conditiilor climaterice, expunereaexcesiva la razele solare etc.4)f. de risc legati de asistenta medicala – incompetenta profesionala, asistenta medicala tirzieCunoasterea si determinarea factorilor de risc constituie, poate cea mai valoroaasa contributie pentru mentinerea si promovarea sanatatii.
3. Necesitatea cunoasterii igienei de catre medicii curativi, domeniile de aplicare a acestor cunostinte
Igiena este stiinta medicala care are ca obiect de studiu sanatatea si factorii ce o conditioneaza. Scopul final al igienei este pastrarea si promovarea sanatatii.Inca din antichitate, omul a realizat o serie de masuri igienice elementare pentru a-si mentine sanatatea. Cunostintele despre igiena sunt foarteimportante pentru toti oamenii si obligatorii pentru medici. Cu ajutorul lor, putem sa planificam si sa efectuam corect toate masurile obligatorii lastudierea specificului bolilor contagioase si necontagioase intr-o regiune concreta.Cunoasterea igienei contribuie la daignosticarea corecte a bolilor. Cunoscind particularitatile conditiilor de munca, influenta lor aupra sanatatii,medicul poate face deductii despre etiologia bolii, el poate lua masurile eficace de tratament si de profilaxie a bolii.Cunoasterea igienei ii va permite medicului sa poata selecta pentru fiecare bbolnav i parte regimul potrivit de alimentatie, tratament, sa-irecomande exercitiile fizice si masurile corespunzatoare cu efect de calire a organismului.Medicul va putea sa-i recomande pacientului profesia si modul de viata potrivit pentru mentinarea sanatatii.Cunostintele igienice sunt necesare medicilor pentru activitatea de iluminare sanitara in masa.Masurile de asanare, normativele, legile sanitare elaborate in domeniul igienei au ca scop:1)prevenirea imbolnavirilor si depistarea lor in stadii incipiente, reducerea morbiditatii, mortalitatii, marirea longevitatii si a duratei vietii biologic active2)mentinerea si fortificarea sanatatii
 
1
 
3)sporirea capacitatii de munca si aportului social in colectiveSarcinile concrete sunt:
supravegherea respectarii normelor de igiena si antiepidemice privind conditiile de trai, de munca, de aprovizionare cu apa potabila, dealimentatie si altor factori de mediu care influenteaza sanatatea populatiei si recomandarea masurilor necesare
aplicarea masurilor antiepidemice cu caracter preventiv privind asanarea factorilor de mediu
aplicarea masurilor de combatere in focarele de boli infectioase
desfasurarea activitatii medicale preventive in timpul si la locul de munca in intreprinderile industriale si institutiile de invatamint, precum siin unitatile care asigura cazarea si alimentatia pentru aceste colectivitati
urmarirea adaptarii elevilor si studentilor la procesul de invatamint si a muncitorilor in procesul de munca
desfasurarea activitatii de educatie sanitara si de protectie a muncii, antrenarea activului sanitar obstesc si a intregii populatii la realizareamasurilor profilactice
4. Alimentatia rationala. Principiile. Factorii care se vor lua in consideratie la recomandarea alimentatiei rationale.
Alimentatia rationala consta in asigurarea optima a necesitatilor energetice si de substante nutritve in diferite stari fizologice a organismului siconditii de mediu, atit cantitatv, cit si calitativ.Principiile alimentatie rationale:
alimentatia trebuie sa fie suficienta cantitativ, adica sa asigure cantitatea necesara de energie prin respectarea conditiilor sanitare in timpultransportarii, pastrarii si preparari culinare a produselor alimentare
 prevenirea nocivizarii alimentelor si evitarea consumului alimentar insalubru
 produsul trebuie sa aiba o calitate adecvata, adica sa contina toate sustantele nutritive (proteine, lipide, glucide, vitamine, saruri minerale) incantitati bine echilibrate si sa se respecte o proportie justa a alimentelor si a substantelor nutritive
sa se respecte regimul alimentar care consta in aceea, ca alimentatia sa fie la anumite intervaluri de timp si strict respectata
asigurarea unei bune stari de nutritie – sa se asigure folosirea folosirea maxima a sustantelor nutritive prin prepararea culinara a alimentelor 
asigurarea varietatii bucatelor 
deplina digestie a alimentelor 
 propritetatile organoleptice ale produselor alimentare sa corespunda deprinderilor consumatorului
sa se respecte moderatia, adica sa nu contina un exces de zahar, sare, grasime Necesarul energetic al organismului
 pentru sinteza de substante, pentru cresterea si dezvoltarea organismului
 pentru activitatea respiratorie a muschilor respiratorii si a inimii
 pentru contractiile voluntare si involuntare ale musculaturii striate si netede
 pentru activitatea de secretie de excretie
 pentru mentinerea temperaturii constante a corpului
