Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Universul Literar anul XLIX, nr. 38, 14 septembrie 1940

Universul Literar anul XLIX, nr. 38, 14 septembrie 1940

Ratings: (0)|Views: 31|Likes:
Published by romulus13
Mircea Streinul, Stefan Baciu, Mircea Mateescu - 'Ardealul si Legiunea', miscarea legionara, etc.
Mircea Streinul, Stefan Baciu, Mircea Mateescu - 'Ardealul si Legiunea', miscarea legionara, etc.

More info:

Published by: romulus13 on May 29, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/29/2012

pdf

text

original

 
IM
Y
іліш
um
ROPRIETAR:SOC.
AN.
„UNIVERSUL"
BUCUREŞTI, BREZOIANU
23
DIRECTOR
ŞI
AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCUînscrisă
sub No. 163
Trib. IlfovABONAMENTE;
autorităţi
şl
Instituţii
1000 1*1
de onoare
500 ,.
particulari
250 ..
REDACŢIA
Şl
ADMINISTRAŢIABUCUREŞTI
I Str.
Brezoianul 23-25TELEFON 3.30.10
APARE SĂPTĂMÂNALPREŢUL
5
LEI
ANUL
X L I X • Nr. 38
SÂMBĂTA
14
Septembrie
1940
Redactor responsabil
:
MIHAI NICULESCU
A fost ieri,
la 13
Septembrie, Sfântanului. Ziua
de
ieri numai?
Dar
şirul
nes
depărtări
de
legendă
şi mit, n'a
fost
al lui
urma...Din jertfa
lui
Corneliu Codreanurodit această unanimă regăsire
a
sufletulobligă
să
nădăjduim,
în
ceasurile cele
mai
este acum printre
noi, cu noi.
Ţara întreatu] martir Corneliu Sutaşul,
ziua Căpi-fârşit
al
zilelor dinaintea aceteia, 'n?
Ca şi
ziua
de azi, ca şi
acelea care-i
vor
şi
din
exemplu! vieţii
lui
fără prihană
a
ui românesc care
ne
îmbărbătează
şi ne
tragice
ale
istoriei neamului nostru.
El
gă respiră
si
simte
în
duhul Căpitanului.
„UNIVERSUL LITERAR"
Ardealul
şi
legiunea
Nu ştiu dacă
aţi
făcut încă legătura între matcagenetică
a
românismului, care este Ardealul
şi
renaşterea, prin legiune,
a
vocaţiei noastre istorice
şi et
nice.Poate
în mod
subiectiv, poate pentru
că în
stareţaadevăratelor trăiri intuiţia
te
ajută
mai
mult decâtorice teorie meticulos organizată,
însă sunt sigurcă există
o
corespondenţă tainică,
de
ordin metafizicşi
în
rangul absolutului, între cetatea româneascătranscarpatină
şi
dârzenia
de
cremene
a
mişcării
le
gionare. Iată, sunt câteva constatări surprinzătoare,dar semnificative,
pe
care
le
restitue atât istoria
ro
mânismului, crescut
şi de
atâtea
ori
salvat:
în
munţi,
cât şi
regăsirea elanului nostru istoric, prin legiune.Faptul
neamul românesc
s'a
născut
în
munţi,în timpul
şi din
pricina năvălirilor,
i-a
conferit drepttrăsătură structurală, caracteristică
şi
nobiliară,
se-
meţia
şi
simţul eternităţii,
în mod
firesc.Acolo
sus, în
munţi, strămoşii
au
fost într'un
fel
mai aproape
de cer
decât
de
pământ. Acolo,
în
inima munţilor, strămoşii
au
privit
mai cu
nădejde
în
sus,spre bolta albastră, infinită,
a
bunului Dumnezeu,decât spre
şes, pe
unde
se
scurgeau,
în
serie neîntreruptă, hoarde după hoarde.
Din
acest punct
de
vederecred
nici
un
popor
nu
poate revendica
cu
atâtadreptate
ca
neamul românesc,
o
structură sufleteascămai curat creştină
şi mai
profund mistică. Totul
a
contribuit,
ca să
formeze ţesuturile spirituale
ale ro
mânismului,
din
legendă,
din
idealitate
şi din
basm:munţii
cu
pădurile, peşterile
cu
isvoarele, cerul
cu
înălţimile.Neputându-se bizui
pe
altceva
sau pe
altcineva
de
t
pe
munţii ocrotitori
şi pe
propria
sa
tărie mistică,
născută
din
contactul neîntrerupt
cu
bolta Domnului,— supremul refugiu
al
sufletului când trupul
era go
nit
ori
biciuit la,
şes —
românismul
s'a
dozat, calitativin sensul purităţii spiritului
nu
biologic
în
sensulvieţuirii laice.
Va
recunoaşte oricine, astăzi îndeosebi,când
o
mare parte dintre Români, coborînd
la şes,
după năvăliri,
au
întemeiat acolo sate
şi
principate,în strâns contact
cu
celelalte neamuri pervertite
în
munţi
se
regăseşte adevărata fire românească.In munţi, adică, generic, între munţi,
în
Ardeal. Deşipe acolo
au
trecut ungurii,
cei mai
barbari dintrebarbari. Deşi
în
Ardeal jugul
a
fost
mai
greu, mult
de
MIRCEA MATEESCU
mai greu, decât
a
putut
fi în
Moldova
şi
Munteniaprotectoratul turcesc. Insă
în
vreme
ce
dincolo
de
munţi, robia
a
fost
în
primul rând fizică, pentrucăîn sălbăticia
lor,
maghiarii
au
recurs,
în
deosebi
la
schingiuiri,
în
principatele delà
şes
contactul
cu
„hatârul"
şi cu
„năravul" turcesc
pe
deoparte, apoi
cu
perversiunea fanariotă
pe de
altă parte
• a
distrusin principal structura nobiliară
a
sufletelor
şi
numaiîn
al
doilea rând, trupurile.
De
aceia,
în
Ardeal,
în
măsura
în
care trupurile româneşti
au
fost lovite,dârzenia sufletului
s'a
refăcut
mai
aspră,
mai
curată,mai mistică,
în
munţi
sau
prin munţi.
In
comparaţiecu românul
de şes,
şmecher, inteligent
dar
nestatornic,
de
foarte multe
ori
decăzut sufleteşte, ardeleanul munten eminteşte,
în
toată puritatea
ei
geneticăoriginară, firea absoiutistă metafizică,
cu
vocaţie
me-
ta-logică,
a
românismului.Se
va
observa
ardeleanul trăieşte
sub
semnulmitologic
al
absolutului,
aşa cum nu o
poate faceomul delà
şes, din
vechiul regat,
al
cărui suflet
a su
ferit sensibile tentaţii
în
sensul efemerului pământean,
ba din
sursă otomană,
ba din
sursă fanariotăs-au tătărască.Această educaţie
a.
spiritului
sub
semnul absolutului, vizibilă, intuitiv,
pe
faţa
şi din
atitudinea
ar
deleanului,
o
regăsim puternic altoită
pe
fondul
le
gendar
al
naşterilor noastre etnice,
în
spiritualitatealegionară.Căpitanul
a
insistat adeseori asupra valorii
sau mai
bine zis: asupra lipsei
de
valoare,
pe
care
o are
viaţaunuia prin raport
la
viaţa neamului,
a
cărei realitateeste întemeiată
în
absolut. Pilda
Lui
sguduitoare,
a
lui
Ion
Moţa, Vasile Marin
şi
toţi sfinţii martiri cariprin jertfa
lor a*t
redat neamului simţul eternităţii,rămân spre mărturie tuturor generaţiilor viitoare.Prin
ei
.românismul
şi-a
regăsit fondul mitologic
ge
netic, dăruit nouă
de
Dumnezeu,
în
munţi, când
s'a
născut neamul; prin
ei şi
datorită jertfei lor, omul
de
şes,
adică
tot
românul,
a
recăpătat trăsătura aßso-lutistă
şi
tăria mistică, neistovită,
pe
care
am
cetit-oîndeosebi
pe
figura ardeleanului, ocrotit sufleteştemai mult decât fiziceşte,
de
munţi.
(Urmare
în pag. 6-a)
VIEAŢA DE DINCOLO DE MOARTE
Ceea
ce s'a
petrecut
la 6
Septembrie
nu
seamănă
cu
nimic
din ce a
fost până
a-
cum
în
istoria neamului
ro
mânesc.
recapitulăm,
în
cepând
aşa:
De
un an şi
jumătate,
cei
niai mulţi dintre
noi
erautrimişi
şi
plecaseră fărătocmeală
vegheze
cu
armele'n mâini
la
hotareleţării pândite
de
lăcomia
ce
lor cari aşteptau doar
mo
mentul prielnic.
