Drept parlamentar - invatat

1. Articolul 61 din Constitutia Romaniei

Articolul 61: Rolul si structura: (1): Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii. (2): Parlamentul este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat. Locul si legitimitatea Parlamentului in ansamblul sistemului politic potrivit art. 2 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul nu este unicul titular al exercitiului suveranitatii nationale, ci unul dintre organismele prin care poporul, ca detinator legitim al suveranitatii, o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum; astfel, Parlamentul Romaniei are calitatea de organ reprezentativ suprem, dar si Presedintele Romaniei intruneste, de asemenea, calitatea de organism reprezentativ prin intermediul caruia poporul isi exprima suveranitatea; Parlamentul apare ca un instrument prin care poporul, detinator suveran al puterii politice, ii investeste pe reprezentantii sai alesi sa-i stabileasca cadul legislativ de reglementare a relatiilor sociale si sa investeasca in mod legitim Guvernul cu administrarea treburilor publice; o intrucat poporul nu poate sa se autoguverneze, acesta isi alege reprezentantii reuniti in Parlament, care la randul lor desemneaza Guvernul, pe care il controleaza apoi, pe intreaga durata a mandatului lor parlamentar; o prin notiunea de popor roman, utilizata in alin. (1) al art. 61, se intelege intreaga masa a cetatenilor romani. Parlamentul organul reprezentativ suprem al poporului potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie, singurul reprezentant autentic al poporului roman este Parlamentul; astfel, nici o alta autoritate publica electiva sau neelectiva nu poate pretinde ca reprezinta poporul; reprezentativitatea, la nivel suprem asa cum este prevazuta de Constitutie, asigurata de Parlament consta in menirea acestei institutii de a exprima vointa politica a poporului in doua mari si fundamentale directii, si anume: o in materie de legiferare; o in privinta investirii Guvernului si a controlului asupra modului in care acesta actioneaza in aplicarea programului sau de guvernare acceptat de Parlament. in raport cu Adunarea Constituanta, Parlamentul este o putere instituita exclusiv prin vointa acesteia; o astfel, exercitarea suveranitatii in ceea ce priveste adoptarea Constitutiei este rezervata Adunarii Constituante, si nu Parlamentului ordinar; o insa, competenta Adunarii Constituante este redusa in raport cu cea a Parlamentului, acesta intrunind toate functiile, competentele 1

si atributiile ce-i sunt recunoscute prin Constitutie, mai putin pe aceea a adoptarii Legii fundamentale; o desigur, pentru a-si indeplini rolul constituant, Adunarea Constituanta se organizeaza pe plan intern in structuri politice (grupuri parlamentare, biroul permanent), adoptand un regulament de functionare. Parlamentul exercita o functie sociala incredintata si controlata de mandantul sau natiunea (poporul roman); de asemenea, Parlamentul este legitim numai in masura in care deputatii si senatorii sunt alesi prin competitie electorala libera, periodica si corecta; o numai sub aceasta tripla conditionare Parlamentul va fi considerat organul reprezentativ suprem al poporului roman. de precizat teoretic, Parlamentul este reprezentativ prin esenta, iar reprezentativitatea sa nu este afectata de scaderea popularitatii ori a legitimitatii unor partide parlamentare; o insa, un Parlament, desi isi pastreaza formal calitatea sa de reprezentant al natiunii, este mai mult sau mai putin legitim, in functie de increderea pe care i-o acorda cetatenii; o de asemenea, reprezentativitatea Parlamentului nu are in vedere si reprezentativitatea structurilor sale si, in special, a grupurilor parlamentare; astfel, pe parcursul derularii unei legislaturi, partidele reprezentate in Parlament si grupurile parlamentare inregistreaza cote diferite de incredere din partea cetatenilor; este posibil chiar ca un grup parlamentar sa-si piarda increderea sub pragul de admitere in Parlament; de aceea, grupurile parlamentare nu sunt reprezentative in sensul art. 61 alin. (1) din Constitutie. Parlamentul unica autoritate legiuitoare a tarii Parlamentul este indrituit sa legifereze in numele poporului, pentru popor si sub controlul poporului, ca organ reprezentativ suprem al poporului roman; competenta legislativa a Parlamentului Romaniei se materializeaza in adoptarea legilor, iar domeniile reglementate sunt extrem de vaste, cuprinzand aspecte ale vietii politice, circuitului civil, apararea unor valori sociale etc.; o competenta legislativa a Parlamentului trebuie inteleasa ca un drept conferit de Constitutie de a adopta dispozitii juridice normative avand caracter primar; o de precizat: aceste dispozitii legale au o forta juridica superioara fata de cea a actelor normative emise de Guvern, in virtutea puterii sale de reglementare, abilitate de catre Parlament. caracterul Parlamentului de reprezentant suprem al poporului roman si calitatea acestuia de unica autoritate legiuitoare a tarii sunt in practica excesiv diminuate de abilitatea

constitutionala a Guvernului de a emite ordonante de urgenta si de a beneficia de aprobarea data de Parlament pentru a adopta ordonante simple; o Parlamentul este doar formal unica autoritate legiuitoare a tarii, intrucat Guvernul, abilitat de Constitutie, are dreptul de a modifica, completa si abroga legi adoptate de Parlament, inclusiv legi prin care s-au aprobat sau modificat ordonante guvernamentale; o practic, Guvernul detine o reala putere legislativa, ceea ce contravine principiului constitutional al separatiei puterilor in stat. desi Constitutia confera Parlamentului calitatea exclusiva si unica de autoritate legiuitoare, acesta colaboreaza direct cu puterea executiva si chiar cu cetatenii in exercitarea functiei respective; o de asemenea, in cazurile prevazute de Constitutie, Parlamentul poate abilita Guvernul sa emita ordonante care cuprind norme cu putere de lege ordinara. in principiu, legiuitorul constituant nu a rezervat Parlamentului un domeniu anume al legii, singura precizare in legatura cu sfera de cuprindere a acesteia fiind art. 73 alin. (1) din Constitutie, care stabileste cele trei categorii de legi care pot fi adoptate de Parlament: o legi constitutionale; o legi organice; o legi ordinare. de precizat, Constitutia a prevazut indirect o interdictie de legiferare, limitand, in acest fel, puterea legislativa a Parlamentului, atunci cand este investit cu putere constituanta derivata; o astfel, potrivit art. 152 alin. (1) din Constitutie este interzisa expres revizuirea unor texte ale legii fundamentale, precum: acele texte privind caracterul national, independent, unitar si indivizibul al statului; forma de guvernamant; integritatea teritoriului; independenta justitiei; pluralismul politic; limba oficiala. o de asemenea, alin. (2) al art. 152 mai adauga o interdictie, si anume aceea de a revizui vreun text constitutional care ar avea ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora. Structura bicamerala a Parlamentului Parlamentul Romaniei este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat, ambele camere avand acelasi grand de reprezentativitate, intrucat deputatii si senatorii sunt alesi la nivel national si prin acelasi tip de scrutin; principiul constitutional al bicameralismului impune ca dispozitiile cuprinse intr-o lege adoptata de Parlament sa fie examinate in mod obligatoriu de ambele camere legislative: o astfel, o lege care a fost adoptata, de exemplu, de Camera Deputatilor in calitate de camera decizionala, fara ca dispozitiile

cuprinse in aceasta sa fi fost examinate si aprobate de Senat, este contrara prevederilor constitutionale referitoare la initiativa legislativa si la sesizarea camerelor (art. 74 alin. 1, respectiv art. 75 din Constitutie). in favoarea bicameralismului pot fi aduse cateva argumente principale: o dubla examinare a unui proiect de lege in cele doua camere legislative poate contribui la imbunatatirea lui; o prin existenta a doua camere parlamentare se impiedica tendinta ipotetica a concentrarii puterii legislative de catre o singura camera. insa, sistemul bicameral are si dezavantaje, precum: eforturi financiare sporite si prelungirea procesului legislativ; de precizat: la 22 noiembrie 2009 a avut loc si a fost validat referendumul pentru trecerea la parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari. 2. Articolul 62 din Constitutia Romaniei

Articolul 62: Alegerea Camerelor: (1): Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale; (2): Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale. Cetatenii unei minoritati nationale pot fi reprezentati numai de o singura organizatie. (3): Numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea electorala, in raport cu populatia tarii. Caracteristicile generale ale dreptului de vot Camera Deputatilor si Senatul se aleg pentru un mandat de 4 ani prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat; asa cum rezulta din art. 62 alin. (1) din Constitutie, dreptul de vot are urmatoarele caractere: este universal adica toti cetatenii romani care indeplinesc anumite conditii prevazute expres de Constitutie au dreptul sa voteze; o alegatorul trebuie sa aiba implinita varsta de 18 ani; o alegatorul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina; o alegatorul trebuie sa aiba demnitate civica (nu au drept la vot persoanele condamnate prin hotarare judecatoreasca definitiva la pierderea drepturilor electorale). egalitatea se refera la egalitatea in drepturi a cetatenilor romani si presupune: o pe de-o parte, ca fiecare alegator are dreptul la un singur vot pentru alegerea unui deputat si, respectiv, senator; o pe de alta parte, votul fiecarui cetatean valoreaza tot atat cat votul altui cetatean. caracterul liber al votului consta in faptul ca exercitarea dreptului de vot este facultativa, si nu o obligatie juridica santionata pentru neindeplinire; caracterul direct al votului presupune exercitarea dreptului de vot numai de catre titularul acestuia; 4

caracterul secret se refera la faptul ca alegatorul nu poate fi obligat sa dezvaluie in favoarea carui canditat sau partid a votat. de precizat: acestor conditii constitutionale, Legea electorala nr. 35/2008 mai adauga doua, si anume: inscrierea alegatorilor cu drept de vot pe o lista electorala (permanenta sau speciala) si detinerea cartii de alegator. Reprezentarea minoritatilor nationale Legea electorala prevede urmatoarele conditii pentru ca organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale sa beneficieze de dreptul de a primi un mandat de deputat: organizatia beneficiara sa fie legal constituita; organizatia respectiva sa fi participat la alegeri; organizatia sa nu intruneasca pragul electoral pentru obtinerea unui loc de deputat sau senator, dar sa obtina, totusi, un anumit numar de voturi (cel putin 10% din numarul mediu de voturi valabil exprimate pe tara pentru alegerea unui deputat); toate organizatiile cetatenilor apartinand unei minoritati nationale beneficiaza de mandatul de deputat, impreuna. de precizat: optiunea Adunarii Constituante pentru asigurarea reprezentarii parlamentare a cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, chiar daca organizatiile acestora nu ating pragul electoral, este o expresie a caracterului democratic al sistemului electoral romanesc. Componenta numerica a Camerei Deputatilor si Senatului componenta numerica a fiecarui corp legislativ se stabileste potrivit normei de reprezentare prevazute in Legea electorala; norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputatilor este de un deputat la 70.000 de locuitori, iar pentru alegerea Senatului este de un senator la 160.000 de locuitori; pentru organizarea alegerilor se constituie 41 de circumscriptii electorale, corespunzatoare celor 41 de judete ale tarii, la care se adauga o circumscriptie pentru municipiul Bucuresti, precum si o circumscriptie separata pentru romanii domiciliati in strainatate; o circumscriptiile electorale nu pot avea mai putin de 4 colegii de deputat si de 2 colegii de senator; o in circumscriptia electorala rezervata cetatenilor romani rezidenti in strainatate se formeaza 4 colegii de deputat si 2 colegii de senator. deprecizat: o consecinta a acestei componente numerice este aceea a pastrarii unor raporturi permanente intre parlamentari si electorat, astfel incat primii sa-i poata informa curent pe alegatori cu privire la modul in care isi exercita mandatul si, totodata, sa-i consulte in legatura cu cerintele si asteptarile acestora. 3. Articolul 63 din Constitutia Romaniei Articolul 63: Durata mandatului:

(1): Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora. (2): Alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se desfasoara in cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. (3): Parlamentul nou ales se intruneste, la convocarea Presedintelui Romaniei, in cel mult 20 de zile de la alegeri. (4): Mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament. In aceasta perioada nu poate fi revizuita Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice. (5): Proiectele de legi sau propunerile legislative inscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent isi continua procedura in noul Parlament. Cerinta reinnoirii mandatului Camerei Deputatilor si Senatului - durata mandatului se stabileste, exclusiv, in Constitutie, pentru a evita situatia ca un for legislativ controlat de o majoritate politica puternica si influenta sa poata schimba oricand conditiile de organizare a alegerilor parlamentare in interesul propriului partid; intrucat vointa poporului, exprimata liber si echitabil in cadrul unor alegeri periodice si cinstite, este fundamentul autoritatii si legitimitatii oricarui guvern, statele sunt datoare sa organizeze alegeri libere la intervale rezonabile si sa stabileasca conditiile de desfasurare a alegerilor parlamentare prin lege. Prelungirea de drept a mandatului Camerei Deputatilor si Senatului intervine in anumite situatii, expres prevazute de Constitutie in art. 63 alin. (1), si anume: in stare de mobilizare a fortelor armate; in stare de razboi; in stare de asediu; in stare de urgenta. prelungirea de drept a mandatului incepe de la data intrarii in vigoare a actului prin care se declara una dintre cele patru situatii de mai sus; competenta de declarare a mobilizarii partiale sau totale a fortelor armate revine Presedintelui republicii, Parlamentului revenindu-i doar atributia de aprobare prin hotarare a acesteia; in privinta starii de razboi, este atributul suveran al Parlamentului de a o declara, chiar daca aceasta competenta a Parlamentului se conexeaza cu prerogativa Presedintelui Romaniei, ca in cazul agresiunii armate indreptate impotriva tarii, sa ia masuri pentru respingerea agresiunii, pe care le aduce neintarziat la cunostinta Parlamentului printr-un mesaj; in ceea ce priveste durata prelungirii, Constitutia Romaniei stabileste ca aceasta va dura pana la incetarea situatiei care a provocat prelungirea mandatului. Interventia puterii executive in procedura de intrunire legala a Parlamentului nou ales momentul de inceput al legislaturii (mandatul forului legislativ) rezulta din art. 63 alin. (3) din Constitutie, care prevede ca Parlamentul nou ales se intruneste, la convocarea Presedintelui Romaniei, in cel mult 20 de zile de la alegeri. 6

Durata mandatului Camerei Deputatilor si Senatului - deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului; termenul limita al mandatului este de 4 ani si se prelungeste, potrivit art. 63 alin. (4) din Constitutie, pana la intrunirea legala a noului Parlament; o precizez ca in perioada prelungirii mandatului nu se poate revizui Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate ori abrogate legi organice; o de asemenea, Guvernul al carui mandat a incetat la sfarsitul legislaturii Parlamentului care i-a acordat votul de investitura si care ramane in functie pana la data validarii alegerilor parlamentare va indeplini numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, pana la depunerea juramantului de catre membrii noului Guvern. intrucat art. 63 alin. (2) din Constitutie prevede ca noile alegeri se desfasoara in cel mult 3 luni de la expirarea mandatului vechiului Parlament sau de la dizolvarea Parlamentului, urmeaza ca acesta sa fie prelungit pana la intrunirea legala a noului Parlament, asa cum prevede alin. (4) al aceluiasi articol; prelungirea mandatului Parlamentului se justifica prin cerinta asigurarii colaborarii permanente a celor trei puteri in stat; o incetarea oricarei activitati parlamentare la expirarea duratei mandatului sau la data dizolvarii camerelor ar vicia echilibrul intre cele trei puteri in stat. Continuarea procedurii de dezbatere si adoptare a unor proiecte de legi si propuneri legislative initiate in legislatura anterioara in art. 63 alin. (5) din Constitutie se prevede ca proiectele de legi sau propunerile legislative inscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent isi continua procedura in noul Parlament; insa, initiativele legislative promovate in Parlamentul care si-a incheiat mandatul si fara a fi inscrise pe ordinea de zi nu-si continua procedura in Parlamentul nou-ales, urmand, dupa caz, sa fie clasate si arhivate, indiferent daca initiator este Guvernul ori un parlamentar; la sfarsit de legislatura, Guvernul transmite Camerelor legislative o lista cuprinzand proiectele de lege aflate in dezbaterea comisiilor permanente si pe care acesta le sustine in continuare; o insa, Parlamentul are dreptul de a decide daca proiectele respective isi vor continua procedura legislativa in noua legislatura. 4. Articolul 64 din Constitutia Romaniei

Articolul 64: Organizarea interna: (1): Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevazute in bugetele aprobate de acestea. (2): Fiecare Camera isi alege un birou permanent. Presedintele Camerei Deputatilor si Presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalti 7

membri ai birourilor permanente sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati inainte de expirarea mandatului. (3): Deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecarei Camere. (4): Fiecare Camera isi constituie comisii parlamentare si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele isi pot constitui comisii comune. (5): Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere. Suveranitatea si autonomia organizatorica si financiara a Camerelor legislative efectul suveranitatii Parlamentului il constituie independenta si autonomia sa organizatorica, functionala si financiara; Parlamentul este independent fata de celelalte autoritati publice; o astfel, potrivit art. 64 din Constitutie, Camerele legislative se organizeaza si functioneaza potrivit unor reguli stabilite prin propriile regulamente; o de asemenea, Camerele isi aproba resursele financiare prin hotarare, bugetul anual al acestora fiind inclus in bugetul de stat. independenta Camerelor legislative, precum si a membrilor acestora, este indispensabila exercitarii competentelor si atributiilor ce le-au fost conferite; o mai mult, atat caracterul reprezentativ, cat si independenta camerelor Parlamentului si a membrilor acestora sunt de natura constitutionala; o astfel, incalcarea lor echivaleaza cu incalcarea prevederilor Constitutiei Romaniei. Camera Deputatilor si Senatul isi adopta prin hotarare propriul regulament, care va reglementa modul de organizare si functionare al acestora, organismele de lucru si de conducere, precum si procedura legislativa; o modificarea regulamentelor - procedural, orice propunere de modificare a regulamentului unei camere trebuie transmisa biroului permanent, care o evalueaza si o transmite Comisiei pentru regulament in vederea examinarii si intocmirii unui raport. Camerele au o deplina libertate de a se organiza si de a-si fixa procedurile parlamentare, cu o singura conditie: de a respecta prevederile constitutionale; o astfel, revine Curtii Constitutionale competenta de a verifica constitutionalitatea regulamentelor Camerei Deputatilor si Senatului (la sesizarea presedintilor Camerelor respective, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau 25 de senatori). autonomia organizatorica si functionala a Camerelor legislative se manifesta si in raporturile intre ele si nu numai in raporturile acestora cu alte autoritati publice; o autonomia organizatorica si functionala, precum si autonomia bugetara au si rolul de a impiedica imixtiunea unei Adunari in drepturile si prerogativele celeilalte; o de asemenea, Curtea Constitutionala a apreciat ca autonomia exclude posibilitatea ca prin regulamentul unei Camere sa se 8

stabileasca drepturi sau obligatii pentru parlamentarii celeleialte Camere. in privinta autonomiei financiare, Camerele isi stabilesc resursele financiare prin hotarari proprii pe care le aproba cu votul majoritatii membrilor acestora prezenti la sedinta; o bugetele proprii urmeaza sa fie ulterior cuprinse in bugetul de stat supus aprobarii Parlamentului. Alegerea si functionarea birourilor permanente biroul permanent reprezinta principala structura organizatorica a Camerei Deputatilor si a Senatului, acesta avand rolul unui organism intern de conducere; birourile permanente prezinta urmatoarele trasaturi distinctive: o au caracter colegial, intrucat sunt constituite din presedinte, vicepresedinti, secretari si chestori; o sunt organe alese; o respecta configuratia politica a Camerei respective, fiind constituite prin negocieri intre grupurile parlamentare; o sunt organe interne de conducere ale Camerelor; o practic, activitatea lor are caracter permanent; o raspund pentru intreaga activitate in fata Camerelor. de precizat: presedintii camerelor legislative sunt si presedintii birourilor permanente corespunzatoare; o potrivit art. 64 alin. (2) din Constitutie, presedintii Camerei Deputatilor si Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor; o de asemenea, ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni ordinare a Camerelor respective; o presedintii celor doua Camere sunt alesi pe durata mandatului Parlamentului, prin vot secret, cu buletine de vot; fiecare grup poate face o singura propunere, in ceea ce priveste candidatii inscrisi in buletinele de vot; este declarat presedinte candidatul care a intrunit votul majoritatii deputatilor/senatorilor. pentru a se respecta principiul configuratiei politice a Camerelor, acestea stabilesc numarul de locuri din biroul permanent care revine, pe functii, grupurilor parlamentare in functie de marimea acestora; o de asemenea, configuratia politica inregistrata la inceputul legislaturii se mentine identica pe intreaga durata acesteia, indiferent de fluctuatia deputatilor si senatorilor de la un grup la altul. de precizat: propunerile pentru functiile de vicepresedinti, secretari si chestori ai birourilor permanente se fac de catre liderii grupurilor parlamentare, in limita locurilor repartizate, potrivit configuratiei politice a Camerei respective; o lista candidatilor pentru functiile mentionate se supune in intregime la votul Camerei si se aproba cu majoritatea voturilor reprezentantilor.