 pentru repararea uzurilor Traditional consumul de energie se masoara in kcal. O kcal reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru cresterea temperaturi a unui litru deapa cu un grad Celsius si este primit de la 15 la 16 grade.In anii 1940 a fost primita o alta unitate de masura – Joule. Un kJ este cantitatea de energie cheltuita pentru deplasarea unei mase de un kg pe odistanta de un metru cu o forta de un Newton.Pentru a determina echilibrul energic este necesar de a cunoaste anumiti factori:1.valoarea calorica a alimentelor ingerateLa oxidarea:1 gr proteine = 4,1 kcal1 gr lipide = 9 kcal1 gr glucide = 4,1 kcalExemple (100 gr):ulei vegetal – 929 kcal piinea – 239 kcalvarza – 30 kcalcastrevetii – 16 kcal2.consumul de energieCantitatea de energie utilizata de organism in repaus este numita metabolismul bazal.Activitatea dinamica specifica – folosirea alimentelor pentru energie. Daca ne vom alimenta doar cu:Proteine – MB va creste cu 20-40%Glucide – MB va creste cu 7-8%Lipide - MB va creste cu 2-5%Hrana mixta – MB creste cu 10% - norma Norma – 1780 kcal – la alimentatie.Factorii care actioneaza asupra MB:3.virsta (in tinerete MB este mai ridicat)4.inaltimea (persoanele inalte au MB mai inalt)5.cresterea6.grasimea scade MB iar tesutul slab face sa fie mai ridicat7.febra creste MB8.stresul creste MB9.temperatura mediului (caldura si frigul cresc MB)10.malnutritia scade MB11.sexul (la femei cu 8-10% mai scazut decit la barbati cu aceeasi greutate corporala)
5. Tipurile de cheltuieli de energie ale organismului. metodele de determinare. Normativele fiziologice de consum de energie pentrudiferite grupuri de populatie
Viata intotdeauna cere un consumde energie, pentru satisfacerea mai multor necesitati :
sinteza de substante, pentru cresterea si dezvoltarea organismului
activitatea permanenta a muschilor respiratorii si a inimii
contractiile voluntare si involuntare ale musculaturii striate si netede
activitatea de secretie de excretie
 
2
 
mentinerea temperaturii constante a corpului
repararea uzurilor Traditional consumul de energie se masoara in kcal. O kcal reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru cresterea temperaturi a unui litru deapa cu un grad Celsius si este primit de la 15 la 16 grade. In anii 1940 a fost primita o alta unitate de masura – Joule. Un kJ este cantitatea deenergie cheltuita pentru deplasarea unei mase de un kg pe o distanta de un metru cu o forta de un Newton. 1 kcal = 4184 kJ 1 kJ = 0,239 kcalPentru a determina echilibrul energic este necesar de a cunoaste anumiti factori:2.valoarea calorica a alimentelor ingeratemetoda de calcul La oxidarea:1 gr proteine = 4,1 kcal 1 gr lipide = 9 kcal 1 gr glucide = 4,1 kcal3.consumul de energieCantitatea de energie utilizata de organism in repaus este numita metabolismul bazal. Pentru o persoana apta de munca (25-45 ani) este o 1kcal/1 kg/1 ora, deci 1700 kcal. MB la copii este ceva mai accentuat – la virsta de 3 ani este de 2-2,5 kcal/kg/ora. Adolescentii au MB 1,5-1,7/kcal/ora. Cu virsta MB scade, spre 60 ani scade cu 15-20%, la 80 ani – cu 30%.Metodele de determinare a MB:5)calorimetria directa – avem nevoie de o camera speciala cu pereti dubli. Printre pereti vircula apa. Energia degajata sub forma de caldura sedetermina prin aprecierea volumului de apa care circula in sistem si a gradului de incalzire a ei in procesul experimentului.6)calorimetria indirecta – analiza chimica completa a gazelor. Avem nevoie de un sac Douglas si un rezervor Holdane. Se determinacoeficientul caloric.Cunoastem consumul de energie nedirijat (MB+actiunea dinamica specifica) si dirijat (bazat pe activitatea musculara, lucrul fizic si depinde deactivitatea profesionala, de intensitatea muncii, de virsta, de inaltime, de greutatea corporala, de starea fiziologica a organismului, de actiuneafactorilor externi).Metodele de determinare a consumului de energie de organism:I.metoda de calcul – trebuie sa determinam MB, la aceasta valoare se adauga 10% a actiunii specifice a alimentelor si consumul de energie laactivitatea profesionala (cronometrajul activitatii persoanei).II.calorimetri directaIII.calorimetria indirectIn dependenta de gradul de intensitate a muncii si cantitatea necesara de substante nutritive, populatia adulta este repartizata in 5 grupuri:1.persoanele a caror activitate este indeosebi intelectuala (educatori, profesori, colaboratori stiintifici, lucratori medicali cu exceptia deinfermiere, asistenti medicali si chirurgi)La barbati 2550-2800kcal, Femei 2200-2400kcal (variaza in dependenta de virsta). Coeficientul activitatii fizice este de 1,4. CAF - raportuldintre cheltuielile generale de energie si cheltuielile de energie pentru MB.2.persoanele a caror munca necesita eforturi fizice usoare (zootehnicienii, veterinarii, asistentele medicale si infermieri, lucratori din sfera dedeservire) B 2750-300kcal, F 2350-2700kal, CAF = 1,63.Persoanele a caror munca necesita eforturi fizice medii (lucratorii de la intreprinderile de prelucrare a metalelor, lemnului, industriaalimentara, lucratorii transportului feroviar, chirurgii) B 2950-3200kcal, F 2500-2700kal, CAF = 1,9.4.Persoanele care indeplinesc munci fizice grele (muncitorii de la constructie, industria petrolului si a gazelor, agricultura) B 3450-3700, F2900-3150, CAF = 2,2.5.Persoanele care indeplinesc munci fizice foarte grele (minerii, otelarii, hamalii, taietorii de lemne)B 3800-4000, F 3300-3500, CAF = 2,5.
