Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Universul Literar anul L, nr. 2, 4 ianuarie 1941

Universul Literar anul L, nr. 2, 4 ianuarie 1941

Ratings: (0)|Views: 38|Likes:
Published by romulus13
Ion Frunzetti, Constantin Fantaneru, etc.
Ion Frunzetti, Constantin Fantaneru, etc.

More info:

Published by: romulus13 on Jun 04, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/31/2013

pdf

text

original

 
PROPRIETAR:
SOC.
AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCUînscrisă sub No. 163 Trib. IlfovABONAMENTE»autorităţi şi instituţii 1000 leide onoare 500 ..particulare 250
REDACŢIA
31
ADMINISTRAŢIA
APARE SĂPTĂMÂNAL
BUCUREŞTI I itr. Bietolanu 23-25
PREŢUL
5
LEITELEFON 3.30.10
ANUL L Nr.
2
MBĂTA 4 Ianuarie 1941
Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU
Despre „înnoirea"anului şi alte înnoiri
de ION FRUNZETTI
„An nou!" Nonsens repetat la infinit; golite desensul lor absurd, cuvintele care.i semnifică. „Annou" ! Poate fi un an,
nou
intr'adevăr? A fostvre-un an vre.odată
nou ?
S'a mai putut susţineasta după ce s'a consumat? Atunci, dece continuadorinţă aceasta, de un alt
nou,
an ? împerechereaacestor două cuvinte mi se pare forţată. Din lumişi conştiinţe deosebite, deslipite, aceste două vorbenu se lipesc. Aţa cu care le peticim una de alta, rămâne vizibilă. Ele, străine.Psihologic, anul e lipsă la
apel.
Reperăm evenimentele vieţii noastre individuale după istorie:„eră înainte sau după războia", „eră pe tâmpulfoametei sau al tifosului", „eră pe vremea secerişului", „eră pe la câşlegi"...Structurile intuitive, organiciste, vitaliste, nusocotesc Umpul după fragmentele mecanice aleplacajului abstract ce i se pune în spinare, dupăarticulaţiile sistemului de ficţiuni care.i falsifică,ci după
viaţă,.
Pot trece astfel
ani
pentru viaţaunui ins, în câteva zile, în câteva ore chiar. Bătrâneţea şi tinereţea lui nu sunt cifre, ci atitudinide viaţă. Goethe la 80 de am era tânăr, Chateaubriand la 17, moşneag.
Nu,
anii nu există decât pentru conştiinţele negustoreşti ! Un an, e o ipoteză de lucru, o necesitate de calcul, o ficţiune utilă contabilităţii...
Alt
fel, un an n'are nici o structură unitară, nici o individualitate, nimic care să-l-impună ca atare tuturor conştiinţelor. Succesiune a celor patru ano.timpuri ? Ei, aş ! De câte ori lipseşte câte un anotimp, iarna prefăcăndu-se brusc în vară, vara pre-lungindu-se uneori cine .ştie-cât, toamna înlocuindîn fine, alteori, alte anotimpuri. Şi apoi, chiar presupunând infailibilitatea succesiunii lor matematice, e vre-o diferenţă între ultima zi a anului trecut şi prima a celui viitor? Sfârşeşte ceva? începeceva?
E
vre-un prag? Vre-un hiat. vre-o lacună,vre-un indiciu ? Astronomic chiar, anul ar trebuisă-şi pxe\ze limitele în vre-wn solstiţiu, în vre-unechinox, într'un eveniment în fine, cosmic, darnici de cum între două zile oarecare...De fapt, oamenii numără ani, dar ani de
ѵЩй...
„Am 13 ani",
însemnează: ,ßzi se împlineşte a 13-aînvârtitură a pământului în jurul soarelui, de cândexist. „5 ani de şcoală" sau „2 ani de căsătorie"sau „10 ani delà moartea cuiva", înseamnă ceva.Au o realitate psihologică. Dar 1937, 1938, 1939,1940,....? Sigur veţi spune: înseamnă luptă, prigoană, războiu, temniţă, lagăr, sau boală, saumoarte, sau biruinţă sau câte şi mai câte! Exact:înseamnă viaţă, experienţă, trăire. Dar nu cifre...Şi experienţele au alte sărbători decât calendarul.Viaţa sărbătoreşte alte Bune vestiri, alte Florii şialte învieri decât cele ale tuturor, deşi şi aceleasimt sărbători, atunci când sensul lor adânc sepoate interioriza.Hotărit, altele sunt sensurile unui an, delà insla ins, delà grup la grup, delà Neam la Neam... un
an,
obiectiv, nu există.
E
o noţiune de simplă aritmetică cronologică...Atunci cum poate fi un
ain,
„nou*'? Noutatea e oexperienţă interioară, o revelaţie de lumi necunoscute, de sensuri nebănuite. Noutatea nu e cifră.Apropierea ei de înţelesul abstract al anului e hibridă. Viaţă nouă, da ! Om nou, poate, sau sufletnou. In nici un caz „an nou", atunci când „noul"an e pur şi simplu alt an, altă diviziune matematică a timpului abstract, în decalaj faţa de timpulpsihologic.
..înnoirea"
pe care ne-o dorim unul altuia la 1Ianuarie, nu fie numai încercarea de a ne obişnui datăm cu altă cifră corespondenţa noastră.
„înnoirea"
n'o putem cere delà araitmetică, nici deastronomie, nici delà contabilitate. Dea n'o putem cere delà an. înnoirea o aflăm în însăşi principiul fiinţei noastre. Este postulatul veşnicei depăşiri a existenţei proprii, a gata.făcutului din noi,care atârnă ocale grele de talerul acţiunilor noastre, înnoirea este viaţa însăşi, continua întrecerea propriilor sale recorduri în bine şi rău. înnoireaînseamnă respectarea structurii proprii, în oriceschimbare în nici un caz alterare, negare a autenticităţii proprii, corcire., deghizare sau camuflajin pielea altuia, sau în cămaşa lui.A te înnoi, întocmai cum se innoeşte copacul,fără să nege nimic din
се-г e
esenţial, dar lepădând orice element efemer sau dăunător esenţialului, iată modelul ultim şi cel mai deplin al desi-deraituluî acestuia uman,A te înnoi, îmbăindu-te în apele adâncimilortaie, in limfa limpede a certitudinilor tale sau involburarea îndoelilor care-ţi tulbură azururile interioare; a te înnoi încercăndu-te, cunoscându-te,imbrăcându.te in fine, împărtăşindu-ţi-te, dărutn.du-te pe ! A te înnoi asemeni tsvoarelor care seprimenesc fără se nege, asemenei corpului tău,care în şapte ani îşi înlocueşte toate celulele (afarăde cele nervoase), asemeni cristalelor d'isolvate case recristalizeze mai conform lor înşile.
Nu,
înnoirile nu le aduce anul, şi nu le aduceceasul. Le aduce viaţa, freamătul, extazul, depresiunile, munca. Le aduc nopţile şi zilele, luminasoarelui şi intunerecul albastru, razele conştiinţeirăsfrânte în ea însăşi, grija permanentă de ţelurile şi căile ei, de conformitatea lor cu esenţa, cuadâncul; nu. înnoirile nu se petrec — petrecând.Pentru începutul acesta de an să lăsăm deoparte zarurile şi bridge-ul, iscoditori ai norocului,toasturile cu paharul plin în mână sau telegramelecu urări. Anului acestuia să-i dăm înţelesul săucontabilicesc. Şi ne facem bilanţul vieţii, ca şicum ar trebui încheiem socotelile cu ea. '
NU
speriaiţi: am spus „ca şi cum".Pentrucă trebuie odată, odată In viaţa de milenii a omenirii, înţelegem ce putem înţelege despre rosturile eterne ale omului.Şi renunţăm a ne ură, cantitativ, terestru, rutinar: ,,La
mulţi
ani" !Dar câţi sunt în stare să prefere etica trapistăîn
Юсиі
brânzei cu acelaş nume ?
Convertirea cuvintelor vechi
ÎNTÂMPINAREA
Sub unele raporturi, creştinismul trebue socotit păstrătoral unora din tradiţiile romane,deoarece, fiind o religie întemeiata exclusiv pe revelaţie,trebuia apeleze la aceledispoziţii lăuntrice în stare săprimeasadevărurile tradiţionale. O cercetare evolutivăasupra accepţiei unor cuvinte,ar atesta deci legătura cu vechimea romană, iar devierilece le-am surprinde n'ar fi decât nişte convertiri pozitive, înţelegând prin pozitivitateaconvertirii o îmbogăţire a noţiunii în direcţia interioară,lucru natural în creştinism.Este în consecinţă, interesantde urmărit ce convertiri au suferit cuvintele care la origineînsemnau, în general, a „lupta" a manifesta puterea luptând, şi cele cari însemnau a„construi". In prima categorieavem verbul latin „conquero"care însemna „pun na peceva", de unde în latina vulgară s'a desvoltat accepţia „astăpâni o ţară", a învinge. Dela acest verb, derivă Ovid Densuşianu pe românescul „cucer
nic",
arătând că semantismuls'a modificat în sensul creştinal biruinţei de sine, al smereniei. Acest proces de credinţădesfăşurat în limba veche,constitue pentru noi o converti
re,
şi, de bună seamă, suntempe linie ortodoxă davomspune că deosebirea dintre cucerire şi cucernicie, marchează o creştere a conţinutului spiritual. Constatăm aşa dar, cumult interes, existenţa în limba veche a verbului „a se cuceri", cu sensul „a se smeri",ceea ce fixăm ca punct deunire a tradiţiei romane, cutradiţia creştină. Accentul îlaşezăm pe valoarea de inferioritate, subliniind proceselede conştiinţă morală a individului în luptă cu sine. Sub raportul interiorităţii, puiem aşeza lângă „cucernic" pe a „a-gonisi" care derivă din grecescul agânizô, de la care a-vem conceptul agoniei creşti
ne.
