Cepoi Laura

Marasescu Oana Negru Radu Gr. 3413

Este o boala infectioasa produsa de Erysipelotrix rhusiopathiae, care afecteaza in general porcinele, dar este intalnita si la alte specii de animale, inclusiv la om, are caracter endemic si se manifesta clinic prin evolutie septicemica, febrila, cu tulburari generale si leziuni cutanate congestive si urticariforme sau prin evolutie cronica, cu localizari cardiace, articulare si cutanate. ISTORIC Rujetul a fost mult timp confundat cu alte boli din grupul bolilor rosii ale porcului. Pasteur si Thuillier in 1883 au fost cei care au izolat pentru prima oara agentul etiologic al bolii. In tara noastra afost semnalat pentru prima oara in 1894, dar se presupune ca exista mai demult. Profesorul Nicolae Stamatin a aduc un aport deosebit in studiul acestei boli, preparand vaccinul antirujetic, dintr-o tulpina atenuata, numita VR2, folosita si in ziua de astazi.

ETIOLOGIE Erysipelothrix rhusiopathiae- bacterie Gram pozitiva cu dimensiuni de 1-2 , avand forma de bacil fin, drept sau usor curbat.

Este dispus: sub forma de germeni dispersati sau in perechi - in culturi sub forma de gramezi in frotiurile din sange sub forma de filamenta in culturi vechi Este nesporulat, necapsulat, imobil.

Creste pe mediile uzuale de cultura, in aerobioza colonii semitransparente pe suprafata agarului.

Bulionul initial il tulbura, iar la agitare are un aspect asemanator cu fumul de tigara, dar prin invechire apare un sediment sub forma de tirbuson. Este microaerofil si din acest motiv se poate dezvolta si in conditii de anaerobioza.

Produce hidrogen sulfurat, dar nu produce catalaza.

Au fost identificate peste 23 de serovaruri si s-a dovedit ca toate tulpinile de E. rhusiopathiae au cel putin un antigen comun.

Rezistenta in mediu 5 minute la 70 5-15 minute la hidroxid de sodiu 5%, formol 2%, clorura de var 1% Luni de zile in sange si carne, chiar daca acestea au intrat in putrefactie Luni de zile in carne afumata sau saramurata 6 luni in dejectii sau reziduri de peste Pana la 6 luni in solurile alcaline Intre 6 luni si 22 de ani in culturile pe medii lichide Bacilul rujetului este rezistent la polimixina neomicina kanamicina Si este sensibil la penicilina si tetraciclina

EPIDEMIOLOGIE Receptivitate Cele mai sensibile- porcinele intre 3 luni si 1-2 ani Rasele perfectionate sunt mai sensibile decat rasele rustice. La infectia experimentala- cei mai sensibili soarecii si porumbeii Surse si cai de infectie Rezervorul cel mai improtant- porcinele O parte din porcii sanatosi pot sa fie purtatori asimptomatici de bacilul rujetului, in amigdale sau in alte formatiuni limfoide, eliminand cu intermitenta germenii in mediu, prin fecale. Acestia nu sun tintotdeauna de patogenitate plina. Animalele bolnave elimina cantitati mari de germeni virulenti prin toate secretiile si excretiile contaminand solul, apa si furajele. Surse secundare: apa, solul si furajele contmainate, dar si cadavrele provenite de la animalele infectate, in care se pare ca bacilul rujetului se si multiplica. Prezinta importanta si apele de suprafata contaminate prin intermediul dejectiilor.

Calea de patrundere: digestiva, exceptional alte mucoase sau pielea. Boala are caracter endemic.

S-a constatat ca in anumiti ani numarul focarelor de boala este mai ridicat. Frcventa este mai mare in sezonul calduros, iar in efectivele in care a aparut are tendinta de a imbraca un caracter stationar.

PATOGENEZA