1
Amintiri din copilarie
Prima parte
Stau câteodat
ă
ş
i-mi aduc aminte ce vremi
ş
i ce oameni mai erau în p
ă
r
ţ
ile noastre pe când începusem
ş
i eu, dr
ă
g
ă
li
ţă
-Doamne, a m
ă
ridica b
ă
ie
ţ
a
ş
la casa p
ă
rin
ţ
ilor mei, însatul Humule
ş
ti, din târg drept peste apa Neam
ţ
ului; sat mare
ş
i vesel, împ
ă
r
ţ
it în trei p
ă
r
ţ
i, care se
ţ
in tot de una: Vatra satului, Delenii
ş
i Bejenii.
Ş
-apoi Humule
ş
tii,
ş
i pevremea aceea, nu erau numai a
ş
a, un sat de oameni f
ă
r
ă
c
ă
p
ă
tâi, ci sat vechi r
ă
z
ăş
esc,întemeiat în toat
ă
puterea cuvântului: cu gospodari tot unul
ş
i unul, cu fl
ă
c
ă
i voinici
ş
ifete mândre, care
ş
tiau a învârti
ş
i hora, dar
ş
i suveica, de vuia satul de vatale în toate p
ă
r
ţ
ile; cu biseric
ă
frumoas
ă
ş
i ni
ş
te preo
ţ
i
ş
i dasc
ă
li
ş
i poporeni ca aceia, de f
ă
ceau marecinste satului lor.
Ş
i p
ă
rintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic
ş
i cu bun
ă
tatemai era! Prin îndemnul s
ă
u, ce mai pomi s-au pus în
ţ
intirim, care era îngr
ă
dit cu z
ă
plazde bârne, stre
ş
init cu
ş
indil
ă
,
ş
i ce chilie durat
ă
s-a f
ă
cut la poarta bisericii pentru
ş
coal
ă
;
ş
-apoi, s
ă
fi v
ă
zut pe neobositul p
ă
rinte cum umbla prin sat din cas
ă
în cas
ă
, împreun
ă
cu b
ă
di
ţ
a Vasile a Ilioaei, dasc
ă
lul bisericii, un holtei zdrav
ă
n, frumos
ş
i voinic,
ş
i sf
ă
tuia peoameni s
ă
-
ş
i dea copiii la înv
ăţă
tur
ă
.
Ş
i unde nu s-au adunat o mul
ţ
ime de b
ă
ie
ţ
i
ş
i fete la
ş
coal
ă
, între care eram
ş
i eu, un b
ă
iat priz
ă
rit, ru
ş
inos
ş
i fricos
ş
i de umbra mea.
Ş
i ceadintâi
ş
col
ă
ri
ţă
a fost îns
ăş
i Sm
ă
r
ă
ndi
ţ
a popii, o zgâtie de copil
ă
ager
ă
la minte
ş
i a
ş
a desilitoare, de întrecea mai pe to
ţ
i b
ă
ie
ţ
ii
ş
i din carte, dar
ş
i din nebunii. Îns
ă
p
ă
rintele maiîn toat
ă
ziua da pe la
ş
coal
ă
ş
i vedea ce se petrece...
Ş
i ne pomenim într-una din zile c
ă
p
ă
rintele vine la
ş
coal
ă
ş
i ne aduce un scaun nou
ş
i lung,
ş
i dup
ă
ce-a întrebat de dasc
ă
l,care cum ne purt
ă
m, a stat pu
ţ
in pe gânduri, apoi a pus nume scaunului Calul Balan
ş
i l-al
ă
sat în
ş
coal
ă
. În alt
ă
zi ne trezim c
ă
iar vine p
ă
rintele la
ş
coal
ă
, cu mo
ş
Fotea, cojocarulsatului, care ne aduce, dar de
ş
coal
ă
nou
ă
, un dr
ă
gu
ţ
de biciu
ş
or de curele, împletitfrumos,
ş
i p
ă
rintele îi pune nume Sfântul Nicolai, dup
ă
cum este
ş
i hramul bisericii dinHumule
ş
ti... Apoi pofte
ş
te pe mo
ş
Fotea c
ă
, dac
ă
i-or mai pica ceva curele bune, s
ă
maifac
ă
a
ş
a, din când în când, câte unul,
ş
i ceva mai grosu
ţ
, dac
ă
se poate... B
ă
di
ţ
a Vasile azâmbit atunci, iar
ă
noi,
ş
colarii, am r
ă
mas cu ochii holba
ţ
i unii la al
ţ
ii.