Trecerea la accepţia de„câştig" din „agonisi" s'a produs tot prin iniţierea ortodoxăasupra „câştigării" mântuiriiprin luptă. Despre însuşi cuvântul „câştig", putem faceobservaţia interesanta, a trecerii de la tema latineasca„castigo", cu sensul de a pedepsi, rezultatul pedepsei fiindun „câştig", în sens dease-meni creştin. O sugestie de aceeaş natură, bogata ca semnificaţie creştina, o îngăduieexistenţa în limba veche a cuvântului „lăsăciune", din „alăsa", al cărui sens Ovid Den-suşianu stabileşte că e „a ierta". — încât caracterizarea de
„Іазаіог" a
românului nu parea fi sublinierea unui cusur. Ingenere se observă convertireatermenilor care însemnează„luptă" şi „asprime", la sensurile interioare de „stăpâni
re"
de sine şi „învăţătură". Laa doua categorie, a noţiuni deconstrucţie şi fortificaţie, nemulţumim să amintim că înlimba noastră cuvinte ca „pământ", „mormânt", „codru",„căsătorit" provin din formelatineşti care marcau un rezultot al muncii ordonate. Pavi-mentum este drum „tăiat şipietruit", „monumentun" esteo construcţie funerară de mareartă, „audrum", cu sensul de„pătrat" implică ideia de măsurătoare a unei porţiuni dintr'o pădure; pentru „căsătorit"profesorul Densuşianu a presupus forma casatorius „făcătorul de casă". Existenţa acestor termeni plini de prestigiulcivilizaţiei romane, demonstrează felul de a se impune allui cinis romanus, mândria lorîndreptăţită, justificând probabil pe blacos, cu nuanţa „orgolios". Ideia de „moliciune",de sensibilitate rafinată, pareastfel în strânsa legătucu
an g Fiel
Acolo eşti prototip al meu. voinţa mea de bine,Departe de încheieturile de lut ale lumii,Pază lângă izvorul primului cuvânt, odihnind lângă inima[mea,Deslegând legămintele întunericuluiCu spada ce'n mii de milenii lucea. .Mai presus de cugetul meu e fruntea ta arzătoare.Peste viaţa de azi treci ca un zbor înstelat.Oglindiţi în adevărul din tine în spaţiu ne'ntoarcemDupă pasul tău de vecii fulgerat.Răni pământene te-aşteaptă lângă izvoarele nopţii.Triste popoare s'aştern pe ţărmii timpului tău.Iată umbra ta ca un svon de iubireDuce în drumu-i tăcut inimi în floare.Creşteţi, văzduhuri, până sub geana-i albastră.Neamuri, lăudaţi numele-i de safir,Regi vor domni în clipa curatăA gândului tău peste lume pornit.IULIAN VESPEllvirtuţile, de constructor ale lui„romanus", încât timpul trebuincios la executarea unuimonument trebue să li păruto „încetineală" a „potolire",celor ce vedeau prima dată„artele", cum exprimă foartefrumos Pârvan: „Cu zidarul şicioplitorul de piatră roman sestrecura însă în ţara încă liberă, tot ce era mai primejdiosîn puterea neasemănată a Romanilor, de a scoate din vechiul făgaş toate popoarelestreine ci a le da dufelullor". (începuturile vieţii romane la Gurile Dunării, p. 179).Cititorul nu
ІгеЬиэ
să scapedin vedere ideia esenţială cuprinsă în expresia lui Pârvan„a le da după felul lor". Cumlesne se înţelege că nu eravorba de o „desnaţionalizare"în accepţie modernă, „romanizarea" analizată de noi trădasensul interior al iniţiativelor,şi „a le da după felul lor" trebue să interpretăm ca o atracţie de natură spirituală. Atracţia o provoca, în primul rând,simpla opoziţie între „roma
nus"
şi „barbari", încât estede bănuit că strămoşii noştriişi-au menţinut şi ostentativ numele, ceeace sugerează şi d.Sexül Puşcariu: „Dacă noi nenumim Romani, este fiindcă,în opoziţie cu „străinul" venitdin alte părţi, noi eram locuitorii autohtoni. Romani, pentrucă, păstram în întreg Sud-Es-tul european, cutropit de barbarii de alt neam, conştiinţaaparţineam „aceluiaş neamcu prestigiu universal" (op.cit. p. 421). Din situaţia dea fi singurul popor lalin înrăsărit, înconjurat de altelenelatine, a decurs calitateanoastră deasemeni unică dea fi singurul popor roman ortodox. Urmează din particularitatea ortodoxiei noastre fenomenele de convertire de cart am vorbit, extrem de semnificative pentru tradiţia interiorităţii, cu totul alta decât aromanităţii apusene.
C.
FÂNTÂNERU
poeziei
8F.
IOAN BOTEZĂTORULMozaic din veacul XIII (Florenţa)
Un cititor ne ispiteşte, întrebândnaiv cum trebue înţeleasă poeziaşi ce anume pregătire este necesară pentru întâmpinarea ei ? Infelul în care e pusă, întrebareapresupune că întâlnirea nu poatefi întâmplătoare, că poezia nupoate fi oricum întâmpinată.Dacă poezie înseamnă, dinpunctul de vedere al artistului, oexperienţă îndelungată şi integratoare de sucuri diverse, a cumarătase Rilke, într'o pagină adeseori invocată sau — ceea ce revine tot la experienţă — o înceatăşi răbdătoare maturaţie a duhuluisau impulsului liric (Paul Valéry în„Palme": „Chague atome de silence est la chance d'un fruit mur"),din punctul de vedere opus darnu antagonist, al amatorului depoezie, bucuria de a pătrunde înintimitatea acesteia nu poate săfie nici ea întâmplătoare.Dacă, reluând cunoscuta afirmaţie a lui Rilke: „Ca să scrii unsingur vers trebuie fi văzutmulte oraşe, lucruri şi oameni, trebuie să cunoşti animalele..." etc.,ca să înţelegi versurile unuipoet îţi trebue o pregătire întru torul asemănătoare.Fără îndoială, deprinderea însăşi nu poate fi la îndemâna ori
cui.
Dorul de-a te exersa şi de afi admis în intimitatea frumosuluinatural sau plăsmuit, nu poate fiprins în mrejile formale ale uneidiscipline didactice.îndemnul către exersare este şiel hărăzit, cu neputinţa adică a fideprins de ace'fa căruia ursitoarelenu i l-au sortit. De aceea se şi bucură de o preţuire deosebită. Spunea într'o scrisoare Beethoven :„îndată după geniile omenirii,aşez pe acei cari au ştiut să-i înţeleagă şi înlesnească înţelegerea lor".Graiul ne-a fost dat ca să neumilim de înţelesurile lui ascunse,iar nu să ne înfumurăm cu sclipirea aparentă a cuvintelor, oricâtde frumos ne-ar suna în auz sonorităţile lor îmbinate. Verbul poeticdeschide o zare sufletească nemărginită — dar nu spre afară, în văzul tuturor, ci într'o perspectivă lăuntrică.Ceea ce se petrece pe dinafară.ucrurflor şi-a oamenilor nu dă debănuit despre ce poate fi înăuntru. Unii, cei mai mulţi, trăesc fărăsă fie iscodiţi de nici o bănuială.Revelaţiile poeziei îi stânjenesc, Ietulbură certitudinile şi anumite deprinderi care ţin loc de conştiinţă.Nu.cunoaştem un drept mai contestat, care să întâmpine împotrivire mai dârză, decât acela de-aexprima altfel decât în felul obişnuit. Acest altfel surprinde şi nelinişteşte ca o răsvrătire, ca orice a-batere delà conformismul gustuluicomun după a cărui judecată peremtorie şi simplistă, poezia esteceva care a fost iar altceva de făcut nu mai rămâne idecât să -se reiamereu şi mereu aceleaşi teme, înaceleaşi forme prozodice.Ca şi cum poezia ar fi compatibilă cu ideea desnodămânlului, aultimei lăsări de cortină concludente asupra vreunui înţeles odată pentru totdeauna cucerit.Arta nu conchide, nici nu îndeamnă. Abia dacă propune uneleînţelesuri nerostite, rareori înşoaptă. Operele artei şi ale literaturii sunt doar prilejul unor întâlniri» cu atât mai pline de semnificaţie şi mai rodnice în sugestii,cu cât ele există mai intens, fiinţează. Un poem nu este altceva decât imaginea despre noi înşine cucare ne identificăm în răstimpulaşteptării şi al întâlnirii supremefăgăduite prin lectură. Dar o imagine intensă, proectată peste dimensiunile şi tiparele insului obişnuit, într'o perspectivă lăuntricăexaltantă până la transfigurare.
