Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Pre Istorie

Pre Istorie

Ratings: (0)|Views: 7|Likes:
Published by vezina

More info:

Published by: vezina on Jun 08, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as ODT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/24/2015

pdf

text

original

 
Preistorie în tradiţiile populare româneşti(
Tradiţii geologice şi animaliere
)
 Înaintea vremurilor istorice, înaintea apariţiei marelui Imperiu Pelasg cu centrul laDunărea de Jos , inaintea dacilor, a vlahilor şi românilor, despre care există mărturii scrise, în Dacia a existat un lung şir de evenimente, oarecum anonime, cunoscute în ştiinţaistorică sub numele de preistorie. Sunt timpuri obscure în care se desăvârşeşte aspectulactual al scoaţei terestre, al florei şi al faunei, marcat de apariţia primelor hominide cuactivitate productivă intenţionată (ace din os, răzuitoare şi arme din silex nefasonate etc) şilimbaj onomatopeic. Printre puţinele tradiţii care păstrează amintirea acestor timpuri estetradiţia poporului român. În cele ce urmează vom încerca să trecem in revistă câtevadintre acestea şi le intărim veridicitatea cu probe ştiinţifice şi mărturii istorice scrise.
Tradiţii geologice în cultura populară românescă.
Orogenezele sau apariţia munţilor 
După ce ne oferă o imagine a atemporalităţii prin formula
 „a fost odată ca niciodată”,
unele basme şi poveşti ne introduc treptatat intr-o firavă temporalitate prin formule ca
„acolo unde se băteau munţii în capete” 
sau
„pe când se bateau munţii în capete”
.Pentru majoritatea dintre noi aceste formulări sunt doar nişte formulări de poveste, ne plac( sau nu ) şi chestiune incheiată! Pentru mine aceste formulări atunci când le confrunt cualte informaţii, bunăoară geologice, devin realităţi ale unor timpuri preistorice indepărtate în care scoarţa Pământului se cuta şi se ridica dând naştere munţilor. Şi într-adevăr, ştiinţapreistorişi geologică au stabilit că, în Dacia, omul a contemplat înspăimântatfenomenele epocii cuaternare asistând la inundaţiile potopului şi la acţiunile orogenetice alescoaţei terestre când lanţurile montane se înalţau şi se prelungeau. Cele două formulari dinpoveştile româneşti ar putea fi interpretate şi mai în detaliu prin informaţiile oferite degeologie.
 „Acolo” 
vorbeşte despre un anume loc unde se întâmpla o ridicare a scoaţeiterestre iar 
 „pe când” 
despre o anumită vreme în care se întâmpla fenomenul de cutare.Este fapt cunoscut în geologie inălţarea munţilor s-a petrecut în diferite faze de-a lungulunui timp îndelungat, faze cunoscute sub numele de orogeneze ( baikaliana, hercinică,alpină). Pe teritoriul vechii Dacii sunt atestate geologic orogeneza hercinică în care au luatnaştere munţii Dobrogei şi orogeneza alpină care a dat naştere lanţului alpino carpatohimalaian.Pe langă aceste atât de plastice formulări ale evenimentelor geologice din poveştitradiţia românescă a păstrat amintirea acestor evenimente în credinţele populare punându-le pe seama lui Sântion sau a lui Moş Ajun. Bunăoară într-o colindă din Transilvania aflăm:
 „ Că Dumnezău ca Preaînalt/ El pe mine m-o lasat/ Să măsor pământu/ Pământu cuumbletu/ Şi ceru cu stânjenu.../ 
 Aflai pământ/ Că-i mai mult/ M-am păzit/ L-am îmbulzit/ Făcui dealuri,făcui văi/ Făcui munţii mununaţi/ 
Cu zăpadă-n congiuraţi 
”. O altă creaţiefolclorică românescă ne oferă următoarea imagine:
 „Sântem doi îngeraşi/Trimeşi de laDumnezeu/ măsurăm pământu/ 
Şi-am găsât pământ mai mult./ Ne mirăm ce să-i făcem?/ Atunci grăi Moş Ajun:/ Munţi înalţi, întunecaţi/Văi adânci izvoare reci.
Acestecreaţii folclorice ne mai oferă, prin imagini plastice şi metaforizate, încă o informaţiegeologică de extremă vechime. Anume că: munţii sunt o apariţie posterioară suprafeţelor plane ( câmpiile) pe suprafaţa pământului. Nu trebuie decât o minimă logică pentru a neda seama că pământul aflat de Sântion era plan , o imensă câmpie, pentru că numai cevaplan, lătit poate fi adunat, imbulzit, imbulzire care la rândul ei produce o cutare funcţie de
 
