Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
COMUNICAREA INTERPERSONALA – ROLUL COMUNICARII IN RELATIA ASISTENT SOCIAL-CLIENT

COMUNICAREA INTERPERSONALA – ROLUL COMUNICARII IN RELATIA ASISTENT SOCIAL-CLIENT

Ratings: (0)|Views: 331|Likes:

More info:

Published by: Porumbescu Anastasia on Jun 07, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/13/2014

pdf

text

original

 
COMUNICAREA INTERPERSONALA – ROLUL COMUNICARII IN RELATIAASISTENT SOCIAL-CLIENTV
ieţile noastre sunt invadate de un flux comunicional vorbim, citim, scriem,gesticum, convingem, demonstrăm, observăm, etc. Comunim verbal şi nonverbal:comunicăm prin cuvinte şi prin acţiuni. Este greu să ne imaginăm o lume fără comunicare – fărăa şti ceea ce oamenii gândesc sau fără a ne împărtăşi propriile gânduri
 
(R. Martens).Pentru a-i putea influenţa pe alţii şi a fi influentati la randul nostru, trebuie să stăpânimarta comunicării, atât verbală cât şi nonverbală. Dificultatea consta in faptul că, deprinderilegreşite de comunicare sunt puternic întipărite in conduita noastra, cei mai multi dintre noi,nefiind constienti de aceasta.
Componentele comunicării
Un simplu act de comunicare în care o persoană trimite un mesaj unei alte persoane,implică mai multe elemente:
EmiţătorTransmisia mesajuluiReceptola receptor (3)
Elementele procesului de comunicare
Componentele comunicării sunt:
1. Mesajul
sau
 
informaţia trimisă de un emiţător unui receptor, care poate fi transmisverbal sau nonverbal.
2.
 
Codarea
(actul de producere a mesajelor) şi
decodarea
(actul de înţelegere amesajelor). Ambele
 
sunt obligatorii pentru realizarea comunicării interpersonale, in carevorbitorii şi scriitorii sunt codori, în timp ce ascultătorii şi cititorii sunt decodori.
 Exemplu: când un părinte vorbeşte copilului său, care are căştile audio pe urechi şi ochiiînchişi, comunicarea interpersonanu apare, din cauza faptului mesajele verbale şinonverbale nu sunt receptate (De Vito, 1992).
3. Zgomotul/Bruiajul
este constituit din factorii de mediu (externi), sau fiziologici si psihologici (factorii interni) ce pot bloca transmiterea mesajului.
4. Tranzacţia din cadrul comunicarii:
1decodarea mesajuluide către receptor (5)răspunsul intern alreceptorului la mesajul primit (6)decizia de a trimite unmesaj despre cevaanume (1)codarea mesajului decătre emiţător (2)canalul prin care mesajuleste transmis (4)
 