Ş
i a pus p
ă
rintele pravil
ă
ş
i a zis c
ă
în toat
ă
sâmb
ă
ta s
ă
se prociteasc
ă
b
ă
ie
ţ
ii
ş
i fetele, adic
ă
s
ă
ascultedasc
ă
lul pe fiecare de tot ce-a înv
ăţ
at peste s
ă
pt
ă
mân
ă
;
ş
i câte gre
ş
eli va face s
ă
i leînsemne cu c
ă
rbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecare gre
ş
eal
ă
s
ă
-i ard
ă
ş
colaruluicâte un sfânt-Nicolai. Atunci copila p
ă
rintelui, cum era sprin
ţ
ar
ă
ş
i plin
ă
de incuri, a bufnit în râs. P
ă
catul ei, s
ă
rmana! — Ia, poftim de încalec
ă
pe Balan, jupâneas
ă
! zise p
ă
rintele, de tot posomorât, s
ă
facem pocinog sfântului Nicolai cel din cui.
Ş
i cu toat
ă
st
ă
ruin
ţ
a lui Mo
ş
Fotea
ş
i a lui b
ă
di
ţ
a Vasile, Sm
ă
r
ă
ndi
ţ
a a mâncat papara,
ş
i pe urm
ă
ş
edea cu mâinile la ochi
ş
i plângeaca o mireas
ă
, de s
ă
rea c
ă
m
ăş
a de pe dânsa. Noi, când am v
ă
zut asta, am r
ă
mas înlemni
ţ
i.Iar p
ă
rintele, ba azi, ba mâine, aducând pitaci
ş
i colaci din biseric
ă
, a împ
ă
r
ţ
it la fiecare,de ne-a îmblânzit,
ş
i treaba mergea strun
ă
; b
ă
ie
ţ
ii schimbau tabla în toate zilele,
ş
isâmb
ă
ta procitanie. Nu-i vorb
ă
, c
ă
noi tot ne f
ă
ceam felul, a
ş
a, câteodat
ă
; c
ă
ci, din b
ăţ
ulîn care era a
ş
ezat
ă
fila cu cruce-ajut
ă
ş
i buchile scrise de b
ă
di
ţ
a Vasile pentru fiecare, amajuns la tr
ă
taji, de la tr
ă
taji la ceaslov,
ş
-apoi, d
ă
, Doamne, bine! în lipsa p
ă
rintelui
ş
i adasc
ă
lului intram în
ţ
interim,
ţ
ineam ceaslovul deschis,
ş
i, cum erau filele cam unse,tr
ă
geau mu
ş
tele
ş
i bondarii la ele,
ş
i, când cl
ă
mp
ă
neam ceaslovul, câte zece-dou
ă
zeci de
2suflete pr
ă
p
ă
deam deodat
ă
; potop era pe capul mu
ş
telor! Într-una din zile, ce-i vine p
ă
rintelui, ne caut
ă
ceasloavele
ş
i, când le vede a
ş
a sângerate cum erau, î
ş
i pune mâinileîn cap de necaz.
Ş
i cum afl
ă
pricina, începe a ne pofti pe fiecare la Balan
ş
i a ne mângâiacu sfântul ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor mu
ş
te
ş
i ale cuvio
ş
ilor bondari, caredin pricina noastr
ă
au p
ă
timit. Nu trece mult dup
ă
asta,
ş
i-ntr-o zi, prin luna lui mai,aproape de Mo
ş
i, îndeamn
ă
p
ă
catul pe b
ă
di
ţ
a Vasile tântul, c
ă
mai bine nu i-oi zice, s
ă
pun
ă
pe unul, Nic-a lui Costache, s
ă
m
ă
prociteasc
ă
. Nic
ă
, b
ă
iat mai mare
ş
i înaintat înînv
ăţă
tur
ă
pân
ă
la genunchiul broa
ş
tei, era sf
ă
dit cu mine din pricina Sm
ă
r
ă
ndi
ţ
ei popii,c
ă
reia, cu toat
ă
p
ă
rerea mea de r
ă
u, i-am tras într-o zi o bleand
ă
, pentru c
ă
nu-mi da paces
ă
prind mu
ş
te...
Ş
i Nic
ă
începe s
ă
m
ă
asculte;
ş
i m
ă
ascult
ă
el,
ş
i m
ă
ascult
ă
,
ş
i unde nus-apuc
ă
de însemnat la gre
ş
eli cu ghiotura pe o drani
ţă
: una, dou
ă
, trei, pân
ă
la dou
ă
zeci
ş
i nou
ă
. M
ă
i!!! s-a trecut de
ş
ag
ă
, zic eu, în gândul meu; înc
ă
nu m-a g
ă
tit de ascultat,
ş
icâte au s
ă
mai fie!