,,Cu
armele'n mâini''
e
doar
un fel de
a spume,
o
blestemată
de
prindere euforică, pentrucă,cinstit vorbind, eram
cu
mâinile goale,
iar
nădejdea
s'a
văzut
că tot la
„pieptul
de
aramă"
se
refugia,
în
caregenerozitatea celui dintâibard
al
înzestrării oştiriiplantase legendarele şaptevieţi. Aşadar, proporţional,aritmetic, superioritatea
sta
de partea noastră
!
Cine
mai
eră
ca noi ?
Intr'adevăr, cinemai
era ca
noi...Aşa-i, sergent Toader care-mi spuneai simplu, fără
em
fază
:
Numai
poftească,domnule sublocotenent,
dobor avionu'
cu
furca".
A-
şa-i, domnule locotenent
P.
B.
cat
'e
te
aflai
cu
bateria
la
Prut,
în
noaptea aceea cândn'a dormit nimeni
de
hărmălaia tancurilor roşii
:
„Aşteptam ordin,
cu
obuzu'n ţeava.Aveam lunetă doar
la un
tun,
la
celelalte ochiam
cu co
limatoarele, fiindcă
nu ne
veniseră încă lunetele...
din
străinătate.
Da' tot îi
prăpădeam,
băiatule".Ehei, astea
le
ştiam numainoi,
doar
la
Bucureşti
e-
rau împestriţate bulevardelecu afişe
de-a mai
mare dragul „Atenţie, duşmanul
as
cultă"
— sau,
pe'nţelesul
ca
re
l-am
aflat
mai
târziu:„Taci,
că le
turburi siesta".Norocul
lui, al
duşmanului,că habar n'avea
(!) de ce
ştiam numai
noi.
Intr'adevăr,mare noroc,
c'a
scăpat
cum a
scăpat., numai cu-atât. Vorba cuminte şi'nţeleaptă
a în
ţelepţilor noştri: „putea
sa
lie
şi mai rău".
Şi dumneata, bădiţă Aroa-
ne,
îţi mai
aduci aminte
iartă-mă
că te
sgândăresc,doar
ai
rămas
dincolo,
la O-
radea, pentru mustrareanoastră,
a
celor
de
dincoace
— când
a
anunţat crainicul,la radio, minutul
de
recurgere
— eia
după
29
Iunie
• —
cine-a înjurat dintre
noi şi
ne-a plesnit
cu
vorbele: „Da
în
douăzeci
de ani nu
v'aţiputut reculege..."?Ei
da,
cioclii RomânieiMari
îi
dădeau într'una
cu
,.strânşi uniţi"
şi
uite,ne-am
tot
strâns unu'ntr'al-tul
de nu mai
puteam răsufla
şi
gata-gata
era să
cra
de MIHAI NICULESCTi
păm înăbuşiţi
cu
mâna'n
be
regata unul-altuia.Şi să-ţi
mai
spun, bădiţăAroane,
poate domnia-ta,de
la
Oradea unde
te
afli
nu
vei
fi
„luat
la
cunoştinţă"
cum ziceţi
voi,
ardelenii
-
ce-a
mai
fost prin Capitală— cresrul ţării,
de !
dospitde'nţelepciunea funestă
a
strigoilor naţiei.Am mers
aşa, din
„reculegere"
în
„reculegere",
că a-
bia de-apucau
deschidăcinematografele
şi iar se
'n-
chideau
pe
câte-o săptămâ,
de nu mai
avea răgaz
şi
tihnă bietul cetăţean grijuliu
de
binele ţării,
să se îm
bărbăteze
cu
vreun i'ilm
e-
roic
şi
să-şi
mai
vină'n firegustând dintr'o fleică'n sân
ge,
la un ţap cu
muzică...Şi
în
acest timp trupul
ţă
rii se'nchircia sfârîind, mistuit
în
drăcească văpaie
şi-i
urmăream neputincioşi agonia numărându-i
cu
groazăzilele,
ca
purtătorul miraculoasei „peau
de
chagrin"
din
povestirea
lui
Balzac.Până când sufletul naţiein'a
mai
putut răbda.
Şi s'a
întâmplat atunci,
în
văzulcelor cari
au
ştiut
să o
vadă,minunea
pe
care nimănuidin câţi
au
văzut-o
nu-i
esteîngăduit
o
ascundă
:
morţii
nu
muriseră.
Vremelnicia
şi
puţinătatea noastră
(Urmare
în
pagina
5
-a)
GH.
PETRAŞCUInterior
Pentru România
de VICTOR POPESCU
Remania voia
să fie
România.
Şi cât
preţ
a dat
pentru acea-sia!
Tot ce-i era mai
scump,
a
dat, şi
fiii
ei: a
ajuns
de-a dat şi
trupul
ei.
Penlm
voia
să fie. Le
este multora greu
priceapă
do
rinţa unui neam
de a fi. nu
numai
de a se
afla, geografic, undevaîntr'un colţ
de
pământ.
Mai cu
seamă
noi,
aveam
o
istorie
în
spaie,un drept
de a ne
impune
şi
istoriei timpurilor noastre. Popoarelecari
nu ţin
seamă
de
însemnătatea prezenţei istorice,
în
zadar
în
cearcă încercuirea
în
spaţiul unor hotare pământeşti. Fiindcă
un
popor
nu
este
un
număr
de
oameni,
şi o
anumită organizaţie,
dar
este
un act
creator,
de
răscolire, este
o
istorie
a lui.
Fără dorinţa violentă,
şi
realizarea acesteia,
de a
rupe
—• să
spunem
graniţele unei „banalităţi istorice",
un
popor
nu are
dreptul
trăiască.
Ce
îngrozitoare senzaţie trebue
simtă cetăţeanul unui stat care
în
fiece dimineaţă trezindu-se
îşi
poate spune:Fericita
mea
ţară,
mă pot
culca
pe
partea cealaltă, fiindcă
ai tot
ce-ţi trebue,
şi mai
bine
să nu
schimb nimic.Esie întruparea banalităţii istorice, aceasta,
dar ea
ridică dreptul
la
viaţă
al
popoarelor. Sunt însă unele naţiuni cari obişnuesc
se îmbete
în
dulcile iluzii
ale
unor asemenea beatitudini.
Li se
paremai greu
şi mai cu
seamă periculos
în
fond dacă popoarelenevolnice şi-ar
da
seama
periculos este
un
termen fără sens
în
istoria creatoare, evoluţia omenirii
ar fi
oprită
—, li se
pare periculos spuneam,
rupă firul atât
de
simplu
al
existenţei
lor. Tot
ce-i înconjoară este
bun.
Toată lumea este mulţumită. Dece dorinţade
a o
face
mai
mulţumită? Superba mediecritas!
Să nu
uităm
Iisus Chrîstos
ne-a
s;pus
să ne
ajutăm
pe noi
înşine, dacă voim
fim ajutaţi
de el.
Dacă toată lumea-i mulţumită,
ea nu va mai fi,
dacă
noi nu
încercăm
o
facem
şi mai
mulţumită. Dacă toate-s bune
ele se vor
strica,
de nu
încercăm
să le
facem
mai
bune.
Vai de
neamurile carinu pricep acestea. Cele ce-au fost,
au
căzut
de
mult,
— ce
tragic!
în uitare. Acolo,
în
cumplita uitare,
vor
rătăci
în
vecii vecilor,
şi ni
meni
nu se va
gândi
să le
curme suferinţa, fiindcă nimeni
nu se
poate gândi
la ele:
sunt uitate!Astăzi încă
mai
aflăm asemenea popoare, cari
se vor
cufundala rândul
lor,
neştiute
de
nimeni.
Dar
grozăvia
ce era să se
întâmple,
era ca
poporul nostru
să fie
purtat înspre uitare.In ultima vreme, devenisem altcineva. Românii
nu mai
erauromâni. Trecutul
lor,
istoria
lor,
demnitatea
lor,
acestea erau anacronisme.
Noi nu mai
gândeam,
şi
nici istoria
nu o mai
modelări..Fiindcă
la noi
toate erau bune,
şi ca
nici când, ţară fericită, urcamnebuni
de
glorie
grozave năluciri...
Eram mânaţi,
noi nu ne
mai îndemnam singuri,
tot mai sus, şi
valuri
de
fericire
se
revărsauasupră-ne, odată
cu
moartea celor
ce
încercau
întrezăreascăadevărul.Au pierit atunci,
nu e de
mult
dar au
fost mulţi, nenumăraţi,
nebuni
li se
zicea,
cari vedeau prăbuşirea.