MIHAI NICULESCU
 
UNIVERSUL LITERAR
4 ianuarie 1941
CRONICALITERARA
Cuprinsul volumului d-luiPauli Lahovary, dă prilej să reflectăm ca şi alte daţi, cu amărăciune, la, lipsa de interes
a
publicului faţă de cartea literară.Argumentul că ti'impul de astăzipoartă vinia imdi fer antei cultura
le,
ni se
раігэ dovada cea mali
gravă
a
neînţelegerii pmoibjemeicititiul iui,pent.rutaamai vremurile de adversitate în destinulromânesc, s'ar cuverai să ne aidlu-ne sufletul şi săji deia în adâncim? certitudinea
unităţii.
Ce procedeu de unificare lăuntrică putea găsi msi ef'jjalce, decât carteascrisă în
limba noastră,
cu dragoste şi pătrundere faiţă de realităţi româneşti? Dacă însă conştiinţa solidarităţii prin culturăse trezeşte şi se întreţine, atât degreu, cel puţin să stârnim înpublic, mentalitatea mai lesnicioasă graţie căreia zicem despre cineva teă posedă "„cunoştinţe", şi că eate „citit". Ambiţiadí a tfcl.'e drept o persoană „cul_tivată" provoacă într'adevăr lectura aiceilor cărţi care satisfacprin
dwresitatea
temelor şi
a
„cunioiştinţeloir" autorului. Consideraţiile noastre privesc aci, doar
es!
ea de a desvoî'a gustul 'citi.tuilui şi de a stârpi o
indiferenţă
primejdioasă. Despre „Casa Te-rsicoiv" afirmăm că atrage princonţinutul
felurit
şi
instructiv,
dar totdeodată 'rezervăm criticeidreptul în literare şi alte calităţi.Numai să fie icit.ltă cartea, iatăce ne preloicuipă, ştiind bine că judecăţile ioritiqe nu orientează peie:<tor.
PI
асіэгсэ
ntaei
orientăridupă va'lotai, .rămâme Iso avem
r loi,
scriitorii, da singUrla consolare în mijdolcull .unei societăţi cenu ne preţueşte.In povestirile d-luii Pauli LaJio-vsiry există aceste vai ori cSredisiu nobleţe artei literare şi ajutăse recunoască, după Mczon,pe devotaţii ei.iNijveCia ce poantă titlul volu-mululil icuprinevocarea uneicălătorii la Chişinău şi întâmplările ti-ăite de erou !în casaunei fsmil'Ji de nobili nuşi, victime ale revoluţiei din 1917. Istorisirea ascunde ideia ateismulşi miaiteniölisinul istoric bolşevicmarchează închiderea cicluluini fizic al omenirii. Ideia aicea-sta proprie unui misţfteusm înnu.dit ou „ştiinţele oculte", o desfăşoară autoinuil Iîntr'o atmosferăadecvată, şi într'un cadru
răsăritean,
în care erudiţia lui Vladimir
Тегѳкоѵ,
cunoscător al lilmbiisanscrite, produce aceeaş convin,gere ca şi religiozitatea. SonieiTerakova,
ia
cărei gri e este păzească irituiallul Sfânlt al nopţiiînvierii, la. biserica ortodoxă. Cucâtă isinlceribaite evocă d. Laho.wery „primăvara" şi sărbătoarea senină a Paştelui : „Nicicând n'am resimţit mai adâncadevărul că o călătorie îţi împrospătează sufletul ca în acealimpede diminciaiţă de April cândalaiuri de dai tineri abia curios.
Paul
Lahovary: Casa Terek o v,
povestiri,
Colecţia „Universul
Literar"
Volumul
„Convorbirilor
Literare",
consacrat
provinciilor răpite
cuţi, străbăteau în tactul unuitr-bp sonor şi voios, străzile Chi-şinăuilui drepte, largi, pline deforfoiă şi de miresmele liliaculuidin grădinii" (pag. 10). Am spusîn paginile cărţii ce-o recenzăm domneşte diversitatea temelor. Astfel, în a doua nuvelă,scriitorul prezintă drama unui a-viator, a acestui, tip modern de„cim-viteză", atât de deosebit de„metafizicianul" caracteristic altor vremuri. D. Lahovary ştie săfacă interesant „omuLviteză",când în sufletul lui vede
krătaa
poezia „setei de neotunoBouit".„De câte ori mi-a descris ra-iu:rile viorii de finici, juigli şigoiavîeri, unde printre sboiruiriazurii de fluerari şi de hulubei,te întâmpină dănţuind feteleaurii în
paireo
-iuri
înflorate şiîncununate de floriicornialtele bacante, — galeşele nereide ale arhipelagurilor", (pag. 46).Cine este fiamililairizat ou tonulmuzical atl unei a-nmite prozediln literatura noastră, — negândim la pagini din
Scrisorile
lui Bon. Ghiica sau din
Crai deCurtea Veche,
— va observa u-şor că din rândurile d-Hui PaulLahiovary musteşte boarea spe_cifică nostalgiei noastre răsăni-
tere.
Surprindem atmosfera visării acesteia depăşite, fireşte, deimperativul! morali al vremii de
azi,
în povestirea „Şoiiimania Iazului", unde însuşi aiutonull declară :,.Ni-a căşunat să rechem ciudatul chip al unchiului mare,fercheş todearuna şi ţanţoş înmantia sa cea vişinie, au jiiertjcaîncheiată în năsturei de opal,oarfiţă de ameliist la legătura şivestitele-i botine ou iscârţiitara,ce ne minunau". Personajul evo_cat a trăilt în secolul trecut, lacomicul Miajreni, al cărui cadruîl zugrăveşte d. Lahovary, ou vădită simpatie: „Peste toată risipa aceasta răsăriteană e răspândită o îmbelşugată mireasmăprin oare se îngână balsamullemnăriilor vechi c'un parfumtainic de sulfină. Milosul de odinioară nu s'a irosit în cugetulcelor care l-au sorbit, în copilăria lor ; şi azi, când ei îl adulmecă pe undeva, chipul li se în_semnează şi îi auzi şoptind
-
„miroase ca la Mojireni".... Din a-mintirea de parfum le năsare a-tur-icii dinainte falnica încăpere,cinele cuminţi, încântatele locuripe unde doar o movilă a rămas,cuprinsă de amarele miresme aleboziei ". (pag. 58).Im „Casa Teirekov" întâlnim şicurioasa povestire a vieţii unui
scriitor,
care din pricina mizeri
ei,
îşi părăseşte într'o bună zisertarele ou manuscrise şi pleacădin ţară icUtreerânld globul încăutarea altei scfâirte şi întorcân-du-se deabia după treizeci de ani,când manuscrisele sale găsite deprieteni şi de mult tipărite, erauacum considerate ea un patrimoniu naţ.onăl. Este una din hulcăţi-le ce mi se par pline de melanc:o_liia
fabulei
a, cărei acţiune se, petrece în cetatea „Cuouuui-din-Mouiri".In sfârşit, ultima bucată, deosebită la fel prin noutatea temei,prezintă cazul soţiei unui inginer,de a cariei feminitate se preoleu-pă deopotrivă lucrătorii şi fumte-ţicnariîi delà o minlă îndepărtatădin anunţi.Talentul! d_lui Paiul Lahovaryse exercită pretutindeni îrudemâ—Platte, trecând delà duioasa, evocare a conäiciuliuli boiereslc, la psi-hdtoglm. delicată a femeii ee-şi a-pără purii' :ea, scrutând perspeictivela sumbre ale ateismului bolşevic şi vibrând alături de voinţade îniailturi a aviatorilor.Legătura diintne povestiri o a-sigură eUomenitul liric doveditdestul în citatele transcrise. Frumuseţi de stil, bogăţie de preocupări, perspicacitate în einalizapsihologiei moderne, nu sunt oaresuficiente motive ca o carte săaibă suicceis, şi să garanteze celpuţin recunoaşterea vocaţiei descriitor, în ceea ce are nobil şiutil ţării ?Am scris cu îndreptăţită bucurie, la cronica, noastră, desprecâteva numere ale revistei „Convorbiri literare", atunci când neaflam în faţa unor volume monumentale, ce obligau la o deosebită atenţie, ca acela de o miede pagini, închinat lui Eminescu.Evident, o asemenea cronică, prezintă desavantajul de a nu prilejui o discuţie critică propriuzisă, ci prin ea se semnalează orealizare cărturăreasşi aredeci un caracteer omagial faţăde realizator. Dar şi simpla semnalare este o datorie de cronicar,ca şi omagiul ce trebue să-1mărturisim acum d-lui I. E. To-rouţiu, pentrucă d-sa ne oferă laacest sfârşit de an stoueiumat, volumul de 525 de pagini al „Convorbirilor literare", întocmit pentru Basarabia, Bucovina şi Ardeal.Citim, ca altare, „un vcuum decolectivă şi generală suferinţă",eum formulează d. T.orouţiu înprefaţa intitulată „La o răspântieilstor.că". Voind să explice întârzierea cu o
jumătate de an
a a-pariţiei 'revistei', directcirul „Con-varbiirilor lilterasre", spune ce aiufăcut în acest irăstimp colaboratorii săi. Martori „la marea tragedie a siârtecării hotarelor noas
tre,
a sfâşietoarelor bejenii delàrăsărit, miazăzi şi miazănoapte",cdliab oratorii au suferit
maimult,
decât au scris, iar executarea tipografică a zăbovit la
îndreptarea
stricăciunii după dezastrul delà 10 Noembrie. înainte de a se fi pus deplin capătsuferinţelor, precum ştim, d.Torouţiu isbuteşte dea, lalumină impresionantul volum,prin mijloace care rămân pentrunoi dovada sufletului d-sale
sănă
tos,
încrezător în triumful mun
cii.