de precizat: oricarui membru al biroului permanent i se poate revoca mandatul inainte de expirarea acestuia; o desi regulamentul Camerei Deputatilor nu prevede o majoritate necesara pentru aprobarea revocarii, regulamentul Senatului prevede ca revocarea este dispusa prin votul majoritatii senatorilor; o de asemenea, orice membru al biroului permanent poate fi revocat, inclusiv presedintii celor doua Camere. Constituirea grupurilor parlamentare potrivit art. 64 alin. (3), deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, care sunt libere sa-si elaboreze regulamente proprii si pot impune membrilor lor o disciplina stricta de grup (asocierea in grupuri parlamentare facandu-se pe criterii politice); grupurile parlamentare au un rol foarte important in organizarea si functionarea Camerelor Parlamentului; grupurile parlamentare se constituie in fiecare Camera prin asocierea a cel putin 10 deputati si, respectiv, 7 senatori care au candidat in alegeri din partea aceluiasi partid sau a aceleiasi aliante politice sau electorale; o de precizat: organizarea deputatilor si senatorilor in grupuri parlamentare nu este obligatorie; o insa, organizarea deputatilor si senatorilor in grupuri parlamentare reprezinta o cerinta practica, deoarece astfel acestia pot desfasura o activitate unitara si au posibilitatea sa exprime cu mai multa eficienta programul politic al propriului partid. potrivit Constitutiei, modul de organizare in grupuri parlamentare este stabilit autonom de catre fiecare Camera prin regulament propriu; o prin regulamentele celor doua Camere s-a stabilit principiul ca deputatii, respectiv senatorii unui partid sau ai unei aliante politice ori electorale nu pot constitui decat un grup parlamentar; o insa, de regula, in asemenea situatii se constituie un grup parlamentar unic al aliantei respective; o de asemenea, se poate intampla ca un partid politic sa nu aiba intro Camera numarul suficient de deputati, respectiv senatori pentru a forma un grup parlamentar; astfel, membrii formatiunilor politice care nu intrunesc numarul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum si deputatii independenti, se pot reuni in grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit regulilor generale. grupurile parlamentare se formeaza la inceputul legislaturii, insa, Constitutia si regulamentele Camerelor nu interzic ca, pe parcurs, parlamentarii apartinand unui anumit partid politic reprezentat in Camera Deputatilor sau in Senat, care initial au intrat in componenta altui grup parlamentar, sa paraseasca acel grup si, daca intrunesc numarul minim de membri prevazut de regulamente, sa se constituie intr-un grup separat;

10

o daca nu se intruneste conditia de numar, aceasta poate fi realizata prin cooptarea altor parlamentari care au parasit anterior grupul politic din componenta caruia au facut parte initial, putandu-se, astfel, constitui un nou grup parlamentar de sine statator. de precizat: Regulamentul Camerei Deputatilor prevede ca deputatii care reprezinta organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, altele decat cea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar; de precizat: parasirea unui grup parlamentar inseamna, de fapt, renuntarea parlamentarului in cauza la programul partidului care l-a propus candidat in alegeri; o Constitutia Romaniei nu prevede si nici nu interzice posibilitatea parasirii grupului parlamentar. conducerea grupurilor parlamentare in prima sedinta dupa constituire, fiecare grup parlamentar isi alege un lider si, dupa caz, unul sau mai multi vicelideri, precum si un secretar; o liderul grupului prezinta Camerei denumirea acestuia si componenta sa numerica si nominala; o orice modificare intervenita in componenta unui grup parlamentar se aduce de indata la cunostinta presedintelui Camerei respective sub semnatura liderului acestuia; o prerogativele liderilor grupurilor parlamentare sunt prevazute in regulamentele celor doua Camere. Natura juridica a comisiilor parlamentare lucrarile de specialitate pregatitoare deliberarii in Camerele legislative sunt efectuate de comisiile parlamentare; comisiile parlamentare, desi sunt compuse din deputati si, respectiv, senatori, potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere, ele nu sunt organisme politice; o intre Camere si comisiile parlamentare exista o asemanare de principiu, si anume faptul ca ele sunt eterogene din punct de vedere politic. comisiile parlamentare sunt organe interne de lucru ale celor doua Camere legislative si nu au o capacitate juridica in sine; o regimul juridic al comisiilor parlamentare este reglementat in mod autonom de catre fiecare Camera in regulamentul propriu; o de asemenea, comisiile isi adopta propriul regulament de organizare si functionare; o scopul comisiilor este acela de pregatire a activitatii de legiferare si exercitare a controlului parlamentar; o actele emise de comisii (rapoarte, avize) sunt forme procedurale prealabile examinarii de catre Camera Deputatilor si Senat (in plen) a problemelor inscrise pe ordinea de zi; astfel, rapoartele si avizele comisiilor au valoarea unor propuneri. clasificarea comisiilor parlamentare: o din punct de vedere al perioadei pentru care sunt infiintate:

11

comisii permanente se constituie si functioneaza pe intreaga durata a mandatului Camerei, desfasurand o activitate neintrerupta, pe toata durata legislaturii; comisiile permanente se constituie pe domenii de activitate care corespund, in limite relative, specializarii ministerelor. comisii temporare. o in functie de competenta care le este conferita: comisii avand o competenta generala intr-un anumit domeniu de activitate; comisii infiintate ad-hoc (pentru examinarea unei anumite probleme, de obicei de stricta specialitate) in aceasta categorie intra comisiile de ancheta si alte comisii speciale. potrivit art. 64 alin. (4) din Constitutie, fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale; o de asemenea, cele doua Camere isi pot constitui comisii comune. de precizat: un deputat face parte obligatoriu dintr-o singura comisie permanenta, cu exceptia membrilor biroului permanent, care sunt scutiti de aceasta indatorire regulamentara; o pe durata mandatului, orice deputat sau senator isi poate schimba optiunea pentru o anumita comisie permanenta in favoarea alteia; o calitatea de membru al comisiei poate inceta la propunerea grupului parlamentar din care face parte deputatul sau senatorul. rolul comisiilor permanente de a examina proiecte de lege, propuneri legislative si amendamente in vederea elaborarii rapoartelor sau avizelor, precum si de a dezbate hotarari si de a se pronunta asupra altor probleme trimise de biroul permanent; o de asemenea, acestea pot efectua anchete parlamentare, cu incuviintarea Camerei respective; o astfel, comisiile permanente nu se pot autosesiza sau actiona din oficiu. comisiile speciale instituite de Camera Deputatilor si Senat pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate in hotararea de infiintare a comisiei; o de precizat: competenta de a propune membrii comisiei speciale si ai biroului acesteia revine biroului permanent al Camerei respective; o de precizat: membrii comisiilor speciale isi pastreaza si calitatea de membri ai comisiilor permanente. comisiile de ancheta se pot infiinta prin hotararea unei treimi din membrii Camerei Deputatilor si Senatului. 5. Articolul 65 din Constitutia Romaniei Articolul 65: Sedintele Camerelor: (1): Camera Deputatilor si Senatul lucreaza in sedinte separate.

12

(2): Camerele isi desfasoara lucrarile si in sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, pentru: a) primirea mesajului Presedintelui Romaniei; b) aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat; c) declararea mobilizarii totale sau partiale; d) declararea starii de razboi; e) suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare; f) aprobarea strategiei nationale de aparare a tarii; g) examinarea raporturilor Consiliului Suprem de Aparare a Tarii; h) numirea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a directorilor serviciilor de informatii si exercitarea controlului asupra activitatii acestor servicii; i) numirea Avocatului Poporului; j) stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora; k) indeplinirea altor atributii care, potrivit Constitutiei sau regulamentului, se exercita in sedinta comuna. Definirea sedintei parlamentare sedinta este forma organizatorica in care Senatul si Camera Deputatilor dezbat in plen proiectele de lege si propunerile legislative, precum si alte probleme inscrise pe ordinea de zi; in literatura de specialitate, sedinta a fost definita ca forma de constituire a Camerei in reuniune plenara; in cadrul sedintelor (separate ori comune) lucrarile se desfasoara potrivit regulamentelor Camerelor, respectiv potrivit regulamentului sedintelor comune ale celor doua Camere. Ordinea de zi si programul de lucru sedintele Camerelor sunt deschise de presedintii acestora sau de catre unul dintre vicepresedinti si este obligatoriu ca la inceputul fiecarei sedinte sa se anunte daca este intrunit cvorumul legal de lucru (altfel sedinta se suspenda); ordinea de zi si programul de lucru se pregatesc de catre birourile permanente, dupa care se aproba (la Camera Deputatilor de catre comitetul liderilor grupurilor parlamentar, iar la Senat de catre plenul acestuia); o dupa aprobare, respectivele documente nu pot fi modificate decat prin aceeasi procedura prin care au fost propuse si aprobate. programul de lucru se stabileste in concordanta cu ordinea de zi si cuprinde masuri pentru organizarea dezbaterilor parlamentare; se includ aici: o proiecte de legi si propuneri legislative; o dezbaterea unor motiuni; o adresarea de catre deputati si senatori a intrebarilor si interpelarilor adresate membrilor Guvernului; o numiri in functie; o adoptarea unor acte politice; o infiintarea comisiilor de ancheta sau a altor comisii speciale etc. de precizat: atat ordinea de zi, cat si programul de lucru sunt saptamanale; de precizat: intrucat Parlamentul este bicameral, cele doua Camere legislative lucreaza in sedinte separate, potrivit regulamentului propriu; 13

o insa, pentru dezbaterea anumitor probleme (de importanta nationala deosebita), Parlamentul se intruneste in sedinta comuna. (art. 65 alin. 2 din Constitutie, coroborat cu art. 1 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului). convocarea Camerei Deputatilor si Senatului in sedinta comuna se face, de comun acord, de presedintii acestora; o de precizat: proiectul ordinii de zi este supus aprobarii Parlamentului in ziua stabilita pentru sedinta comuna; o de precizat: ordinea de zi se adopta cu votul deschis a cel putin jumatate plus unu din numarul deputatilor si senatorilor prezenti. 6. Articolul 66 din Constitutia Romaniei

Articolul 66: Sesiuni: (1): Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc in doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune incepe in luna februarie si nu poate depasi sfarsitul lunii iunie. A doua incepe in luna septembrie si nu poate depasi sfarsitul lunii decembrie. (2): Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc si in sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui Romaniei, a biroului permanent a fiecarei Camere ori a cel putin o treime din numarul deputatilor sau al senatorilor. (3): Convocarea Camerelor se face de presedintii acestora. Definirea sesiunii parlamentare sesiunile sunt perioade de timp, prevazute de Constitutie, in care cele doua Camere isi exercita functia de deliberare asupra tuturor problemelor ce le sunt supuse spre dezbatere si adoptare; de precizat: orice activitate deliberativa situata in afara sesiunii parlamentare nu poate sa produca efecte, aceasta nefiind valida; o perioada care excede durata sesiunilor poarta denumirea de vacanta parlamentara. sesiunile parlamentare pot fi: sesiuni ordinare (doua pe an) si sesiuni extraordinare; o in afara de aceste sesiuni, Parlamentul Romaniei se convoaca de drept sau obligatoriu, potrivit dispozitiilor prevazute expres in Constitutie. de precizat: convocarea Parlamentului in sesiune extraordinara constituie intreruperea vacantei parlamentare dintre doua sesiuni ordinare pentru motive foarte importante; o astfel, rezulta ca desfasurarea activitatii parlamentare in sesiune ordinare reprezinta regula, iar sesiunile extraordinare exceptia. de precizat: convocarea de drept Parlamentului este motivata de cauze iesite din comun, de o gravitate exceptionala, cand manifestarea vointei suverane a poporului, prin intermediul Parlamentului, se impune de urgenta pentru solutionarea unor probleme de interes national (iar Parlamentul nu se afla in sesiune); de precizat: convocarea Camerelor in sesiuni se face de catre presedintii acestora; o de regula, Camera Deputatilor si Senatul sunt convocate in acelasi timp in sesiune, dar nimic nu impiedica ca presedintii acestora sa le convoace la date diferite; 14