Se
apropia ţara aceastade nedemnitate.
La noi
toate erau bune,
şi nu mai
voiam nimic.Nici dreptul
de a voi
răzbunarea morţilor nevinovaţi. Morţilor carivăzuseră bine.
Cei
cărora
nu le
ajungea
să se
spună : toate suintbune,
dar le
voiau
mai
bune, atât
de mai
bune, încât niciodată,criminala banalitate istorica
a
celorlalţi
nu
le-ar
fi
permis
să se
înţeleagă.Binele
lor
însă
n'a mai
fost bine. Nici
nu
putea dealtfel.
Cu
puţin bine faci mult
rău. Iar ei
voiau
să le fie
bine
lor, pe
când alţiivoiau România. Nimic
nu-i
lega împreună. Unii vroiau ţara,
să-i
dăruiască
ei
viaţă;
şi
dacă ţara aceasta „era" erau
şi ei.
La urma urmii foarte mică diferenţă. Unii voiau
să fie
România
iar
alţii
să fie ei.
Toţi erau Români.
Dar n'au
priceput toţiRomânia.Iar idealul
lor era
clădit
cu
adevăruri multe.
Şî îl
slujeauştiinţa, experienţa, multe înţelepciuni omeneşti.
Dar
n'avea lumina.Nici credinţa.
Dar
legionarii tindeau către „România",
nu
pentru
a o
afla,
ci
pentru
a o
face
să fie.
Şi iată
România
a
devenit România.
Nu vom
uita niciodată preţul,
dar
răzbunarea
de
astă dată
nu va mai fi
strigăt,
su
dalmâ.Tocmai pentrucă astăzi România
şi-a
cuprins
în
mâini destinulistoriei. Răzbunarea
ei va fi
dovada
a
ceea
ce
vrem
să fim — şi
vremmai binele.Voinţa aceasta
de a
crea istoria, iată ceeace străluceşte acumîn România.
Şi
dealtfel strălucea
mai de
mult,
dar
n'avea
voe să
strălucească,
— aşa
erau vremurile!
(Urmare
în pag. 5-a)
Morţii noştri-
9
9
legea noastră
de
COSTIN
I
MURGESCUStatul
nou —
după atâta vreme,pentru întâia oară:
nou
şi
românise
— creşte
din
jertfe.
Nu
este vorbade poetizări,
ci de o
dramatică realitate, aceea
a
unei Ţări
pe
care
au
făunit-o numai mormintele
şi um
brele.
In
care
cei vii, cei
puţini
maşi
vii,
sunt numai executorii unorporunci
ce le vin de
„dincolo''. Deaceea. mormintele
lor — în
care dacănu
ne-a
intrat
şi
nouă trupul, ne-amîngropat totuşi
o
parte
din
tinereţeanoastră,
din
sufletul nostru entuziast— sunt astăzi singura
şi
aspra noastră lege.Mişcarea care
a
adus poporului
ro
mân,
în
clipa
în
care acesta pierdusenădejdea până
şi în
existenţa
sa na
ţională, orizonturile unui
alt
destin,nu
are
nici-un cuvânt
mai
mult
dc-
spus acestui popor,
nu are
nici-unprogram
de
formulat;
ea are
mormintele
şi
morţii
ei.
„Aeo/o'' estedoctrina, programul
de
guvernământşi credinţa acestei mişcări.Din fărădelegile,
ura şi
ticăloşiacare
au
isbit
în
tineret, ucigând trupul Conducătorului
lui
firesc
şi al
martirului-vizionar,
cel mai
mare
pe
care
l-a
avut acest neam, morminteletrimit îndemnul
dreptăţii,
al
iubiriişi
al
respectului, faţă
de noi şi de
semeni.
Să ne
răzbunăm, morţii?
Da.
dai' numai prin munca noastră, prinrealizările noastre, prin viaţa noastră.
Să ne
răzbunăm
pe cei
care
i-au
ucis?
Dar
aceasta
nu se
poate;
ar fi în
contra legii creştine
pe
care Căpitanul
a
pus-o
la
baza mişcării sale.
ar
fi
uităm
că din
răz'ounăn
au ră
sărit mormintele camarazilor noştri.De altceva avem nevoe:
de
(dreptate.Am fost atât
de
curaţi
în
luptanoastră, atât
de
cinstiţi
în
gândurilenoastre,
că nu
avem nevoie
de
răzbunări; când dreptatea
va
răscoli
pa
ginile acestor dioui anii,
să fim
sigurică nici unul
din cei
cê-au
dat în ti-
neretul legionar
nu va
putea scăpapedepsei cumplite
a
adevărului. Pentrucă dreptatea
nu
este numai repararea
suferinţelor celui năpăstuit,dreptatea este
în
primul rând
pe
depsirea celui nedrept.
Şi
nici-un
le
gionar
n'a
fost închis, nici-un mormânt
nu s'a
deschis
din
dreptate
ci numai
sub
privegherea nedrepţilor.Dar
nu din
răzbunare
vor
cădea
a-
eeşfia toţi
— ci din
lumina adevărului, care
le va
arăta propria
lor
nemernicie. Lăsaţi însă pentru aceasta numai dreptatea aspră
şi
neîndurătoare. Neamul acesta
a
suferit preamulte nedreptăţi, prea cumplite
ne
dreptăţi
pentru
a nu
flămânzi
a-
stăzi după dreptate, chiar
şi
faţă
de
duşmanii
şi
trădătorii
lui.
Noi
n'am
fost numai nedreptăţiţi
ci
huliţi
şi
urâţi. Putem oare,
în
clipa încordării noastre
la
muncă,
răspundem urii
lor, cu ura
noastră?Ce departe
ara sta de
linia Căpitanului,
ce
sărăcie sufletească ne-arpustii,
cum am
uita
Mişcarea
Le
gionară
a
crescut numai
din
dragoste
şi
uitare
de
sine.
Ura
noastrăpentru
cel
care
a
cenzurat gândurilecurate
ale
unuia,
a
închis
şi
chinuittrupul neprihănit
al
altuia
sau a
curmat viaţa îngerească
a
celui
de al
treilea?
Dar ta ura
conduicătorUoracestei Ţări
şi la
neînţelegerea locuitorilor
ei, eu ură şi
neînţelegere
a
răspuns Corneliu Codreanu?
Sau cu
o dragoste
de
Neam care
a
dărâmatşi palatul unii
şi
neînţelegerea celormulţi.Pentnu
cei
care
— pe nod, ca in
divizi
ne-au hulit
şi
prigonit,
nu
avem decât arma
pe
care
ne-a
dat-oCăpitanul: iertarea
şi
dragostea noastră.
Pe cei
care ne-au prigonit pentru lupta noastră românească, pentru călăii Neamului
nu
există Snsaiertare. Pentru aceia, dreptate
cu
pedeapsa cumplită. Este,
de
dincolode mormânt, ordinul Căpitanului!Mai există însă,
o
lecţie
a
mormintelor. Este lecţia demnităţii,
a tă
cerii creatoare,
a
cinstei sufleteşti,a dârzeniei caracterului
— din
carecreşte respectul pentru tine, pentruOM
şi
pentru gândurile
lui. Şi
lecţiaaceasta trebue reamintită.
Nu
nouă,celor care
am
crezut nebuneşte,
zi
de
zi,
ne-am manifestait
tot zi de zi.
(Urmare
în pag. 5-a)
 
2
UNIVERSUL LITERAR14 Septembrie
1940
CRONICA LITERARA
Asupra oportunităţii temei ceurmează s'o tratăm, lectorul, ori.Cât de scrupulos în ce priveşteliteratura, credem a fi de acord.Deaceea nu îngăduinţa să discutăm, i-o cerem, — oi solicităm
astăzi
o contribuţie ce nu ne-arfi oferit-o ieri oricât i-am ficerut-o. Am dori anume să stârnim convingerea că problema defaţă este una din cele mai adânci.Ştim pretindem un lucruextrem de greu, dar nu
imposibil.