Ş
i unde n-a început a mi se face negru pe dinaintea ochilor
ş
i a tremurade mânios... Ei, ei! acu-i acu. Ce-i de f
ă
cut, m
ă
i Nic
ă
? îmi zic eu în mine.
Ş
i m
ă
uitam pefuri
ş
la u
ş
a mântuirii
ş
i tot sc
ă
p
ă
ram din picioare, a
ş
teptând cu neastâmp
ă
r s
ă
vin
ă
unlainic de
ş
colar de afar
ă
, c
ă
ci era porunc
ă
s
ă
nu ie
ş
im câte doi deodat
ă
;
ş
i-mi cr
ă
pam
ă
seaua-n gur
ă
când vedeam c
ă
nu mai vine, s
ă
m
ă
scutesc de c
ă
l
ă
ria lui Balan
ş
i de blagoslovenia lui Nicolai, f
ă
c
ă
torul de vân
ă
t
ă
i. Dar adev
ă
ratul sfânt Nicolai se vede c
ă
a
ş
tiut de
ş
tirea mea, c
ă
numai iaca ce intr
ă
afurisitul de b
ă
iat în
ş
coal
ă
. Atunci eu, cu voie,f
ă
r
ă
voie, plec spre u
şă
, ies repede
ş
i nu m
ă
mai încurc primprejurul
ş
colii, ci o iau las
ă
n
ă
toasa spre cas
ă
.
Ş
i când m
ă
uit înapoi, doi hojm
ă
l
ă
i se
ş
i luaser
ă
dup
ă
mine;
ş
i undenu încep a fugi de-mi sc
ă
p
ă
rau picioarele;
ş
i trec pe lâng
ă
casa noastr
ă
,
ş
i nu intru acas
ă
,ci cotigesc în stânga
ş
i intru în ograda unui megie
ş
al nostru,
ş
i din ograd
ă
în ocol,
ş
i dinocol în gr
ă
dina cu p
ă
pu
ş
oi, care erau chiar atunci pr
ăş
i
ţ
i de-al doilea,
ş
i b
ă
ie
ţ
ii dup
ă
mine;
ş
i, pân
ă
s
ă
m
ă
ajung
ă
, eu, de fric
ă
, cine
ş
tie cum, am izbutit de m-am îngropat în
ţă
rn
ă
lar
ă
d
ă
cina unui p
ă
pu
ş
oi.
Ş
i Nic-a lui Costache, du
ş
manulmeu,
ş
i cu Toader a Catinc
ă
i, althojm
ă
l
ă
u, au trecut pe lâng
ă
mine vorbind cu mare ciud
ă
;
ş
i se vede c
ă
i-a orbitDumnezeu de nu mau putut g
ă
bui.
Ş
i de la o vreme, nemaiauzind nici o fo
ş
nitur
ă
de p
ă
pu
ş
oi, nici o scurm
ă
tur
ă
de g
ă
in
ă
, am
ţ
â
ş
nit odat
ă
cu
ţă
rna-n cap,
ş
i tiva la mama acas
ă
,
ş
i am început a-i spune, cu lacrimi, c
ă
nu m
ă
mai duc la
ş
coal
ă
, m
ă
car s
ă
ş
tiu bine c
ă
m-or omorî! A doua zi îns
ă
a venit p
ă
rintele pe la noi, s-a în
ţ
eles cu tata, m-au luat ei cu bini
ş
orul
ş
i m-au dus iar la
ş
coal
ă
. C
ă
, d
ă
, e p
ă
cat s
ă
r
ă
mâi f
ă
r
ă
leac de înv
ăţă
tur
ă
, zicea p
ă
rintele; doar ai trecut de bucheludeazla
ş
i bucheri
ţ
azdra: e
ş
ti acum la ceaslov,
ş
i mâine- poimâine ai s
ă
treci la psaltire, care este cheia tuturor înv
ăţă
turilor,
ş
i, mai
ş
tii cum vinevremea? poate s
ă
te faci
ş
i pop
ă
aici, la biserica Sfântului Nicolai, c
ă
eu pentru voi m
ă
str
ă
d
ă
nuiesc. Am o singur
ă
fat
ă
ş
-oi vedea eu pe cine mi-oi alege de ginere. Hei, hei!când aud eu de pop
ă
ş
i de Sm
ă
r
ă
ndi
ţ
a popii, las mu
ş
tele în pace
ş
i-mi iau alte gânduri,alte m
ă
suri: încep a m
ă
da la scris,
ş
i la f
ă
cut cadelni
ţ
a în biseric
ă
,
ş
i la
ţ
inut isonul, de parc
ă
eram b
ă
iat.
