CUPRINS:

I. ARGUMENT..................................................................................................................2 II. PARTEA TEORETIC.................................................................................................4 Cap 1. Relaiile interpersonale...........................................................................................4 I.1. Afilierea nevoia de contact social.....................................................................14 I.2. Schimbare i constan n relaiile interpersonale...............................................132 Cap. 2. Atracia interpersonal.......................................................................................135 2.1. Proximitatea fizic...............................................................................................140 2.2. Stereotipul atractivitii fizice ............................................................................142 2.3. Similaritatea atitudinal.......................................................................................144 2.4. Specificul cercetrilor n domeniul similaritii.................................................146 2.5. Delimitri conceptuale........................................................................................149 2.5.1. Perspectiva cognitivist................................................................................149 2.5.2.Perspectiva social........................................................................................150 2.5.2.a.Dezirabilitatea atitudinilor.....................................................................152 2.5.2.c.Limitele similaritii..............................................................................156 2.5.2.d.Complementaritatea interpersonal contra asemnare..........................157 Cap. 3. ATITUDINEA-DIMENSIUNE ESENIAL A PERSONALITII...........159 3.1. Atitudinea-component orientativ a personalitii ...........................................159 3.2. Atitudine component structural a personalitii...........................................160 3.2.a. Cracteristici de stare ale atitudinilor............................................................169 3.2.b. Caracteristici dinamic-procesuale ale atitudinilor.......................................170 3.3. Atitudini, opinii i comportamente.....................................................................171 3.3.a. Atitudini i opinii..........................................................................................171 III. PARTEA PRACTICA..............................................................................................174 Cap. 4. Designul cercetrii.............................................................................................174 4.1.1. Obiectivele i ipotezele cercetrii................................................................174 4.1.2. Variabilele cercetrii i operaionalizarea lor..............................................175 4.1.3. Planul de cercetare: ....................................................................................175 4.1.3. Instrumentul de msur:...............................................................................176 4.1.4 Subiecii: .......................................................................................................177 4.1.5 Cercetarea propriu-zis ................................................................................177 IV. CONCLUZII............................................................................................................181 Anexa 1...........................................................................................................................183 Anexa 2...........................................................................................................................187 Anexa 3...........................................................................................................................188 Anexa 4...........................................................................................................................190 Anexa 4...........................................................................................................................191 Anexa 5...........................................................................................................................193 Analiza de varian.....................................................................................................193 Anexa 6...........................................................................................................................194 BIBLIOGRAFIE:...........................................................................................................195

I. ARGUMENT

Lucrarea de fa abordeaz tema similaritii atitudinale n atracia interpersonal. n contextul social actual importana similaritii atitudinale are o importan covritoare datorit impactului pe termen lung pe care l au alegerile partenerilor n viaa de cuplu. Statisticile recente demonstreaz c tot mai multe cupluri se destram invocnd cauze care pornesc de la neconcordane, nenelegeri, conflicte, n ceea ce privete atitudinile fa de anumite aspecte importante ale vieii n comun. Pe de alt parte, exist adevrate dileme privind alegerile partenerilor de cuplu, n ceea ce privete nevoile de afiliere.

Cine se aseamn se adun, este proverb care nglobez un adevr empiric verificat i elaborat la nivel pretiinific, popular, care, dei pare naiv, face parte din constiina popular ghideaz i influeneaz viaa a numeroi oameni, trezind interesul cercetrilor tiinifice de pretutindeni. De aceea am considerat c un demers investigativ de tip constatativ corelaional va reui s identifice fundamentul real al acestei afirmaii. Asemnarea, similaritatea n atracia interpersonal este analizat din punctul de vedere al psihologiei sociale. Psihologii sociali consider c similaritatea afecteaz relaiile, dar realizeaz acest lucru n mai multe moduri. n primul rnd, similaritatea ntr-o anumit problem, mrete nelegerea i capacitatea de comprehensiune i comunicare cu alii n mod direct n ceea ce privete acea problem. n al doilea rnd, ea ofer simultan o baz pentru deduciile cu privire la cealalt persoan i un fundament viabil pentru ca dou persoane s se poat acomoda una cu alta, folosind tocmai acea similaritate (similitudine) drept cadru de negociere - de aceea negociatorii i intermediatorii ncep, de obicei, prin a cuta puncte comune. Am pornit aceast cercetare stabilind ca ipotez general afirmaia portrivit creia indivizii prefer ca parteneri n relaiile de cuplu personae similare atitudinal. Ipoteza s-a confirmat parial existnd diferene la nivelul grupelor experimentale pe anumite dimensiuni investigate. S-au identificat diferene semnificative ntre grupurile de biei i cel de fete n sensul c att bieii ct i fetele prefer parteneri similari pe anumite teme ale vieii de cuplu, dar i parteneri disimilari, complementari din perspective altor aspecte ale vieii de cuplu. Datorit rezultatelor limitate, aceast lucrare este o bun baz de pornire pentru noi cercetri viitoare n aceast direcie, realitatea social oferind prin vasta ei complexitate multiple oportuniti de dezvoltare i analiza complementar a unor studii interdisciplinare.

