ALOMORFE Alomorfele sunt varinatele libere si contextuale ale morfemelor.

Ancheta dialectala Primele anchete dialectale au fost initiater in Transilvania in 1838 si au fost anchete prin corepondenta. Metode folosite in geografia lingvistica: conversatia,povestirea,desenele,ilustratiile si chestionarele lingvistice.Chestionarul lingvistic e un punct central in ancheta dialectala deoarece raspunsurile trebuie sa furnizeze date relevante despre lexical folosit intr-o regiune,despre structura fonetica.Intrebarile din chestionar trebuiesc astfel formulate incat sa nu sugereze raspunsul asteptat de anchetator.Se prefer anchetatorii din regiuni deoarece se minimalizeaza riscul de refuz.Intrebarile trebuiesc adresate intr-o anumita ordine deoarece daca nu se respecta ordinea se obtin raspunsuri diferite si nu pot fi luate in calcul pt o viitoare analiza.De asemenea,se prefer raspunsul brut,neprelucrat pt k orice intervenire poate fi o contrafacere. Asimetria dintre planul expresiei sic el al continutului O lb poate fi descrisa in termeniia 2 planuri:al formei si al sensului. Planul expresiei poat fi descries in termenii a 2 niveluri:nivelul sunetelor si nevelul cuvintelor.Planul expresiei reprez. latura sonora a lb si poate fi abordat d.p.d.v al substantei. Planul continutului reprez gandirea.Aceasta nu exista in stare pura si capata o organizare speciala in cadrul sistemului semantic. In amebele planuri,unitatile sun talc din fascicule de trasaturi distinctive,identificabile printr-o serie de raporturi.In structura lb unitatile se combina pt a forma msg conform unor principia fundamentale: 1.conform principului stratificarii:o unuitate de rang superior e formata din unitati de rang imediat inferior.Sructura lb se prezinta astfel sub forma unor niveluri organizate ierarhic.Fiecare unitate superioara e diferita d.p.d.v functional de unitatile inferioare.Ierarhizarea acestor niveluri pune in evident nivelul unitatilor monoplane si nivelul unitatilor biplane. 2.conform principiului analizei fara rest in unitati omogene la orice nivel de segmentare trebuie sa rezulte unitati de acelasi tip 3.confrom principiului izomorfismului toate nivelurile au aceleasi trasaturi generale de organizare:unitatile sunt fascicule de trasaturi distinctive. Caracterul psihic al semnului lingvistic

Caracterul psihic al imaginilor noastre acustice apare clar cand observam propriul nostrum limbaj. Fara sa miscam buzele si limba, putem sa ne vb noua insine sau sa recitam in minte o poezie. Cuvintele limbii fiind pt noi imagini acustice, trebuie sa evitam sa vb despre fonemele din care sunt compuse. Acest termen implicand o ide de actiune vocala, nu se poate potrivi decat cuvantului vorbit, realizarii imaginii interioare in discurs. Vorbind despre sunetele si silabele unui cuvant, evitam aceatsa neintelegere cu conditia sa ne amintim ca este vorba despre imaginea acustica. Semnul lingvistic este o entitate psihica cu 2 fete. Aceasta definitie pune o problema importanta de terminologie. Numim semn combinarea dintre concept si imagine acustica: dar, in folosirea curenta, acest termen desemneaza, in general, numai imagine acustica, de exemplu un cuvant (arbor). Se uita ca arbor este numit semn tocmai pt ca poarta in el conceptual de arbore, incat idea partii senzoriale o implica pe aceea a totalului. Ambiguitatea ar disparea daca am desemna cele 3 notiuni prezente aici prin nume care se implica unele pe celelalte, aflandu-se totodata in opozitie. Caracterul social al limbii Limba este dependenta de societate,reflecta mutatiile care se regasesc la nivel social.Evolutia limbii va depinde si va fi strans legata de evolutia societatii. Limba este partea sociala a limbajului,exterioara individului care exista independent de acesta.Limba este un obiect ce poate fi studiat independent de vorbire. Teza exprimata de Saussure are drept consecinta faptul ca limba e vazuta ca o conventie adaptata de o comunitate umana.Fiind utilizata intro comunitate pt comunicare,lb devine institutie sociala. Competenta si performanta In orice stiinta domeniul de cercetare urmeawza anumite metode care determina corectitudinea demersului si valorile rezultatului.Aceasta ide are ca punct de plecare lucrarea lui Renee Descartes,conform careia orice problema supusa cunoasterii trebuie fragmentata in aspect partiale mai usor de explicat,trecandusa treptat de la aspecte simple spre aspecte complexe. Exista 2 metode de cercetare:metode specifice(metoda comparative istorica si geografia linvistica), metode moderne si metoda generativtransformationala(reprezinta un model al competentei vorbitorului) Competenta reprez capacitatea de a rosti si intelege un nr nelimitat de enunturi dintre care numai o parte au fost auzite si eventual memorate anterior. Un alt concept folosit de gramatica transformationala este performanta.Aceasta denumeste activitatea propiru zisa de rostire a enunturilor.D,p.d,v al gramaticii transformationale enunturile sunt:acceptabile si neacceptabile semantic,respective