Durerea cumplită, îngenuncherile cele mal umililtoare nudeisarmează puterea nebănuitâ aromânului, — iată ce învaţă optimismul profesofflului care astrâns atâţia tineri în jurul săuş: al instituţiei sale culturale„Bucovina".Conţinutul paginilor revistei,paare demonstreamodulcum au reacţionat gândirea şi sen-s billitatea românească, după ces'a înţsles că împotriva suferinţei împilării oare începe ia-
răş,
trebue să ne apărăm mai ager,cu .armele spiritului. Peste totpluteşte în volum un optimismal pregătliliii pentru cuceritreadreptăţii noastre radiind d!m e-chilibrul moral] al directoruluirevistei.Pentrucă, lucrul ce-1 subliniază d. Torouţiu în rândurile dinprefaţă, cuprinde ideia încurajatoare căi, în mijlocul păţimirili de
azi,
ţara noastră vede răsăr'ndla o răspântie, soarele purificarănaţionale de corupţia evreiască.Suntem tineri, ne oţetlim în dureri, extirpăm sămânţa răului, şivom înflori rodind o ţară întregită şi puternică, iată concluzia,.Impărţim în trei, materialulpublicat, spre a da o părere a-proximativă despre importanţavolumului. Ne oprim întâi lapoeţi şi anume la cei ce iscălescversuri, cu tema
pierderii
provinciilor. Vom citi cu emoţie o strofă ca a tânărului autor
GeorgeFonea:Bucovină, Bucovină,Blânda nordului regină,Unde-s cerbii de luminăSă te soarbă 'n nări, senină ?
(pag 676)ca a lui
I.
D.
Pietrari :Ardealule-al suspinului,Ardealule cu plete lungi,Cu suferinţa ta ajungiPână la somnul Nistrului.
(pag. 677)sau ea a poetului
Ion Pajură :Şi nici nu-ţi plâng,
trudită Bucovină,
Amarul tău de astăzi, fără vină...E o năpastă care se îndur,'Cu ochi'nchişi, cu'ncătuşatăgură,
(pag 678)Consacratul scriitor
D. Iov,
iscăleşte poezia „Plâns basarabean", pe oare o termină astfel :
Acolo'mi bate inima, la Nistru.Prin sate de mazâli si de răzeşi...
(pag. 674)iar d. George Voevidca încheiedi asemeni înfiorat, deşi pe unfond de speranţă :Or să sece
ca\neghina, mâine, mâinile păgâne.Până mâine, până m.ăine,plânge Bucovina.
(pag. 675)Grupul de cinci poeme al lui
Teodor Al. Munteanu
solicită opreţuire fără rezervă, şi procurăconvingerea că un poet de indiscutabilă valoare se r'dică dingeneraţia tânără. Teodor AlMunteanu îmbină 'sensilb'ilitateaetnică, de largă rezonanţă, cupreocup:-rea artistică normală întradiţia scriloasă a poeziei. Transcriem prilma strofă, din frumoasa,,Do'nă Basarabeană", a lui Munteanu :
Spune-mi, vântule, de ea :Despre BasarabiaSpune-mi, vântule, deschis,Plugurile unde mi-s ?Cine s'a fost pus stăpân,Clăilor mele de fân,Cine'njugă boii mei,Boi floreni şi tinerei ?
(pag. 655)A doua parte a cuprinsului
o
constitue colaborarea ştiinfificătratând despre drepturile noastreistorice şi etnice asupra provinciilor. Fără a-l putea analiza Sndetalii, menţionăm studiul întinsal d-lui
Constantin D. Vasilcoiu,
„Ce trebue să ştim despre Basarabia".Istoria recentă a Ardealului, ouluptele deputaţi/lor români înparlamentul ungar dinainte de
1919,
o
înfăţişează amplu d.
Octa-vian C. Tăslăuanu,
sub titlul :„Lupta între două neamuri". Urmează iairăş un mare studiu despre
Bucovina,
al d-luli
Aurel Mo-rariu.
Alătur; de argumentele a-cestor colaboratori specialişti,Ciăsim numeroase pagini cu reproduceri după monumentele deviaţă iromânescâ din satele şi
o-
raşele provinciilor pierdute. Maicitim o colecţie bogată de producţii folklorice.Am lăsat la u'-mă numele deprestigiu deosebit al d-lor
LivîuRebreanu, J. PetroviiA
si /.
Gă-vănescul.
Revista pubica o partedin discursul de recepţie la Academie al d-lui Liviu Rebreanu.,.Lauda ţăranului român", şi răspunsul
întreg
al d-lui profesorPetrovicJ, In afară de
răspunsul
academic, scriitorul filosof colaborează cu airticoiul „Temei
şli
tradiţie", în care sunt rânduri caacestea atât de importante îproblema speranţelor asupra Basarabiei : „Aceat caz flagrant allforţei care "triumfă, ar putea săsemene neîncrederea în realitatea însăşi, a normelor morale,întâmplări ca. acele petrecutesunt de natură periclitezeprestigiu! noţiunilor de justiţieşi de bine, pe care multe conştiinţe vor fi pornite să le arun'-ce în galeria himerelor generoa
se,
incapabile de înrâurire asupra cursului evenimentelor omeneşti... Nu există situaţii definiţi ce în sfera actelor nedrepte
şa
putem încheia cu exprimareafermă a convingerii că : IViti procesele
istoriei nu au o smgurăinstanţă".
Excursiomist luminat şiiubitor al pământului ţării, d. I.Găvănescul publică : „Prin munţii şl văile Moldovei". Am pomenit, fireşte, o mică parie din sumarul celor 525 pagini al volumului „Convorbiri literare" Prozatori, poeţi, cercetători critici şiistorici se adaogă la numelecitate, sub buna conducere ad-lui Torouţiu, alături de nobilulsău
curaj.
CONSTANTIN
I
Л.ѴГЛХГКГ
COLECŢA „UNVERSUL
LTERAR"
va
lansa
în cursul acestei săptămâni, o nouă lucrare a d-lu'
MIHAIL
DRUMEŞ
0
PASIONALA
Grotescă in
trei
acte, jucata cu
succes
pe
scena
Teatrului Regina Maria dm Bucureşti
şi
a Teatrului
Naţional
din Cluj
Citiţi
operee d-lui
MIHAL
DMES
apărute
în
colecţia
noastră
NĂLUCA
Dramă
în
trei
гсіе
Preţul
SCRISOAREA
DE
DRAGOSTE
Roman
Preful
65
lei
TREI
COMEDI
lini;
ea
satului, Calul
de
rrse.Sciala nevestelor
Preţul
50
DE
VÂNZARE LA
TOATE LIBRĂRIILE
lei
-
I ;
lei
:
DISPARIŢIE
Pornise
pe calea spinoasă de jale,Un biet călător fără ţel
si popas;
Păşea
o
făptură spre iaduri chematăCu 'ncetul lumina în urmă-a rămas.Pe drumul odată cuprins de văpăiErau de amurguri palide umbririCare se stingeau către
noapte mergând;EI se-.ofwndă
în neant nesătul de derrmiri.Călca pe cărare îngustă acumŞi paşii pe piatră răsună în noapte;In stânga genune lipsite de
fund.
In dreapta reci ape lipsite de şoapteDar tot înainte se 'ndreaplă ca umbra
Ş.i simte
cum carnea din el se destramăŞi gândul şi ochii încep să se stingă,El piere ca vântul rămas dintr'o cramă
Ion StancuNOCTURNA
Corăbii de tăcere, pe valuri de eter,Au prins ca vâslească spre ţărmuricunoscute.In împietrirea mută, cad liniştit din cer.Perdele ireale din negură ţesute.Pândind cirezi sfioase de
Zictirici
cum ies,încremenit stă vântul, în lanuri de petunii.Spre trestii, albe turme de lebede-şi dau ghes.Târziu, ascult în noapte, viforniţele lunii.S'aud bătăi de aripi, ca foşnetul de rochii.Cad ţurţuri de lumină din înălţimi
celeste.Dar iată ,mâini plăpânde
uşor mi-acopărochiiŞi susură o voce: — Hai, spune cine este?
Petre VLcşoreanuPOCĂINŢA...
Am fost un ateu, cu pocăinţi
plăpânde,
Schimbasem din sânge cu'n duh necurat,Răscolisem pămăntu-mi de patimi arzândeCu'n suflet prin rele, neastâmpărat nomad...Mângâiam veşnicia acestor păcateCu trupu-mi
bicisnic,
în pofte uriaş,Fluturam zvârcoliri de prin bezne uitateFericirea furată mă'nsoţea ca p'un paj.Plimbările toate, le-ai vrăjit în GolgoteCa urcându-le smulgă'nfruntările mele,Obosit şi plecat să-mi înjgheb triste noteCa'ntr'un Iordan, să-mi lepăd păcatul în ele.Ridicările
mâinilor către
ceruri şi stele
Minciuna zadarnic în
jos le
cerşea. •
Corespondenţa noastră
Tu, Doamne, cerut-ai spre tine, palmele mele,Să-mi dărui talentul spre-a-l multiplica
Topor VsevolodADORMI IUBITO...