II. PARTEA TEORETIC

Cap 1. Relaiile interpersonale

De la apariia sa, omul a fost o fiin eminamente social. Homo erectus habilis este prima fiin care, cu certitudine, tria n grup i vna animale mari. Dar dei erau fiine ce semnau mult mai mult ntre ele dect oamenii contemporani, existau deosebiri cel puin de ordin temperamental i aptitudinal. Astfel nct fiecare trebuia s se adapteze ct de ct felului de a reaciona al celuilalt, ceea ce presupune o contiin implicit a ceea ce poi pretinde de la el. E vorba de o reacie la psihologia celuilalt. Treptat, o dat cu dezvoltarea inteligenei i complicarea raporturilor interumane, n lumea antic au aprut idei i credine cu privire la felul de a fi al oamenilor, n mare parte implicite, incontiente, dar i explicite n vocabular, n sfaturile i discursurile nelepilor, n proverbe i poveti. n opinia lui S. Moscovici cea mai important invenie a timpurilor moderne e individul. El argumenteaz aceast afirmaie preciznd c de la apariia speciei noastre pn la Renatere, omul a avut drept orizont pe noi, grupul sau familia de care l legau obligaii foarte puternice. ncepnd ns cu momentul marilor cltorii, comerul i tiina au degajat acest atom al umanitii, aceast monad dotat cu gnduri i sentimente proprii, avnd drepturi i judeci, omul s-a plasat n perspectiva lui eu sau eu nsumi.1. Un individ demn de acest nume trebuie s se conduc dup raiune, s judece fiinele i lucrurile fr pasiune i s acioneze n deplin contiin de cauz. Nu trebuie s accepte opiniile altuia dect cu bun tiin, dup ce le-a examinat, cntrind pro i contra n mod imparial ca un savant, fr a se supune verdictului autoritii sau al numrului. De la fiecare se ateapt s acioneze n mod contient, ghidat de inteligena i interesul su, att cnd este singur, ct i n societatea semenilor. Ori, observaiile arat c nimic din toate acestea nu este valabil. ntr-un moment sau altul, orice individ se supune deciziilor prinilor, prietenilor, efilor si. Accept fr discernmnt opiniile prietenilor, vecinilor sau ale partidului din care face parte. Adopt atitudinile, stilul conversaional i gusturile anturajului. Fapt i mai grav, de ndat ce o persoan se ncadreaz ntr-un grup, ea este nghiit de o mas, devine capabil de exces de violen sau de panic, de entuziasm sau de cruzime. Comite acte pe care propria contiin le respinge i care i contrazic interesele. Iat deci enigma de care ne lovim permanent i n-a ncetat s ne uimeasc. Psihologul englez Bartlett citeaz ntr-o lucrare clasic numele unui om de stat care formuleaz cu claritate: Marele mister al oricrei conduite este conduita social. A trebuit s o studiez de-a lungul ntregii mele viei, dar nu a putea pretinde c o neleg. Am pretenia c a
1

Serge Moscovici, Psihologie social sau maina de fabricat zei,1999, Iai, Ed. Polirom, , p. 61;

cunoate un om dintr-un capt n cellalt i totui n-a ndrzni s afirm ctui de puin ce va face n cadrul unui grup.2 Rndurile de mai sus ne duc automat cu gndul la conformism, definit ca fiind un comportament desfurat cu intenia de a ndeplini expectanele normative ale grupului aa cum sunt ele percepute de ctre individ.3 Acest tip de influen trebuie vzut ca un produs al interaciunilor sociale. Expectanele membrilor contureaz uniformitatea de comportament i atitudini caracteristic grupului. Totui simplul fapt de a face acelai lucru pe care l fac i ceilali nu reprezint un comportament conformist. Multe conduite care par conformiste sunt n realitate manifestri ale unor uniformiti naturale, determinate de multe ori de stimuli fizici. De pild, tendina oamenilor de a utiliza mijloace de transport n comun cnd merg la coal sau la serviciu nu trebuie identificat cu un comportament conformist. Simpla uniformitate de comportament nu nseamn dect c persoanele rspund n mod independent acelorai stimuli n absena presiunii grupului. Se poate uor constata rolul funciar al termenuluii de presiune de grup n delimitarea celui de conformism. Potrivit lui Kiesler presiunea de grup este fora psihologic ce opereaz asupra unei persoane, determinnd-o s confirme expectanele celorlali, mai cu seam acele expectane legate de rolul persoanei i de comportamentele specificate de normele grupului cruia ea i aparine. n cadrul grupurilor sociale se pot identifica o palet larg de sarcini surse i forme de influen. Fenomenul de influen conine procesele prin care indivizii i grupurile configureaz, menin, difuzeaz i modific modurile lor de a gndi i de a aciona n contextul interaciunilor lor sociale directe sau simbolice (G. Mugny). De procesul de influen depinde nsi funcionarea societii. Cercetrile din psihologia social european din anii 80 au vizat mecanismele de confirmare i obedien ale majoritii, funcionarea controlului social i posibilitile schimbrii atitudinilor prin interaciune social. Cum se transform normele sociale, ce reacii induce presiunea pentru uniformitate, ce atitudini au minoritile fa de normele universale i cum induc ele inovaia, sunt ntrebri la care echipa de la Geneva a ncercat s rspund n numeroase cercetri experimentale. Mai bine de 20 de ani acetia au realizat studii n legtur cu
2