corecte sau incorecte grammatical.Pt a se decide asupra corectitudinii si acceptabilitatii unei constructii,se recurge la intuitia vorbitorului. Conceptul despre semn lingvistic In general, semnul se refera la un elemnt perceptibil a carui functie este de a reprezenta un alt semn mai putin observabil. Definitia semnului lgv, realizata prin diferenntierea de celelalte semne a fost data de Saussure.: 1. Complexul sonor al cuvantului: cal, masa , gard sunt semen numai prin latura lor de expresie, intelesul cuvantului nu face parte din semn, deoarce se considera ca semnul trebuie sa fie exterior a ceea ce semnifica 2. 2Semnul cuprinde atat invelisul sonor, cat si conceptual 3. Semnul este redus la relatia dintre semnificat si semnificant, cele 2 laturi aflandu-se intr-o relatie semiotica. Pentru H Jelmslev semnul lgv are caracter cvadripartid deoarece fiecare dintre cele 2 laturi (expresie si continut) e constituita din substanta si expresie. In lingvistica romaneasca, Emanuel Vasiliu considera ca semnul are o singura latura (cea Sonora) si este numit fonie. Dubla articulatie a limbajului -se intemeiasa pe perspective potrivit careia lb este organizata sub forma unui system de semen dublu articulate. -aceasta trasat se refera la o forma de organizare specifica limbii=structurarea enunturilor pe 2 nivele distinct: prima articulare a lbj este aceea conforma careia enunturile sunt analizate ca un sir de unitati dotate cu o forma si un sens( semnificat si semnificant).EXEMPLU: Aceasta sala este foarte mare. Observam ca niciuna dintre unitatile enuntului nu reda individual continutul mesajului. Fiecare poate insa participa la formularea de noi enunturi regasindu-se in noi context. Prima art a lbj se realizeaza linear in unitati dotate cu sens (fraze, sintagme, cuvinte) alcatuite din unitati mai mici (morpheme). Cel de-al doile nivel de articulare se refera la faptul ca fiecare unitate de la primul nivel este la randul sau analizabila in unitati mai mici (fonemele-unuitati fara sens, dar contribuind la deosebirea unei unitati de alta). EXEMPLU: pala sic ala (p si c sunt foeneme), carte si parte, coala si poala. Cea de-a doua articulate se realiz prin foneme (manifestarea orala a lb) si grapheme (manif scrisa a lb).

Prima articulatie reprez obiectul de studio al gramaticii (morfologie si sintaxa), iar cea de-a doua art reprez obiectul de studio al foneticii si fonologiei. Organizarea lb pe 2 niveluri demonstreaza la limbajul articulate este o insusire specific umana cu un caracter uman si rational. Dubla art priveste astfel structura lb in care unitatile de nivel inferior se combina pt a forma unitat de nivel superior. Unitatile de nivel inf (fonemele) exista intr-un nr limitat si relative mic in fiecare lb, insa combinatia lor este practice nelimitata, Fonemul -este cea mai mica unitate Sonora a lb cu rolul de a diferentia cuv sau formele gramaticale alea aceluiasi cuv.Desi fonemele sunt unitati nesusceptibile de a fi dissociate in unitati mai mici ele sun alc. din elemente ce apartin nivelului imediat inferior:trasaturi distinctive.Fonemele sunt abstracte,generale si apartin lb. Sunetele care intra in raporturi de comutare(sunt in variatie libera) intr-un context fonetic formeaza fonemul concret.Acesta este det. De o anumita pozitie in contextual fonetic si se raporteaza la fonem,unitate abstracta.Ex:a)fonem abstract-apartine lb,b)capa/k a p a/ ;ceapa/capa/-foneme concrete care apartin contextului fonetic Daca excludem caracterul sunetului care tine de pozitia sa in cuvant si caracteristicile modificabile fara afectarea identitatii cuvantului obtinem trasaturi pertinente sau distinctive.Astfel,fonemul e un ansamblu de trasaturi pertinente.Ex:pot/bot(p=consoana oclusiva bilabiala surda si b=consoana oclusiva bilabiala sonora). Fonemele au 2 proprietati: 1.posibilitatea de combinare pe axa sintagmatica,combinare din care rezulta unitati lingvistice de rang superior(cuvinte) 2.opozitia pe care fonemele o stabilesc unele cu celelalte pe axa paradigmatica in sensul ca substituirea unui fonem cu altul determina schimbari in planul continutului(semnificat).Ex toc:/t/+/o/+/k/-se gasesc in relatie(axa sintagmatica);tocrelatie paradigmatica(opozitie) Functiile limbajului Comunicarea=procesul prin care emitatorul transmite un mesaj despre un referent receptorului, printr-un canal folosind un cod comun, intr-un anumit context. Fiecare din functii se poate manifesta mai mult sau mai putin pregnant intr-o comunicare. Paradigma=camp semantic(serie sinonimica, cuv care au legatura cu acesta)EX: student, curs, seminar