Şi deoarece nu este imposibil,afirmăm că punem lucrurile subaspectul lor
ortodox
şi pretindemca lectorul să creadă odată cu
noi,
în
minunea
arhangheluluiMihail, în sensul cei mai
realist
cu putinţă. Orice mărturie asfinţilor şi a îngerilor, este înţeleasă în ortodoxie (Bulgacoff) închip realist, şi stabilind acestprincipiu, noi ne angajăm să nelălăuzim după el, în desvoitareaşi concluziile noastre. iPrinur-mare, tot ce se spune despre mi-uunile arhanghelului, este adevărat. Mai direct exprimat, —aici
este
adevărul. Punând accentul pe este, subliniem criteriuladoptat care e cel ontologic, iarnu cel fenomenologic ; ne raportăm adică da o realitate care nupoate fi cunoscută decât într'a-numit fel, în ceea ce este, înlăturând 'libertatea supoziţiilor şi adescripţiilor de suprafaţă fărăangajarea fondului. Nu vorbim,cu alte cuvinte, despre o
mentalitate
oarecare ; nu faoem, cum«'ar 'bănui de către pozitivismulîntârziat, concesii psihologiei religioase, şi deasemeni nu invocămstructura sufletului primitiv deschis plăsmuirii fantastice, — repetăm, — de nici una din como-dităţile fenomenologiei nu ne folosim. In cel mai serios mod,tratăm despre ceeace ştim
este,
despre adevăr şi alungăm
ca
neimportant punctul de vedere,după care minunea arhangheluluiMihail, n'ar fi decât
ceva ce aapărut
oamenilor de acum douămii de ani, ceva ce s'a păstratapoi cu titlul de
credinţă,
neînfăţişând pentru vremea noastră de
Minunea Arhanghelului Mihail
cât sensul moral şi
istoric,
pierzând pe cel spiritwal.Pentru noi singurul punct deplecare valabil este cel spiritual,celelalte fiind doar expresia şicorolarul practic al acestuia. Făacceptarea totală a punctului devedere spiritual, ni se refuză dealtminteri orice adâncire a moralei îşi a istoriei. Iar cei care acceptă doar morala şi istoria, măr.turisind îndoieli asupra realităţiispirituale, ni se par lipsiţi de seriozitatea ce se cere oricărui cărturar român astăzi, când ne luămcu toţii obligaţia să muncim laproducerea unei vieţi noui.Referindu-ne ia viaţa naţională nouă, atingem însă problema cea mai grea care a apăsatsufletul românesc vreodată. Generaţia de azi are misiunea dea păstra onoarea ţării la înălţimea la care au ridicat-o părinţiinoştri. Căderea din prestigiulmaxim atins, nu va fi vina vitregiei istorice, — cum am afirmattotdeauna, ci condamnarea va cădea asupra spiritului nostru.Trebuia să păstrăm ceeace ni s'adat şi ceeace de către nimeni nuni s'ar fi luat, dacă ne educamsufletele. Cărţile legionare, — aleCăpitanului, a lui Ion Moţa şi alecelorlalţi, — sunt mărturie pentru modul cum trebuia să nepregătim. Ce vom face acum,când
onoarea
n'o mai avem, cidoar operele profetice ale acestormorţi ?Oricum, răspundem că maieste ceva de făcut. In ce priveştetrecutul, apropiat sau mai îndepărtat, vom aminti cuvântulConducătorului Statului, care aspus ; „destul".
Destul
deci cuceeace a fost, cercetăm ceeace
este.
Dar în ce chip să ne pregătim de acum ? După ale cuiîndrumări ? Răspundem iarăşi,fără şovăială. Principiile, metoda, le avem. Se află clare pentru orişicine, expuse în cărţile pomenească meritele răstur-legionarilor morţi. Aceste cărţi, nării şi sângele cel mai proa-scrise
cinstit,
constitue un per- spät vărsat, şi s'au oprit cupetuu
prezent,
acţiunea lor ro- mai multă stăruinţă, asupradeşte adică viitorul şi marchează minunii indicate în calendar ceseparaţia de trecut corespundea atât de turburătorTot ce se va scrie, de astăzi cu numele
dat
legiunei. Canside-încolo, cu scopul de
а educa su-
raţiile mistice, în această pri-fletul românesc trebue să poarte vinţă, nu au lipsit,pecetea clară a cinstei şi a serib- La rândul nostru, suntem ispi-zităţii modelelor ce nu se vor tiţi să căutăm tot ce se poateuita de nici o generaţie, de azi gândi, şi exprima corect, asu-inainte. pra' legăturii dintre o
dată
aLămuriri ample nu avem pu- timpului şi hazardului, şi un
dat
tinţa să dăm aici,precizamal minţii ordonatoare.
Datul
des-numai că raportul cărţilor doctri-
рГе care spuMm
c
ă este elementnare de care vorbim este foarte
al
ni
i
n
ţu
>
л
considerăm sub aspec-strâns, cu ori şi ce se va scrie de tul său atât de propriu omenesc,acum în colo, cu scopul de a ne
care C0Jls
tă
m
a
d
a un nume
i
a
pregăti sufletul refacem Ro-
ceea ce
constaţi că există. Tot cemânia Mare. există în lumea concretă şi par-Idealul acesta a început din
ticipa ;la via
ţ
a cu gra<
j
de rean
_ziua de 6 Septembrie, dată mar-
tatej poar
tä un nume care estecată în calendar cu minunea Arhanghelului Mihail. întâmplarea
dat
de om. Lucrul acesta îl putem înţelege şi în sensul sacru,a făcut ca în această zi să gpynând
ca av
em de aface şi cupoată fi apus, de către generalulAntonescu acel
destul
care alungătrecutul. Zicem că întâmplarea aales ziua aceasta, gândindu-neceea ce ni se dă şi cu ceea ceprimim ca bun al vieţii. într'adevăr. ni se
ceva, iar noică evenimentul istoric ar fi fost
avem
puterea să
dăm
la rândulbine să se producă mai devreme, nostru un nume la ceea ce ni s'aca un final mai puţin dureros,
dat.
In felul acesta, datul par-Dar au fost prigoniri, tot ticipă la umanismul nostru. Araiéiul de prigoniri; ceva, ce sefăcuse mai de mult, trecând pesteprigonirile de tot felul, şi caretăm gradele de umanism pe carele-am urcat, după numele pe carele-am dat, în graiul nostru neaoş.nu s'a manifestat prima oară la , ., . ., _ .. .
* darurilor
primite. O noţiune fara6 Septembrie, ci s'a înfăţişat tuturor ca o pregătire spirituală,de nuntă, a fost legiunea
arhanghelului Mihail.
Ziua în care începe misiunea nouă de refacerea României Mari, aminteşte dintr'odată, pe tot pământul undetrăeşte suflare românască, de
legiunea Arhanghelului Mihail.
Legiunea devine astfel clară, ca oconţinut şi formă filologică definitivă, în limba noastră, nu esteun
dat,
un dar făcut spirituluinostru. Se cuvine deci să fim câtmai atenţi, ia termenii cu carene exprimăm, şi să ştim dacă suntdaruri ale spiritului adică asimilări şi cunoaşteri, şi dacă deciicoană a ceea ce avem. în toate pot fi socotite date ale gândiriiconştiinţele româneşti. Ziarele, noastre. In privinţa aceasta, pro-oai'e au remarcat
potrivirea
ca- cedeiele scrisului, ca şi ale expri-lendarului cu evenimentul isto_ mării publice, trebue să fie corle, au neglijat pare-se să recte, nici o poartă nefiind mailaxg deschisă erorilor şi falsurilor intelectuale, decât confuziatermenilor.In ce priveşte
data,
fiind vorbadespre minunea ArhangheluluiMihail, problema ce se pune estelimpede. Spre a adânci seriosaceste lucruri, trebuie să credem,să fim simpli creştini, fără ezitare, şi în doctrină ortodoxă,realistă. Fără credinţă absolută,neştirbită din nici o parte, oricediscuţie spirituală asupra
minunii,
nu este cu putinţă, şi orişi ce consideraţii ar păcătui deneseriozitate. Acest punct iniţial este stabilit categoric în„Pentru legionari:" Toţi credeamîn Dumnezeu. Nu era nici un ateuprintre noi. Cu cât eram maiîncercuiţi şi mai singuri, cu atâtpreocupările noastre se ridicaumai mult spre Dumnezeu şi lacontactul cu morţii noştr; ?: ::ineamului", ipag. 281).Textul nu spune. într'adevăr,
trebuiau
să creadă, ci pur şisimplu că, în „viaţa iniţială",credeau in Dumnezeu. Dealtfel,este singurul aspect care interesează, din moment ce noi am«tabilit punctul de vedere ontologic. Credinţa în Dumnezeu esterealitatea iniţială, fără de careorice discuţie despre minune estezadarnică. Rugăm pe cititor sănu pretindă "acum desvoitarea cei-o promitem, bizuită pe credinţaîn Dumnezeu. Prilejul ni se vaoferi şi vom expune lucrurileamplu, cum se cuvine. In momentul de faţă, credem a fi câştigat principiul trebuincios dinpunct de vedere al onestităţiimetodei: cine va vorbi despre minune, nu o poate face în modadânc şi deci valabil, decât crezând în Dumnezeu. Condiţia nuo punem fireşte, redactorilor deziare, a căror profesiune nu estetotdeauna doctrinară. Condiţia seavem credinţa in Dumnezeu sicunoaştem realitatea spirituală alegiunii ? Nimic nu ne împiedicăfacem legătura simplă, princredinţă; mai mult, perspectiva ceni se deschide aici este extrem deseducătoare. Este vorba despretranscendenţa posibilă românilor,care este ceea oferită de credinţă,de minuni, de depăşiri neaşteptate ale neamului. Transcendereaaceasta se bazează pe ordineacere, acelora care vor să fie luaţi
(otal inte
rioară a vieţii, pune ac-in serios, — fie redactori la pe- centul pe pregătirea omului în
... . . ..,,„,.,, j„
sens moral şi spiritual. Românulriodice sau autori chibzuiţi de
yl
^trebue să ştie mântuirea nuvolume, când se înfăţişeazăvine de la numărul poporului, cipublicului ca analişti ai puterilorde ia calitatea sufletului. Acestnoastre spirituale de care avem , . , . , .„ ,* tel de transendenţa, de substanţănevoie. Prin postularea acestei
pur
creştină, este dat de Căpitancondiţii de cinste a scrisului, ne. doctrinei legionare, — postulândluăm şi angajamentul să obser- omul moral şi lăuntric, spre deo-văm modul cum se scrie şi se
sebire de
celelalte doctrine naţio-face astăzi cultura. Cinstea profesională este o iege ce ne vacălăuzi în faţa tuturor.Păzirea acestei legi, ne-o im-naliste, care au puterea numărului, a condiţiilor de civilizaţie şia orgoliului rasial. Că este superior criteriul românesc al uneitranscendenţe integrai spirituale,pune deci data de 6 Septembrie,
nu este locul discutám Pr(J
.despre care nu putem vurbi fără
b]ema cere a€Um să airătăm L
.