F. Bartlett, Remembering , apud. S. Moscovici Psihologia social sau maina de fabricat zei, 1999, Iai, Ed. Polirom, p. 38 3 E. P. Hollander, R.H. Willis, Some Current Issues in the Psychology of Conformity and Nonconformity, Psichology Bulletin, no. 68, 1967, pp. 62 76;

influena minoritar, studii ce au progresat treptat pn la abordrile recente. De la cercetrile despre puterea minoritii de a schimba opiniile majoritarilor, trecnd prin cercetrile care au definit influena ca identificare social i prin asimilarea acesteia cu conflictul (ruptur cu normele i valorile dominante), aceste cercetri au evideniat modul n care minoritatea poate avea un impact social. Chiar judecat defavorabil, minoritatea poate fi cunoscut n specificitatea ei i poate conduce la noi construcii mentale. Viaa n comun are la baz un subiect simplu i fundamental: consensul, a crui necesitate se manifest atunci cnd oamenii doresc s se asocieze, s acioneze unitar, s ia decizii. Un fapt care este totui greu de neles prin chiar banalitatea lui, ca i cea a procedeelor de care oamenii se servesc pentru a-l realiza: discuii i vot. Desigur, auzim frecvent discuii la adresa volatilitii opiniilor, a tiraniei majoritii, a manevrelor mass-media care pregtesc consensul. Din toate prile se protesteaz mpotriva lipsei informaiilor a srciei dezbaterilor i a apatiei publicului fa de acestea. Se ajunge s se cread c pn la un punct, mijloacele de comunicare n mas fabric consensul prin artificii retorice care dau mult greutate argumentelor unor anumite grupuri i fabric opiunile. Cu toate acestea, orict de justificate ar fi criticile, societile moderne caut din ce n ce mai mult consensul. Motivul este evident. Se spune c exist numai trei instane n msur s traneze dezacordurile, s pun capt disensiunilor dintre noi printr-o alegere la care s putem adera cu toii. Una este tradiia , care condenseaz i acumuleaz experienele trecute, motenire de reguli i exemple indicnd n orice mprejurare drumul de urmat. Cealalt este tiina a crei judecat fondat pe observaie i calcul, recunoate soluia care corespunde cel mai bine datelor obiective. n fine, consensul care exploreaz diferitele puncte de vedere i posibiliti aflate n litigiu, le reunete i le direcioneaz ctre o nelegere unanim recunoscut. Ori, tradiia i-a pierdut ascendentul secular asupra oamenilor, a credinelor i modurilor de via. n ceea ce privete tiina, ea i vede de ctva timp autoritatea subminat, principiile absolute de progres sau adevr nu mai impun respectul, nu mai traseaz calea ce trebuie urmat. n felul acesta, dintre cele trei instane, ultima care rezist dar i care rspunde nevoilor indivizilor i grupurilor de a decide, de a-i concluziona discuiile, de a delimita ceea ce este permis de ceea ce este interzis, rmne consensul. Rolul su crete n detrimentul celorlalte dou, determinnd atitudini opuse i voine rivale s descopere esena unei trsturi unificatoare. Nu numai c el se bazeaz finalmente pe raiune, ci, mai mult el se elaboreaz n cursul unui schimb, al unei deliberri. Ceea ce instituie 7

consensul i l face convingtor nu este acordul ci, participarea celor care l-au realizat. El nu-i constrnge aadar i nici nu are legitimitate dect n msura n care fiecare ia parte la el. Relatiile interpersonale in care ma aflu sunt:

- relatie de afiliere: zilnic simt nevoia de a discuta cu persoanele din jurul meu, fie ele de la servici, sau chiar persoane necunoscute cum ar fi parteneri de autobuz, vanzatori, functionari publici, etc.

- Relatii de atasament: ma simt atasata de anumite persoane de la servici, cu care nu am o relatie de prietenie ci pur si simplu, un atasament reciproc, o buna dispozitie in preajma lor, o nevoie de a discuta cu ele zilnic.

- Relatii de prietenie: la acest capitol sunt mai saraca intrucat nu am foarte multi prieteni, insa ma multumesc cu cei putini care indeplinesc toate conditiile unei relatii de prietenie- impartasirea reciproca a unor opinii, valori sau trasaturi de personalitate; satisfacerea unor nevoi sociale sau personale;sentiment de fericire, o stare de bine, pretuirea reciproca, acordarea increderii si a sentimentului de siguranta. Conceptul de relatii umane ocupa un loc privilegiat in psihologia sociala. Din chiar definitia acestei discipline rezulta ca principala sa preocupare este interactiunea intre actorii sociali, relatiile intre personalitati intr-un camp social (grup, organizatie). Relatia sau legatura este insasi modalitatea de a se exprima a individului uman, plasat intr-un context. Prin interactiune se dezvolta, cum am vazut, inteligenta umana, se valorizeaza competentele, se exercita influente sau se realizeaza socializarea umana. Relatia cu altul (altii), fie acestia parinti, frati, grupuri de prieteni, institutii si organizatii, angajeaza pe fiecare individ intr-o retea de legaturi, il insereaza, il solicita si-l stimuleaza sa-si dezvolte competentele. Avem nevoie de altul pentru a ne confirma identitatea sau pentru a evalua critic atitudinile si comportamentele noastre. Prin altul ajungem sa ne cunoastem mai bine; altul este imaginea noastra in oglinda, un Alter-Ego. In acelasi timp altul reprezinta un suport pentru fiecare dintre noi: ne influenteaza nivelul de aspiratii si ne imbogateste prin cunostintele sale si cultura sa, prin comportamentele si