Functia poetica:se activeaza odata cu fct emotive(uneori); vizeaza disponibilitatile expressive ale tezaurului lb, limbajul metaphoric, peotic, prin care sunt provocate emotii estetice, fara a fi limitata la poezie, dar valorificand limbajul conotativ, transferul si polisemia; Fct poetica sau estetica permite construirea unor enunturi conforme cu exigentele artei literare, prin selectie si combinare. Functia metalingvistica: explicatia, parafraza si definitia; este in relatie directa cu codul continut in enunturi, cu limbajul despre limbaj Functia cconativa)persuasive/retorica): persoana a 2-a pronominala sau verbal, V pt substantive, imperative pt verb, intonatia exclamativa; are in vedere indreptarea mesajului spre destinatar (receptor) Functia expresiva(emotive): persoana I pronominala si verbal, intonatia exclamativa,, interjectii, sunete lungite; vizeaza evidentierea atitudinii emitatorului, a participarii sale affective la comunicarea mesajului Functia fatica: raspunsul la intrebari, controlareacanalului de comunicare prin expresii precum : Stii?. intelegi?, ma auzi?, oferirea de feed-back fie verbalizat: inteleg, aha, fie nonverbalizat: datul din cap; mentinerea relatiei dintre emitator si receptor concretizata in enunturi prin care se intretine interesul pt comunicare Functia referentiala: ne referim la o realitate extraverbala; vizeaza ciontextul(referentul) si se mai numeste fct denotative sau tranzitiva Imutabilitatea si mutabilitatea Conceptul de mutabilitate pp schimbarea raportului dintre semnificant si semnificat.Majoritatea mutatiilor semnelor lingvistice pot fi incadrate in asa numitele schimbari semantic. Ex:prost-avea in rom veche sensul de om simplu,in lb ro actual sensul sa modificat si reprez o pers lipsita de activitati intelectuale;paser in latina=vrabie si in ro totalitatea pasarilor zburatoare Imutabilitatea se refera la faptul ca semnul e conservat in timp.Saussure identifica urmatoarele cause care determina stabilitatea semnului lingvistic: a)arbitrarul semnului lingv b)complexitatea sistemului lingv face zadarnica orice incercare de infrumusetare a semnelor c)limba e confruntata permanent cu toata colectivitatea si nu poate fi usor reformata;se vb despre o anumita inertie la schimbare d)nr mare al semnelor lingv