ă
credinţă
absolută. Rămâne acum
acesta este
т(кЫ transcenden
,
t
să arătăm ce îndrumare ne pre- singur posibil nouă, ca un poporscrie faptul că
arhanghelul Mi-
ce nu avem cantitatea şi avanta-fiuii exista in limba română ca giile ei, iar din punct de vederenume dat unei ordini spirituala rasial fiind înconjuraţi de statecu existenţă îndelungă şi grea cu tendinţe vădite de a neşi deci cu viaţă reală în suflete.
ailera
sângele. Stabilind alProcedând astfel, urmărim
doilea
P
unct
'
al
numelui
celuminăm tot un principiu, anume
86 gasea dat
legiunii,că între o existenţă reală, cumsubliniat socotim deasemenicriteriu al seriozităţii ce ni \era spiritualitatea implicită în
se cere>
la de
ц
ţm
^
ат&
şj
\numele dat legiunii şi credinţa la de a acorda cea mai mare încre-care obligă
minunea
de la
Ѳ dere ordinei spirituale existenteSeptembrie,
există relaţii de sub- istoric, făcând aceasta însă cu instanţă, adevăr care constitue tenţia mărturistă, de a-i găsi,prin proeedeiiele corecte ale dialecticei, reazămul său ceresc. Inpentru noi un punct cucerit spreuna din puterile sufletului românesc. De ce adică să nu fie mâna
eazul de îa
>
reazămul este cre-proniei care să fi întâlnit cele
din
t
a în
mmunea
de la 6 Sep
.două evenimente ? Ce ne împie- tembrie.dică credem, din moment ce CONSTANTIN FÄNTÄNERU
Viata lui V. Alecsandri
şi marile idealuri sociale
II
Călătoreşte la Paris, unde reîntâlneşte pe Maria Cantacuzino, se inspirăîn poeziile din „Mărgăritarele" şi dinnuvela „Mărgărita". Când revoluţiadin 1848 ajunge în Moldova, Alecsandri are un rol de seamă în această mişcare, ce nu prea a avut mare succes.Nemulţumiţi de Domn, care încurajaregimul comruptiv şi era de o lăcomiede arginţi fără seamă, tinerii din strei-nătate se adunară în casele LogofătuluiStürza, ca pue pe hârtie dorinţelepoporului asuprit. Domnul Mih. Stürzatrimise pe ministrul de interne să steade vorbă cu capii mişcării, în aparenţă,în fond pentru a-i prinde şi trimite însurghiun la Constantinopol. Mulţi aufost prinşi şi închişi. Iar 13 capi legaţişi trimişi la Galaţi pentru Constantinopol. Dintre aceştia 5 au scăpat, întrecare şi Alex. Ioan Cuza, viitorul Domn.Cu acest prilej, Alecsandri a tipăritin foi volante poezia „Deşteaptarea Română" care a fost semnalul de alarmăal revoluţiei şi marşul către biruinţăal ei.Voi ce staţi în adormire, voi ce staţiîn nemişcareNauziţi prin somnul vostru acel glastriumfător ?In adunarea poporului, Alecsandriredactează memoriul ce trebuia înaintat Domnului, care cuprindea 35 de revendicări.Revendicările lor erau dreptate pen
de C. GEROTA
tru săteni şi funcţionari, desfiinţareacenzurei, dreptul de a se întruni, dreptul de a se exprima. Când ei erau încasa lui Mavrocordat, arnăuţii îi căutau la Costache Stürza, sediul lor. Insfârşit, răspândiţi cu forţa armată, căpeteniile prinse în capcană de Domnitor, Alecsandri a luat drumul exilului.A trecut munţii în Braşov, unde astat vreo două luni încurajând pe toţiRomânii, înălţând moralul refugiaţilor.De aci, pleacă în Bucovina, la fraţiiHurmuzache, unde se găseau pe atunciîn Cernăuţi peste 50 de pribegi. Intreei erau: C. Negri, Kogălniceanu, AlecuCuza, Barit, etc.Aci au ajutat lui Hurmuzache scoată gazeta „Bucovina", în care Alecsandri, a publicat o parte din poeziilelui. Cu acest prilej, a scris poezia „Bucovina" şi aci, în această pribegie, s'aucălit sufleteşte, s'au întărit pentru ideeacea mare a Unirii, pe care el o prevedea cu o viziune profetică.Din Bucovina, placă la Paris în 1849,unde găseşte pe emigranţii din Muntenia ca Eliade, Băicescu, mai târziu Bră-tianu. Câştigă presa franceză, pentrucauza românească şi au gazetari deseamă de partea lor ca Bataillard, LedruRollni, etc. Pun bazele unui comitetcare să lucreze pentru unirea principatelor Muntenia şi Moldova sub suzeranitatea Turciei (Elena Răd. Pogonea-nu). Alecsandri face parte din acestcomitet, propus de refugiaţii din Brusaşi Constantinopol. Se întoarce în ţarăşi este numit directorul Arhivei Statului, funcţie, în care fusese numit Asa-che şi tatăl său.Nemulţumit de revoluţie şi de atmosfera din Moldova, se consolează culiteratura, publicând piese de teatru şipoezii populare în „Bucovina". In 1852apare volumul „Poezii poporale" — Balade Cântece bătrâneşti — Adunate şiîndreptate de V. Alecsandri Partea I.In volum este Mioriţa şi alte balade.Când în 1853 apar Doinele în franţuzeşte la Paris, este un adevărat eveniment
literar.