atitudinile sale intelectuale; ne ajuta sa depasim situatiile critice, ne impune idei prin autoritatea sa sau prin opozitia fata de unele dintre atitudinile si gesturile noastre inadecvate. Relatiile interpersonale se pot infatisa ca simpla afiliere, exprimata prin cooperare sau sociabilitate, prin atractia fata de altul (iubire, atasament afectiv), prin ura, datorita unor sentimente de inferioritate si de culpabilitate, dar si prin solidaritate umana si angajament. Studiul relatiilor interpersonale poate fi abordat din doua perspective: teoria armoniei cognitive si teoriile intaririi. Prima teorie sustine ca oamenii incearca sa-si mentina o oarecare armonie cu ceilalti datorita fricii ca, in lipsa acesteia, s-ar instaura o stare de indispozitie, inconfort, rau. De aceea indivizii incearca sa stabileasca relatii de comunicare pozitive (echilibru, simetrie, armonie) si sa evite pe cele negative. Aceasta teorie a fost influentata de studiile lui Heider (1958) asupra echilibrului, de teoria simetriei a lui Newcomb (1961) si de teoria disonantei cognitive (Festinger, 1957). Conform acestor teorii, pentru a ne mentine armonia interioara avem nevoie de cei cu care ne asemanam si-i pretuim pe cei ce ne impartasesc acest sentiment (principiul reciprocitatii). Teoriile intaririi isi extrag substanta din studiul perceptiei reciproce a partenerilor. Intarirea poate veni din exterior, din partea mediului social sau a acelorlalti cu care venim in contact; (teoriile cognitive pun accentul pe rolul individului si a rolului sau in "armonizare".

Postulatele teoriilor intaririi sunt urmatoarele:

a) existenta umana este hedonista, ceea ce inseamna ca scopul vietii este de a cauta si obtine placerea, binele propriu, respingand greutatile si durerile si reducand cat mai mult costurile; b) existenta umana este rationala, adica capabila sa selecteze informatiile, sa evalueze probabilitatile si sa ajunga la decizii bune. Efortul individului este acela de a maximiza aceasta competenta, reducand costurile. Potrivit acestei ultime teorii relatia interpersonala este un schimb social (Homans, 1961). Interactiunile umane ar semana deci cu niste tranzactii economice. Pentru a ajunge la resursele pe care le considera valoroase, individul incearca sa obtina

aprobarea celorlalti, afectiunea lor. Daca resursele sunt rare sau dificil de atins, el va intreprinde numeroase schimburi sociale pentru a ajunge la sentimentul de "satietate", de satisfactie a implinirii personale. Dupa Homans oamenii sunt recompensati, in efortul lor, in functie de "investitiile" sociale. Exista deci o justitie distributiva in functie de costuri si profit. Teoria interdependentei sociale (Thibaut si Kelley, 1959) postuleaza interdependenta intre indivizi: fiecare depinde de ceilalti; individul se compara continuu cu altii pentru a obtine noi informatii privind standardele de comportament ale grupului. In functie de aceste informatii obtinute prin comparare isi augmenteaza oferta si isi poate dezvolta un sentiment pozitiv. Forme de relatii interpersonale

Relatiile intepersonale se pot desfasura la diferite nivele si pot lua diferite forme. Astfel se poate identifica contactul zero, cand individul suporta prezenta altuia dar nu cauta sa intre in relatie cu acesta; relatia superficiala presupune existenta unor centre de interes comune (cinema, muzica, fotbal) dar intr-o maniera neangajanta. Acestea sunt relatiile noastre cotidiene cu colegii, vecinii, cunoscutii. Nivelul reciprocitatii inseamna impartasirea in comun a unor credinte, valori sau sentimente, atasamentul unuia fata de altul sau chiar iubirea. Teoriile prezentate mai sus ne sugereaza si formele in care relatiile interpersonale se manifesta. Afilierea exprima natura sociala a existentei umane, aceea de a fi cu ceilalti, nevoia de a conta pe suportul colectiv. Individul uman este obligat sa coopereze pentru a putea trai intre ceilalti; obtinerea resurselor existentei, in atingerea unor scopuri este imposibila in afara acestor orientari atitudinale. Omul este deci dependent de altii, iar aceasta interdependenta se manifesta prin nevoia de afiliere cu grupuri, structuri sociale sau indivizi care ne pot sustine. Contactele sociale ne ajuta sa depasim incertitudinea sau stresul, sa controlam o situatie care provoaca anxietate, sa inlaturam frica. Atasamentul poate fi definit ca o relatie afectiva intre doua persoane. De exemplu, relatia mama-copil se sprijina pe contactul fizic si expresia faciala (plans sau suras). Au fost identificate trei tipuri de atasament mama-copil:

10

a) relatia de securizare, cand mama este atenta, disponibila, capabila sa raspunda nevoilor copilului. Prin mama copilul exploreaza si descopera apoi mediul inconjurator; b) relatia de evitare cand mama respinge copilul in cautarea de contacte fizice si afective. In acest caz copilul se detaseaza de mama, o evita; c) relatia anxios-ambivalenta apare atunci cand mama este lenta in raspunsurile sale la nevoile copilului sau cand raspunsul sau e imprevizibil. O mama nedispusa sau chiar inaccesibila trezeste protestele copilului, anxietatea sa in final. Teoria atasamentului cuprinde doua mari tendinte: una care considera relatia de atasament ca fiind instinctuala, alta care o defineste ca o relatie sociala invatata, achizitionata. In ambele cazuri conduita celor doi parteneri este interactiva, incurajand explorarea anturajului, sustinerea prin numeroase semne exterioare a acestui comportament. Atasamentul comporta deci un raspuns activ la solicitudinea celuilalt si creeaza legaturi afective: grija fizica fata de copil si asigurarea securitatii sale afective. Prietenia. Aterizat pe Pamant, Micul Print, ciudatul si neprihanitul erou al lui Antoine de Saint-Exupry, il intalneste pe Sarpe. "De ce e atat de pustiu aici? Il intreaba. Tare sunt singur. Unde sunt oamenii?" Iar Sarpele, cu intelepciunea sa, ii raspunde: "Singur te simti si printre oameni". Daca nu stii sa-i descoperi, daca nu vrei sa-i cunosti, sa comunici cu ei, ramai singur. Si un alt personaj il indruma pe Micul Print sa-i descopere pe oameni. E Vulpea, care-l invata "imblanzitul", adica valoarea relatiilor umane, a prieteniei care-i leaga si-i transfigureaza. "Caut prieteni", zice Micul Print, care nu stie ce inseamna "a imblanzi". Atunci Vulpea ii spune: "E un lucru care prea mult e dat uitarii. Inseamna a-ti crea legaturi. Tu nu esti pentru mine decat un baietas, aidoma cu altii, iar pentru tine eu nu sunt decat o vulpe, ca alte multe vulpi. Dar daca ma imblanzesti, tu vei fi pentru mine fara seaman pe lume, viata mi se va insenina. Atunci pasul tau ma va chema din vizuina ca o melodie . Va fi minunat cand ma vei fi imblanzit". Si-l indeamna: "Te rog, imblanzeste-ma. Daca vrei sa ai prieteni, imblanzeste-ma. Nu cunoastem decat ceea ce am imblanzit". La ora despartirii de Micul Print, Vulpea ii descopera "taina" sa: ". limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda in miezul lucrurilor. Numai timpul cheltuit cu un prieten face ca el sa fie atat de pretios. Devii raspunzator pentru tot ceea ce ai

11

imblanzit". Legatura de prietenie, deci, il transforma pe om, il inalta, exprima adevarata masura a aspiratiei omenesti spre perfectiune si implinire. Relatia de prietenie presupune deci: a) impartasirea reciproca a unor opinii, valori sau trasaturi de personalitate; b) satisfacerea unor nevoi sociale sau personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit); c) inseamna adesea si o atractie fizica; d) dezvolta un sentiment de placere, fericire, o stare de bine; e) semnalizeaza atractia reciproca, pretuirea la celalalt a unor calitati intelectuale, fizice, morale etc.; f) se manifesta prin nevoia de apropiere fizica de celalalt (prin acordarea increderii si sentimentul de siguranta ce-l incearca in apropierea sa). Prietenia inseamna ajutor reciproc, sprijin afectiv, sustinere in procesul de integrare sociala. Relatia de prietenie se sprijina pe trairea sentimentului similaritatii in idei, credinte, apartenenta sociala. Ea apare si se dezvolta in timp, prin cunoastere reciproca, prin parcurgerea impreuna a unor evenimente deosebite, prin probe care trebuie mereu reintarite. Relatiile intime presupun interiorizarea unor legaturi, cunoasterea profunda a celuilalt. Unii autori inteleg prin relatii intime numai iubirea, altii includ aici si prietenia sau relatiile de rudenie intre membrii aceleiasi familii. Cerandu-le unor adulti sa defineasca intimitatea, Waring (1980) a obtinut urmatoarele teme: impartasirea in comun a visurilor si gandurilor private; sexualitate; afectiunea pentru o alta persoana si angajamentul vis--vis de aceasta; absenta resentimentelor; posesiunea unei identitati personale stabile (stima de sine, cunoasterea exacta a nevoilor). R.J. Vallerand (1994) regrupeaza astfel "temele" principale ale intimitatii:

12

a) este o nevoie pe care o manifesta un individ fata de altul, intarita prin caldura, schimburi reciproce, efort comun pentru integrare sociala; b) intimitatea poate fi definita ca o capacitate personala, relatia stabila care presupune angajament, sacrificiu, compromisuri; c) apare ca un proces de apropiere intre doua persoane, in incercarea lor de a se cunoaste profund si a-si satisface nevoile si aspiratiile personale; d) intimitatea este factorul favorizant, adesea hotarator al relatiilor intime.

Cum evolueaza relatiile intime? Cand se transforma intr-o relatie interpersonala intima? Lavinger (1988) a identificat trei stadii de dezvoltare: a) un stadiu de atentie (deschidere catre celalalt, acordarea reciproca a atentiei pentru gesturile celuilalt, expresie corporala, contacte fizice); un stadiu de contact superficial, in cadrul unor norme de participare, atasate unor roluri sociale; stadiul mutualitatii presupune o cunoastere profunda a celuilalt, intensitatea sentimentelor. Relatiile intime nu sunt oarbe, irationale sau doar romantice, pasionale. Ele presupun existenta unor norme sau reguli, in functie de cultura comunitatii si de epoca sau context social-ideologic. Exista chiar un vocabular normativ pentru a descrie emotiile prilejuite de prezenta celuilalt. Pentru a evalua si descrie gradul de indentitate, diferite culturi folosesc expresii specifice, potrivit unor coduri acceptate si utilizate de catre grupuri sau colectivitati mai largi.

