Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword or section
Like this
7Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
88684237 Fara Regrete

88684237 Fara Regrete

Ratings:

4.0

(1)
|Views: 254 |Likes:
Published by cireasa_de_pe_tort

More info:

Published by: cireasa_de_pe_tort on Jun 08, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/04/2014

pdf

text

original

 
FĂRĂ REGRETE…
 
Epilog.
Se întorsese acasă. După aproape doisprezece ani lungi, pustiitori şi grei, se întorsese, însfârşit, acasă.Îl încerca un sentiment bizar. Păşise pe pământul natal cu senzaţia stranie că este totuşi unstrăin. Că nu mai aparţinea acelor locuri…Trăise mai bine de o treime a vieţii sale departe de acele ţinuturi. Multe dintre legăturifuseseră curmate în clipa în care fusese silit să-şi părăsească ţara. Doar una mai rămăsese,singura care-l ţinuse în viaţă, singura care dăduse un sens existenţei sale… Singura pentru carese
 
întorsese.
 Răzbunarea!
Până şi cuvântul în sine avea o dulceaţă aparte.Timp de aproape cinci ani, acest cuvânt nu însemnase pentru el decât un vis îndepărtat… oiluzie. Cinci ani trăiţi într-o neagră disperare, în umilinţă şi într-o continuă degradare. Cinci aniîn care ura, furia şi dorinţa de a se răzbuna îi dăduseră puterea să îndure ororile cărora fusesesupus cu o inimaginabilă cruzime. Iar cei şapte care urmaseră apoi îl aduseseră cu fiecare zi, cufiecare ceas, tot mai aproape de bărbatul care devenise acum: un bărbat bogat şi puternic, a căruinume era rostit în şoaptă, cu teamă şi respect.Îngustându-şi ochii la fel de cenuşii ca marea în apropierea furtunii, bărbatul îşi aprinse untrabuc subţire de foi şi-şi înclină scaunul spre spate, aşezându-se comod pentru a lectura dosarulgros din poala lui.Amânase acest moment cât putuse de mult.Preferase mai întâi de toate să se instaleze în noua locuinţă, pe care o cumpărase cu aproapedoi ani în urmă, să-şi cunoască personalul, să facă o baie şi să mănânce ceva.Casa era exact cum i-o descrisese Carlos: mare, încăpătoare şi foarte elegantă. Plătise pentruea o sumă exorbitantă şi achiziţia meritase fiecare bănuţ. Tavanele înalte erau pictate în stilulrenascentist târziu, podelele erau din lemn de stejar impecabil lustruit, iar ferestrele largi şiarcuite lăsau lumina zilei să-şi lunece degetele diafane peste tapetul din mătase de Damasc şi peste mobilele grele din acaju, subliniindu-le valoarea şi frumuseţea.Oficial, era un american prosper care dorise să se stabilească la Londra şi să-şi conducă deaici afacerile pe care le lăsase în Lumea Nouă. Nu-şi făcea griji că s-ar fi putut ca cineva să-lrecunoască. Nu mai avea prieteni. Cel puţin, nu aici. Pentru toţi, el era un om mort. Îl uitaseră. În plus, îl separau doisprezece ani de tânărul naiv şi însetat de viaţă care fusese. Transformărilefuseseră radicale, începând de la trupul slăbănog până la sufletul plin de idealuri copilăreşti şimintea încă necoaptă. Anii petrecuţi în lumea arabă îşi ceruseră tributul. Şi-l plătise: cu inocenţaşi cu tinereţea lui. El însuşi îşi amintea cu greu de acel flăcăiandru ce încerca să-şi ascundătimiditatea şi lipsa de experienţă sub masca aroganţei şi a trufiei.Fusese nechibzuit şi prost. Dar vremea regretelor trecuse. Acum sosise timpul să reglezeconturile cu trecutul.Balansând uşor scaunul aflat în echilibru sub el, deschise dosarul şi începu lecturezeconcentrat raportul detectivului pe care-l plătise în urmă cu trei ani la Marsilia.După aproape o oră de studiu amănunţit, închise calm dosarul şi-l aruncă pe birou, apoi îşidădu capul pe spate şi-şi aţinti privirile spre tavan, rumegând informaţiile pe îndelete.Era mai bine decât îndrăznise să spere. De fapt, lucrurile se aranjaseră de minune, ca şi cumîntregul univers ar fi conspirat pentru el, ademenindu-l să lovească.Dar nu era destul. Vroia mai mult. Mult mai mult. Vroia totul!
 