Ş
i p
ă
rintele m
ă
ia la dragoste,
ş
i Sm
ă
r
ă
ndi
ţ
a începe din când în când am
ă
fura cu ochiul,
ş
i b
ă
di
ţ
a Vasile m
ă
pune s
ă
ascult pe al
ţ
ii,
ş
i alt
ă
f
ă
in
ă
se macin
ă
acumla moar
ă
. Nic-a lui Costache, cel r
ă
gu
ş
it, balcâz
ş
i r
ă
ut
ă
cios, nu mai avea st
ă
pânire asupramea. Dar nu-i cum gânde
ş
te omul, ci-i cum vrea Domnul. Într-una din zile,
ş
i chiar înziua de Sfântul Foca, scoate vornicul din sat pe oameni la o clac
ă
de dres drumul. Sezicea c
ă
are s
ă
treac
ă
Vod
ă
pe acolo spre m
ă
n
ă
stiri.
Ş
i b
ă
di
ţ
a Vasile n-are ce lucra? Hai
ş
inoi, m
ă
i b
ă
ie
ţ
i, s
ă
d
ă
m ajutor la drum, s
ă
nu zic
ă
Vod
ă
, când a trece pe aici, c
ă
satulnostru e mai lene
ş
decât alte sate.
Ş
i ne lu
ă
m noi de la
ş
coal
ă
ş
i ne ducem cu to
ţ
ii.
Ş
i care
3s
ă
pau cu cazmalele, care c
ă
rau cu t
ă
r
ă
boan
ţ
ele, care cu c
ă
ru
ţ
ele, care cu cove
ţ
ile, însfâr
ş
it, lucrau oamenii cu tragere de inim
ă
. Iar vornicul Nic-a Petric
ă
i, cu paznicul,v
ă
t
ă
manul
ş
i câ
ţ
iva nesp
ă
la
ţ
i de mazili se purtau printre oameni de colo pân
ă
colo,
ş
icând deodat
ă
numai iaca vedem în prund câ
ţ
iva oameni claie peste gr
ă
mad
ă
,
ş
i unul dinei mugind puternic. Ce s
ă
fie acolo? ziceauoamenii, alergând care de care din toate p
ă
r
ţ
ile. Pe b
ă
di
ţ
a Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdrav
ă
n
ş
i-l puneau în c
ă
tu
ş
e, s
ă
-l trimit
ă
la Piatra... Iaca pentru ce scosese atunci vornicul oamenii laclac
ă
. A
ş
a, cu am
ă
gele, se prindeau pe vremea aceea fl
ă
c
ă
ii la oaste... Afurisit
ă
priveli
ş
temai fu
ş
i asta! Fl
ă
c
ă
ii ceilal
ţ
i pe dat
ă
s-au f
ă
cut nev
ă
zu
ţ
i, iar
ă
noi, copiii, neam întors plângând pe la casele noastre. Afurisit s
ă
fie câinerul de vornic,
ş
i cum a ars el inima uneimame, a
ş
a s
ă
-i ard
ă
inima Sfântul Foca de ast
ă
zi, lui
ş
i tuturor p
ă
rta
ş
ilor s
ă
i! blestemaufemeile din sat, cu lacrimi de foc, în toate p
ă
r
ţ
ile. Iar mama lui b
ă
di
ţ
a Vasile î
ş
i petrecea b
ă
iatul la Piatra, bocindu-l ca pe un mort! Las', mam
ă
, c
ă
lumea asta nu-i numai cât sevede cu ochii, zicea b
ă
di
ţ
a Vasile mângâind-o;
ş
i în oaste tr
ă
ie
ş
te omul bine, dac
ă
estevrednic. O
ş
tean a fost
ş
i Sfântul Gheorghe,
ş
i sfântul Dimitrie,
ş
i al
ţ
i sfin
ţ
i mucenici, careau p
ă
timit pentru dragostea lui Hristos, m
ă
car de-am fi
ş
i noi ca dân
ş
ii! Ei, ei! pe b
ă
di
ţ
aVasile l-am pierdut; s-a dus unde i-a fost scris.
Ş
i p
ă
rintele Ioan umbla acum cu pletele învânt s
ă
g
ă
seasc
ă
alt dasc
ă
l, dar n-a mai g
ă
sit un b
ă
di
ţ
a Vasile, cuminte, harnic
ş
i ru
ş
inosca o fat
ă
mare. Era în sat
ş
i dasc
ă
lul Iordache, fârnâitul de la strana mare, dar ce
ţ
i-i bun?