Relatiile intime presupun o comunicare continua intre cei doi parteneri, gasirea unor forme specifice de a comunica. Deficitul de comunicare separa cuplurile maritale. Formularea si transmiterea de mesaje hraneste relatia, o intareste continuu. Determinantii psihosociali ai relatiei Relatia interpersonala este favorizata de urmatorii trei factori:

13

a) proximitate sau apropierea fizica, ca si distanta geografica diminuata ne apare ca un incitator al relatiei. Cercetarile lui Festinger, Schachter si Back (1950) au dovedit ca locuirea in apartamente vecine faciliteaza contactele. Aceasta situatie creeaza familiaritate, multiplica ocaziile de intalniri. Dupa stabilirea relatiei, partenerii isi delimiteaza frontierele si - de regula - rezista "invaziei" unui strain in acest spatiu intim.

b) Factorul similitudine-complementaritate actioneaza ca o reciprocitate de interese, opinii, gusturi, mod de comunicare. Indivizii care au mai multe in comun (sunt similari) sunt adesea legati si manifesta impreuna predilectii pentru cei ce le impartasesc preferintele. Similitudinile pot imbraca diferite forme: imbracaminte, emotii, statut social. Similitudinea poate dezvolta, celor doi parteneri, stima de sine si crea sentimente pozitive. Complementaritatea, la randul sau, poate si aceasta constitui un factor de relationare. Diferenta intareste adesea relatia, complementaritatea ne apare ca un mecanism compensatoriu.

c) Atractia fizica constituie un alt factor al relatiilor intime. Aparenta fizica influenteaza evaluarea altuia si demonstreaza totodata caracterul irational al unui mare numar de judecati pe care le intreprindem. Persoanele fizice agreabile au mai mari sanse sa fie cautate, apreciate, evaluate pozitiv. Aceasta atractie este favorizata de urmatorul mecanism: oamenii care au o perceptie de sine pozitiva se identifica cu cei care, cred ei, le seamana.

I.1. Afilierea nevoia de contact social Oamenii sunt fiine sociale. Ei caut compania altora ntr-o varietate larg de situaii, se mprietenesc cu ali oameni i se pare c i gsesc fericirea deplin i satisfascia n relaiile lor intime. Dar ce anume ne determin s ne angajm n contacte cu alii? Ce anume ne determin s-i considerm pe unii semeni mai atrgtori dect alii? De ce ne ndrgostim de o persoan anume? De ce anumite relaii se sfresc destul de rapid i de ce alii rmn mpreun o via ntreag? n cele ce urmeaz vom ncerca s aducem o serie de rspunsuri la aceste ntrebri.

14

a. Situaii care duc la afiliere: cnd se afiliaz oamenii? Dei oamenii au nclinaii naturale de a relaiona cu alii, exist cu siguran circumstane care fac ca aceast nclinaie s fie salient. De exemplu, Fox (n 1980) a cerut subiecilor si s indice, pentru un numr de situaii, cnd prefer s fie singuri sau n compania altor oameni. Dorina pentru companie a fost mai mare dect dorina de a rmne singuri n condiiile (situaiile) plcute (de exemplu cnd bucuria, angajamentul n activiti de divertisment fac parte din activitile zilnice) i n situaiile de criz (ca n situaiile periculoase, nsoite de panic sau fric). Oricum, dorina de a rmne singur a fost mai mare n circumstanele neplcute (n situaii de nervozitate, tensiune, dup nepromovarea unui test la coal sau serviciu, de pild) i n condiiile care cer concentrare (ca atunci cnd se ncearc rezolvarea unei probleme dificile sau atunci cnd se ia o hotrre important). Hill (n 1987) a sugerat c oamenii se asociaz din patru motive: pentru a reduce incertitudinile comparndu-se cu alii; pentru a obine stimulare pozitiv n timpul unor contacte plcute i interesante cu alii; pentru a obine premii i atenie; pentru a obine suport emoional.

Afilierea a beneficiat de atenie special din partea psihologilor sociali ncepnd cu lucrrile de pionierat ale lui Schachter (1959), care a studiat importana afilierii prin confruntarea subiecilor cu situaii noi i de criz, oferindu-le apoi oportunitatea de a fi mpreun cu ali oameni. n experimentele acestuia subiecii, care erau studente, au fost n tmpinai de cineva care s-a recomandat ca fiind un doctor de la departamentul de neuropsihiatrie al unei coli de medicin. Acesta avea un halat alb i un stetoscop, iar n spatele lui era amplasat un impresionant echipament electric. Acest presupus doctor a explicat importana cercetrilor privind utilizarea terapiei cu electroocuri i le-a spus subiecilor c li se vor aplica o serie de ocuri electrice dureroase, dei acestea nu vor provoca tulburri permanente. n condiia de control, acelai experimentator se prezenta, dar fr echipamentul electric, iar subiecilor li se spunea c li se vor aplica o serie de ocuri de mic intensitate, care nu vor fi deloc dureroase. n continuare, tuturor subiecilor li se spunea c vor trebui s atepte 10 minute apoi li s-a cerut s indice dac