 N-avea să se mulţumească doar să-l ruineze pe cel care-i distrusese viaţa. Trebuia să-l facăcunoasumilinţa, înfrângerea, dizgraţia şi ruşinea absolută. Vroia să-l strivească, să-ldistrugă. Avea să-i ia tot ceea ce iubea, tot ceea ce era important, cu adevărat important pentru el.Avea să-i ia tot!Şi ştia exact ce avea de făcut.
CAPITOLUL 1
Claire intră pe porţile de la Willow’s Lake fără a-şi dezminţi natura pe care Dumnezeu i-odăruise cu atâta generozitate: ca o tornadă în plină desfăşurare, mânându-şi iapa cu dexteritate pelângă rondourile de flori ale mătuşii Sarah. Ajunsă în faţa intrării principale, trase de hăţuri cu putere, făcând-o pe Muriel să se cabreze şi să necheze în semn de protest.- Iartă-mă, iubito, murmură ea în timp ce descăleca grăbită, dar aducem cu noi veştiimportante, care nu mai suferă amânare. Iapa sforăi nemulţumită şi Claire surâse, bătând-o uşurel pe crupă. O să primeşti o porţie dublă de morcovi pentru că ai fost atât de destoinică. Ai grijă deea, îi aruncă peste umăr lui Otto, care apăruse de după colţul casei, grăbindu-se spre animalulcare-i făcea viaţa un iad de fiecare dată.- Fiţi fără grijă, stăpână, promise argatul, apropiindu-se prudent de Muriel, care-l privichiorâş.Claire îşi înghiţi amuzamentul şi se răsuci pe călcâie. Între Muriel şi Otto exista o veche şitrainică duşmănie, amândoi fiind mult prea orgolioşi şi încăpăţânaţi pentru a cădea la pace.Urcă sprintenă cele patru trepte de la intrare şi păşi în antreul răcoros, scoţându-şi mănuşiledin mers.- Miss Claire…, începu Malfred, ieşindu-i în întâmpinare.- Unde-i mătuşa Sarah? îl întrerupse tânăra femeie, întinzându-i mănuşile din piele moale deculoarea teracotei.- Lady Sarah este în salonul mare şi…- Mulţumesc, Malfred. Cere-i doamnei Bird să facă o limonadă şi să o aducă acolo.Plimbarea asta mi-a făcut sete.Şi dispăru grăbită pe coridor înainte ca majordomul să mai apuce să spună ceva.Malfred oftă resemnat, dându-şi ochii peste cap, se răsuci pe călcâie şi o luă în direcţieopusă. Când mica stăpână era grăbită… ei bine, era grăbită şi gata.Claire intră în salon turuind, cu ochii plecaţi, luptându-se să desfacă şirul de năsturaşi de la jacheta elegantă de călărie, jurându-şi cu proxima ocazie să-i înlocuiască. Cu bride sau, eventual,nişte panglici de satin. Orice ar fi fost de preferat chestiilor ălora mici şi ticăloase, care-i puneaude fiecare dată răbdarea la grea încercare.- Mătuşă Sarah, nici n-o să-ţi vină să crezi ce am aflat! Forest Hill are un nou proprietar caredeja s-a şi mutat acolo…- Claire…Se împiedică de marginea covorului dar se redresă imediat şi continuă să-şi deşertenoutăţile:- Doamna Doyle spune că este neînsurat, tânăr, chipeş, fermecător, manierat şi… după toateaparenţele,
 foarte
 
bogat 
!...- Claire…

Activity (7)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
bombonikization liked this
Elena Chiru liked this
Dan liked this
Nunvailer liked this
Alexandru Pi liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->