Ş
tia
ş
i el glasurile pe dinafar
ă
de biseric
ă
, nu-i vorb
ă
, dar cl
ă
mp
ă
nea de b
ă
trân ce era;
ş
-apoi mai avea
ş
i darul suptului... A
ş
adar,
ş
coala a r
ă
mas pustie pentru o bucat
ă
de vreme,
ş
i câ
ţ
iva dintre noi, care ne
ţ
ineam de p
ă
rintele Ioan, calea-valea: biserica deschide peom. Duminicile bâzâiam la stran
ă
,
ş
i hâr
ş
ti! câte-un colac!
Ş
i, când veneau cele dou
ă
ajunuri, câte treizeci-patruzeci de b
ă
ie
ţ
i fugeau înaintea popii, de rupeam om
ă
tul de la ocas
ă
la alta,
ş
i la Cr
ă
ciun nechezam ca mânzii, iar la Boboteaz
ă
strigam chiraleisa declocotea satul.
Ş
i, când ajungea popa, noi ne a
ş
ezam în dou
ă
rânduri
ş
i-i deschideamcalea, iar
ă
el î
ş
i tr
ă
gea barba
ş
i zicea cu mândrie c
ă
tre gazd
ă
: — Ai
ş
tia-s mânzii popii, fiule. Ni
ş
te zile mari ca aceste le a
ş
teapt
ă
ş
i ei, cu mare bucurie, tot anul. G
ă
titu-le-a
ţ
i ceva bob fiert, g
ă
lu
ş
te, turte cu julf
ă
ş
i v
ă
rzare? G
ă
tit,cinstite p
ă
rinte; poftim de ne blagoslovi
ţ
i casa
ş
i masa
ş
i poftim de mai
ş
ede
ţ
i, s
ă
ne
ş
ad
ă
pe
ţ
itorii. Când auzeam noi de mas
ă
, t
ă
b
ă
ram pe dânsa,
ş
-apoi, a
ţ
ine-te, gur
ă
! Vorba ceea:De pl
ă
cinte râde gura, de v
ă
rzare,
ş
i mai tare. Ce s
ă
faci, c
ă
doar numai de dou
ă
ori pe aneste ajunul! Ba la un loc, mi-aduc aminte, ne-am gr
ă
m
ă
dit a
ş
a de tare
ş
i am r
ă
sturnatmasa omului, cu bucate cu tot, în mijlocul casei, de i-am dogorit obrazul p
ă
rintelui deru
ş
ine. Dar el tot cu bun
ă
tate: — De unde nu-i, de-acolo nu se vars
ă
, fiilor; îns
ă
mai mult
ă
b
ă
gare de seam
ă
nustric
ă
! Apoi la hramul bisericii se
ţ
inea praznicul câte-o s
ă
pt
ă
mân
ă
încheiat
ă
,
ş
i numai s
ă
fi avut pântece unde s
ă
pui coliva
ş
i bucatele, atât de multe erau.
Ş
i dasc
ă
li,
ş
i popi,
ş
ivl
ă
dici,
ş
i de tot soiul de oameni, din toate p
ă
r
ţ
ile, se adunau la hramul bisericii dinHumule
ş
ti,
ş
i to
ţ
i ie
ş
au mul
ţ
umi
ţ
i. Ba
ş
i pe la casele oamenilor se osp
ă
tau o mul
ţ
ime destr
ă
ini.
Ş
i mama, Dumnezeu s-o ierte, stra
ş
nic se mai bucura când se întâmplau oaspe
ţ
i lacasa noastr
ă
ş
i avea prilej s
ă
-
ş
i împart
ă
pâinea cu dân
ş
ii. — Ori mi-or da feciorii dup
ă
moarte de poman
ă
, ori ba, mai bine s
ă
-mi dau eu cumâna mea. C
ă
, oricum ar fi, tot îs mai aproape din
ţ
ii decât p
ă
rin
ţ
ii. S-au v
ă
zut de acestea!
Ş
i când înv
ăţ
am eu la
ş
coal
ă
, mama înv
ăţ
a cu mine acas
ă
ş
i citea acum la ceaslov, la psaltire
ş
i Alexandria mai bine decât mine,
ş
i se bucura grozav când vedea c
ă
m
ă
trag la
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Amintiri din copilarie - Ion Creanga
216.0K
Reads
638
Readcasts
4.0K
Embed Views
Recommended
More From This User
Notes
Load more
