Referat

Elev: Podaru Nicolae Clasa a XIII a A R.P

Catedrala Sainte Cecile Catedrala Sainte Cecile - Sixtina Albigenzia Unul dintre cele mai vizitate monumente istorice din Franta, care domina raul Tarn, este Catedrala Sainte Cecile. Situat in orasul Albi, acest lacas de cult are o istorie al carei inceput ne aminteste de erezia catarilor. Aceasta erezie, aparuta in secolul X in Bulgaria sub numele de bogomilism si s-a raspandit din Asia Mica pana in Flandra, este cunoscuta in Occident drept erezia albigenzilor sau a catarilor, adica a celor "puri". Datorita anticlericalismului pronuntat si erorilor dogmatice, incepand cu anul 1209, acestia sunt persecutati de catre Biserica RomanoCatolica. Luptele dintre catolici si ereticii catari vor dura aproximativ un secol. Pentru a-si demonstra superioritatea in fata acestora puterea ecleziala locala a decis construirea unei catedrale-fortarete. In anul 1277 a fost luata decizia de a se construi biserica Sainte-Cecile, locul ales fiind un bloc de roca care domina de la o inaltime de 30 de metri, valea raului Tarn. Constructia acesteia incepe in anu 1282, sub episcopul inchizitor Bernard de Castanet, fiind necesare doua secole pentru finalizarea lucarilo (1480). Catedrala este considerata drept cel mai mare edificiu din caramida din intreaga lume. Din punct de vedere arhitectural aceasta impresionanta constructie este o capodopera a goticului meridional oferind un surprinzator contrast intre rigoarea constructiei si bogatia decoratiilor interioare. Frescei pe 28 m latime si, in acelasi timp, cel mai vechi din Franta. Arcadele sunt concepute ca un cer imens si albastru, pe care se afla rinoceri, arabescuri, candelabre sau scene pastorale. Incepand cu tema Adam si Eva pana la Buna-Vestire, sunt reprezentate toate personajele importante din Vechiul si Noul Testament intr-o ordine care culmineaza cu Hristos. Realizata prin tehnica tempera, fresca "Judeca finala" (1474-1484) acoperea initial peste 200 de metri patrati, iar datorita marimii ei, calitatii lucrarii si subiectului abordat a fost considerata, pe drept cuvant, un fel de "Sixtina albigenzina". Se disting trei registre repartizate dupa o scara spatiala: cerul, pamantul si iadul. In rai figureaza ingerii, apostolii si cei alesi, aranjati intr-o ordine ce o reproduce pe aceea a cetatii terestre. Pamantul detine un loc redus spre deosebire de iad, care ocupa registrul inferior al lucrarii si in care gesticulatia frenetica tradeaza chinurile pacatosilor. Teama de moarte si chinul spiritual prezente in aceasta pictura provin dintr-o civilizatie urbana, in care omul descoperea "moartea de sine". Din nefericire, acest ansamblu pictural a fost mutilat catre sfarsitul secolului XVII. Catedrala este cunoscuta si datorita picturii renascentiste de pe arcade (1509-1513), contemporana cu cele din Capela Sixtina, fiind cunoscuta din acest motiv drept cea mai mare biserica pictata din Europa. Exteriorul catedralei Sainte-Cecile are o lungime de 113 m si 35 m latime, edificiul fiind imbogatit in 1392 cu o poarta numita "Dominique de Florence". Au mai fost adaugate in timp: un clopot "donjon", inalt de 78 de metri, terminat in 1492, si un baladachin, situat la poarta de intrare, construit de catre episcopul Ludovic al II-lea de Amboise intre 1520 si 1535. Inchisa din toate partile, contrar surorilor ei din nordul Frantei, catedrala din Albi nu poseda o fatada de vest, ci doar o singura intrare laterala in forma de baldachin, acesta fiind totodata si unicul element exterior din piatra sculptata in magica acumulare de caramizi.

In perioada Revolutiei Franceze din 1789, catedrala devine "Templul Ratiunii", suferind o serie de distrugeri, ajungand intr-un stadiu deplorabil in anul 1848. Din 1849 pana in 1879, arhitectul parizian Cesar Daly va restaura acest monument religios, ce constituie astazi una din atractiile principale ale orasului si totodata o mandrie locala.