forţa de impingerea exercitată ! Aceeaşi tradiţie cum munţii sunt posteriori suprafeţelor plane o aflăm şi în Theogonia lui Hesiod ( v126-129)
Marea internă din părţile Daciei 
Fizionomia geografică a Daciei nu a fost din totdeauna cea despre care avemcunoştinţă din timpurile istorice. O parte însemnată din şesurile Ungariei şi Transilvaniei s-auaflat până la începutul neoliticului acoperite de întinderi de apă dulce. Aceaste ape s-audrenat în timp îndelungat spre cataractele Dunării după ce lanţul carpato-balcanic a fostrupt si în pânza freatică. Aceste realităţi geologice s-au păstrat în tradiţiile româneşti.Bunăoară în cronica lui Gheorghe Brancovici (1688-1690) aflăm
 Acest Pombie(?) atăiat boazul din Bizantea de au intrat Marea Neagră în Marea Albă şi zic să fi rămasuscat, Ţara Moldovei, Ţara Muntenească şi Ţara Ardealului”.
 În conformitate cu aceastătradiţie o legendă prahoveană ne spune
 pământul acestei ţări era odată acoperit cu apă care niciodată nu se putea scurge pentru la Marea Neagră era un munte de piatră.Turcii(?) s-au apucat să taie acest munte , au săpat 24 de ani si tot n-au putut isprăvi.Odată numai ce a venit un cutremur mare şi a rupt acel munte în două şi atunci apa s-a scurs.
 În acelaşi corpus de legende găsim o tradiţie banaţeană care zice că
pământul locuit de noi ar fi fost o mare masă de apă şi numai în munţi locuiau nişte oameni sălbatici pe care strămoşii noştri i-au alungat. Împăratul nostru Troian aslobizit apa de aici pe la Babacaia ( în zona Cataractelor/Cazanelor). Când a fost aici apă , oamenii umblau cu vraniţe (bărci) şi cu corăbii. Se zice că cula de la Vârşeţ a fost făcută pe vremea aceea.” 
Se pare în ambele cazuri menţionate până acum este vorbadespre ceea ce ştiinţa geologică denumeşte cu numele de Marea Sarmatică. Acestetradiţii sunt confirmate de Strato din Lampsac care spune că Marea Neagră a fost odată cutotul inchisă iar strâmtoarea de la Bizanţ s-ar fi deschis în urma presiunii maselor de apăvărsate de râuri în Pontul Euxin.Dacă în sudul Daciei exista Marea Sarmatică despre a cărei existenţă am luatcunoştinţă din tradiţia românească menţionată confruntată cu informaţiile oferite de geologie, în jumătatea vestică a Daciei şi pe o mare parte din şesurile Ungariei se intindea MareaPanonică cunoscută în geologie sub denumirea de Lacul Panonic. În urma drenajului mariiintinderi de apă existente în zona în urmă au rămas nişte lacuri de intindere mare cepurtau denumirea de
„mări moarte” 
sau
„ape moarte”.
 În nord-vestul Transilvaniei aflăm şiazi denumirea de
Maramureş (conform cu mărturia lui Pliniu IV.27.4)
adică Marea Moartă.Chiar şi numele antic al râului Mureş - Marisius/Marusius/Marisios - ne confirmă căbazinul acestui rău era cândva o mare sau apă moartă.
Fluviul Ocean/ Dunărea (Okeanos Potamos)
Noi ştim Dunărea actuală izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră situaţi înGermania şi se varsă în Marea Neagră doar că acestă înfăţişare a Istrului antic a survenitla inceputul epocii cuaternare acum aproximativ 600.000 de ani. Înaintea epocii cuaternareCarpaţii şi Munţii Balcani formau un singur lanţ muntos neîntrerupt iar Dunărea nu tăiaacest lant muntos. În acestă situaţie este lesne de înţeles că Dunărea aşa cum o ştim noi azinu putea exista. Pe atunci lanţul carpato-balcanic era zona de origine a două fluvii: unulavea izvoarele pe versantul vestic şi se vărsa in Marea Panonică, care după ce s-a drenatspre Cataractele Dunării a lăsat în urmă un lac numit Balta, actualmente botezat de unguriBalaton, şi altul cu izvoarele pe versantul estic ce se vărsa în Marea Saramatică situatăatunci pe actualul amplasamant al Câmpiei Bărăganului. În Marea Panonică se mai vărsa
 