o din moment ce Camerele sunt convocate in sesiune ordinara, aceasta nu poate fi intrerupta pentru nici un motiv; cele doua sesiuni ordinare se desfasoara in limitele prevazute de art. 66 alin. (1) din Constitutie. de precizat: lucrarile sesiunii ordinare pot fi intrerupte definitiv prin actul de dizolvare a Parlamentului, la care poate recurge Presedintele Romaniei, in cazul si in conditiile prevazute de art. 89 alin. (1) din Constitutie. Conditiile de convocare a sesiunii extraordinare Camera Deputatilor si Senatul se pot intruni in sesiuni extraordinare la cererea Presedintelui Romaniei, a biroului permanent al fiecarei Camere ori la cererea a cel putin unei treimi din numarul deputatilor sau al senatorilor; in cererea de convocare a sesiunii extraordinare, se va mentiona in mod obligatoriu ordinea de zi, precum si perioada de desfasurare a sesiunii; o pentru convocarea unei sesiuni extraordinare, simpla formulare a cererii obliga pe presedintele Camerei respective sa convoace Camera in sesiune extraordinare; o insa, ordinea de zi a sesiunii extraordinare trebuie sa fie aprobata de Camera (altfel se impiedica tinerea sedintei). de precizat: convocarea in sesiune extraordinare a uneia dintre Camere nu atrage formal si automat convocarea celeilalte, desi practica si logica constitutionala presupun ca cele doua Camere nu pot exercita activitate legislativa decat impreuna. 7. Articolul 67 din Constitutia Romaniei

Articolul 67: Actele juridice si cvorumul legal: Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta majoritatii membrilor. Rolul social si legitimitatea Parlamentului Parlamentul are doua functii principale, care decurg din rolul social al forului legislativ, si anume de a adopta legi si de a controla Guvernul, caruia i-a acordat votul sau de incredere; Parlamentul este indreptatit sa adopte acte prin care se exprima vointa suverana a poporului, intrucat este ales de corpul electorla, iar prin alegere capata legitimitate; legitimitatea Parlamentului este o consecinta directa a principiului reprezentarii; Camera Deputatilor si Senatul, in sedinte separate ori comune, adopta legi, hotarari si motiuni; o astfel, legitimitatea acestor acte juridice depinde, in mod hotarator, si de majoritatea voturilor exprimate de parlamentari pentru adoptarea lor, cu conditia procedurala a asigurarii prezentei la sedinta de vot a unui anumit numar de deputati, respectiv de senatori, care sa fie un indiciu de reprezentare a unor interese sociale cat mai largi.

15

Notiunea cvorumului legal de sedinta - cvorumul este o conditie procedurala pentru exprimarea votului final asupra unei legi, hotarari sau motiuni, iar majoritatea de voturi este o conditie pentru adoptarea acestora; daca cvorumul legal de sedinta nu este intrunit, Camera Deputatilor si Senatul nu pot adopta in mod valabil actele respective; o insa, aceasta nu impiedica dezbaterea generala a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative si aprobarea acestuia pe articole, inclusiv a amendamentelor propuse de parlamentari sau de Guvern. astfel, cvorumul legal reprezinta numarul minim de deputati, respectiv de senatori, a caror prezenta este absolut necesara la sedintele Camerei Deputatilor si Senatului pentru ca acestea sa adopte in mod valabil cele trei categorii de acte prevazute de art. 67 din Constitutie; de precizat: in timpul sedintelor, liderii grupurilor parlamentare pot cere presedintelui Camerei Deputatilor verificarea cvorumului, dar numai la sedintele de vot final; o regulamentul Senatului prevede ca inainte de votare liderii grupurilor parlamentare pot cere presedintelui Senatului verificarea cvorumului de sedinta; o daca cvorumul nu este intrunit, presedintele Camerei respective este obligat sa recurga la suspendarea lucrarilor. 8. Articolul 68 din Constitutia Romaniei Articolul 68: Caracterul public al sedintelor: (1): Sedintele celor doua Camere sunt publice. (2): Camerele pot hotara ca anumite sedinte sa fie secrete. Participarea cetatenilor la lucrarile Camerei Deputatilor si Senatului (un drept civic) publicitatea dezbaterilor parlamentare este de esenta democratiei parlamentare, poporul avand dreptul de a evalua oricand si in mod direct modul in care reprezentantii sai alesi lucreaza in interesul sau; astfel, dezbaterile parlamentare din Parlamentul Romaniei, precum si proceseleverbale cuprinzand dezbaterile desfasurate in comisiile parlamentare sunt publicate in Monitorul Oficial al Romaniei; o cetatenii au astfel posibilitatea de a lua cunostinta despre opiniile, punctele de vedere ale reprezentantilor acestora si despre modul in care s-a votat un anumit proiect de lege. de precizat: regulamentele Camerelor permit ca la sedintele publice sa participe diplomati, reprezentanti ai presei scrise, radioului, televiziunii, precum si alti invitati, pe baza acreditarii sau a invitatiei emise de secretarii generali ai serviciilor celor doua Camere, in conditiile stabilite de birourile permanente si in limita locurilor disponibile. Caracterul secret al sedintelor potrivit art. 68 alin. (2) din Constitutie, sedintele Camerelor pot fi secrete, daca acestea hotarasc astfel; in cazul in care informatiile si documentele cerute in conditiile art. 111 din Constitutie privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informeaza despre aceasta Camera careia ii apartine parlamentarul care le-a solicitat, iar Camera decide in sedinta secreta;

16

de precizat: regulamentele parlamentare stabilesc ca hotararea privind caracterul secret al unor sedinte ale Camerelor legislative se adopta cu votul deputatilor, respectiv al senatorilor prezenti; in literatura de specialitate se considera ca acest caracter secret al sedintelor Camerei Deputatilor si Senatului, precum si al sedintelor comune, cu exceptia cazurilor in care se dezbat secrete de stat, contravine principiului transparentei activitatii parlamentare. 9. Articolul 69 din Constitutia Romaniei Articolul 69: Mandatul reprezentativ: (1): In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului. (2): Orice mandat imperativ este nul. Notiunea de mandat de drept public reprezinta o imputernicire speciala conferita unui anumit subiect de drept printr-o procedura solemna, in baza careia acesta exercita atributii de autoritate in scopul infaptuirii unor interese generale sau comunitare; mandatul parlamentar are doua acceptiuni: o in sens restrans, se raporteaza la mandatul deputatilor si senatorilor (mandatul parlamentar); o in sens larg, se refera la mandatul Camerelor legislative si la Parlament in intregul sau. Natura juridica a mandatului deputatilor si senatorilor Constitutia Romaniei caracterizeaza in art. 69 mandatul parlamentar ca fiind un mandat reprezentativ, prin care deputatii si senatorii, in exercitarea acestuia, sunt in serviciul poporului; astfel, in virtutea mandatului, deputatii si senatorii isi indeplinesc indatoririle fata de cei care i-au ales, strict in conformitate cu rolul si functiile constitutionale ale Camerelor legislative; de precizat: parlamentarii isi exercita mandatul reprezentativ intr-o deplina libertate si fara a fi controlati de cei pe care ii reprezinta (ori de catre partidele politice care i-au propus in alegerile parlamentare); o astfel, interzicerea mandatului imperativ, care ar permite alegatorilor, partidelor, autoritatilor publice sa impuna parlamentarilor modalitati concrete de exercitare a mandatului, garanteaza independenta si demnitatea deputatilor si senatorilor care sunt liberi sa aprecieze, potrivit propriei constiinte, cum sa apere si sa serveasca interesele natiunii. de precizat: gradul de realizare a reprezentativitatii prin mandatul parlamentar este cel national; de precizat: deputatii si senatorii indeplinesc o demnitate publice; mandatul parlamentar prezinta urmatoarele caracteristici (reies din faptele prezentate): o este o institutie de drept public; o este reprezentativ la nivel national; o este general; o rezulta din alegeri; 17

o este irevocabil; o are caracter de demnitate publica si confera detinatorului independenta si protectie constitutionala. Nulitatea mandatului imperativ prevazuta prin Constitutie (art. 69 alin. 2), constand in interzicerea implicita a oricaror interventii in activitatea deputatilor si senatorilor care ar putea veni din partea alegatorilor, partidelor politice, autoritatilor statale, organizatiilor neguvernamentale; daca mandatul parlamentar ar fi un mandat imperativ, alegatorii, partidele politice si alte subiecte de drept ar avea dreptul sa-i impuna parlamentarului o anumita conduita (adica sa voteze ori nu un anumit act), sa-i transmita instructiuni, ordine etc.; de precizat: consacrand caracterul reprezentativ al mandatului parlamentar si, in consecinta, stabilind nulitatea mandatului imperativ, legiuitorul constituant s-a conformat practicii constitutionale a statelor democratice occidentale, care exclud posibilitatea de revocare a parlamentarilor de catre alegatori; de precizat: mandatul senatorilor si deputatilor este protejat din punct de vedere constitutional si legal; o nu exista nici o sanctiune constitutionala sau legala consistenta pentru nerespectarea de catre parlamentari a mandatului capatat in urma alegerilor generale. de precizat: in cazul exercitarii abuzive a mandatului de senator, sanctiunile prevazute de regulamentul Senatului ar putea fi: atentionarea, chemarea la ordine, retragerea cuvantului, indepartarea din sala pe durata sedintei sau avertismentul public. 10. Articolul 70 din Constitutia Romaniei

Articolul 70: Mandatul deputatilor si al senatorilor: (1): Deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului. Juramantul se stabileste prin lege organica. (2): Calitatea de deputat sau de senator inceteaza la data intrunirii legale a Camerelor nou alese sau in caz de demitere, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces. Data inceperii mandatului parlamentar durata mandatului alesilor poporului corespunde cu cea a Camerelor legislative, si anume aceasta este de 4 ani, care se poate prelungi de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora (art. 63 alin. 1 din Constitutie); de asemenea, mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament (art. 63 alin. 4 din Constitutie); mandatul parlamentar ia nastere din momentul proclamarii rezultatelor alegerii, dar dreptul deputatului si senatorului de a-l exercita incepe de la data intrunirii legale a Camerei respective, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului (art. 70 alin. 1 din Constitutie); o iar formula juramantului se stabileste prin lege organica.