Streinii puteau să cunoască acum tezaurul de simţire şi degândire al poeziei româneşti cu acelmiros de busuioc şi de sulcină. Danumai atât ar fi făcut Alecsandri, că adescoperit poezia populară, şi ar aveadreptul la toată gratitudinea unui neam.Dar el a făcut mult mai mult.Când începe războiul Crimeei, Alecsandri credea că se va schimba soartapoporului nostru. Scăpaţi de ocupaţiarusă, credea că vom avea o autonomiesub protectoratul turcesc. Socotea anul1855 ca pe un am mântuitor, aşa cumcredea Gr. Alexandrescu anul 1840. Vizitează Sevastopolul şi doreşte o orîn-duire mai bună ţărei noastre. După războiu vine congresul delà Paris, careînlătură regulamentul organic şi ocupaţia rusească. Ideea Unirii, pentru carese sbuciumaseră atâta timp, prinde consistenţă. Deşi Unirea nu convenea niciRuşilor, nici Turcilor, nici Austriacilor,deşi Caimacamul Moldovei T. Balş şiapoi Vogoride erau instrumente trădătoare a ideii Unirii, generaţia aceasta deidealişti neînfricaţi au înlăturat toatepiedicile şi au izbutit.V. Alecsandri publică în „Steaua Dunării" încă din 1856 Hora Unirii, carepusă pe note, se cânta în valuripopulare, sintetizând gândurile epocii.Hora Unirii devine un fel de Marseil-leză a noastră, care a cucerit toate spiritele. Alecsandri publică Păcală şiTândaiă, Cinel-Cinel, piese, în careideea Unirii era arătată ca binele suprem al naţiei. El pregăteşte, spiritualiceşte vorbind, Unirea, întărind conştiinţele ca într'o mistică naţională.Când se fac alegerile libere pentru divanul adhoc, din 87 deputaţi, 83 suntuinionişti. Când Convenţia delà Parisîngăduie o unire parţială, adică doiDomni, dar cu o singură curte de Casaţie, Alecsandri era secretarul de statal Caimăcămiei, care trebuia să supravegheze la alegerea Domnilor. Intrecandidaţii pentru tronul Moldovei eraşi Alecsandri. A renunţat ca toţi ceilalţi,pentru Alexandru Cuza. O pildă mairară de abnegaţie, o lecţie mai morală,un act mai patriotic nu se poate întâlni decât în epocile de rară înălţimemorală, cum a fost generaţia delà 1859.Odată Cuza ales Domn în Moldova şiMuntenia, el a avut cele mai grele misiuni diplomatice în Franţa, Anglia şiItalia, ca obţină aprobarea alegeriilui Cuza, care se făcuse eludând convenţia delà Paris. A vorbit de 2—3 oricu Napoleon al III, s'a dus în Anglia şiItalia, cu trăsura grea şi trenul încet şiprin inteligenţa lui, prin simpatia ce oradia, prin afabilitatea lui a reuşit. Aslujit multă vreme ca ministru la Paris,întărind relaţiile şi mărind prestigiul.In ţară, ca senator a apărat modificarea art. 7 din Constituţie, cerut de
Ber
lin după 1877, arătând primejdia evreilor în ţara noastră, discurs semnalatde Regele Caro! I în memoriile lui.Când războiul din 1877 începe, Alecsandri simte o euforie de tinereţe cumnu o avusese de multă
vreme.
Acum vede el o armată, pe care ovisau şi Băicescu şi Cârlova. Un popor
liber,
o ţară liberă, o armată biruitoare care era visul lui Alecsandri. Deaceea, spune el cu mulţumire : ,,Deacum pot să mor ferice". El văzuse înrăzboiul din 1877 vechile virtuţi romaneîn braţele soldatului român, nobleţeaunei rase superioare şi brave în faptelelui de războiu. „Ostaşii noştri" estepoema războiului din 1877. Noi n'amavut un Alecsandri în 1916.De aici, încolo, Alecsandri este preocupat de piese de teatru ce înfăţişeazăsentimente omeneşti, în afară de oricepreocupare practică sau tendenţioasă.Este epoca literaturii lui estetice : Fântâna Blanduziei, Despot Vodă, Ovidiu.In 1887 boala începe să-l mineze.Cancerul progresează încet, dar
sigur,
necruţător. In 1890 Alecsandri moareplâns de un întreg
popor,
delà regeleşi regina până la cel din urmă ţăran.Cu el amuţea o coardă armonioasă apoeziei româneşti, care cântase toatemarile evenimente naţionale ; cu el murea un român poet, care a luptat cutoată puterea şi tot talentul lui la înălţarea^ patriei lui, cu care s'a identificat.A trăit tot calvarul unei ţări supuse,înlănţuite, şi a murit într'o epocă dereal progres, într'o ţară liberă.Ei şi-a supus talentul marilor imperative ale vremei, care cereau libertate,dreptate, dreptul la vieaţă ca popor şdca om. Pe cât de sbuciumată tinereţealui, care în romantismul ei avântat selovea de despotismul Domnilor şi decenzura lor nevrednică, cu atât de liniştit şi senin este sfârşitul lui Alecsandri.El, întrebat de destinul acestui neam,ar putea răspunde ea şi Ginta latină :O ţară în lume, cât am statPe tine te-am reprezentat !
BIBLIOGRAFIE1) Elena Râdulescu-Pogonea-nu: „Viaţa lui Vasile Alecsandri,Craiova, 1940.2) N. Pătraşcu, V. Alecsandri,1939. Bucureşti.3) V. Bengeseu, V. Alecsandrirevista ..Ccnvorbiri literare".
 
14
Septembrie
1940
UNIVERSUL LITERAR
3
Dincolo de munţi
oetului Vasiie Stoica, urmaş demn al lui GheorgheLazăr, - - pornit, ca şi străbunul descălicător cultural, depe aceleaşi plaiuri ale Avri-guiui — pentru durerea carene mistue în ceasul acesta
Dincolo de munţi,Dincolo de îneguraţii munţi,Incordaţi-vă braţe,Ridicaţi-vă frunţi !Freamătul vostru doboară goruniiCa o nestăvilită furtună,Gândul nostru prăvale stâncileCu vrerea-i nebună.Dincolo de munţi,Peste neguroasele culmi de brazi,Dincolo de ieri, dincolo de mâine,Dincolo de azi
t
Rămâi, veşnicind peste lumi,Sângerând ca o rană,
Tu,
lume a sângelui nostru,Ţară de-azur, transilvană.Cu sânge-ai răsbit prin milenii,Cu sânge 'nsemnat-ai istoria...Fumuri de jertfă 'nălţat-aiCu Doja, cu Iancu şi Horia.Duhul, neliniştitul lor duh,Luminează drumuri de-apoi —Ca pe-un pumnal înroşitII simţim fiecare în noi.Dincolo de munţi,Dincolo de îneguraţii munţi,Ridicaţi-vă braţe, năpraznic,Luminaţi-vă frunţi !Calea fie-ne dreaptă,Neşovăit fie pasul,Când sub steaua de foc înfruntămMişelescul destin, uriaşul !Pământ, pământ de sfinţenie,De veci şi de baştină,Durerii de veacuri — albie,Sub lacrimi străbune — mlaştină,Rodul sevelor taleAl nostru mereu va rămâne,Şi clarul văzduhului tău,Şi 'ntinsele lanuri de grâne.In inima ta, ferecate,Dorm strămoşeşti oseminte.Sufletul lor — cândva — a bătutIn arcuri, în suliţi, în flinte.Dincolo de munţi,Dincolo de pădurea buiacă,Vrăjmaşele vânturi vânturăStrăvechea ţară dacă.Numai mormintele, singure,Măsurând veşnicia,Constelează trist, ca luceferii,Prăpădul, urgia.Adormit pe-un hotar din
Sălaj,
De-ar şti Şincai, cum astăzi tărîmulNe-a fost împărţit de-al nost' sânge,Şi cât de barbar ne fu „Ramul"...De-ar şti Maior şi Micu, apostoliAi sfintelor noastre minciuni,Cum, la ospăţul de moarte,Fraţii doriţi ne-au fost nuni, —Atunci ar cerni cu blestemeHrisoave, lupoaică, sugaci,Şi mândri ne-ar spune : pe-aici,Pe-aici n'au fost idecât Daci !Urniţi-vă munţi,Stânci ale vrerilor,StrMţi-ne inimaPe pragul durerilor.Ucis fie glasulMuiat de litanieCe plânge prăpădul
Tău,
Transilvanie !Nu scâncet, nici lacrimi,Ci vifor stârnitSub zodii urzindUn nou răsărit.Dincolo de munţi,Dincolo de moarte, dincolo de cer,Aşteaptă-ne, cu pădurile tale,Cu freamătul lor auster, —Pământ cu izvoare de lacrimi şi sânge.Marea întoarcere a ta,Când va sunà,Din care corn va suna ?VLAICU BÂRNA
5 Septembrie 1940.
II chiema Chiţibuş, dar, din deferentă,i se spunea domnul Chiţibuş. Uneori, eranumit nemţeşte: Herr Kitzibusch, saufranţuzeşte: Monsieur Kitsibouche, iar lasupărare i se spunea Chiţ — pur şi sim
plu.
