Romanul realist,obiectiv,de tip balzacian-Enigma Otiliei Specie a genului epic in proza de intindere mare,cu o actiune complicate,desfasurata pe mai multe

planuri,cu personaje numeroase: principale,secundare,episodice,caracterizate prin modalitati de caracterizare; modurile de expunere folosite sunt naratiunea ,descrierea,dialogul,monologul. Aceasta opera literara este un roman deoarece are o actiune de mare amploare,desfasurata pe mai multe planuri cu un conflict complex,la care participa multe personaje.Este un roman realist prin tema,structura,realizarea personajelor,si va depasi caracteristicile realismului clasic incadrandu-se in modelul balzacian si al modernitatii. Romanul ,,Enigma Otiliei a aparut in 1938 fiind un roman realist,obiectiv,cu elemente moderniste,de tip balzacian.Proza realist obiectiva se realizeaza prin naratiunea la pers.a 3-a,presupune un narator obiectiv,detasat, omniscient,omniprezent.Naratorul nu este absent,chiar daca va preda rolul sau unui alt narator ,,martor si actor, personajul Felix Sima. Datorita temei,romanul este balzacian si citadin raspunzand astfel ideilor lansate in epoca de E.Lovinescu.Este prezentata burghezia bucuresteana la inceput de secol 20,coordonata de puterea malefica al zeului ban.Apare motivul mostenirii si al paternitatii,tehnica detaliului care dau romanului caracteristici balzaciene. Titlul initial ,,Parintii Otiliei reflecta ideea balzaciana a paternitatii pentru ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia.Autorul va schimba apoi titlul din motive editoriale.Romanul este alcatuit din 20 de capitole construite pe mai multe planuri narative,dintre care se evidentiaza planul mostenirii lui mos Costache Giurgiuveanu si planul destinului tanarului Felix.Incipitul romanului este realist deoarece fixeaza veridic cadrul temporal (,,Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909) si spatial fiind descrisa strada Antim si casa lui mos Costache.Finalul va fi simetric cu inceputul,vor aparea aceleasi elemente dar cu 10 ani mai tarziu. Actiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix la Bucuresti in casa unchiului si tutorelui sau legal pentru a urma Facultatea de Medicina. Costache Giurgiuveanu este un rentier avar,care o creste in casa lui pe Otilia Marculescu,fiica sa vitrega cu intentia de a o infia.Sora batranului,Aglae, o considera un pericol pentru mostenirea fratelui ei. Patrunderea in casa batranului Costache sau in casa lui Leonida Pascalopol si chiar in casa Georgetei are rolul de a evidentia mediile in care traiau oamenii vremii.Peste tot este prezent Stanica Ratiu,cu debitul sau verbal exagerat si cu indrazneala-i calculata iesita din comun.Inca din prima seara,eroul are in fata ochilor persoanele care ii vor zbuciuma putinul timp pana la majorat. Il cunoaste pe rafinatul Leonida Pascalopol,prietenul lui Costache Giurgiuveanu si protectorul Otiliei apoi ,,Clanul Tulea,familia Aglaei,sora batranului care avea un sot senil si 3 copii :Olimpia casatorita cu Stanica,Aurica o fata batrana obsedata de matrimoniu si Titi intr-un fel retardat mintal. In casa lui mos Costache se infiripa idila dintre Felis si Otilia. Casa lui Giurgiuveanu are o viata ciudata pentru ca totul se coordoneaza zgarceniei batranului :interiorul slab luminat,peretii scorojiti,scarile care scartaie.Totul necesita reparatii iar acestea nu se fac din avaritie.Casa este intr-o puternica antiteza cu camera Otiliei,plina de lucruri scumpe si de bun gust,toate furnizate de generosul Pascalopol.