18

Conditiile constitutionale de incetare a mandatului de deputat sau de senator in mod firesc, calitatea de deputat sau de senator inceteaza la data intrunirii legale a Camerelor nou-alese, insa Constitutia prevede in art. 70 alin. (2) si alte cazuri de incetare a mandatului parlamentar, precum: demisie, pierderea drepturilor electorale, incompatibilitate si deces; demisia deputatii si senatorii pot demisiona prin cerere scrisa, adresata presedintelui Camerei respective; o daca, in sedinta publica, parlamentarul care a depus cererea de demisie raspunde afirmativ la aceasta, presedintele Camerei respective declara locul vacant; o demisia de drept prevazuta de regulamentele Camerelor, precum si de Legea privind Statutul deputatilor si al senatorilor, si intervine in situatia in care un deputat sau senator care se afla intro functie de incompatibilitate cu demnitatea de parlamentar refuza sa demisioneze din functia respectiva. pierderea drepturilor electorale consecinta a condamnarii deputatului sau senatorului printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva; de precizat: deputatii sau senatorii care refuza depunerea juramantului la preluarea mandatului parlamentar sunt considerati invalidati, rezultand astfel pierderea mandatului. 11. Articolul 71 din Constitutia Romaniei

Articolul 71: Incompatibilitati: (1): Nimeni nu poate fi, in acelasi timp, deputat si senator. (2): Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului. (3): Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica. Notiunea de incompatibilitate a mandatului de parlamentar cu alte functii sau demnitati publice mandatul parlamentarilor este incompatibil cu exercitarea concomitenta de catre acestia a unei alte functii sau demnitati publice, care prin caracterul lor sunt contradictorii; astfel, candidatul care a obtinut mandatul de deputat sau de senator in urma alegerilor trebuie sa opteze pentru demnitatea publica de parlamentar sau pentru functia incompatibila cu aceasta, detinuta in acel moment. Incompatibilitatile parlamentare se stabilesc exclusiv prin Constitutie sau prin lege organica - incompatibilitatile au atat o natura constitutionala, fiind prevazute in art. 71 alin. (1) si (2), cat si una legala, Parlamentul fiind competent, potrivit art. 71 alin. (3), sa stabileasca alte incompatibilitati prin lege organica; de precizat: incompatibilitatile nu pot fi deduse din practica, intrucat acest demers ar da nastere la abuzuri prin care s-ar incerca impiedicarea parlamentarilor sa desfasoare anumite activitati. Definitia functiei publice de autoritate - potrivit art. 71 alin. (2) din Constitutie, calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului;

19

rolul regimului de incompatibilitate a calitatii de deputat sau senator cu orice functii publice de autoritate este de a asigura independenta parlamentarilor in exercitarea mandatului incredintat de popor si, totodata, buna functionare a anumitor servicii publice, care ar fi altfel periclitata daca functionarul public ar fi in acelasi timp si parlamentar; o astfel, prin cumularea mandatului de parlamentar cu orice alta functie publica de autoritate sau chiar cu o functie privata, deputatul sau senatorul ar putea intra in conflict cu prerogativele si obligatiile sale parlamentare. functiile publice de autoritate sunt acelea prin care autoritatile publice exercita, potrivit competentelor ce li s-au conferit, atributii de comanda; o functiile publice de autoritate la care face trimitere art. 71 alin. (2) din Constitutie pot fi elective sau neelective; o de precizat: functiile publice care nu au caracter de autoritate nu constituie incompatibilitati cu calitatea de deputat sau de senator; de exemplu, acele functii care nu presupun exercitiul autoritatii statului, precum: functia de bibliotecar; functia de profesor etc. Restrictii pentru exercitarea anumitor functii liberale deputatul sau senatorul care pe durata exercitarii mandatului de parlamentar doreste sa exercite si profesia de avocat nu poate sa pledeze in cauzele care se judeca de catre judecatorii sau tribunale si nici nu poate acorda asistenta juridica la parchetele de pe langa aceste instante; de asemenea, deputatilor si senatorilor avocati li se interzice sa acorde asistenta juridica invinuitilor sau inculpatilor si nici nu ii pot asista in instante in cauze penale (ca de exemplu, privind infractiunile de coruptie, infractiunile privind traficul de persoane, infractiunile contra sigurantei statului etc.); de precizat: deputatul sau senatorul nu poate pleda in cauze civile sau comerciale impotriva statului, a autoritatilor sau institutiilor publcie, a companiilor ori societatilor nationale in care acestea sunt parti; o de asemenea, acesta nu poate pleda in pocesele intentate statului roman, in fata instantelor internationale. de precizat: potrivit Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, precum si celor doua regulamente ale Camerelor, calitatea de deputat si senator este incompatibila cu functia de Presedinte al Romaniei. Incompatibilitatea cu anumite functii private potrivit Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, demnitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu urmatoarele functii: presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la societati comerciale, inclusiv banci ori alte institutii de credit, la societati de asigurare si la cele financiare, precum si in institutii publice; presedinte sau secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la societatile comerciale de mai sus; reprezentant al statului in adunarile generale ale societatilor comerciale prevazute anterior; 20

manager sau membru al consiliilor de administratie ale regiilor autonome, companiilor si societatilor nationale; comerciant persoana fizica si membru al unui grup de interes economic, definit conform legii. Incompatibilitatea demnitatii de deputat sau senator cu cea de membru in Parlamentul European sau cu indeplinirea unei functii incredintate de un stat strain potrivit Legii nr. 96/2006, calitatea de deputat sau senator este incompatibila cu calitatea de membru cu drepturi depline in Parlamentul European si, respectiv, cu o functie publica incredintata de un stat strain, cu exceptia acelor functii prevazute in acordurile si conventiile la care Romania este parte; Deciziile Consiliului Uniunii Europene din 23 septembrie 2002 au stabilit faptul ca exista incompatibilitate intre calitatea de membru al Parlamentului European (europarlamentar) si calitatea de membru al unui parlament national. Incetarea starii de incompatibilitate priveste urmatoarele aspecte: deputatul sau senatorul care se afla in o stare de incompatibilitate va informa in scris, in termen de 15 zile, biroul permanent al Camerei din care face parte, despre aceasta situatie; in termen de 30 de zile de la expirarea acestui termen, deputatul sau senatorul va opta intre mandatul de deputat sau de senator si functia ori functiile incompatibile, demisionand potrivit optiunii sale; in cazul in care deputatul sau senatorul nu si-a exprimat optiunea, acesta este considerat demisionat de drept; o situatia se aduce la cunostinta Camerei, care constata demisia de drept. hotararea Camerei de constatare a demisiei si declararea locului vacant se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. 12. Articolul 72 din Constitutia Romaniei

Articolul 72: Imunitatea parlamentara: (1): Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. (2): Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. (3): In caz de infractiune flagranta, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul Justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul in care Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri. Rolul masurilor de protectie este de a garanta deputatilor si senatorilor o deplina libertate de actiune in exercitarea mandatului cu care au fost investiti de alegatori si, in

21

acelasi timp, de a-i feri de posibile interventii, agresiuni ori amenintari din partea puterii executive si, chiar, din partea alegatorilor, partidelor politice ce i-au propus candidati, ori a altor organisme guvernamentale sau neguvernamentale. Notiunea de imunitate parlamentara imunitatea parlamentara, reglementata de art. 72 din Constitutie si dezvoltata de Legea nr. 96/2006 si de regulamentele celor doua Camere legislative, este un scut al deputatilor si senatorilor, cum ca acestia vor fi la adapost fata de orice incercari ale puterii executive de a-i intimida, ameninta ori sanctiona pentru modul in care isi exercita mandatul; astfel, este vorba despre o reala inviolabilitate a deputatilor si senatorilor, iar executivul nu poate detansa actiuni judiciare in materie penala sau contraventionala, decat in anumite conditii; de precizat: in cazul unor infractiuni comise de parlamentari, care nu au legatura cu exercitarea mandatului, competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Definitia legala a imunitatii parlamentare din punct de vedere legal, imunitatea parlamentara constituie ansamblul de dispozitii legale care asigura deputatilor si senatorilor un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun in raporturile lor cu justitia si cu scopul de a le garanta independenta (Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si senatorilor); in conceptia legiuitorului ordinar, imunitatea parlamentara este direct si indisolubil legata de mandatul de deputat sau de senator; o astfel, orice opinie exprimata de un parlamentar in afara mandatului, precum si orice fapta a acestuia care nu au legatura cu exercitarea propriu-zisa a mandatului atrag raspunderea juridica a deputatului sau senatorului in cauza. Constitutia nu precizeaza natura actelor si a faptelor pentru care un parlamentar poate sa invoce imunitatea sa (intrucat varietatea acestora este foarte mare); o in aceasta situatie, ramane sarcina Camerelor legislative sa aprecieze, de la caz la caz, daca un anumit act sau o anumita fapta savarsita de un parlamentar are legatura nemijlocita cu exercitarea de catre acesta a mandatului. de precizat: Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor a precizat ca imunitatea parlamentara nu este susceptibila de suspendare sau intrerupere si nu se poate renunta la aceasta, fiind imperativa si de ordine publica; o imunitatea parlamentara nu poate fi ridicata decat de Camera respectiva si numai in considerarea temeiului de fapt si de drept care justifica retinerea, arestarea sau perchezitia deputatului sau a senatorului. de precizat: art. 72 din Constitutie reglementeaza, in alineate distincte, iresponsabilitatea juridica si inviolabilitatea; astfel: o iresponsabilitatea juridica priveste actele si faptele prin care parlamentarul isi exercita functiile constitutionale de reprezentant al poporului, indeplinind acte pe care cetatenii titulari de suveranitate nu le pot realiza ei insisi; o inviolabilitatea, reglementata in art. 72 alin. (2), se refera la acte care nu au legatura cu atributiile ce revin deputatilor si senatorilor.

22

Caracterele imunitatii parlamentare: se refera la orice fapta comisa de un parlamentar, care are legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului; este temporara si ia nastere din momentul eliberarii certificatului constatator al alegerii sub conditia validarii si dureaza pana la intrunirea legala a viitoarelor Camere; nu se refera la actiunile civile, deputatul sau senatorul putand fi urmarit in justitie, ca orice cetatean; incuviintarea trimiterii parlamentului in judecata penala poate fi decisa exclusiv din Camera al carui membru este; infractiunea flagranta modifica regimul imunitatii in sensul ca retinerea si perchezitia deputatului sau senatorului este posibila fara incuviintarea Camerei; nu inlatura raspunderea penala sau contraventionala a parlamentarului, ci proroga momentul declansarii procedurii de trimitere in judecata penala ori contraventionala. Ce se intelege prin opinie politica in sensul art. 72 alin. (1) din Constitutie? pentru ca opiniile politice exprimate de parlamentari sa intre sub incidenta art. 72 alin. (1) din Constitutie, este imperios necesar ca ele sa se refere strict la sfere de competenta si de interes parlamentar; astfel, in sensul art. 72 alin. (1), ar trebui cuprinse doar opiniile politice exprimate, prin viu grai sau prin scris, in exercitiul mandatului constitutional; orice alta opinie politica exprimata in afara calitatii de parlamentar si a exercitiului mandatului constitutional obtinut in urma alegerilor, ar urma sa atraga raspunderea juridica a autorului acestuia; o in acest sens, s-a pronuntat si Curtea Constitutionala, care a decis ca este neconstitutionala extinderea iresponsabilitatii deputatilor si senatorilor pentru opinii exprimate in afara activitatii parlamentare. de precizat: semnarea de catre un deputat sau senator a unei motiuni simple sau de cenzura ori a unei cereri pentru declansarea unei anchete parlamentare reprezinta o forma de manifestare a opiniei politice, fapt care cade sub incidenta art. 72 alin. (1) din Constitutie si pentru care un parlamentar nu poate fi tras la raspundere; conform doctrinei, se considera ca nu intra sub incidenta art. 72 alin. (1) din Constitutie: o opiniile politice exprimate de deputati si senatori in intalniri publice cu populatia din colegiile electorale in care au candidat (si, in general, cu diversi cetateni); o opiniile politice privitoare la defaimarea tarii, incitarea la discriminare sau la separatism teritorial, precum si calomnia ori insultele proferate prin un discurs parlamentar nu pot fi considerate ca manifestari sau forme de exercitare a mandatului parlamentar (in asemenea cazuri autorul lor putand fi tras la raspundere juridica, intrucat opiniile sale politice exced cadrul constitutional care ii protejeaza pe deputati si senatori). Diferenta intre opinie politica si declaratie politica.