Izoglosa Granitele dialectale:se admite ca fiecare fenomen dialectal are o zona proprie de raspandire.Pe harta aceeasi forma este unica cu alta.Linia imaginara care uneste toate punctele unde se constata prezenta acelorasi particularitati dialectale se numeste izoglosa.Cu ajutorul izogloselor poate fi surprins fenomenul cunoscut drept migratia cuvintelor.Exista 4 cai principale de migratie a cuvintelor: 1.iradiatia(cuvintele migreaza spre exterior) 2.infiltrarea(un cuvant dintr-un grai patrunde in altul=sinonimie) 3,revarsarea (cuvintele unui grai patrund in masa in altul) 4.suprapunea/tranzitia Limba ca limbaj de semne Saussure e autorul teoriei conform careia lb reprez un nomenclator de cuvinte carora lear corespunde fie un concept,fie un lucru.In teoria sa,Saussure nu uneste un cuvant cu un lucru,ci un concept cu o imagine acustica.Lantul sonor si amprenta lui psihica exprima o oratiune.Lantul sonor e denumit de S. semnificant,iar conceptual e definit semnificat.Unitatea dintre 2 laturi defines semnul lingvistic.Asadar,lb nu e un nomenclator,ci reprez un system organizat de semne lingvistice. Limba ca realitate psihica Lb. este partea sociala a limbajului,exterioara individului care exista individual de acesta;e un obiect ce poate fi studiat independent de vorbire;este o abstractiune,pe cand limbajul are un caracter palpabil; este un system de semen ce exprima idei. Limba ca realitate psihica-limba nu e o realitate care functioneaza in afara vorbitorilor.Nu se poate admite ca studiul limbii ar pp studiul unor personae alese drept reprzentative deoarece lb se regaseste in ansamblul faptelor de comunicare verbal. Limba,limbaj si vorbire Lingvistica este stiinta care se ocupa cu studiul limbii si al limbajului;se ocupa cu toate stiintele limbii. Limbajul=folosirea efectiva a lb unei comunitati lingvistice in situatii de comunicare. Lb este o abstractiune,pe cand limbajul are un caracter palpabil. Vorbirea se bazeaza pe limbaj9care este actul concret);vorbirea=modul individual de exprimare a actelor concrete de comunicare.

Limba este proprie unei comunitati lingvistice;se subliniaza astfel caracterul social al limbii(pe lange ce abstract).Lb este folosita si pt a reglementa si stabili relatii sociale. Societatea poate reprez un grup de oameni;poate avea un nr de reguli de convietuire ;poate reprez un nr de component,atitudini si valori commune unui grup.La randul ei,lb rerpez un grup se semne,un nr de reguli ce reglementeaza utilizarea semnelor;reprez un nr de conventii(utilizari particularizate ale unor elemente dintr-un system) MORFEME Morfemul este un segment,parte dintr-un cuvant sau chiar un civant intreg cu semnificatie lexical si/sau gramaticala;sunt unitati alcatuite din unitati alcatuite din unitati de rang inferior anume foneme 1.Morfemul estye un segment dotat cu semnificati gramaticala.In aceasta categorie sunt incluse desinentele afixele verbele auxiliare,prepozitile si conjunctiile Intr-o acceptiune mai larga mjorfemul este orice mijloc de expriomare a unei semnificati granaticale ceea ce explica distintia dintre morfem suprasegmental(accentual,intonatia,pauza) si morfem tactic(topica) Exp:vesela(adjectiv)-vesela(substantive) 2.Morfemul este unitate semantiuca de tip granatical: Exp: masa=mas(morfem independent/radacina)+a(morfem dependent);da nr de singular,genul feminine,nominative,acuzativ. 3.Morfemul este o secventa fonica,minimal dotata cu sens.Din punct de vedere al valroii pe care o au in comunicare,morfemele se clasifica in : a)morpheme lexical(radacina si afixele derivate:sefixe si prefixe) b)morpheme gramaticale(gen,nr.,caz) c)morpheme suprasegmentale si tactice(accent,intonatie,pauza si topica) Semele Exista 2 planuri ale lb care desi sunt alcatuite din substante total opuse au la baza aceleasi principia de organizare:planul expresiei(reprez latura sonora a lb si poate fi abordata d.p.d.v al substantei,acesta constituind obiectul de cercetare al foneticii)si planul continutului.In ambele planuri unitatile sunt alc. din fascicule de trasaturi distinctive. Semantem=sens(loc si foc) Planul continutului reprez gandirea care nu exista in stare pura si capata o organizare speciala in cadrul sistemului semantic.In planul continutului trasaturile

