Comparatie psalmi

Psalmii sunt imnuri religioase, prin intermediul carora Dumnezeu este laudat si slavit. Autorul isi exprima sentimentele de smerenie si credinta, vorbind despre modul in care oamenii trebuie sa isi traiasca viata pentru a ajunge in Imparatia Domnului. Psalmii biblici- in numar de 150- sunt cele mai vechi cantari religioase folosite in cultul crestin, impreuna constituind o carte numita Psaltirea. Acestia sunt folositi aproape in toate slujbele religioase. Cu toate ca este una dintre cartile biblice cu cei mai multi autori, de obicei, psalmii ii sunt atribuiti lui David, el fiind autorul celei mai mari parti din aceasta carte. Psaltirea in versuri scrisa de catre Dosoftei in anul 1673, reprezinta o varianta in versuri a psalmilor biblici. Prin intermediul acestei scrieri, Dosoftei il lauda pe Dumnezeu intr-o maniera artistica, aceasta carte devenind prima lucrare poetica de valoare din literatura romana. Fragmentele date expun aceleasi idei, structura textelor si modul de exprimarea constituind diferenta dintre ele. Prin intermediul ambelor texte oamenii sunt sfatuiti sa duca o viata lipsita de pacate, caci asa vor avea parte de reusite, iar Dumnezeu ii va rasplatii pentru faptele lor bune. In schimb, necredinciosi vor fi judecati si in final pedepsiti, atat pentru pacatele lor cat si pentru calea nedreapta pe care se afla. Din punct de vedere al structurii cele doua texte prezinta o multitudine de diferente. Fragmentul din psaltirile lui Dosoftei, dupa cum sugereaza si titlul, este in versuri, continand elemente ale liricului, care ii ofera o expresivitate aparte. Textul este format din 6 secvente, fiecare reprezentand un psalm biblic creionat intr-o maniera artistica. Secventele respective sunt formate din grupari de patru sau sase versuri cu rima imperecheata.

Imaginile artistice si metaforele au un rol esential in text, fiind necesare pentru explicarea unor concepte spirituale complexe intr-un limbaj acesibil si cu intelesuri usor de patruns. Tocmai de aceea multe dintre expresii si cuvinte nu sunt folosite cu sensul lor proprii. De exemplu scaunul de pierzare reprezinta o metafore care ilustreaza situatia in care se afla pacatosii, o situatie deloc prielnica, iar imaginea artistica i frunza sa nc nu--va pierde, Ce pre toat vremea va sta verde. face referire la nemurirea pe care o vor dobandi cei drepti si credinciosi. Psalmii biblici prezinta aceleasi idei de natura religioasa, dar sub forma unei proze, fiecare secventa reprezentand un psalm. Modul de exprimare este mult mai simplu si mai direct decat in cazul psaltirilor lui Dosoftei, cu toate aceastea metaforele sunt prezente si in acest text avand acelasi scop: folosirea unor concepte comune pentru a explica anumite aspecte spirituale sau consecinte, acest mod de expunere avand un efect mai accentuat asupra cititorilor. Exprimarea este mai putin stufoasa, in acest text incercarea de a oferi o oarecare muzicalitate frazelor nefiind necesara, iar limbajul este probabil mai usor de inteles decat cel al psaltirilor versificate. Acest fapt se datoreaza simplitatii textului, atat din punct de vedere structural, cat si al lexicului. In opinia mea, faptul ca aceasi idee este expusa in doua moduri diferite, accentueaza conceptele expuse si sporesc eficienta acestui proces, datorita celor doua perspective diferite. Totusi psalmi versificati, datorita structurii si muzicalitatii lor, ii consider ca fiind mai adecvati in cadrul unei slujbe religioase sau pentru a transmite acele sentimente de credinta si lauda catre Dumnezeu. Prin forma lor artistica par a se apropia mai mult de divin, de sfant, in timp ce psalmi biblici, prin simplitatea lor, reusesc sa transmita mesajul dorit fara dificultate.