Domnul Chiţibuş era negru ca smoa
la,
avea o minune de mustăţi căzăceştişi-o pată albă ca zăpada pe frunte. Aţighicit desigur că e vorba de-o pisică —să fim mai precişi: de-un motan. Chiţibuş era mândria întregii clădiri c. f. r.Până şi cei ce-aveau fobia pisicilor îl iubeau pe Herr Kitzibusch. Şi cum naibasă nu-l aibă drag toată lumea, când dumnealui era cel mai frumos motan dincartier? Până şi funcţionarii delà gară îicunoşteau faima, aşa că domnul Chiţibuş putea să intre fără bilet pe peron.Odată, — până şi ziarele au scris despre întâmplarea asta — dumnealui s'aurcat netam-nesam într'un vagon al rapidului şi-a călătorit cu clasa 'ntâia pânăla proxima staţie de oprire: Adâncată.Aici, spre stupefacţia impiegaţilor, a caborît tacticos, cu coada 'n sus, — şifâşti la bufet, unde bufetierul, trăsnit şi elde apariţia lui Chiţibuş, fu cât pe ce să-iofere o halbă de bere.— Oameni buni! — spuse şeful gării.— Aiesta-i motanul cel vestit al lui Ghe-rasim Vodă din Cernăuţi... Să mă ia naiba de mă'nşel! Mari ţi's minunile. Doamnei A venit singur cu trenul! Măi Dugane,ce-i ţii halba la nas? Dă-i motanului obucata de salam.Şi Dugan îi dădu — şi 'ncă de cel bun,veritabil Sibiul Din pricina evenimentului cu Chiţibuş, rapidul a plecat cu douăminute întârziere... In gară s'a nimerit săfie domnii Octav Nistor delà „Universul",şi Ionel Teodorescu delà „Timpul", caritrântiră niste articole straşnice în ziarelelor.
Un motan călătoreşte incognito.Senzaţionala aventură a unui motan.Misterioasa călătorie a domnului Chi
ţibuş.
Un motan în rapidul Cernăuţi-Bucu-reşti.Domnul Chiţibuş bea bere?
Cam astea erau titlurile şi subtitlurilereportagiilor... In felul acesta. Chiţibdeveni renumit în întreaga Bucovină şilocatarii clădirii c. f. r. începură să
-1
iubească şi mai mult.Domnul Chiţibuş era un motan model.Nu făcea ceeace nu trebuie pe scări, cise ducea undeva în ogradă, unde-şi a-vea locul său, nu mieuna leşinat pe gânduri în nopţile lunilor pisiceşti, căci îi displăceau cuceririle vulgare, nu fura cotlete de purcel depe mesele din bucătăriişi nu prindea vrăbii, ba chiar se'mpriete-nise cu canarul doamnei Marta Mândre-
scu,
delà parter. In rezumat, domnul Chiţibuş era împăratul motanilor din Cernăuţi.Gherashn şi băieţii îl iubeau nespusde mult. Odată, acarul fusese foarte greubolnav şi nu putuse dormi nopţi dearân-dul. Chiţibuş îi ţinuse credincios tovărăşie în lungile nopţi de suferinţa şi renunţase până şi la plimbările cotidiane pela gară. Veghea necontenită a lui Chiţibuş îi făcuse mult bine lui Gherasim.însăşi Aglăiţă îl iubea ca pe ochii dincap pe motan, căruia îi prindea în fiecare lună o noua fundă de mătase roşie în jurul grumazului — să nu-i fie dedeochi. Domnul Chiţibuş nu abuza niciodată de dragostea ce i se arăta. Dimpotrivă, se purta foarte cuviincios şi la locul său.Când Cocuţa se instalase în casa luiGherasim, motanul primise {întâia lovitură a soartei. Până la venirea fetei. Chiţibuş sta cu stăpânii la masă. Avea unscaun al său, pe care se instala ca un
Doamnei Ati
Barcă
Domnul Chiţibuş şi-un drum prin cenuşe
om,
însă nu devenea supărător, ci aştepta liniştit până i se oferea şi lui cevade mâncare. Acuma, din cauza Cocuţei,Chiţibuş nu mai avea loc la ma. Inprimele zile, fusese atât de supărat încât nu mai dăduse pe-acasă, ci hoinărise prin gară, fiind ospătat de bucătariivagoanelor-restaurant. Obişnuit cu mâncare bună, căpătase o indigestie destulde supărătoare, aşa că, trecând pestemândria sa jignită, se re'ntorsese acasă,încercând să-şi recapete locul delà masă.Cocuţa, de cum îl văzuse pe scaun, îl şidupăcise. Lovit de moarte în demnitatea
sa,
domnul Chiţibuş se resemnase, devenind
filosof.
Cu toate acestea, nu renunţase la răsbunare. EL domnul Chiţibuşsau Herr Kitzibusch sau Monsieur Kitsibouche, împăratul motanilor din Cernăuţi, gentlemenul perfect educat, începuse să-şi facă de cap.— Tuşică, ui-te la rochiţa mea! Şi-abia eri am călcat-o... Asta-i treaba luiChiţibuş! Iată şi două pete aici! — se-alarmase într'o dimineaţă Cocuţa.Altădată:— Tuşică, uite la pălăria mea! I-asmuls penele!Altădată:— Tuşică, ui-te la ciorapii mei! Patrugăuri şi-abia alaltăieri i-am cumpărat!Altădată:
'
Şi tot aşa.— Cuminte motan! — constatase Lup-
şa.
Nu se-apucă decât de lucrurileCocuţei... DealifeL sfânt ca 'nainte! Bra
vo,
Herr Kitzibusch!Ca răsplată. Sil îi dăduse un şniţel întreg la cină:— Bravo. Herr Kitzibusch!— Ioiu veni eu de hac cotârlanului!— ameninţă Cocuţa într'o seară.— Te poftesc! — se-aprinse Lupşa.— S'o vedem şi pe asta! — răcni Sil.— Ţin foarte mult la Chiţibuş,— sub-linie şi Gherasim, privind-o cu tâlc pesteochelari pe Cocuţa.— Motanul aiesta îi prietenul meu.Cocuţa: mâlc. Ştia câ nu e bine să
-1
zădărească pe Gherasim. Totuşi, gândulcel rău nu 'ncetâ s'o scoclorască. Soartadomnului Chiţibuş era pecetluită.— Mi se sbate ochiul, măi Sil, — oftăLupşa. — Ce-o să mi se mai întâmple?— Ei, şi tu! Ai început să crezi ca babele în toate fleacurile! Deseară cântăNiculescu-Basu în „Bărbierul din Sevilla".Cum să facem sâ vedem şi noi opera?— Silache, ia ui-te 'ncoace...— Dumnezeule-mare! De unde ai biletele?— I-am spus alaltăieri tatii că tare-amdori sâ vedem opera asta şi tata mi-a datbani să cumpăr bilete.— Straşnic bun e tata!— Sigur!Lupşa se gândea că poate o va vedeaşi pe Liuş la operă, a câ plutea înnouri. Seara, fu atât de castrat, încât începu să-şi lustruiască ghetele cu cremaNivea a Cocuţei. Era atât de nerăbdător,încât i se părea câ nu se mai isprăveştecina.— Oare unde-o fi domnu' Chiţibuş alnostru? — întrebă deodată Gherasim.De ieri nu l-am mai văzut.— Nu te teme, că nu i s'a întâmpla l
Episod inedit
nimic, — îl linişti Aglăiţa. A mai lipsitdumnealui de-acasă ca, pe urmă, să răsară ca din pământ.— Ieri la amiază. Chiţibuş părea tareabătut, — îşi aminti Lupşa. Se purta caşi cum ar fi fost bolnav.In drum spre teatru. Sil spuse:— Ştii, şi mie mi-a făcut impresia căe bolnav.— Săracu' Chiţibuş! Dacă nu se aratăpână mâine, trebuie să
-1
căutăm.La teatru, băieţii petre.cură minunat.Lupşa avu pedeasupra şi bucuria de-a ovedea pe Liuş, care şedea în stal cu mătuşa ei, Zenobia Magheiu, şi cu Ion Dra-
cu,
despre care Cocuţa obişnuia să spună o mulţime de lucruri rele. La sfârşitulspectacolului, coboară în grabă delà galerie, căci Lupşa voia s'o vadă îndeaproape pe Liuş.— Tare-i frumoasă, — spuse Sil, cândajunseră în piaţa Unirii.— Da. Minunată. Rossini a fost unfoarte mare compozitor. Am citit undevacâ a compus numai în câteva zile „Bărbierul din Sevilla".— Păi eu nu vorbesc de operă...— Da de cine?— De fata ta, măi prostule!Lupşa se făcu roş. „Fata lui!" Cât deplăcut sunau cuvintele acestea... Socoti,totuşi, că e de „bon-ton" să protesteze,dar Sil mormăi un „Lasă, că ştiu eu!",care-i luă orice replică.Pe treptele neluminate ale clădirii, auziră ca un fel de geamăt,— Ce-a fost asta. Sil?— Să căutăm! — şi băiatul îşi aprinselampa de buzunar, care-aruncă fâşii delumină fantomatică pe pereţi.Geamătul se-auzi din nou.— Sil, ăsta-i Chiţibuş, Sil! I s'a 'ntâm-plat ceva... — şi băieţii se precipitară pescări în jos.începură să caute prin curtea înzăpezită. In cele din urmă îl găsiră pe Chiţibuş sub peretele magaziei de lemne. A-nimalul sta închircit, pradă unor durericumplite. Zăpada din jurul lui era roşiede sânge. Băieţii ridicară motanul şi
-1
duseră în casă. Făcură lumină, aşa că ve-rişoara lor se trezi.— Ce-i cu sgomotul aiesta? — se 'nfu-rie Cocuţa? deslipindu-şi ochii.— Taci! — o repezi scurt Sil.