23

opinia poltica constituie rezultatul unei reflectii de natura politica, al aprecierii subiective a unui fapt ori eveniment politic; o desi opiniile politice exprimate in forme care dovedesc lipsa de respect fata de partenerii politici nu sunt fapte grave de incalcare a Constitutiei, raporturile institutionale intre participantii la viata publica trebuie sa se desfasoare in forme civilizate, pentru a se asigura pe aceasta cale promovarea valorilor supreme consacrate si garantate de Legea fundamentala. declaratia politica reprezinta un enunt, o afirmatie publica de natura politica sau care se refera la un eveniment politic ori la o conduita avand acest caracter; o insa este inadmisibil ca prin o declaratie publica facuta de un parlamentar sa se aduca acuzatii grave unor persoane, indiferent de natura activitatii desfasurate de acestea, sa se denigreze personalitatii publice, sa se faca afirmatii mincinoase, nefondate sau defaimatoare, considerandu-se ca toate acestea ar fi opinii politice pentru care deputatii si senatorii nu raspund juridic. ca forma speciala de exprimare a gandirii, opinia, chiar si cea politica, are la baza temeiuri rationale, argumente logice si mai putin elemente de fapt, date sau informatii, preluate din realitatea existentiala sau din viata social-politica, ca atare; a aduce critici neintemeiate, chiar false, de la tribuna Parlamentului sau intr-o emisiune TV, a unui membru al Guvernului, al caror neadevar este demonstrat pe loc de cel vizat, nu inseamna a exprima o opinie politica, ci a formula o declaratie politica prin care se fac afirmatii injurioase si mincinoase la adresa unei alte persoane, care nu pot fi probate prin argumente pertinente (caz in care nu se poate invoca beneficiul aplicarii art. 72 alin. 1 din Constitutie); in functie de efectul lor: o declaratia politica poate da nastere la efecte juridice, inclusiv de natura penala, daca afirmatiile exprimate prin declaratia respectiva conduc la o asemenea concluzie; o formularea unei opinii politice reprezinta rezultatul ratiunii si nu produc efecte juridice pe seama destinatarului opiniei respective, nu il culpabilizeaza penal, intrucat opinia exprimata nu presupune si administrarea de probe care sa sustina opinia in cauza; daca opinia politica contine si date reale, se refera la fapte, actiuni ori activitati ce pot fi dovedite, se poate considera ca aceasta a fost convertita in o declaratie politica, care nu intra sub incidenta art. 72 din Constitutie. 13. Articolul 73 din Constitutia Romaniei

Articolul 73: Categorii de legi: (1): Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare. (2): Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei. (3): Prin lege organica se reglementeaza: a) sistemul electoral; organizarea si functionarea Autoritatii Electorale Permanente;

24

b) organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice; c) statutul deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora; d) organizarea si desfasurarea referendumului; e) organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii; f) regimul starii de mobilizare partiala sau totala a fortelor armate si al starii de razboi; g) regimul starii de asediu si al starii de urgenta; h) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora; i) acordarea amnistiei sau a gratierii colective; j) statutul functionarilor publici; k) contenciosul administrativ; l) organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi; m) regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii; n) organizarea generala a invatamantului; o) organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala; p) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele, patronatele si protectia sociala; r) statutul minoritatilor nationale din Romania; s) regimul general al cultelor; t) celelalte domenii pentru care in Constitutie se prevede adoptarea de legi organice. Sursa constitutionala a functiei legislative a Parlamentului o constituie, intr-un sens restrans, reglementarea constitutionala de la art. 61 alin. (1), conform careia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii; intr-un sens larg, temeiul constitutional este intreg alin. (1) al art. 61, intrucat Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului roman, este pe deplin legitim sa fie unica autoritate legiuitoare a tarii; prin puterea sau functia legislativa a Parlamentului se intelege aptitudinea sau imputernicirea acordata forului reprezentativ prin Constitutie de a vota legi; o insa, legilor adoptate de Parlament li se verifica constitutionalitatea, adica masura in care respecta dispozitiile constitutionale referitoare la propriile atributii si la raporturile cu puterea executiva si cu cea judecatoreasca. legea cel mai important act juridic pe care il poate adopta Parlamentul; o din punct de vedere formal, procedural, legea poate fi definita ca fiind actul juridic initiat potrivit Constitutiei si adoptat de cele doua Camere corespunzator procedurii legislative reglementate, promulgata de Presedintele Romaniei si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei. de precizat: orice lege trebuie sa respecte anumite elemente de fond si de forma, cuprinse in Constitutie, in absenta carora legea este neconstitutionala (putand fi atacata la Curtea Constitutionala).

25

Domeniul legii si categoriile de legi prevazute in Constitutie stabilirea domeniului legii in Constitutie isi are ratiunea de a opri Guvernul sa intervina prin hotarari in acele segmente ale vietii sociale rezervate competentei de reglementare legislativa prin acte ale Parlamentului; Parlamentul Romaniei adopta trei categorii de legi: o legi constitutionale anume cele de revizuire a Constitutiei (art. 73 alin. 2); o legi organice; o legi ordinare. in art. 73 alin. (3), legiuitorul constituant prevede domeniile sociale care nu pot fi reglementate decat prin lege organica: o sistemul electoral; organizarea si functionarea Autoritatii Electorale Permanente; o organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice; o statutul deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora; o organizarea si desfasurarea referendumului; o organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii; o regimul starii de mobilizare partiala sau totala a fortelor armate si al starii de razboi; o regimul starii de asediu si al starii de urgenta; o infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora; o acordarea amnistiei sau a gratierii colective; o statutul functionarilor publici; o contenciosul administrativ; o organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi; o regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii; o organizarea generala a invatamantului; o organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala; o regimul general privind raporturile de munca, sindicatele, patronatele si protectia sociala; o statutul minoritatilor nationale din Romania; o regimul general al cultelor; o celelalte domenii pentru care in Constitutie se prevede adoptarea de legi organice. in celelalte domenii, altele decat cele mentionate in alin. (2) si (3) ale art. 73 din Constitutie, Parlamentul adopta legi ordinare; de precizat: o pentru adoptarea legilor organice, este necesar votul majoritatii membrilor fiecarei Camere legislative; 26

o pentru adoptarea legilor ordinare, este suficienta majoritatea deputatilor, respectiv a senatorilor prezenti la sedinta. Legile de aderare in structurile euroatlantice domeniul de reglementare al legilor de aderare il constituie art. 148 din Constitutie si au ca obiect de reglementare transferarea de catre statul roman a unor atributii suverane ale acestuia catre institutiile comunitare, precum si exercitarea impreuna cu celelalte state ale Uniunii Europene a competentelor prevazute in aceste tratate; potrivit art. 148 alin. (1), legile de aderare se adopta in sedinta comuna a celor doua Camere, cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor; o astfel, intrucat pentru adoptarea lor este necesar implicit si acordul unei parti din opozitie, prin aceasta solutie legislativa, poporul pastreaza in integralitate prerogativele suveranitatii nationale. de precizat: legile de aderare la structurile euroatlantice nu intra in categoria legilor prevazute in art. 73 alin. (2) din Constitutie. 14. Articolul 74 din Constitutia Romaniei

Articolul 74: Initiativa legislativa: (1): Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot. Cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative. (2): Nu pot face obiectul initiativei legislative a cetatenilor problemele fiscale, cele cu caracter international, amnistia si gratierea. (3): Guvernul isi exercita initiativa legislativa prin transmiterea proiectului de lege catre Camera competenta sa il adopte, ca prima Camera sesizata. (4): Deputatii, senatorii si cetatenii care exercita dreptul la initiativa legislativa pot prezenta propuneri legislative numai in forma ceruta pentru proiectele de legi. (5): Propunerile legislative se supun dezbaterii mai intai Camerei competente sa le adopte, ca prima Camera sesizata. Constitutionalitatea procesului legislativ poate fi analizata pe mai multe planuri, printre care: respectarea cu strictete a domeniilor de reglementare prevazute sau deduse din dispozitiile constitutionale; respectarea conditiilor constitutionale care privesc initiativa legiferarii si procedura legislativa de examinare, dezbatere si votare a legilor; respectarea competentei functionale a Camerei Deputatilor si a Senatului; respectarea dispozitiilor constitutionale care interzic formal legiferarea in anumite domenii (art. 152 din Constitutie). Temeiul constitutional al functiei legislative a Parlamentului il constituie art. 61 alin. (1) din Constitutia Romaniei, potrivit caruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii;

27

astfel, Parlamentul are rolul si functia de a imbraca intr-o forma legislativa vointa suverana a natiunii; functia legislativa se circumscrie exclusiv la adoptarea legilor, iar in exercitarea functiei sale, Parlamentul colaboreaza cu autoritati ale puterii executive si chiar cu cetatenii (initiativa legislativa). Titularii dreptului de initiativa legislativa art. 74 alin. (1) prezinta temeiul constitutional al prerogativelor subiectelor de initiativa legislativa: Guvernul, deputatii, senatorii si cetatenii romani, in conditiile stipulate chiar de textul respectiv; Guvernul in exercitiul dreptului de initiativa legislativa, inainteaza Camerelor, proiecte de legi elaborate de ministere si de alte autoritati ale administratiei publice si insusite de acesta, prin intermediul carora intentioneaza sa-si realizeze obiective cuprinse in programul sau de guvernare, cu sprijinul majoritatii parlamentare care il sustine; o de precizat: dreptul la initiativa legislativa conferit Guvernului se intemeiaza pe rolul acestuia ca autoritate responsabila pentru gestionarea treburilor publice, dar si pe legitimitatea sa conferita prin votul de incredere acordat de Parlament; o de precizat: organizatii ale societatii civile se adreseaza in mod frecvent Guvernului si Parlamentului, cerandu-le sa promoveze un anumit proiect de lege sau, dimpotriva, sa modifice, chair sa abroge un act normativ. deputatii si senatorii au dreptul de a depune propuneri legislative la Parlament, datorita calitatii lor de exponenti ai puterii suverane a poporului; o dreptul deputatilor si al senatorilor de a initia propuneri legislative se legitimieaza prin votul acordat de alegatori; o de asemenea, membrii celor doua Camere legislative au o libertate deplina in stabilirea continutului initiativei legislative, fiind obligati doar sa respecte domeniul legii si normele in materie de tehnica legislativa; aceeasi libertate functioneaza si in ceea ce priveste amendamentele pe care deputatii si senatorii ar intentiona sa le depuna pe marginea unui alt proiect legislativ. o de precizat: deputatii si senatorii nu pot initia propuneri legislative privind ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale. cetatenii romani cu drept de vot (in numar de cel putin 100.000) au un legitim drept de initiativa legislativa, ca o manifestare directa a puterii lor suverane si ca expresie a democratiei semidirecte. Dreptul de a depune amendamente dreptul de amendament apartinand parlamentarilor si Guvernului este stipulat in regulamentele Camerelor, in mai multe texte cuprinse in sectiunile referitoare la comisiile permanente si la procedura legislativa propriu-zisa; dreptul de a depune amendamente al deputatilor si senatorilor provine dintr-o vointa regulamentara a Camerei Deputatilor sau, dupa caz, a Senatului; amendamentele trebuie sa se limiteze strict la continutul initiativei legislative la care se refera; 28