Adormi
inbito.
cu visul ce pleapa-mi închide!îngerii nopţii cu ramuri- de vişin s'or prindeîn cale;Iţi vor presăra pe pernă lacrimi de petaleŞi vor veghea din fundul candelei îngălbenite .Adormi, iubito, cu toamna ce plânge afară!Nu-i auzi glasul ce tremură'n noapte.Inchide-ţi pleoapele şi-adormi fără şoapte...Frunzişul şi vântul s'or pierde în neguri.Adormi, iubito, cu toamna
şi visul din
geană!Heruvimi în miresme îţi vor cerne cunună...Te vor săruta
licuricii şi
raza de lunăŞi lacrima nopţii din cupa de aur!!Adormi, iubito, cu vântul şi frunza dinramuri!Ziua cenuşie a plecat de mână cu Furii...Iar cântul
nopţii
l-au strâns în chitări trubadurii..Adormi iubito cu Zâna din basme!!
STĂPÂNA DE GHIAŢApentru; Lizica
CM
ochii
de ceară tai drumuri prin ceaţă...Frumoasă Domniţă din basme de fum!!Clipirea ţi-e rece şi fruntea de scrum,Stăpână de ghiaţă!Nu vezi nemurirea ce tremură-afară?Cununa de plângeri căzută'n altar ?O! stea căzătoare trimisă în dar,Domniţă de ceară:Sărută tăcerea şi pleapele 'nchise...Aşterne zăpadă pe ochiul de mort.Şi'n noapte ajută-mi durerea
s'o port,Fecioară din
vise!Trimite-mi
шЪігеа prin ramura rece
Şi sănii de ghiaţă prin vântul hoinar...Făptură de neguri, pustiu solitar,Poveste_ ce trece!Cu biaţe de gânduri tai drumuri prin ceaţă..
Frumoasă
domniţă din basme de fum!!Iubirea ţi-e rece şi visul de scrum,Stăpână de ghiaţă!!
Mihail Dor CernavodeannSONET
Vn muritor, în vremuri legendare.Voind o treaptă-a gloriei să sue,A'ncremenit în marmur de statueA frumuseţii rară'ntruchipare.Dar zeii mâniaţi pe el, că nu eDin rândul loi, l-au nimicit şi'n
Man
Au aruncat statua-i sclipitoare,Ca glor.a nicicând nu le-apuâe.Şi... Zeii mor. Cad templele'n ruină.Şi altor zei s'au ridicat altare...Dar din adâncuri, freamăt de lumină.Crescu statua mai strălucitoare.De cum a fost în prima ei splendoareCălcând peste ruini, mereu, senină
PASTEL
Marea încrustează albe scoici în rochiiŞi loveşte leneş undeva o gleznă;Ca un fum
subţire, mistuit
în beznă;Stol de anemone mi-a 'noptat în ochi.Tremură'n pupilă lacrimi de fântână...
Şi,
rotund în palme, şolduri dragi alint;Simt în creştet scoica lunii de argintŞi pe umeri, spuma braţelor de zânăŞi mă simt deapururi cer cuit de stele.Cânt care pomeşte'n arc stereotip.Faun care-aruncă roşii asfodcle,Când o nimfă goală doarme în nisip.
B.
DernaMAMEI(Sonet)
Vin
sărbători... şi gânduri iar te chiamăPrivirea lor în depărtări te cată :Te văd cu ochii
plânşi
şi 'ngăndurată,Când gându-ţi creionează chipul, mamă.Micuţa mea, de ce îngânduratăŢi-ascunzi tu, faţa tristă în năframă?
E dus — îţi spui — şi'ncepe ca să geamăO inimă de doruri sângerată.Copilul drag, să-l binecuvânteze.Din depărtare gândul tău ţi-l strângeŞi-apoi... cu el în gând încep',
a
plânge.
Indureraio, plânsul să'nceteze..De-acum, doar ochii mei lăcrămeze.
Să nu mai plângi...' — Ai plâns destul...—Ajunge!...
Rodica N. VâjialăPOMUL DE CRĂCIUN..
In
noaptea'n care s'a născut Usus,împodobit cu multe jucării,Un brad frumos — un pom pentru CrăciunSe tot gătea, să placă la copii...De cetina lui verde atârnaBomboane şi smochine
— biscuiţi,
Nuci învelite'n poleială şi
>ltâtea
bunătăţi, vă'nchipuiţi!...Şi'n noaptea'n care vin' cu Moş-AjunSă cânte la fereştri, colindători,Un brad frumos, cu lumânări arzândSimboliza 'nceput de sărbători...Şi-afar'-atât de
iinişrit
ningeaCai fi crezut că-i vis, nu adevăr,De-ai fi văzut, în noaptea de CrăciunCum înflorise crengile de măr...!O! noapte de Crăciun, cu vii deCopil, fără părinţi, pe drum rămas.Când văd un brad cu amintiri gătitDe bucurie plâng, la ori ce pas...
IARNA
Fulgi de nea uşori şi reciNorii cerne peste sat,Alb e tot pe unde treciCa pudrat...
i
O târlie'n urma eiLasă două Unii
mici,
Pe spinări de căluşeiCade bici...Urlă lupii cei hainiCrivăţul de loc nu stă,In coşar, doi boi
blajini
Rumegă..Ghizduri de fântână
— sloi
Varsă ţurţuri împrejur,Pe deasupra un
cioroiFace tur..
Ninge 'ntr'una de trei nopţiFulgi uşori şi reci de nea,O să fie — spune'n cărţi —Iarnă grea...'
George Petrach»ECOU DE TOAMNA
Pe sub plopii unde ne-am iubit odatăSe coboară toamna : tristă, dezolată...Parcul stă sub ceaţă — parcă mediteazăDoar — flegmatic vântul când şi cândoftează..Pe sub plopii unde ne-am iubit odatăProletara toamnă trece ca o fatăRoasă de mizerii şi de sărăcieStrăbătând cărarea. — Unde
? Cine
ştie...Pe sub plopii unde ne-am iubit odată
Aripa
'nserării cade 'ntiinecatăŞi peste frunzişul care-i numai sânge.
Denn. PasărescuAMURG TELURIC
Unde ieri ţi-am spus, poveşti albastre.Cade frunza Toamnei peste gând ;Peste-arinii dragostelor noastre,Nu mai urcă luna tremurând...Mi-au furat ghiozdanul plin de stele.Mi-am pierdut minteanul de oier ;Nu mai am din ce să-ţi fac mărgele.Să le pun pe fruntea ta de cer...Mi-am făcut palate din frunzareŞi din visuri mi-am făcut mintean ;Nu mai sunt amurguri selenare,Să-mi arunce'n mână căte-un ban...Pălmuit de ramuri şi de ploaie.Am rămas în Toamna mea
desculţ.
Dar nu plâng : când cerul mi-e odaie,Nu mai sunt bogaţi ca mine mulţi...Vino azi, domniţă şi te-abateSă mai mângâi umerii mei goi :Ploile mi le-am luat în s-pateŞi mi-e fruntea plină de noroi...Mâine, dacă'n murgul toamnei mele.S'or pleca genunchii mei în ploi ;Cu pământ eu n'am s'arunc în steleŞi-o să-mi culc şi fruntea în noroi...
nieder Valea
 
4
Ianuarie
1941UNIVERSUL
LITERAR
3
Sufletul donquijotesc al Spaniei
Dostoïevski şi Biblia
Istoria este, înainte de orice, atitudine în
faţa existenţei — a vieţii şi a morţii, —atitudine de laşitate sau de eroism, de capitulări sau de cutezanţe, toate verificate inciocnire cu cremenea necruţătoare a veacurilor. Istoria înfăţişează singurul mod sincer— imposibil da faJsificat — de a trăi şi de amuri. Cu alte cuvinte, autenticitatea vieţiieste echivalentă cu istoria, nu cu fragmentele izolate ale indivizilor vieţuitori.tului nu a ridicat semnificaţia istoriei umanepe podişuri mai luminate, decât a făcut-o poporul latin din îndepărtatul apus al continentului nostru.Sinteza tuturor acestor note morale o numim sufletul donquijotesc al Spaniei şi o înscriem la cota cea mai ridicată pe scara realizărilor deapururi ale lumii. Nimic pământescnu există mai sus. Dincolo de piscul acestate părăsesc umbrele violete ale vieţii şi orbi-Indivizii pot disimula substanţa lor reală,impunându-se cu penaje de circumstanţă, darpopoarele rămân goale, cu trupul şi cu duhullor, în bătaia luminilor istoriei. Nu există istorie iară sinceritate.