distinctive se numesc seme.Exista 2 categorii de trasaturi semantice:lexical si gramaticale. De ex.,o unitate semantic cum este banca poate fi analizata in trasaturile: din clasa,in parc,comerciala Ex:semantemul (ansamblul de trasaturi semantic)baiat e alc din mai multe trasaturi lexicale.Comutand trasatura [sex masc] cu [sex feminin]obtinem semantemul baiat si fata Semn lingvistic arbitrar In general, semnul se refera la un elemnt perceptibil a carui functie este de a reprezenta un alt semn mai putin observabil. Definitia semnului lgv, realizata prin diferenntierea de celelalte semne a fost data de Saussure.: 1. Complexul sonor al cuvantului: cal, masa , gard sunt semen numai prin latura lor de expresie, intelesul cuvantului nu face parte din semn, deoarce se considera ca semnul trebuie sa fie exterior a ceea ce semnifica 2. 2Semnul cuprinde atat invelisul sonor, cat si conceptual 3. Semnul este redus la relatia dintre semnificat si semnificant, cele 2 laturi aflandu-se intr-o relatie semiotica. Pentru H Jelmslev semnul lgv are caracter cvadripartid deoarece fiecare dintre cele 2 laturi (expresie si continut) e constituita din substanta si expresie. In lingvistica romaneasca, Emanuel Vasiliu considera ca semnul are o singura latura (cea Sonora) si este numit fonie. Arbitrarul semnului lgv se refera la faptul ca nu exista o conditionare reciproca necesara intre cele 2 laturi ale semnului lgv: semnificat si semnificant in sensul ca un anume semnificant nu are neaaparat un anume semnificat. Semnificantul nu exista ca fapt de limba, decat in masura in care este inzestrat cu inteles. Semnificatul exista ca fapt de lb, decat in masura in care e fixat in mintea vorbitorului cu ajutorul unui complex sonor. El e rezultatul unui process de abstractizare prin care sunt retinute numai aspectele esentiale ale unui obiect. Teoria arbitrarului e sustinuta de rpezenta in orice lb a sinonimelor si omonimelor!!!, precum si de faptul ca in fiecare lb acelasi obiect e denumit in alt fel. Teoria porneste de la caracterul social al lb si al comunicarii ca process. Altfel spus, orice mijloc de comunicare acceptat de societate se bazeaza pe conceptii. Faptul ca semnul lgv e arbitrar, nu inseamna ca depinde de libera alegere a vorbitorului.Asocierea dintre un semnificant si semnificat trebuie acceptat si impusa de comunitatea careia ii apartine si in interiorul caruia se adreseaza vorbitorul

EXEMPLU: carte=semnificat Semn lingvistic linear

c a r t e =semnificant

In general, semnul se refera la un elemnt perceptibil a carui functie este de a reprezenta un alt semn mai putin observabil. Definitia semnului lgv, realizata prin diferenntierea de celelalte semne a fost data de Saussure.: 1. Complexul sonor al cuvantului: cal, masa , gard sunt semen numai prin latura lor de expresie, intelesul cuvantului nu face parte din semn, deoarce se considera ca semnul trebuie sa fie exterior a ceea ce semnifica 2. 2Semnul cuprinde atat invelisul sonor, cat si conceptual 3. Semnul este redus la relatia dintre semnificat si semnificant, cele 2 laturi aflandu-se intr-o relatie semiotica. Pentru H Jelmslev semnul lgv are caracter cvadripartid deoarece fiecare dintre cele 2 laturi (expresie si continut) e constituita din substanta si expresie. In lingvistica romaneasca, Emanuel Vasiliu considera ca semnul are o singura latura (cea Sonora) si este numit fonie. Semnul lg este linear. ALtfel spus, sedesfasoara succesiv. Componenta care se desf in succesiune este semnificantul. Semnificatul nu are o structura linear, actualizarea sa fiind simultana. Un semn se desf intr-o singura directive si e perceput fie visual, fie auditiv. Asadar linearitatea semnului are in vedere linearitatea semnificantului. Acest caracter apare de indata ce le reprezentam in scris sic and inlocuim succesiunea in tp prin linia spatial a semnelor grafice. Sens lexical/gramatical In legatura cu categoriile gramaticale,intalnim conceptia aritotelica privind faptul ca numai partile majore de vorbire(subst,adj,vrbul,adverbul)au inteles in sens deplin;ele semnifica conceptele despre care se sustine ca alcatuiesc material discursurile.Celelalte parti de vb contribuie la intelesul total al propozitiilor prin impunerea unei anumite forme gramaticale enuntului. Partile de vorbire majore au inteles lexical specificat in dictionare,diferenta dintre subiectul si obiectul unei prop;opozitia de determinare;timp si nr;diferenta dintre prop exclamative si imperative sunt sensuri structurale.Sensul lingvistic total al unui enunt este dat de sensurile lexical ale cuvintelor luate in mod izolat si aceste sunsuri structurale.