6.Importanta biologica a proteinelor. Alimente surse de P (dupa valoarea biologica). Necesarul in proteine, echilibrul proteic.
Proteinele sunt substante nutritive cu o strucura complexa, care se prezinta ca macromolecule, formate din lantul de AA legati intre ei prin leg peptidice. Proteinele au in componenta lor atomi de C, H, O, N, S, cantitati mici de Fe, Cu, Zn. P ce se contin in diferite alimente, nimerind intubul digestiv se descompun in AA, care se resorb in intestine, apoi nimernd in tesuturi, acesti AA se transforma in P noi, specifice organismului.Clasificarea P:1.P simple (haloproteine) – intra in compozitia hemoglobinei si mioglobinei,2.P conjugate (heteroproteine) – contin in plus, fata de cele simple, o componenta neproteicaDin punct de vedere al valorii biologice P se clasifica:
P de clasa I (complete), cu valoarea biologica superioara, care au caracteristic in componenta lor toti AA esentiali si care se gasesc in proportii optime pentru organism: P de origine animaliera: oua, carne, lapte si brinzeturi
P de clasa II (partial complete), contin in molecula lor toti AA esentiali, dar nu se afla in proportii optime pentru organism – se gasesc inalimentele de origine vegetala: legume, fructe, leguminoasele uscate, cerealele.
P de clasa III (incomplete) – val bio inferioara, nu contin toti AA si nu se afla in raport optim.Rolul sau functiile P pentru organism
P constituie comp de baza al protoplasmei celulare si al structurii intercelulare
efectueaza un rol plastic
 participa la formarea unor enzime, care intervin in desfasurarea tututor proceselor vitale ale organismului
influenteaza activitatea glandelor endocrine
influenteaza rezistenta organismului fata de infectii
au functii structurale specifice tesuturilor 
indeplinesc functia de transport a hemoglobinei si plasmei sangvine
 participa la mentinerea echilibrului osmotic
au functie genetica
functie de detoxicare a toxicelor industriale si medicamentelor, care se realizeaza prin mai multe cai
 prin mentinerea troficitatii normale a tesuturilor si organelor pe care actioneaza substantele nocive, marindu-le rezistenta
 prn asigurarea ecipamentului enzimatic, necesar metabolizari noxelor, transformindu-le in substante lipsite de nocivitate
indeplinesc rol energetic secundar – la arderea unui gram de proteine se elibereaza 4,1 kcal. Necesitatea de P: se recomanda ca proteinele sa constituie 11-13% din valoarea energetica diurna. Necesitatea de P variaza la diferite grupe profesionale intre 80-120g pe zi. Pentru mentinerea ehilibrului azotic este necesar de 40-60 g, ce se socoate ca normativ fiziologic.Carenta de proteine conditioneaza dereglarea sistemelor fermentative, scaderea MB si termogenezei, reducerea cantitatii de P (albumine) in serulsanguin. Una din cele mai preoce manifestariale insuficientei proteice este reducerea rezistentei, functiilor protectoare a orgnismului.Concomitent apar dereglari ale functiei sistemului endocrin.Surplusul de proteine se include in Mb, ceea ce se reflecta direct asupra ficatului, unde se obtin produsele finale ale descompunerii proteinelor siasupra functiei rinichilor, prin care se elimina aceste produse. Excesul de proteine provoaca o reactie nefavorabila a sist cardiovasc si a celuinervos.
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->