şi fluviul care venea din Germania şi pe care, împăratul roman Caesar, îl numea cudenumirea lui celtică: Donaris/Danubius Izvoarele fluviului ce se vărsa în Marea Sarmaticăerau cunoscute antichităţii greceşti sub denumirea de Fântânile lui Ahile de aici luândnaştere fluviul ce va purta numele de Donaris evoluat mai târziu in Dunăre şi pe careGrecii îl numeau în perioada clasică Istru/Istros. Suprafaţa imensă ocupată de Dunăre lacontactul cu Marea Sarmatică a adus Dunării supranumele de Fluviul Ocean/ OkeanosPotamos cum apare în tradiţia greacă. Iată Oceanul care inconjura lumea in legendelegreceşti!Surprinzător, amintirea Fluviului Ocean în limba română s-a păstrat dar nu pefilieră greacă ci pe filieră autohtonă.
 Astfel, în regiunea etnofolclorică Teleorman cuvântul folosit pentru a desemna o întindere mare de apă este „ochean de apă”, cuvânt foarteaproapiat ca sens şi fonetism Okeanosului grecesc.
 
Mai există în limba română osintagmă ce desemnează un mare volum de apă şi anume:”plin ochi” cu referire laumplerea unui recipient cu lichid până la refuz.
Dar cum s-a ajuns la configuraţia actuală a Dunării? Înfăţişarea actuală a Dunării aluat naştere prin fenomenul, cunoscut în geologie sub denumirea de captarea izvoarelor.Fluviul Donaris care-şi avea izvoarele pe versantul estic al lanţului carpato-balcanic avândnivelul cel mai scăzut prin eroziune inversă a captat apele izvoarelor celorlalte două fluviiformând astfel un singur fluviu ce apreluat numele de Dunăre mai târziu. Din vechiul lanţmontan carpato-balcanic, neîntrerupt, au mai rămas doar nişte colţi de stâncă cunoscuţiantichităţii greceşti sub numele de Columnele lui Hercule situate în zona cunoscutăactualmente sub denumirea de Porţile de Fier. Aceste steiuri, martori ai unor timpuri îndepărtate în care omul exista deja pe teritoriul României, apar şi în Odiseea lui Homer sub numele stâncilor gemene Scilla şi Caribda.
Tradiţii preistorice animaliere in cultura populară românească
Leul de cavernă
Tradiţiile româneşti au păstrat amintirea unui leu feroce ce trăia pe pământurilevechii Dacii înainte de timpurile istorice. În colindele româneşti aflăm despre un
„leu decâine rău”. „Că-n mijlocul codrului/ Este-un leu de câne rău/ De mi-a ajuta Dumnezău/ Duce-m-oi, aduce-l-oi”.
Prin urmare, există un erou care se luptă cu leul şi-l invinge şi cumfolclorul românesc este un corpus de credinţe care se explică pe sine insuşi aflăm şidespre cel ce se duce şi aduce leul. Este vorba despre un tânar care se luptă cu leul şi-l învinge cum apare în următoarea colindă: „
Luă Miler (=Ler Miler) se ducea/ Minuni mari căel făcea/ După munte-a
 
oilor/ El cu leul să-ntâlnea/ Şi la luptă să prindea/ Da Miler dingrai grăia:/ O, voi slugi, dragi, încredzuţi/ Aduceţi voi lancea mea/ De lungă de npuă coţi/ Şi de lată câtă poţi,/ Şi slugii că i-o-aducea/ Şi-n leu că o împroptea”.
Imaginea esteidentică cu cea a a lui Hercule ucigând Leul din Nemeea din mitologia greacă.Numai colindele ci şi descântecele româneşti păstrează imaginea leului preistoric:
 „Şi când o fost/ La mijloc de cale/ De cărare/ Tâlnitu-l-o/ Opritu-l-o/ Lupul cu lupoaica/ Ursucu ursoaica/ 
Leu cu leoaica
 / Samca cu sămcoaica/ Samca-n braţă prinsu-l-o/ De pământ izbitu-l-o/ Carnea morsocatu-i-o/ Sângele bautu-i-o”.
(Samca este numele preistoric alleopardului- n.n). Aceleaşi cântece româneşti ne păstrează amintirea leului de cavernă înţinuturile de pe lângă Nistru şi cu seosebire în sudul Basarabiei cum arată balada
 „RomânGruie Grozăvanul”.
„Sus pe câmpul Nistrului 
 / La poalele cerului/ La coada Ialpeului/ Undefat' zmeoaicele/ Şi s-adun zârnoaicele/ 
Şi s-adap leoicele...)

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->