Nu se poate
să existeasemenea istorie.Deaceea popoarele nu pot fi valabil judecate după vieţile singulare ale unora, chiardacă în ochii lor au licărit străfulgerări degeniu, ci aprecierile obiective asupra neamurilor se dau numai considerând viaţa deaval-ma, în toate dimensiunile ei, majore şi minore, aşa cum se rostogoleşte la neprevăzut,în ălviile istoriei.Istoria fiecărui popor poartă pe culmea saadevărul cel mai de sus, pe care acela a izbutit să-l intuiască prin geniile sale şi să-lintegreze în sine, prin massele aderente. Inacest sens, istoria degajează linia majoră ainteligenţii fiecărui neam în parte. Ea e ffio-sofie trăită, adică înţelepciune.In istorie îşi vădesc popoarele forţa lor spirituală şi tot în perspectiva limpede a veacurilor se luminează mediocritatea lor sau îşidau ieftina lor aramă pe faţă.A creia istorie, însemnează a lua atitudinefaţă de viaţă şi faţă de moarte, aceste douăţărmuri, între care existenţa îşi mână la valeapele ei molcome, adânci şi nebănuit de misterioase. Cu faţa la viaţă sau la moarte, iatădilema din care popoarele nu pot ieşi pe altăcărare.O ! Dar câtă schimbare aduce în destinulunui popor atitudinea pe care el o adoptă fatăde ţărmurile ineluctabile ! Toate popoarelese amestecă în haotica rostogolire a fluviuluiistoric, dar puţine rezistă în urgiile lui, pânăce el îşi varsă gura limpede în undele sticloase ale oceanului. Iar, pentru a se învrednici să treacă prin această ultimă poartă, popoarele trebue să aibă un anumit simţ deorientare între cei doi poli, în sensul valorilorreale şi netrecătoare ale existenţei. Nici cocorii nu pot ajunge la ţintă, decât conduşide acel instinct cert de orientare, izvorît dinlumina inimii lor. Cine nu are în sine luminăca
st
cocorilor, nu poate trăi în eternitate.Gândul mă duce la acea puzderie de popoare dintre Eufrat şi Mediterana, de acumcâteva mii de ani şi la acea avalanşă de năvălitori asupra Europei ; erau toate popoarecare trăiau adânc viaţa simţurilor şi aşa, pâr-iolindu-se în spuza lumii, au pierdut definitivîmbarcarea către nemurire. Fiindcă n'au găsitun sens înalt vieţii lor comune, precum apelesunt înghiţite de nisipuri, aşa au dispărut a-cele aglomerări umane în noaptea nefiinţei.In esenţă, spre
a rămâne
în istorie un popor trebue să renunţe ironic la viaţă, spre ase arunca într'un elan superb către abisurilemorţii. Un neam numai atunci e sigur de nemurirea numelui său, când a priceput drumul gloriei sale se întretae cu pragul amaral morţiii. A îngropa trupul tău în ogorul patriei, spre a te împărtăşi urmaşilor ; a îngropa spiritul tău sub glie şi a-1 transformaîntr'un zeu al pământului şi al neamului tăupentru totdeauna ; a nu iubi viaţa ta maipresus de orice, a nu urî moartea pentru eaînsăşi sau de dragul înşelător al vieţii, iatăpiscurile decât care nu pot exista altele maiînalte, dacă ne gândim la noima fiinţării noastre.In măsura, in care aceste idei sunt limpeziîn conştiinţa unui neam, numai întru atâtacela se apropie de frontierele veşniciei.• Privită sub acest raport, naţiunea spaniolăintră cu fală şi cu neasemănată grandoarein arena istoriei, ooupând, se pare, locul celmai ridicat în ierarhia neamurilor. Spaniaa fost totdeauna învrednicită cu această supremă conştiinţă, care-i asigură o glorie nepieritoare.In căldura unui sânge latin, incendiat dearzătoare pasiuni arabe, s'au distilat, în retorta unui mediu cosmic pietros şi trist, esenţele cele mai pure a ceeace numim elementespcific umane — nelinişte, idealism, vis, melancolie, onoare, iubire şi moarte — clădindim suflet unic în istorie, vulcanic, delirant,aventuros şi neînfricat.Duhul acesta pluteşte ca un abur peste secolele istoriei, literaturii şi artei iberice. Niciun popor nu a ştiut cândva să gândească, săse bată şi să moară pentru lucruri atât deînalte, cum a ştiut totdeauna poporul spaniol.Deaceea umărul nici unei seminţii a pămân-toarele lumini ale morţii te întâmpină.Spiritul donquijotesc al Spaniei este un a-gent virulent, care răscoleşte necurmat înspuza vieţii ootidiane a poporului, inundândca un sânge imens compartimentele tuturormanifestărilor pur spirituale sau istorice. Glasul lui răsună în cadenţă protestatară.
Protestul permanent, neînspăimântat nici de tiranie
şi nici
de ironie, protestul sângeros sieroic al idealului, tare
şi
curat ca un diamant, împotriva mersului hilar, amestecat şimurdar al vieţii comune, iată modid lui dea acţiona.
Revolta ferbintelui suflet spaniol,înflăcărat de dorul unei lumi ideale, mai curată, mai ordonată şi mai de onoare, împotriva unei lumi care, aici pe pământ, oricumar fi, rămâne totuşi una scâlciată şi grosolană,iată gloria de veacuri, care a zămislit din picăturile sângelui iberic vărsat, tot atâtea lacrimi lângă leagănul unei alte umanităţi, ceva sa se nască odată.Spania luptă mereu să aşeze lumea pe nou;cernelii.
«
Pe două laturi poate fi urmărita aceastăacţiune, în viaţa poporului spaniol : una purspirituală şi alta istorică.De prima,
se
leagă numele celui mai mareom, care a răsărit, ca un alt soare, din coapsele Spaniei : Miguel de Cervantes. Geniullui a izbucnit ca o lavă din străfunduri vulcanice, destupate odată la interval de milenii.Precum odinioară Dumnezeu a plămădit, cuînaltă bucurie, făptura lui Adam, aşa Cervantes a creat din nou sufletul omului, în alsău Don Quijote, culegându-1 din sine, dinpulberea de aur a geniului spaniol, şi dindezolanta, arida pustietate a ţinuturilor dela Mancha.Dispreţuind modul comun de a trăi, de acugeta şi de a lucra, eroul lui Cervantes, suflet de copil candid şi naiv, zâmbeşte iluminat către alte bănuite orizonturi. II simţim
pe
Don Quijote cum se ridică din făpturacleioasă a fiecăruia din noi, îi simţim privireaîngerească aţintindu-ne, străpungându-ne şipierzându-se undeva, departe, în spatele nostru, pipăind acolo adâncul fiinţei noastre. Darîl simţim mai ales cum ridică fruntea lui delumină împotriva măcelurilor macabre, lacare se dedă lumea, pentru stăpânirea unorvane mori de vânt. Lancea lui veche împunge mortal idealul abject al lumii actuale. El,insensibilul la ironia altora, serveşte azi ceamai cruntă ironie pe care o poate aruncacineva întâmplărilor acestui secol al nostru.Un mare critic, apreciind opera literară alui Shakespeare, îl desemnează ca pe cel maimare creator al lumii, după Dumnezeu. Bănuim că ilustrul critic nu a reflectat, când aîncercat această consacrare, la Don Quijote,aşezând pe Shakespeare într'un loc cuvenitlui Miguel de Cervantes. In adevăr, ce depărtare de la oamenii pasionali, carnali, fataliştiori halucinaţi, această natură umană, aşa cum
e
ea, cu tot ce are şi divin şi diabolic într'însa,— eroii shakespeareni, şi până la infantilul,seninul, neturburatul Don Quijote ! Intre Shakespeare şi Cervantes persistă distanţa delànatură la har. Shakespeare copiază şi ilustrează genial natura. Cervantes încearcă săcreeze după modul divin.Confraţi de-ai lui Don Quijote întâlnimnumai în opera lui Dostoiewski, în persoanaunui Alioşa Karamazof sau a prinţuluiMuişkin, amândoi îngeri în trup.Alături de aceste siluete angelice, aflăm laDostoiewski un cortegiu întunecat de personagii malefice, privite ca veritabile sminteli ale naturii : Rogojin, Mitia şi Ivan Kara
mazof,
Smerdiacof. Toţi aceştia stau ca nişteantiteze, în faţa purităţii celor dintâi. Prinalăturarea de tipuri umane contrastante, aşezate în aşa fel încât tipul să
Se
poată priviîn antitipul său, ca într'o oglindă, Dos
toïevski se
aşează între Cervantes şi Shakespeare.La Dostoiewski cele două categorii de făpturi utmane, benigne şi maligne, sunt realităţidefinitive, ireductibile unele prin altele şiireconciliabile în sens absolut. Eroii lui Shakespeare au mult metal nobil în compoziţialor şi stau oarecum sistematic într'un potolitcontrast cu lumea mai grosolană dimprejur.Dar nici un vânt proaspăt de înoire nu suflădintr'o lume în cealaltă. Mai mult chiar, celemai limpezi figuri shakespeariene — ne referim la Ofelia, la Hamlet, la King Lear —de AUREL COSMOIUnu reuşesc, măcar în lăuntrul lor, să macineşi să topească ultimele rădăcini ale răului.Cu totul dimpotrivă, la Cervantes. Puritatea lui Don Quijote se arată a fi un principiuactiv prin excelenţă. Lumina albă a nevinovăţiei lui se revarsă, izbăvitoare, asupra făpturilor amorţite în impuritate. Pe umărul luiDon Quijote se sprijină şi se salvează chiarfăptura integral terestră, grosolană, lipsită deorice element nobil, a scutierului
1
SancihoPança. Semnificaţia acestui fapt este adâncă.Natura umană, după Cervantes, se dovedeştea nu rămâne cândva iremediabil împietrită,în faţa unor chemări mai înalte, către o altăordine a existenţei. Deaceea Cervantes depăşeşte pe Shakespeare şi pe Dostoiewski, realizând pe pământul Spaniei, o linie majorăin literatura universală.