o mai mult, Adunarile legislative au dreptul sa limiteze regimul amendamentelor. continutul efectiv al amendamentului acesta trebuie sa aiba o legatura stricta cu reglementarea cuprinsa in proiectul sau in propunerea legislativa examinata in comisia permanenta sesizata in fond (adica, amendamentul propus trebuie sa se refere la aspectele juridice necesare contextului reglementarii); de precizat: amendamentele formulate de deputati se depun in scris, motivat si sub semnatura initiatorului la comisia sesizata in fond, cu precizarea, daca este cazul, a grupului parlamentar din care deputatul face parte; de precizat: amendamentele Guvernului se depun numai sub semnatura unui membru al Guvernului la biroul permanent, care le va transmite comisiei sesizate in fond cu initiativa legislativa la care se refera amendamentele respective. Initiativele legislative cetatenesti cetatenii care isi manifesta dreptul de initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare dintre acestea sau in municipiul Bucuresti trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul initiativei populare; cerinta intrunirii unui anumit numar de cateteni care sustin propunerea legislativa are in vedere asigurarea unui grad rezonabil de reprezentativitate a propunerii respective, ceea ce va conferi legitimitate actului normativ care exprima vointa populara; Constitutia interzice prin art. 74 alin. (2) ca initiativele legislative promovate de cetateni sa aiba ca obiect probleme fiscale, cele cu caracter international, amnistia si gratierea; o intrucat reglementarea celor trei domenii reprezinta atributii exclusive ale statului. potrivit Legii nr. 189/1999 privind exercitarea initiativei legislative de catre cetateni, cu modificarile si completarile ulterioare, propunerea respectiva este intocmita de un comitet de initiativa potrivit normelor de tehnica legislativa si vafi insotita de o expunere de motive; o din comitetul de initiativa nu pot face parte parlamentari, precum si alte persoane alese in functie prin vot universal, membrii Guvernului, persoanele numite in functie de primul-ministru sau care nu pot face parte, potrivit legii, din partidele politice; o propunerea legislativa, avizata in prealabil de consiliul legislativ, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. de precizat: in cazul in care initiativa cetateneasca vizeaza revizuirea Constitutiei, propunerea legislativa trebuie facuta de cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot, care sa provina din cel putin jumatate din judetele tarii, iar in fiecare din acestea sau in municipiul Bucuresti propunerea respectiva trebuie sustinuta de cel putin 20.000 de semnaturi; Conditiile constitutionale si regulamentare pentru exercitarea dreptului de initiativa legislativa: proiectele de legi si propunerile legislative depuse din initiativa parlamentara sau cetateneasca se transmit Camerei competente sa le adopte in calitate de prima Camera sesizata, conform art. 75 din Constitutie; proiectele de legi si propunerile legislative se supun dezbaterii Parlamentului, insotite de avizul Consiliului legislativ;

29

o avizul trebuie dat in termenul stabilit de biroul permanent sau de comisia permanenta a Camerei care l-a solicitat; o defasurarea procedurii nu poate fi impiedicata de lipsa avizului (acesta este consultativ); o de precizat: in functie de obiectul de reglementare al initiativei legislative, emitentul acesteia este obligat prin lege sa ceara si avizul altor autoritati publice, precum: Consiliul Suprem de Aparare al Tarii, Consiliul Economic si Social sau Consiliul Superior al Magistraturii. propunerile legislative trebuie sa fie insotite de o fisa financiara privind implicatiile bugetare ale acesteia (art. 15 din Legea nr. 500/2002 a finantelor publice); o daca propunerile legislative cuprind dispozitii care implica modificari bugetare, ele trebuie sa fie insotite de informarea transmisa de Guvern, prin care acesta isi exprima pozitia fata de prevederile respective. in privinta propunerilor legislative este necesar ca presedintele Camerei sesizate cu o astfel de initiativa sa solicite Guvernului un punct de vedere cu privire la continutul acesteia (solicitarea are caracter consultativ); in cazul propunerilor legislative initiate de cetateni, presedintele Camerei va solicita Curtii Constitutionale verificarea indeplinirii conditiilor constitutionale pentru exercitarea initiativei legislative, inainte de distribuirea acestora la deputati sau, dupa caz, senatori si sesizarea in fond a comisiilor permanente competente; toate proiectele si propunerile se inregistreaza in ordinea prezentarii lor si sunt aduse la cunostinta Camerei, prin presedintele acesteia, prin anuntarea titlului, a initiatorului si a comisiilor sesizate pentru examinarea in fond si pentru avizare, precum si a termenului de depunere a raportului; oricare ar fi forma initiativei legislative, Camera astfel sesizata este indreptatita sa declanseze procedura de examinare a initiativelor respective de catre comisiile permanente competente si, pe baza raportului prezentat de acestea, sa le supuna dezbaterii in plen si votarii; procedura legislativa se va finaliza cu publicarea legii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. 15. Articolul 75 din Constitutia Romaniei

Articolul 75: Sesizarea camerelor: (1): Se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca prima Camera sesizata, proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a masurilor legislative ce rezulta din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum si proiectele legilor organice prevazute la art. 31 alin. (5), art. 40 alin. (3), art. 55 alin. (2), art. 58 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. e), k), l), n), o), art. 79 alin. (2), art. 102 alin. (3), art. 105 alin. (2), art. 117 alin. (3), art. 118 alin. (2) si (3), art. 120 alin. (2), art. 126 alin. (4) si (5) si art. 142 alin. (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii si adoptarii, ca prima Camera sesizata, Senatului. (2): Prima Camera sesizata se pronunta in termen de 45 de zile. Pentru coduri si alte legi de complexitate deosebita termenul este de 60 de zile. In cazul depasirii acestor termene se considera ca proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.

30

(3): Dupa adoptare sau respingere de catre prima Camera sesizata, proiectul sau propunerea legislativa se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv. (4): In cazul in care prima Camera sesizata adopta o prevedere care, potrivit alineatului (1), intra in competenta sa decizionala, prevederea este definitiv adoptata daca si cea de-a doua Camera este de acord. In caz contrar, numai pentru prevederea respectiva, legea se intoarce la prima Camera sesizata, care va decide definitiv in procedura de urgenta. (5): Dispozitiile alineatului (4) referitoare la intoarcerea legii se aplica in mod corespunzator si in cazul in care Camera decizionala adopta o prevedere pentru care competenta decizionala apartine primei Camere. Competenta decizionala diferentiata a Camerelor Parlamentului alin. (1) al art. 75 stabileste competenta exclusiva a Camerei Deputatilor pentru dezbaterea si adoptarea anumitor categorii de legi, cu mentiunea ca, in aceasta ipoteza, Camera Deputatilor are rolul de prima Camera sesizata; astfel, Camera Deputatilor joaca rolul unei Camere de reflectie sau Camere pentru o prima dezbatere, avand la dispozitie un termen de 45 de zile de la sesizare pentru a se pronunta asupra initiativelor respective; o in acest context, pronuntarea are semnificatia de adoptare sau, dupa caz, de respingere a proiectului de lege sau a propunerii legislative pe care Camera Deputatilor a examinat-o ca prima Camera de dezbatere; o pentru coduri si alte legi de complexitate deosebita, termenul pe care il are Camera Deputatilor la dispozitie este de 60 de zile (art. 75 alin. 2 din Constitutie); exemplu: proiect referitor la sistemul electoral sau la securitatea nationala. in cazul depasirii termenelor prevazute de art. 75 alin. (2), fara ca prima Camera sesizata sa se fi pronuntat asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative, se considera ca proiectul de lege sau propunerea legislativa respectiva a fost adoptata, urmand sa fie transmisa celeilalte Camere, care are competenta de a decide in mod definitiv asupra initiativei respective; art. 75 alin. (1) din Constitutie stabileste o competenta exclusiva a Senatului, in calitate de prima Camera sesizata, pentru celelalte proiecte de lege si propuneri legislative, altele decat cele mentionate expres la respectivul alineat si care se afla in competenta Camerei Deputatilor ca prima Camera de dezbatere; o in privinta acestor proiecte, Senatul are obligatia sa le examineze si sa le adopte ca prima Camera sesizata, urmand ca decizia definitiva in privinta lor sa apartina Camerei Deputatilor; o Senatul are la dispozitie aceleasi termene de 45 de zile sau 60 de zile si, respectiv, de 30 de zile pentru a se pronunta, dupa care initiativa respectiva este transmisa Camerei Deputatilor pentru a se adopta forma definitiva a acestora; o de precizat: in cazul depasirii termenelor, se considera ca proiectul de lege respectiv a fost adoptat tacit. de precizat: Camerele isi stabilesc prin birourile lor permanente competenta functionala potrivit art. 75 alin. (1) din Constitutie;

31

o in practica, la biroul permanent al fiecarei Camere se inregistreaza toate proiectele de lege si propunerile legislative primite de la initiatori; o biroul permanent al Camerei Deputatilor are obligatia regulamentara de a hotara retinerea acelor proiecte de lege si propuneri legislative pentru care aceasta are rolul de Camera de reflectie; o cele care revin competentei decizionale a unei Camere sunt transmise celeilalte Camere spre dezbatere si adoptare; o de precizat: regulamentul Senatului contine o procedura asemanatoare, cu precizarea ca biroul permanent al acestuia decide, dupa caz, transmiterea initiativelor legislative Camerei Deputatilor, in cazul in care aceasta este competenta sa le adopte in calitate de Camera de reflectie, dar numai ca urmare a hotararii plenului Senatului si cu avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Camerei Superioare. Aspecte procedurale privind competenta legislativa diferentiata a Camerelor Parlamentului potrivit art. 75 alin. (4) din Constitutie, in cazul in care prima Camera sesizata adopta prevederi care intra in competenta sa decizionala, prevederile respective sunt considerate adoptate de Parlament, daca si cea de-a doua Camera adopta prevederile respective; insa, in caz contrar, legea se retransmite primei Camere sesizate, care va decide definitiv prin vot, in procedura de urgenta; in cazul in care Camera de reflectie adopta un proiect de lege in procedura de urgenta, indiferent care ar fi fost temeiul acesteia, se impune ca in Camera decizionala dezbaterea si adoptarea proiectului respectiv sa se faca prin aceeasi procedura, pentru ca in final sa se asigure ca legea a parcurs un traseu unitar in ambele Camere (acelasi lucru si in cazul propunerilor legislative); de precizat: in situatia in care Camera Deputatilor sau Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativa, in calitate de Camera decizionala, aceasta respingere este definitiva. 16. Articolul 76 din Constitutia Romaniei