Catedrala Chartres
Catedrala Chartres Catedrala Chartres este situata in orasul cu acelasi nume, la o distanta de aproximativ 80 de kilometri de Paris, fiind considerata una dintre cele mai reusite modele de arhitectura gotica din Franta. Catedrala este scaunul episcopal al diocezei Chartres, parte a provinciei catolice ecleziale din Tours. Constructia unei noi cladiri pe fundatiile romanice a inceput in anul 1145, in spiritul unei explozii de entuziasm, numita "cultul carutelor". In timpul exploziei religioase, un grup de mai bine de o mie de penitenti au tras dupa ei carute intregi pline cu provizii incluzand si pietre, lemn, grane, etc pana la locul de ridicare al catedralei. In anul 1194, un incendiu a a distrus aproape in intregime catedrala, lasand in picioare doar frontonul de vest al acesteia. Prin urmare, partea vestica a catedralei este singura ce prezinta inca stilul gotic timpuriu. Corpul catedralei a fost reconstruit intre anii 1194 si 1220, un timp relativ scurt tinand cont de duratele ce erau necesare ridicarii unor catedrale in timpurile medievale. Catedrale este ridicate pe o suprafata de 10.875 de metri patrati. Chartres este o catedrala ce inspira superlativul, ceea ce justifica faptul ca doar foarte putini istorici nu i-au dedicat studii ample si descrieri pe masura. Aceste omagii sunt pe deplin meritate, caci catedrala din Chartres este cu adevarat una dintre cele mai marete si frumoase catedrale gotice din Franta. Potrivit unor legende, din anul 876 catedrala detine o tunica ce se crede a fi apartinut Fecioarei Maria. Relicva se crede ca a fost oferita catedralei de catre Charlemagne, care la randul sau o are din timpul unei cruciade in Ierusalim. Insa, in adevar, relicva este un dar facut de catre Charles cel Bald si s-a dovedit ca provine din Siria, neapartinand secolului intai. Timp de sute de ani, credinciosii au venit in pelerinaj la aceasta relicva, la care unii mai vin si azi. Biserica era un centru de pelerinaj renumit in secolul al XII-lea. Catedrala a fost cel mai important loc din orasul Chartres. Aceasta era centrul economic al orasului, cat si cel mai cunoscut reper. In evul mediu, catedrala a functionat o perioada ca piata, in fiecare portal al bisericii vanzandu-se un anumit gen de produse: textile, uleiuri, vegetale si carne. De multe ori, clerul a incercat sa scoata aceasta practica din biserica, insa nu a reusit. Vanzatorii de vin nu aveau voie sa vanda vin in cripta insa aveau voie sa il vanda in nava, fiind astfel scutiti de taxele ce le erau cerute in afara bisericii. Chiar si inainte de ridicarea catedralei gotice, Chartres era un loc de pelerinaj. In perioada Focului Sfantului Antonie, care a afectat multi oameni, cripta bisericii a fost folosita pe post de spital. Catedrala existenta din Chartres este o alta capodopera a stilului gotic francez. Catedrala arsa in anul 1020 a fost inlocuita cu o basilica in stil romanic ce includea o cripta masiva. Proiectul a fost realizat sub conducerea episcopului Fulbert, iar mai tarziu sub conducerea lui Geoffroy de Leves. In orice caz, supravietuind incendiului din anul 1134, care a distrus o mare parte din oras, focul a lovit din nou in iunie 1194, cand catedrala a fost atinsa de un fulger ce a aprins-o in intregime. Ce a ramas din aceasta este doar fatada vestica si cripta.

Oamenii au fost ingroziti gandindu-se ca relicva lor a ars, insa trei zile mai tarziu aceasta a fost gasita neatinsa de foc in trezoreria catedralei, impreuna cu preotii care au luat-o cu ei si care s-au inchis acolo, de teama focului. Reconstruirea catedralei, cu ajutorul multor donatii din intreaga Franta, a inceput aproape imediat, folosindu-se planurile lasate de primul arhitect, ramas inca necunoscut. Planurile au fost pastrate pentru a se pastra inca aerul armonios al catedralei. Materialele necesare au fost carate imediat de localnici din carierele aflate la o distanta de opt kilometri. Lucrarile au inceput in nava, iar pana in anul 1220 structura de baza a acesteia era gata, alaturi de veche cripta si portalul regal din secolul al XII-lea, care a scapat incendiului, si care au fost incorporate in noua structura. La data de 24 octombrie 1260, catedralaa fost in sfarsit inchinata, in prezenta regelui Louis al IX-lea. In orice caz, catedrala nu a fost niciodata terminata, cu tot setul de spire din proiectul initial. Planul catedralei este cruciform, avand o nava lunga de 28 de metri si scurte transepte in aripile de sud si nord. Capatul estic este semicircular, prezentand o serie de cinci capele. Nava spatioasa are o inaltime de 36 de metri, oferind o privire neintrerupta din capatul verstic pana in absida estica, acoperita de magnificul dom. Vitraliile extraordinare ale catedralei dateaza din secolul al XIII-lea, scapand cu bucurie din razboaiele religioase ale secolului al XVI-lea. Se spune ca acestea constituie cea mai mare colectie de vitralii medievale, in pofida modernizarii din anul 1753, cand un cler gresit intentionat a inlocuit o parte din acestea. Dintre cele 186 de vitralii originale, au supravietuir doar 152. Acestea sunt renumite pentru culoarea lor albastra. Catedrala prezinta si trei mari rozarii: unul este pozitionat in portalul de vest infatisant Judecata de Apoi, altul se afla in transeptul de nord si infatiseaza incoronarea Fecioarei Maria, iar ultimul se afla in transeptul de sud, infatisand Inaltarea lui Hristos. Portalurile si usile sunt bogat incarcate cu statui dotate cu sabai, carti, cruci si alte instrumente de comert, a caror expresivitate este la fel de vie ca acum 700 de ani, cand au fost sculptate. Catedrala din Chartres nu a fost distrusa sau afectata in timpul Revolutiei Franceze, iar numeroasele restaurari nu i-au afectat frumusetea initiala. A ramas mereu aceeasi: o victorie a artei gotice. Catedrala a fost adaugata in lista monumentelor mondiale de catre UNESCO in anul 1979.