Dar literatura şi arta nu sunt comete rătăcitoare. Ele sunt esenţe, ce se ridică dintr'unconglomerat istoric. Literatura şi arta suntrăsunetul, în lumea spirituală, a faptelor istorice. Intre istoria unui popor şi arta sa seţes legături organice neîntrerupte.A căuta aceste legături în manifestărilespaniole, însemnează a ilustra, cât nu se poate mai desăvârşit, principiul, prin fapte. Fervoarea religioasă a unui Filip II, cel dintâimonarh care a dat, încă în secolul XVI, unţe! precis statului său, într'o vreme când altepopoare nu aveau nici o busolă nobilă, înfloreşte în colorile lui El Greco, ale cărui tablouri ţipă de o sacră pasiune.Fierbinţile cruzimi ale marilor inchizitori,pe care azi îi considerăm numai din efectelegroaznice ale acţiunii lor, ignorând adevăratalor sursă spirituală — conştiinţa absolută apurităţii, — răspund în eternitate prin Terezade Avila şi Inigo de Loyola, limpezi şi adânci,prin viaţa şi prin sensul lor, ca însuşi adevărul.Răzvrătirea lui Unamuno, legându-se indestructibil pe un plan ridicat cu aceea, înaltă,a lui Cervantes, ies la largul lor în istorie,prin acţiunea oanquistatöorilor, dar îndeosebiprin sfânta călătorie a lui Cristofor Columb,fiul adoptiv al Spaniei. Despre celebrul navigator şcolarii au învăţat totdeauna că apornit către soare-apune spre a atinge, pealtă cale, India. Documentele vremii însă nevorbesc despre un alt Cristofor Columb, maisubtil şi mai discret, în a cărui minte cerescul
întâiul
contact mai puternic cu divinitatea,Dostoievski pare a-l fi avut in dimineaţa grozavă de 21 Decembrie 1849. Se cunosc împrejurările. Un nucleu de studenţi revoluţionarihotărăsc — într'o şedinţă rămasă de pomină— curmarea regimului patronat de Nicolae 1.Complotul e însă descoperit şi membrii lui —printre care şi Dostoievski — sunt arestaţi şidepuşi la fortăreaţa Petru şi Pavel din Petersburg.Timp de aproape un an, inculpaţii îndurarăcele mai aspre chinuri. In cele din urmă, procesul e judecat, iar acuzaţii, în număr denouă, condamnaţi la moarte. Execuţia trebuiasă aibe loc în piaţă, în faţa unui cât mai marenumăr de privitori. Ţarul era mai decis ca.Oricând să nu fie îndurător, pentru a dovediadversarilor ştie să primească lupta. Seinteresă personal de îndeplinirea măsurilor.Fură scoase trupele din cazărmi şi aşezate într'un imens careu. Pe de lături, lume din toate clasele. In mijloc, o estradă albă, de lemn,pe care se ridica eşafodul. Totul era minuţiosaranjat. Peste noapte căzuse zăpadă, dând pre.gătirilor un aer şi mai înfiorător. La ora şasepunct furgoanele aduc pe condamnaţi. Suntdaţi jos, rând pe
rând,
şi îmbrăcaţi în halatealbe. Li se citeşte sentinţa, apoi li se oferăcrucea. După mulţi ani
— oare câft au
trecutde când era copil ? — Dostoievski se închinăşi o sărută. Prezenţa preotului îl turburăînsă. Pentru ce a venit ? Pentru a se ruga,pentru a cere iertarea păcatelor? Dar el nu evinovat. Ştie
Ыпе
că nu e. Atunci
?...
Stăpânit de revolta momentului, Dostoievski făcuceeace altădată n'ar mai fi făcut : refuzăsfânta împărtăşanie !Am amintit acest
episod,
fiindcă este ultimul act de necredinţă din viaţa unui scriitorcare a devenit apoi extrem de credincios.Transformarea îşi are începutul în chiar suscitata dimineaţă. Intr'adevăr, două minutemai târziu, în clipa în care condamnaţii trebuiau să fie executaţi, un sol al ţarului îi vestipedeapsa le-a fost transformată în muncăsilnică. Dostoievski rămâne ca trăsnit. Bucuria nu-şi mai are margini. Zece ani de temniţă — atâta îi reveneau lui — comparaţi cuîntâia sentinţă, care e anulată, nu mai înseamnă
nimic. Să ştii
mori, să aştepţi secundă cu secundă lovitura călăului, să-ţi ieiadio delà toate, să regreţi că n'ai preţuit cumtrebue viaţa
şi
apoi să fii iertat dintr'odată,
e
un act, a cărei putere de revelaţie întreceo mie de predici. Dostoievski nu va uita niciodată întâmplarea aceasta. Va considera-ototdeauna ca pe cel mai fericit moment alexistenţei sale.Pentru înţelegerea personalităţii scriitorului, întâmplarea de care vorbim are
o
importanţă colosală. Ea i-a dat prilejul
creadă.
Până la sfârşitul vieţii sale, Dostoievski nu-l va mai părăsi pe Dumnezeu. Inînchisoare, în viaţă, oriunde şi
oricând, eî
vafi mereu alături de El.Cum era şi de aşteptat, după întâmplareadin dimineaţa de 21 Decembrie 1849, Dostoievski se îndreptă setos spre Biblie. O cerusefratelui său încă de când era în fortăreaţa
Cad tulpane, frunţi îmbracă,zări florite, cărţi, podgorii.Răsturnată 'n cer pe-o cracăluna.i geană de prigoriiClatină de sus cădelniţiflorile, surorile.A căzut lumina 'n meliţii-a furat viorile.Uli de besnă, nevăstuici,tâlhăreşte fug codane.Le-a scăldat noroiu 'n ţuiciîn căruţe şi rădvane.Toarcă-se, desfacă-seghemul dragostilor pline.S'a 'mpliniit veleatu 'n şase.Chiot, roiuri de albine.La căruţa mireluitelegarii soarelui.Colăcerii, rândunicăcu prescură de agliei.Şoarecii, năpârcileziua n'o mai prind în văi.S'au pornit răstoacilesă ridice din călcâi.„Prinde visul alb ca smalţul,prinde-1 răzimat în şea.Spânzură-mi-1 cu căpăstrulfruntea când i-o săruta.„Mostiete cât vezi cu ochii;şerpi cât un proţap de groşi,cadă 'n a mocirlei rochiimurgul cu zăbalii roşi".Şi cu mierle vântul suecaoTuil cu beteală 'n fese.Vorba ei : miez de guituecântul ei : vin de cireşe.Când se scoală 'n jilţu-i lunafruntea-şi spală 'n nestemate.Fuga visului într'unao hulesc guri blestemate.CONST. ENEParadis însuşi înflorea în colorile Indiei. Columb apare astfel ca singurul om, care a căutat cu corabia spaţiul geografic al raiului. Şinu ne pare o simplă întâmplare că nobilulambasador al întregei umanităţi este fratelenaivului cavaler Don Quijote şi că amândois'au născut din sângele latin şi din sufletulSpaniei.Toate aceste mişcări istorice şi spirituale,care au făcut ca Spania să se bucure azi de a-tributele celei mai adevărate istorii şi celeimai autentice spiritualităţi, s'au putut produce şi se repetă şi astăzi, numai fiindcă potsă se hrănească din substanţa, creatoare devalori, a unui singur sentiment, care determină nota fundamentală în structura sufletului iberic :
sentimentul tragic al existenţeiumane.
Spania de totdeauna a plâns şi s'arugat, a iubit, a râs şi a murit, a călătorit,a gândit şi a luptat, instigată de această unicăobsesie. In viitor, Spania va plânge, va luptaşi va muri, purtând în ochi flacăra aceleiaşineclintite credinţe. Până şi războiul din urmă, care s'a purtat peste câmpiile Iberiei, nue decât cântul recent, nu însă ce! din urmă,— cântul purificării de rugina secolului pozitivist — din lunga epopee a duhului spanicd.Spania s'a verificat pe sine iarăşi în istorie,regăsindu-se pe aceeaş linie, de tradiţie multiseculară : în căutarea unei formule concrete,care să închidă în ea, precum scoica mărgăritarul cel mai rar, substanţa fluidă a omuluiautentic.Spaniei i-au răsărit azi în inimă luceferinoi. Ea salvează azi blazonul tuturor neamurilor, în faţa eternităţii. Iar dacă istoria Spaniei curge ca un imens fluviu de sânge, nutrebue să uităm că numai sângele poate dachezăşie tare pentru nemuritoarele înfăptuiriale lumii.După sângele lui Cristos, sângele istorieispaniole e licoarea cea mai nobilă ce s'a vărsat vreodată din inima oamenilor.
Petru şi
Pavel. Nu ştim dacă i-a dat-o. Probabil că nu, întrucât volumul pe care
i-a
avutîn Siberia şi de care nu s'a despărţit până lamoarte, i-a fost dăruit de femeia unui revoluţionar — el însuş condamnat — în timpulpopasului pe care l-au făcut la Tobolsk. Scenae
povestită în Jurnalul unui scriitor.