Sensul structural(grammatical)exprima 3 tipuri de functii semantic: -sensul unitatii gramaticale(partile de vb minore si cat sintactice secundare) -sensul unei forme gramaticale(subiectul,obiectul) -sensul asociat cu notini(modalitati de enuntare_ Sincronie si diacronie Sincronia reprez cercetarea unei stari de fapt a unui fenomen intr-un anumit moment din evolutia domeniului respective Diacronia reprez cercetarea unui fen dintr-un system in evolutie de la o stare la alta. Sincronia si diacronia sunt fenomene independente, iar distinctia opearata de Saussure permite forumlarea unor legi lingvistice. EXEMPLU: -Campul semantic al activitatii de observare e alcatuit din verbe si locutiuni verbale de tipul: a observa, a baga de seama; Participiul romanesc al vorbirii se termina totdeauna in s sau in T-sincronic-Grupul qu a devenit in lb rom p(aqua-apa si quarto=patru); L intervocalic a devenit r diacroonice Orice lege speciala are 2 caracteristici fundamentale: este imperativa si este generala; ea se impune si se extinde la toate aczurile, bineinteles intre anumite limite de timp si de loc. Legea sincronica este generala, dar nu este imperativa. Fara indoiala ca ea se impune indivizilor prin constrangerea folfosirii collective. Diacronia pp dimpotriva un factor dynamic prin care se produce un effect, un lucru executat. Dar acest caracter imperative nu este sufficient pt a aplica faptelor evolutive notiunea de lege, evenimentle diacronice au intotdeauna un caracter accidental si particular. EXEMPLU: Poutre=iapa a capatat sensul de bucata de lemn, grinda datorita unor cause particulare; nu este decat un accident pe care il inregistreaza istoria unei lb Tot ceea ce este diachronic in limba este decat prin vorbire. TEORIA ARIILOR LINGVISTICE Granitele dialectale:se admite ca fiecare fenomen dialectal are o zona proprie de raspandire.Pe harta aceeasi forma este unica cu alta.Linia imaginara care uneste toate punctele unde se constata prezenta acelorasi particularitati dialectale se

numeste izoglosa.Cu ajutorul izogloselor poate fi surprins fenomenul cunoscut drept migratia cuvintelor.Exista 4 cai principale de migratie a cuvintelor: 1.iradiatia(cuvintele migreaza spre exterior) 2.infiltrarea(un cuvant dintr-un grai patrunde in altul=sinonimie) 3,revarsarea (cuvintele unui grai patrund in masa in altul) 4.suprapunea/tranzitia Tipuri de deisme Cu cat 2 sau mai multi vorbitori au mai multe lucruri in comun cu atat ei vor folosi mai putine cuvinte pt a identifica lucruri familiare.Acest principiu explica folosirea frecventa a pronumelor si a adj dem ,a pron pers si a morfemelor care implica timpu enuntarii.Toate acestea se refera la realitatea extraverbala si sunt numite deictice(grec.deixis=a indica) Principalele tipuri de deictice sunt:personal,social,spatial,temporal,textual. Formele deictice pot fi uneori fol cu valoare anaforica(sintetizeaza ceea ce s-a spus sau reia o anumita informative)sau cu valoare cataforica(anticipeaza ceea ce se va spune) Ex.am fost la Salonic si de acolo miam luat multe vederi(d spatial cu folosire anaforica);Acolo mi-ar placea sa merg,in Tenerife(d spatial cu folosire cataforica) Trasaturi distinctive din planul expresiei Sonoritatea reprez o trasatura distinctiva -p=consoana oclusiva bilabiala surda -b=consoana oclusiva bilabiala Sonora -t,d=consoana Sonora,dentare -c.g=velare -s=suflanta -m.n=nazale(m=bilabial nazala;n=alveopaletala nazala) -k,g(gheara)=palatale -f,v=fricative -l=lichida

-r=lichida rulata VALOAREA Ideea de valoare demonstreaza ca un termen nu poate fi considerat numai o unire a unui anumit sunet cu un anumit concept. A-l define astfel, ar insemna a-l izola de sistemul din care face parte. Cand vorbim despre valoarea unui cuvunt ne referim la proprietatea sa de a reprezenta o ide, si aceasta este, intr-adevar, unul dintre aspectele valorii lingvistice. Valoarea, luata in aspectul sau conceptual, este, fara indoiala, un element als emnificatiei si este greu sa stim cum se distinge de aceasta, fiind, in acelasi timp, sub dependent ei. Factorii necesari pt existent unei valori sunt: -un lucru neasemanator,succeptibil de a fi schimbat cu cel a carui valoare trebuie determinata; -lucruri similar ce pot fi comaparate cu cel a carui valoare estein cauza. Partea conceptual a valorii este constituita numai din raporturile si din diferentele fata de ceilalti etrmeni ai limbii.