15

prefer s atepte singuri sau n compania altora. Aa cum s-a prezis, rezultatele au artat c de dou ori mai muli subieci prefer s fie n compania altora n condiii de anxietate crescut (63% din subieci), fa de condiiile de anxietate sczut (33% din subieci). Rezultatele acestei cercetri de nceput au fost urmate de studii realizate n condiii mai naturale. De exemplu, ntr-un studiu despre asistentele olandeze, Buunk i Schaufeli (1993) au artat c acele asistente care s-au simit nedreptite la un test privind comunicarea emoional cu pacienii, au avut o dorin mai mare de a ntlni pe alii pentru a discuta problemele lor de la serviciu. Pe de alt parte putem meniona c relaiile sunt formate din dou sau mai multe persoane care au , fiecare, un anumit bagaj lingvistic, cultural, uman-individual, dar care pot proceda, prin interaciune, la crearea unei nelegeri substanial comune asupra lumii nconjurtoare, pe care o formuleaz n discuiile pe care le poart i pe care o aplic n comportamentul lor relaional zilnic. Fiecare partener ntr-o relaie are un sistem propriu de semnificaie (o personalitate, valori, opinii, atitudini) i o cunoatere organizat (despre trecut, ntmplri, scopuri) pe care cellalt nu le dobndete niciodat pe deplin. Relaiile umanitare se bazeaz pe gradul n care cei doi parteneri reuesc s fac fa acestei realiti. Relaiile reprezint procese n care partenerii se strduiesc s i neleag reciproc sistemele evolutive de semnificaii personale, ncercnd s neleag cealalt pesoan utiliznd propriile resurse adic s acceseze sistemul de semnificaii personale specific celeilalte persoane. n relaiile interpersonale apropiate i consolidate, individul i va construi o cunoatere enciclopedic organizat n ceea ce privete pattern-urile de gndire specific, de comportament i de vorbire ale prietenilor si apropiai, ale prinilor, colegilor, tovarilor de joac, colegilor de clas, etc. chiar i ale dumanilor i rivalilor si (Steve W. Duck, 1994). Planalp i GarvinDoxas (1994) descriu aceast stare de lucruri drept procesul prin care partenerii devin experi n cunoaterea reciproc. Cunoaterea organizeaz diferitele fragmente de informaie dintr-un sistem, astfel nct eu pot deine numeroase informaii despre tine care mi se par mie relevante (adic te privesc din exterior). Ca s te neleg ns, merg un pas mai departe, mi organizez cunotinele despre tine ntrun mod care include cunotine despre modul tu de gndire (adic te privesc din interior). ntr-o relaie, pasul de la cunoaterea cuiva pn la nelegerea acelei persoane reprezint un pas foarte important. Relatiile interpersonale si rolul lor in dezvoltarea personalitatii

16

Prin grup social intelegem un ansamblu uman structurat, ale carui elemente se influenteaza reciproc. Exista un numar mare de varietati de grupuri: colecivul de elevi, echipa sportive,cancelaria de profesori. Suntem la scoala intre colegi, ne straduim sa respectam regulamentul de ordine interioara, impartasim probleme similar 18518q1624s e, legate sau nu de invatatura. Suntem cu prietenii in discteca sau in excursie, suntem la antrenament cu echipa clasei, respectam regulile jocului si ceea ce are fiecare de facut pe "locul" sau in cadrul echipei. Respectam tot ceea ce ne cere antrenorul. Semnificatia lui suntem din toate aceste situatii consta in faptul ca exprima lingvistic situatii conform carora fiecare dintre noi face parte din diferite grupuri, intra in relatii, respecta reguli si comunica cu ceilalti.

DEFINIREA GRUPURILOR SOCIALE Unele grupuri sociale se formeaza spontan (calatorii intr-un autobus in cazul unui accident), altele sunt institutionalizate (se manifesta constant intr-un cadru organizatoric dat). Distingem intre tipurile de grupuri, mai intai, grupul de apartenenta. Este acel grup in care subiectul este implicat efectiv in calitate de membru solidar al unui ansamblu de relatii, de activitati si de valori care modeleaza conduitele sale sociale.Rolurile indeplinite de acest tip de grup satisfac trebuintele de afiliere si de recunoastere ale membrilor sai, contribuie la definirea identitatii lor sociale. Asociat grupului de apartenenta este grupul de referinta.Acesta este grupul din care am dori sa facem parte, dar nu putem,cel putin pentru moment.Grupul de referinta ne serveste drept model, ne influenteaza formarea imaginii de sine.El procura motive de

17

aspiratie care permit schimbarea conduitelor,orientand astfel atitudinile sociale conform unei ierarhii de valori. Un tip aparte de grup de apartenenta este grupul de varsta, intalnit atat in comunitatile traditionale, cat si in cele moderne.Incepand cu gradinita unde copii fac parte din grupa maica, mare, mijlocie, continuand cu scoala unde apartin ciclului primar, gimnazial, liceal, facem parte dintr-un gup de varsta. Apartenenta la un astfel de grup atrage dupa sine drepturi dar si obligatii ce se modifica odata cu schimbarea categoriei de varsta, si dupa cum bine stim,in timp, obligatiile sunt tot mai puternic afirmate ca cerinte ce trebuie asumate. Grupul de presiune este un alt tip de grup,organizat in scopul apararii unor obiective collective, exercitand in mod direct sau indirect presiuni in acest sens. Indiferent carui tip de grup ii apartinem, importanta ramane relatia umana ce nu poate exista in afara acestuia. Nevoile umane individuale de apartenenta, de realizare, de respect de sine pot fi satisfacute numai in cadrul anumitor grupuri. Realizarea lor este esentiala pentru manifestarea si implinirea personalitatii noastre.