Mai eraucâteva minute până la plecare. Din mulţimese desprind două femei, îmbrăcate în doliu.Una îi oferă Evanghelia. Dostoievski
o
primeşte, ascunzănd
-o
de privirile jandarmilor.Zece ani de zile a cetit-o. Era singura lecturăadmisă de regimul închisorilor. Nimeni n'aaprofundat
-o
ca el. Umilit de fiece clipă,fără putinţa de a se destăinui cuiva, departede lume, mâncând şi dormind printre ucigaşii de
rând,
Dostoievski nu cunoscu altămângâiere decât Biblia. Deseori, noaptea, crizele de epilepsie îl zvârleau jos din pat. Trebuia să fie ţinut de vreun ocnaş mai milos,pentru a nu-şi zdrobi faţa de podele. Era
osuferinţă de neînchipuit
pentru el. Bolnav şidesamăgit, Dostoievski se cufundă în citit. Nuînsă în lectura a cime ştie căror cărţi. Hranalui spirituală fu numai Biblia. Toate operelesale
vor
conţine o rază din reflexul acesteiîndelungate meditaţii. „Profesiunea mea decredinţă — va seri el după eliberare
e
foarte simplă : să crezi că nu e nimic maifrumos,
nimic mai
profund, nimic mai adevărat şi mai perfect decât Cristos,
— iată
religia religiilor. Nu numai că în afară deCristos nu se mai află nimic, dar nici nu vădcum ar putea altceva să mai 'fie. Dacă mis'ar demonstra Usus e în afara adevăruluişi dacă această demonstrare, ar fi de nerăsturnat, eu aş prefera să fiu totuşi cu Usus şinu cu adevărul". Concluzie izvorîtă mai multdin inimă decât din minte. I-au trebuit însămii de verificări ca să ajungă la ea. Iată cums'a întâmplat :Alături de Biblie, în închisoare, Dostoievskimai avu şi alt tovarăş : poporul. Rusia întreagă se afla acolo. Porniţi să civilizeze cu
biciui,
ţarii deportau pe toţi cei ce nu li sesupuneau. Se găsiau reprezentanţi din toateclasele sociale : mujici, polcovnici,
studenţi,77iilitari
rebeli, călugări reformatori şi totfelul de criminali, care mai de care mai sadici şi mai înfiorători. Oricât ar fi fost derăi, aceşti oameni aveau totuşi o calitate :erau sinceri. Din sinceritatea lor Dostoievskiînvăţă mult. Unii îşi uciseseră propriii lor pă.rinţi, de care acum îşi aduceau aminte cu pietate, alţii îşi omorîseră
copiii, ceeace nu
-iîmpiedica
să adore
pe cei ce
se
năşteau
înînchisoare, alţii asasinaseră pentru bani, alţii
de VLADIMIR DOGARII
pentru glorie, fiecare injăptuise câte o crimă. Dostoievski încercă să devie intimul lorşi reuşi. Un simţământ ascuns îl făcea să-icerceteze cu de-amănuntul. Prevăzuse rezultatele încă din seara sentinţei. „Drugul meu
— scria
el fratelui său
am
fost pedepsiţicu zece ani de închisoare. Ne vor expediamâine sau poimâine. Nu sunt deloc abătutşi nu mi-am pierdut curajul. Viaţa e pretutindeni viaţă, fiindcă ea e 'n noi şi nu în lumea care ne înconjoară. Vor fi şi acolo oameni şi a rămâne om printre ei, ori care arfi împrejurările, fără să te schimbi şi fărăsă tremuri — e să îndeplineşti cea mai înaltăcondiţie a vieţii. Ideea aceasta mi-a intrat încarne, în sânge..." lată-l dar pe Dostoievskihotărît să rămână om printre oameni.
nu-i cunoscuse bine pe
ocnaşi şi i-a şi declarat „oameni".Expresia are alt sens decât cel
obişnuit.
„Omul" la care se referă aci Dostoievskinu este cel către care tind romanele sale. El
e
punct de plecare, dar nu în crearea eroilorpreferaţi (Alioşa—Zosima
—Muisfcin), şt
nici îna celor ajunşi (Ivan—Kirilov—Rogojin) ci încunoaşterea firii umane. Nicăeri n'a voit Dostoievski să-l surprindă pe om decât în crimă. Actul uciderii e pentru el prilej de studiu. Cel care omoară, încetează de a maifiinţa normal din chiar clipa comiterii. Ridicarea vieţii aproapelui e o faptă atât dedezechilibrantă, încât nimeni nu-i rezistămintal.Majoritatea operelor sale datează cagermen —• din acest timp. Acum concepe elpe Raskolnicov şi tot acum urzeşte şi multedin romanele sale viitoare. Efectiv, scrie doarAmintiri din Casa Morţilor, care apar în 1861.Faptul că în închisoare n'a lucrat, ci a adunat numai material, dovedeşte că Dostoievskiera un scriitor care
aştepta ca subiectele să
isbucnească singure. Profund realist, el nuputea utiliza prima impresie.Fraţii Karamazov
— cei
mai bun romanal său
— pe care
îl publică abia în ajunulmorţii, pare a-l fi chinuit toată viaţa. Ideilede acolo au fost revăzute mintal de mii deori, iar sentimentele eroilor, verificate peteren. Orice fapt, fie cât de mic, îl interesaîn de-aproape.Când întreprindea câte o călătorie, atenţialui Dostoievski se oprea nu asupra peisagiu-lui — natura nu l-a atras mai niciodată —ci asupra oamenilor. Nici măcar monumentele ori operele de artă nu-l fermecau în măsura în care-l fermecau oamenii. Un condamnat la moarte era mai demn de văzutdecât cine ştie câte statui, fiindcă în el sepetrecea un proces psihologic cu a cărui valoare ontologică nu avea când să se mai întâlnească, înlocuia o reprezentaţie de galăcu o noapte de ruletă şi prefera să discute cuborfaşii celor mai întunecate cartiere. Iubeape cei plini de păcate şi nu-l atrăgeau decât oamenii porniţi spre decădere. Vroia săvadă iadul, pentru
a-.şi
da seama de rai. Arfi găsit şi în societate exemple destule, darn'ar fi ajuns niciodată la conclusiile lu carea ajuns în închisoare. Trăind aproape de ei,studiindu-i zi de zi, Dostoievski descoperică ucigaşii, fie ei chiar şi cei mai înfiorători,nu sunt pierduţi pentru vecie. O rază de lumină tot mai licăre în sufletul lor. Păcătuimcând îi ur'xm şi greşim când îi denumim drojdia societăţii. Departe de a fi bestii, ei sunttot atât de puri, cum suitem şi noi. Părerealui Dostoievski era nu numai a unuia ce reuşise să se identifice cu poporul
— cei de jos
au milă pentru criminali, fiindcă soscot că oricând pot cădea în greşala lor
— ci .şi a omului care
citise şi răscitise Biblia, lăsându-sepătruns de învăţăturile lui Crist. Biblia şiînchisoarea,
— iată
cele două lucruri de peurma cărora Dostoievski profită enorm.Nu prea ne închipuim ce-ar fi ajuns fărăele. Probabil altfel de scriitor, fiindcă descris tot ar fi scris. L-ar mai fi creat paRaskolnikov ? Dar pe Alioşa ori prinţulMuiskin? Greu de răspuns, fiindcă dacă peRaskolnikov l-ar fi întâlnit şi în afara închisorii, pe Alioşa nu-l putea găsi decât înBiblie. El e încarnarea omului creştin, pentruplăsmuirea căruia Dostoievski s'a străduittoată viaţa. A murit fără să-l termine. Partea a doua a Fraţilor Karamazov avea să fieadevărata temelie a lumii visate de el. N'adat-o, văduvind literatura universală de cea•mai măreaţă podoabă.Pentru Dostoievski, Biblia a fost deci unrezervoriu miraculos, de unde i-au venit puteri imense. Orice act al vieţii sale era considerat ca strâns legat de ea. Înainte de
aîncepe
ceva, avea obiceiul s'o deschidă la întâmplare şi interpreteze primele rândurice-i cădeau sub ochi. Aşa făcu în ziua morţii.Era bolnav numai de vreo săptămână. Hemoragia care-l lovise, nu se mai oprea.„Citeşte-mi aici" — spuse el soţiei. Anaciti : „Eu trebue să fiu botezat de tine
şi
nuTu de mine. Ci Usus răspunse : nu Mă reţine în ceasul acesta...'' Bolnavul surise, murmurând printre buze : „—înţelegi tu ? „Numă reţine" ! Asta înseamnă că voi muri".Apoi ceru vie preotul, să-l împărtăşească. Ce radicală transformare ! La 21 Decembrie 1849 refuzase lucrul acesta. Azi îldoreşte cu insistenţă ! „Aveţi încredere înDumnezeu şi nu vă îndoiţi niciodată de milaLui"
— şopti
el către copii.„Vă iubesc mult, dar iubirea mea nu e nimic pe lângă dragostea Domnului". Ana Gri-gorievna, care notează cele de mai sus. povesteşte că, în clipa în care se simţi părăsiide puteri, Dostoievski întinse Biblia fiuluisău mai mare. Era vechiul său volum, dăruit la Tobolsk, purtat în închisoare, pe careacum îl transmitea ca pe un scump talisman.Cartea care-l mângâiase de-alungul vieţiişi din filele căreia crease o lume nouă. Fărăea Dostoievski n'ar fi făcut poate nimic.
Intrarea mănăstirii Los Batueca«
(Spania)

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->