Felix devine martor al celei mai spectaculoase scene :jocul de carti care aduna in jurul mesei cele mai bizare caractere.Jocul de carti este si un prilej pentru etalarea gandurilor.Felix observa avaritia batranului unchi, cochetaria Otiliei,rautatea Aglaei,astfel in timp devine un interiorizat. Spre a se salva va tine un jurnal in care isi va nota mai ales starile afective pentru Otilia.Fata de Pascalopol are sentimente contradictorii,il respecta,se revolta impotriva lui sau il uraste,simtindu-l rival la mana Otiliei. Otilia este asemenea unui copil zburdalnic,plin de candoare si sensibilitate.Are o personalitate care scapa intelegerii celor din jurul ei,este un amestec de copilarie si maturitate.Cand aceasta va pleca pentru cateva luni la Paris,Felix trece printr-o criza pe care o va traversa vizitand-o pe Georgeta, curtezana unui batran general.Revenirea acasa a Otiliei se face firesc iar declaratiile lor de dragoste vor fi mai puternice ca la inceput. Idila celor doi tineri este un fenomen opus vietii ,,clanului Tulea,secondat de Stanica Ratiu,devenit dintr-o data interesat de banii lui mos Costache.Toti sunt interesati daca batranul a facut vreun testament Otiliei.Dar intr-un fel isi potolesc interesul in momentul in care batranul vrea sa ridice o casa ,,fe-fetitei lui.Constructia va fi nefasta pentru batran deoarece va suferi un prim accident vascular.,,Familia interesata pune stapanire pe locuinta si-l pazeste pe batran,asteptand sa moara.Dar mos Costache isi revine surprinzator,casa lui fiind in acel moment inspectata de Stanica.Acesta in final va fura banii batranului,din care cauza avarul moare.Familia il ingroapa cu o oarecare fala spre a nu fi de rasul lumii. Intr-o situatie dilematica ramane Otilia care refuza casatoria cu Felix pe motiv ca ea ar constitui o piedica in calea realizarii sale profesionale. Dupa ,,testul acordat lui Felix,alege mariajul cu Pascalopol.Dupa mai multi ani Felix se reintalneste cu Pascalopol,mult imbatranit,care ii spune ca Otilia e in Spania.Felix ajunge cum visase,un doctor cu renume,profesor universitar si realizeza o casatorie fericita.Revazand-o intr-o fotografie oferita de Pascalopol,lui Felix ii e cu neputinta sa recunoasca in femeia aceea cu trasaturi fine pe Otilia cea plina de ciudatenii si copilaroasa din anii tineretii. Un final spectacular il are Stanica,care devine important om politic,casatorit cu Georgeta.Romanul are o constructie simetrica,eroul observator Felix se reintorcea pe strada Antim si revede casa lui mos Costache amintindu-si de replica batranului,acum adevarata :,,aici nu sta nimeni. Originalitatea lui G.Calinescu consta in construirea personajelor, poetul alegand pe langa modelul clasic,tehnica balzaciana adica a descrierii mediului si fizionomiei pentru deducerea trasaturilor de caracter.Portretul balzacian porneste de la caracterele clasice(avarul,ipohondrul,gelosul) carora realismul le confera si o dimensiune sociala psihologica adaugand inca un tip uman parvenitul. O trasatura a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor :mos Costache nu este un avar dezumanizat.Cand se imbolnaveste va merge totusi la medic,ingrijindu-si sanatatea.El este o combinatie intre 2 caractere balzaciene :avarul(mos Goriot) si tatal(mos Grandet). Stanica Ratiu este si demagog si escroc si parvenit si hot.Pascalopol marturiseste ,,nu stiu ce e patern si ce e viril in dragostea mea pentru Otilia. Felix nu este ambitiosul lipsit de scrupule,ci un adolescent orfan,indragostit si hotarat sa-si faca o cariera. Un alt aspect al modernitatii este interesul pentru personaje deviate psihic dar motivate prin ereditate si prin mediu :alienarea si senilitatea este specifica lui Simion,Titi fiul retardat se indreapta spre dementa.Aurica fata batrana,invidioasa,este o

copie degradanta a mamei.Lumea lor se afla sub semnul bolii,al degradarii morale reflectata in plan fizic.Autorul va dispune personajele in planuri antitetice prin reflectare inversata.Orfanii Felix si Otilia ar corespunde in plan inversat lui Titi si Auricai. Personajele sunt caracterizate in mod direct,naratorul dand lamuriri despre gradele lor de rudenie,starea civila,dar predomina foarte mult caracterizarea indirecta prin acumularea detaliilor reprezentate in fapte,gesturi, replici,vestimentatie,relatii intre personaje. Cel mai deosebit personaj care se detaseaza este Otilia,portretul acesteia realizandu-se prin tehnici moderne :comportamentul si ,,motivul oglinzilor.Este un personaj enigmatic pentru toate celelalte personaje,oglinzile din camera acesteia alcatuiesc un portret complex dar si contradictoriu :pentru mos Costache este ,,fefetita cuminte,pentru Felix femeia capricioasa dar si exuberanta.Pentru Pascalopol ,,are un temperament de artista.Aglae o considera o dezmatata si o stricata,Stanica o vede ca pe o fata desteapta iar Aurica o simte rivala in cunostintele cu barbatii.Pana la final Otilia va ramane o enigma scapand astfel intelegerii celorlalte personaje. ,,Enigma Otiliei este un roman realist balzacian prin prezentarea societatii bucurestene la inceput de sec.20 dar si prin motivul paternitatii si al mostenirii,de asemenea este si un roman modern datorita ambiguitatii personajelor,interesului pentru personajele alienate si folosirea in caracterizare a motivului oglinzilor. Elemente realiste : ->Tema : O fresca din viata burgheziei bucurestene ,familia,societatea ; ->motivul mostenirii,al paternitatii; ->expozitiune:situarea exacta in timp si spatiu,descrierea mediului,dinspre exterior spre interior; ->caracterizarea personajelor:fizionomie,vestimentatie,cadru ambient;tendinta de generalizare catre o tipologie; ->notarea amanuntului semnificativ ; ->descrieri minutioase,tehnica detaliului ; ->lipsa de idealizare. Elementele romantice : se adauga celor balzaciene, prin cateva trasaturi evidente: folosirea antitezei in caracterizarea unor personaje, Felix cu Titi, Otilia cu Aurica, mos. Costache cu Pascalopol, se opun prin trasaturile esentiale: inteligenta, ambitie, frumusete, delicatete, farmec, generozitate, in antiteza cu debilitatea mintala, apatia, uratenia, acreala, rautatea, invidia, avaritia; descrierea naturii uraganului intr-un registru fantastic, descrierea casei vechi, paraginite, cu scari care scartaie, cu giurgiuvele scorojite amintind de casa lui Dionis din nuvela eminesciana; motivul "orfanului", evidentiat in roman prin Felix si Otilia, supusi - din aceasta cauza - rautatilor inveninate ale clanului Tulea; Elemente ale clasicismului reies mai ales din:

simetria romanului, care incepe cu o imagine dezolanta a casei lui Costache Giurgiuveanu si se termina cu aceeasi imagine lugubra: "Aici nu sta nimeni"; personajele sunt caractere construite pe o dominanta psihica: Costache Giurgiuveanu avaritia, Leonida Pascalopol - nobletea sufleteasca, Stanica Ratiu - arivismul si demagogia, Aglae - rautatea si invidia etc.;