-
comunicarea este un proces continuu între emiţător şi receptor, caracterizat de faptul căin mod obişnuit, informaţia este comunicată aproape simultan între participanţi.
5. Contextul comunicarii
este mediul în care mesajele sunt trimise şi recepţionate;acesta influenţează forma şi conţinutul comunicării sociale.Când mesajul pe care noi îl transmitem nu este cel pe care îl aude receptorul, problemaeste bruiajul în procesul de comunicare.Bruiajul poate interveni în oricare din cei şase paşi ai comunicării. Sursele acestuia pot fi:
Experienţa expeditorului, prin care acesta asigură un cadru de referinţă pentru transmitereamesajului, cum ar fi: credinţele, atitudinile şi personalitatea. Aceste lucruri pot distorsionamesajul.
Expeditorul are insuficiente abilităţi de a formula mesajul; are dificultati in a-si prezentagândurile în cuvinte sau a-şi exprima trăirile.
La nivelul receptorului, bruiajul poate apărea în procesul decodării mesajului din cauzaexperinţelor trecute, care formează de asemenea, un cadru de referinţă ce distorsioneazărecepţia şi interpretarea mesajului.Comunicarea eficientă este extrem de dificilă şi depinde de eliminarea sau controlul bruiajului. Fiecare persoană cu care comunicăm are experienţe diferite de ale noastre. Pentru a neface înţeleşi de alţii şi pentru a-i înţelege pe ceilalţi, trebuie să cunoaştem sistemul de referinţă al persoanei cu care comunicăm.
Obiectivele comunicării
Comunicarea presupune schimbul de mesaje între două sau mai multe persoane, grupurietc. Dar, de ce comunicăm? Pentru că pentru noi, oamenii, este indispensabil, chiar obligatoriu,să putem intra in contact cu semenii noştri. Orice rol cotidian stabileşte o legătură între noi şiunul sau mai mulţi alţi indivizi, ceea ce ridică probleme de adaptare şi, eventual, neînţelegeri şiconflicte. Privită ca proces în desfăşurare, comunicarea constă în transmiterea şi schimbul deinformaţii, întrebări, stări afective, dorinţe, comenzi, decizii, judecăţi de valoare. Toate acesteaau scopuri finale bine definite- obţinerea de efecte la nivelul celui ce receptează mesajul.
Comunicăm pentru:
- a informa; - a convinge; - a impresiona;- a provoca o reacţie, oacţiune;- a amuza;- a ne face înţeleşi;- a ne exprima punctul de vedere; - a obţine o schimbare decomportament sau atitudine.
Cele patru scopuri principale ale comunicarii sunt:
- mesajul să fie receptat;- mesajul să fie înţeles;
2
 
- mesajul să fie acceptat;- mesajul să producă o reacţie.În general, pentru ca aceste scopuri să fie atinse, trebuie îndeplinite condiţiile de bază alecomunicării, dintre care: existenţa a cât mai puţine bruiaje, factori care ţin de cei ce comunică,dar şi de mediu şi care pot împiedica receptarea mesajului în bune condiţii; utilizarea aceluiaşimod de codificare a mesajului, pentru ca acesta să poată fi decodificat şi înţeles.De asemenea, este necesară şi o anumită disponibilitate din partea receptorului de aaccepta mesajul, de a fi de acord cu ceea ce transmite interlocutorul. Mai mult, acea
reacţie -schimbarea de comportament sau atitudine -
va apărea în funcţie de cât de important este pentru receptor mesajul.Comunicarea interpersonală este p
rocesul tranzacţional ce se defăşoară în timp şi careimplică un emiţător (E) şi un receptor (R), care, deseori, trimit şi receptează simultan mesaje,aceste mesaje fiind transmise prin canale verbale şi nonverbale.
Componenta verbală a comunicării interpersonaleAbilitatea de a vorbi:-
A vorbi reprezintă exprimarea gândurilor şi emoţiilor în cuvinte şi comportamente caresunt atât de clare, încât ascultătorul vizat înţeleaceea ce spui. (Wahlstrom, 1992 apudSimon A. J., Kalichman S. şi Santrock W. J., 1994).
-
Pentru a comunica eficient, vorbitorii trebuie să ţină cont de pregătirea, caracteristicile,nevoile şi abilităţile ascultătorilor (Samovar &Mills, 1992 apud Simon A. J., Kalichman S. şiSantrock W. J., 1994).
-
Mesajul pe care încercăm să-l transmitem este mai eficient dacă îl transmitem într-unmod simplu, nu complex, concret, nu abstract şi specific, nu general.
-
Vorbitorii buni urmăresc ca mesajele lor verbale să fie concordante cu cele nonverbale.Moduri de verbalizare:• Verbalizarea directă şi precisă- formularea clară a gândurilor şi sentimentelor;• Implicarea personală- ” îmi place desenul tău”, în loc de “desenul tău este frumos”;• Să învăţăm să insistăm când dorim să obţinem ceva;• Să fim prietenoşi şi politicoşi pentru a păstra o bună relaţie cu interlocutorul.Motivele celor care nu verbalizează ar putea fi:• Teama de a nu deranja;• Teama de părerea celorlalţi;• Teama de ridicol;
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->