de MIRCEA STREINUL
Chiţibuş vărsă sânge şi'ncepu să geamă ca un om, rupând inima băieţilor,cari se sbuciumau neştiind cum să-i a-jute.— Moaie un şervet în apă, — spuseLupşa.Gherasim deschise uşa:— Ce s'a 'ntâmplat, băieţi?— Moare Chiţibuş, tată! — strigă SiLaducând şervetul muiat.Gherasim se-apropie de motanul carese scutura în convulziuni şi, după ce seuită la sânge» spuse:— I s'a dat să mănânce sticlă pisată.Bietul Chiţibuş nu poate fi salvat. Sticlatrebuie să-i fi sfârtecat măruntaiele.Băieţii începură să plângă. Motanul semai liniştise şi-i privea cu ochi buni,blânzi, ca şi cum ar fi vrut să le mulţumească pentru compătimire. Numai Cocuţa participa cu un fel de indiferenţă laîntreaga scenă. Aglăiţa, care se treziseşi ea, încălzi nişte făină, punând-o lapântecele animalului.Pela orele 2 dimineaţă. Chiţibuş avuo nouă hemoragie, cea mai violentă. Picioarele îi erau reci, iar nasul i se usca
se.
Peste câteva minute, începu să horcăie şi după o ultimă sbatere, se destinse.— A murit, — spuse Gherasim, întorcându-şi în altă parte capul.Lupşa îşi trecu manile peste trupul luiChiţibuş şi gemu:— Şi-un animal poate fi asasinat.Cu toţii se duseră sdrobiţi la culcare.Cocuţa, însă, zâmbea batjocoritor. LuiLupşa îi veni s'o bată şi numai cu maregreu se stăpâni.A doua zi după amiază, băieţii îl îngropam în ogra'pe Chiţibuş. Aproape toţi vecinii se-adunaseră să
-1
mai vadă odată; fiecare din ei simţea că motanul acesta cuminte şi cu ochi de filosof osă le lipsească; până şi domnul profesor Vasilescu. un om ursuz şi plictisit desocietate, ţinu să participe la îngroparealui Herr Chiţibuş, care desigur c'aveasă'nveselească duhurile lumii celeilaltecu giumbuşlucurile sale.Seara, la cină, tăcere ca'n biserică încasa familiei Vodă. Lui Gherasim nu-i ticnea mâncarea. Şi nici Aglăiţei. Iar copiii aveau lacrimi în ochi. Numai Cocu
ţa:
usturoiu n'am mâncat! Gherasim lăsădin mână furculiţa.— Doamne, — spuse el, — de-aş şticine-a făcut ticăloşia asta!Privirile băieţilor sburară la Cocuţa,dar fata mânca liniştit mai departe, gândindu-se:„Atâta zarvă pentru un motan!"Fiecare ins din familia Vodă îşi aveamicile pasiuni, destinate să aducă lumină şi plăcere în inimă. Gherasim iubeaflorile şi se-ocupa în orele libere de cultivarea lor, căci avea un strat sub ungard din curte. Vara şi toamna, stratulacela era atât de frumos, încât veciniiîl numeau „covorul persian al lui Gherasim", ceeace îi făcea mare plăcere a-cestuia. Aglăiţa ştia să croşeteze şi lucrala felurite broderii, depe urma cărora câştiga destul de bine. Câteva din lucrărileei fuseseră expuse la „Societatea Doamnelor Române", umplând-o de mândriepe autoare. Sil şi Lupşa aveau pasiuneacititului. Numai Cocuţa n'avea nici-o pasiune. Nu ştia decât sa se plictisească —şi se plictisea cu atâta talent, încât omolipsise şi pe Aglăiţa de boala asta. Decitit — Aglăiţa nu citea. Din principiu...După ea, cărţile se'mparţeau în doua categorii: cele recomandabile şi cele nerecomandabile. Cele recomandabile erauplictisitoare, iar cele nerecomandabileantrenante, însă imorale — aşa câ domnişoara Cocuţa nu citea nimic... Inscnimb, Cocuţa se plicusea; evident, într'un mod foarte noou: nelacând nici otreabă serioasă. Dimineaţa, toaleta. Câx-lionţii, masajul obrazuiui, gimnasticăpentru frumuseţea sânilor şi-a şoldurilor,unghiile, smulsul sprâncenelor lcá-i creştea al naibei de repede pârul!) şi fardatul. Apoi, o ceşcuţâ de cafea neagra, numai atât (silueta!; In cele din urmă, bâr-feala — şi Cocuţa avea mare talent labârfit. Toate le ştia! Că Greta Garbo
ѳ
neinteligentă, că vocea lui Folescu lasăde dorit, câ domnul Vasiie Maiuşevschidelà mezzanin bea cu plăcere bere „Luther", că Gherasim îşi cheltuieşte cu colegii de serviciu bânişorii, că şi, iar că...
deh,
ca de-obiceiu — apoi: dece şi-a vopsit doamna Cârcea păruL dece domnişoara Ticni se are bine cu domnul Me-linte, dece a 'ntârziat Lupşa în oraş, dece şi iar dece...Aglăiţa adoptase felul de a ii al Cocuţei. Nu mai croşeta şi nu mai broda.Bârfeala ajunsese o necesitate pentrudânsa. Consecinţa fu se certă, perând, cu toate vecinele, ea care trăiseodată atât de bine cu'ntreaga lume!— Măi omule, — se plânse într'o zilui Gherasim domnul Damian, — ce naiba s'a întâmplat cu nevastă-ta? Că, pânădăunăzi, era prietena la toarta cu nevas-tă-mea, iar acuma o 'mpodobeşte cutoate poreclele prin vecini...— Deh, aşa 's femeile, — oftă amărîlGherasim.Domnul Damian dădu cu părere derău din cap şi se duse mai departe, lă-sându
-1
năuc pe Gherasim, a cărui dorinţă fusese întotdeauna să trăiască binecu toată lumea.Acarul nu mai găsea linişte acasă. Infiecare zi răsuna câte-o ceartă pe coridor şi glasul Cocuţei se-auzea cel maitare. Aglăiţa intra ca o furtună în odaieşi striga la Gherasim:— Ce fel de bărbat eşti tu? Toantaaceea de Cârcea mă insultă în gura ma
re,
iar ţie nici că ţi pasă! Noroc de Cocuţa, că, fără dânsa, aş fi singura pelume!...Gherasim ofia şi nu răspundea ceeace o aţâţa şi mai rău pe Aglăiţa.— Ce vrei delà mine, femee hăi? —se-apăra icnind bărbatul. — De ce-mi a-prinzi paie 'n cap?— Au dreptate neamurile mele cândrâd de tine! Nu ştii altceva decât să mănânci, să bei şi să faci copii răi, — îl jignea Aglăiţa, pe care sora sa Catrina omonta prin scrisori împotriva bărbatului.Niciodanu-mi iei apărarea! Par'căţi-aş fi duşmancă, nu soţie!— Vorbeşti cu păcat, femee!— Te pomeneşti că ai şi vreo ţiitoareprin Caliceanca! Nu m'aş mira... Ca mâne ai să mă dai afară din casă, că nu-ţimai încapi din pricina mea.La aşa vorbe, Gherasim îşi lua căciula şi pleca să raiăcească singur pe uliţele înzăpezite, ca, târziu seara, să intreîngheţat în vreo ospătărie liniştită şi cuclienţi puţini şi-amărîţi ca şi dânsul. A-ceste restaurante — aziluri pentru singuratici şi doborîţi ai vieţii — îi plăceau luiGherasim. Ele aveau ceva familiar în at-
(Urmare în pag. 4-a)

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->