Articolul 76: Adoptarea legilor si a hotararilor: (1): Legile organice si hotararile privind regulamentele hotararilor Camerelor se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere. (2): Legile ordinare si hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera. (3): La cererea Guvernului sau din proprie initiativa, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgenta, stabilita regulamentului fiecarei Camere. Caracterul votului (privitor la adoptarea legilor si hotararilor) legile si hotararile se adopta de Senat si Camera Deputatilor prin vot;

32

procedura de vot, atat pentru adoptarea actelor juridice, cat si a celor politice, este stabilita prin regulamentele celor doua Camere legislative; votul este personal si poate fi deschis sau secret; o votul deschis se exprima prin ridicarea mainii, prin apel nominal sau prin mijloace electronice; votul prin ridicarea mainii are urmatoarele semnificatii: pentru, contra sau abtinere. o votul secret se exprima prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice (cartela electronica). de precizat: Camera hotaraste, la propunerea presedintelui sau a unui grup parlamentar, ce modalitate de vot va folosi, in afara de cazul in care prin regulament se stabileste o anumita procedura de vot; adoptarea legilor organice se face cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere; adoptarea legilor ordinare se face cu votul membrilor prezenti din fiecare Camera; adoptarea hotararilor regulamentele celor doua Camere legislative au prevazut doua categorii de majoritati necesare pentru adoptarea unor hotarari ale acestora; o hotararile adoptate in procesul legislativ se aproba cu votul majoritatii deputatilor prezenti, in conditiile intrunirii cvorumului legal de sedinta (situatie similara si in cazul senatorilor); o hotararile care fac referire la probleme politice, numiri de functii etc. se aproba cu votul majoritatii absolute a membrilor fiecarei Camere. de precizat: o lege adoptata de Parlament fara respectarea majoritatii de voturi ceruta de art. 76 din Constitutie poate fi atacata la Curtea Constitutionala pentru neconstitutionalitate extrinseca; o mai mult, legea respectiva nu poate fi promulgata de seful statului, intrucat la constatarea nerespectarii art. 76 acesta o va retrimite la Parlament in vederea revotarii. Procedura de urgenta reprezinta o procedura speciala aplicabila dezbaterii si adoptarii proiectelor de lege si propunerilor legislative, la cererea Guvernului sau din proprie initiativa (art. 76 alin. 3 din Constitutie); scopul procedurii de urgenta este de a facilita adoptarea mai rapida a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative; o de precizat: de acelasi regim beneficiaza si ordonantele adoptate de Guvern in procedura de urgenta. de precizat: cererea Guvernului si propunerile biroului permanent, ale grupurilor parlamentare sau initiatorului in Camera Deputatilor se supun aprobarii comitetului liderilor grupurilor parlamentare; de precizat: cererea Guvernului si propunerile biroului permanent sau ale comisiilor permanente se supun aprobarii Senatului; o aprobarea procedurii de urgenta se face cu votul majoritatii senatorilor prezenti. ordonantele de urgenta emise de Guvern se supun de drept aprobarii Camerei Deputatilor sau Senatului in procedura de urgenta;

33

proiectele de legi referitoare la armonizarea legislatiei Romaniei cu cea a Uniunii Europene si a Consiliului Europei se aproba prin procedura de urgenta; de precizat: dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative in procedura de urgenta nu poate depasi durata de timp aprobata de Camera, la propunerea presedintelui acesteia, dupa consultarea biroului comisiei sesizate in fond. 17. Articolul 77 din Constitutia Romaniei

Articolul 77: Promulgarea legii: (1): Legea se trimite, spre promulgare, Presedintelui Romaniei. Promulgarea legii se face in termen de cel mult 20 de zile de la primire. (2): Inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii. (3): Daca Presedintele a cerut reexaminarea legii ori daca s-a cerut verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea legii se face in cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupa reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea Justificarea dreptului puterii executive de a promulga legile adoptate de Parlament priveste principiul separatiei puterilor in stat (puterea legislativa, executiva si cea judecatoreasca) si conlucrarea acestora unele cu altele, fiecare interferand in procesul unitar de exercitare a puterii; astfel, in felul acesta, cele trei puteri se controleaza reciproc pentru a impiedica orice tendinta de exercitare abuziva a atributiilor constitutionale ce le-au fost conferite prin Constitutie; in cazul finalizarii procesului legislativ, Presedintele Romaniei, ca parte a puterii executive, verifica, intre altele, respectarea de catre Parlament a tuturor normelor de reglementare normativa a relatiilor sociale, precum si conditiile constitutionale necesare indeplinirii activitatii de legiferare; o de asemenea, acesta, primind legea spre promulgare, recurge la evaluarea constitutionalitatii ei, avand dreptul sa sesizeze autoritatea publica competenta sa exercite efectiv controlul constitutionalitatii legii respective. concluzionand, promulgarea legii echivaleaza cu o autentificare a acesteia, in urma careia seful statului dispune publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei; o mai mult, prin actul promulgarii, legea devine executorie si capata forta juridica. Procedura de promulgare a legilor potrivit regulamentelor parlamentare, declansarea procedurii de promulgare este atributul exclusiv al Presedintelui Camerei Deputatilor; primind legea adoptata de Parlament spre promulgare, Presedintele Romaniei are urmatoarele posibilitati: o sa semneze decretul de promulgare si sa dispuna publicarea legii in Monitorul Oficial al Romaniei; o sa ceara Parlamentului reexaminarea legii, o singura data (art. 77 alin. 2 din Constitutie);

34

o sa sesizeze Curtea Constitutionala privind neconstitutionalitatea legii (art. 146 lit.a din Constitutie). termen de promulgare potrivit prevederilor constitutionale, termenul de promulgare este de 20 de zile si curge de la primirea legii transmise de Parlament (art. 77 alin. 1 din Constitutie); o in cadrul acestui termen, seful statului poate trimite inapoi legea Parlamentului, o singura data, pentru a fi reexaminata; o de asemenea, tot in aceasta perioada seful statului poate sesiza Curtea Constitutionala asupra constitutionalitatii legii; o in aceste doua situatii, promulgarea legii este obligatorie in termen de 10 zile de la primirea legii dupa reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale privind constitutionalitatea legii (art. 77 alin. 3 din Constitutie). de precizat: nici Constitutia, nici regulamentele parlamentare nu prevad expres obligatia Presedintelui Romaniei de a-si motiva cererea de reexaminare a legii; o insa, privitor la promulgarea legii, seful statului nu poate refuza promulgarea pur si simplu. modul de promulgare promulgarea legii se face prin decret semnat de Presedintele Romaniei; o odata promulgata, legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sau la o data ulteriora, prevazuta in textul ei. 18. Articolul 78 din Constitutia Romaniei

Articolul 78: Intrarea in vigoare a legii: Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii sau la o data ulterioara prevazuta in textul ei. Publicarea obligatorie a legii conditie a existentei sale publicitatea legii este o conditie de validitate si chiar de existenta a acesteia, intrucat o lege nu exista pentru destinatarii sai daca nu este publicta in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I; astfel, fiecare cetatean poate sa isi cunoasca drepturile si obligatiile legale, precum si dispozitiile pe care trebuie sa le aplice sau de care sa beneficieze in activitatea profesionala si sociala curenta. Intrarea in vigoare a legii pentru a stabili o perioada de timp de studiere a legislatiei, art. 78 din Constitutie prevede ca o lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei sa intre in vigoare la 3 zile de la data publicarii ei sau la o data ulterioara, prevazuta in textul acesteia; calcularea termenului de 3 zile se face pe zile calendaristice, incepand cu data publicarii legii si expirand la ora 24:00 a celei de-a treia zi de la publicare. 19. Articolul 79 din Constitutia Romaniei

Articolul 79: Consiliul Legislativ:

35

(1): Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizeaza proiectele de acte normative in vederea sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii. El tine evidenta oficiala a legislatiei Romaniei. (2): Infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organica. Rolul Consiliului Legislativ consta in avizarea proiectelor de acte normative in vederea sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii, precum si in tinerea evidentei oficiale a legislatiei statului roman; de precizat: avizele Consiliului Legislativ sunt consultative, desi este obligatoriu sa fie solicitate, potrivit legii; de precizat: Consiliul Legislativ este prin excelenta un organism consultativ de tehnica legislativa, iar observatiile si propunerile cuprinse in avizul de specialitate nu pot sa se refere la fondul reglementarii, ci la forma acesteia; atributiile Consiliului Legislativ (organism consultativ si de specialitate al Parlamentului): o analizeaza si avizeaza proiectele de legi, propunerile legislative si proiectele de ordonante si de hotarari cu caracter normativ al Guvernului, in vederea supunerii lor spre legiferare sau adoptare; o analizeaza si avizeaza, la cererea presedintelui comisiei parlamentare sesizate in fond, amendamentele supuse dezbaterii comisiei si proiectele de legi sau propunerile legislative primite de comisie, dupa adoptarea lor de catre una dintre Camerele Parlamentului; o realizeaza nemijlocit sau coordoneaza, din dispozitiile Camerei Deputatilor sau a Senatului, elaborarea unor proiecte de coduri sau de alte legi de complexitate deosebita; o elaboreaza, din dispozitia Camerei Deputatilor sau a Senatului ori din proprie initiativa, studii pentru sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei si face, pe aceasta baza, propuneri Parlamentului si, dupa caz, Guvernului; o examineaza conformitatea legislatiei cu prevederile si principiile Constitutiei si sesizeaza birourile permanente ale Camerelor Parlamentului si, dupa caz, Guvernul asupra cazurilor de neconstitutionalitate constatate; o tine evidenta oficiala a legislatiei Romaniei si furnizeaza informatia necesara pentru desfasurarea procesului legislativ; o organizeaza informatizarea sistemului de evidenta a acestuia si realizeaza produse informatice pentru evidenta legislatiei asistata de calculator; o urmareste, in vederea functionarii sistemului legislativ in mod unitar si coordonat, emiterea de catre autoritatile publice competente a actelor normative in executare, dispuse prin legi, ordonante si hotarari ale Guvernului, si semnaleaza organelor in drept intarzierile in emiterea acestora;

36

o elaboreaza evidenta oficiala a legislatiei Romaniei si furnizeaza varianta on-line a acestuia; o intocmeste versiunile oficiale ale unor culegeri de acte normative; o pastreaza originalele legilor si ale decretelor de promulgare a acestora, si creeaza si actualizeaza, in sistem informatizat, baza de date necesara activitatii de studii si documentare legislativa.

37