RELATIILE INTERPERSONALE instituie valori, norme de conduita, modele de comportare, stiluri de interactiune. Trairea impreuna a evenimentelor joaca un rol important in dezvoltarea relatiilor umane, are un character "contagios", sistematic cultivat si canalizat de practicile sociale. a) Nevoia de afiliere Oamenii nu pot trai izolati unul de altul. Nevoia de afiliere se refera la nevoia oamenilor de a avea contacte relative frecvente cu ceilalti. Ea sta la baza formarii relatiilor interpersonale. b) Nevoia de intimidate

18

O distinctie utila pentru studiul relatiilor interpersonale este aceea dintre nevoia de afiliere si nevoia de intimidate. Prima se refera la dorinta de a stabili cat mai multe contacte sociale, iar cea de-a doua la preferinta pentru relatiile calde si apropiate. c) Singuratatea In viata de zi cu zi suntem inclinati sa consideram ca singuratatea inseamna lipsa relatiilor sociale. Suntem singuri atunci cand relatiile noastre cu ceilalti sunt foarte putin numeroase si inadecvate. Indivizii singuri sunt de obicei timizi si au o stima de sine scazuta. Ei sunt, foarte adesea, depresivi, au opinii negative despre ceilalti si sunt prudenti din punct de vedere social: evita situatiile interpersonale in care ar putea fi respinsi de ceilalti. d) Atractia interpersonala Termenul de atractie se refera la o stare motivationala: dorinta de a interactiona, de a avea relatii cu o anumita persoana. Este opusul termenului de respingere (dorinta de a nu initia o relatie sau dea a pune capat unei relatii) si diferit de indiferenta.

TIPURI DE RELATII INTERPERSONALE PRIETENIA Psihologii considera ca relatiile interpersonale se afla in stransa legatura cu fericire, cu sanatatea fzica si mentala. Relatiile sunt foarte importante pentru oricare din activitatile noastre zilnice, putand fi insa si o sursa de tensiune psihica si de nefericire atunci cand sunt conflictuale. PRIETENIA, DRAGOSTEA SI CASATORIA, RELATIILE CU PARINTI SI COPII sunt principalele tipuri de relatii interpersonale. De ce avem nevoie de prietenie? Legatura de prietenie il transform ape om, il ilnalta, exprima adevarata masura a aspiratiei omenesti spre perfectiune si implinire.

19

"Prietenia cutreiera

in ritm de dans pamantul si ne invita pe toti

sa ne

redesteptam pentru preamarirea fericirii." Prietenul este o persoana cu care avem o relatie de admiratie si simpatie reciproca. Un coleg de clasa, de exemplu, poate fi prieten, dar nu avem relatii de prietenie cu toti colegii. Prietenia este specific umana,fapt semnalat inca de Aristotel,care considera ca "nimeni nu poate trai fara prieteni,chiar daca stapaneste toate bunurile lumii." Insa, un vechi proverb zice: "A avea un prieten e greu, iar a avea 2 e imposibil." Prietenia se dezvolta in timp. Putem sa simpatizam pe cineva imediat, dar nu ne vom imprieteni cu el decat pe masura ce il vom cunoaste si vom descoperi la el interese similare cu ale noastre. Multe relatii de prietenie nu dureaza toata viata, ci dispar treptat. Prieteniile intre adolescenti sunt adesea foarte puternice. Pentru adolescent prietenia este uneori cea mai importanta relatie. Adolescentii se imprietenesc de obicei pentru a petrece timpul impreuna si mai putin pentru a se bucura de sprijinul material si emotional al celuilalt. In cadrul grupurilor se creaza anumite relatii. Spunem ca suntem in bune relatii cu colegii de clasa sau, dimpotriva, ca nu ne intelegem intre noi, suntem in conflict cu privire la mai multe probleme. "In natura omului gasim trei cauze principale de cearta: concurenta, neincrederea, gloria." (Thomas Hobbes)

In clasa noastra, relatiile intercolegiale au fost si sunt in continuare destul de bune. Desi la inceputul clasei a-IX-a se formasera anumite grupulete, treptat treptat s-au

20

destramat intrucat am inceput sa ne cunoastem mai bine. In prezent ne intelegem bine unii cu ceilalti, certurile sunt foarte rare si minore, iar noi suntem destul de uniti. Afiliere, atractie, iubire Desi cu totii trecem prin momente n care prezenta celorlalti ne oboseste si ne enerveaza, dorind sa fim lasati n pace, singuratatea prelungita este pentru toti oamenii o experienta dureroasa; nevoia de a fi mpreuna cu alte persoane este adnc nradacinata n fiinta noastra. Cum se explica aceasta universala nevoie umana de afiliere? De ce se simt, n general, oamenii atrasi unii de altii? De ce fiecare dintre noi este atras de anumite persoane, n vreme ce altele ne sunt indiferente sau chiar ne strnesc repulsie? Ce factori determina evolutia relatiilor noastre cu fiintele cele mai apropiate? Ce nseamna a placea si a iubi pe cineva? Exista diferente calitative ntre simpatie, prietenie si iubire? Exista mai multe feluri de iubire? Iata cteva dintre ntrebarile la care ncearca sa raspunda acest capitol.

Nevoia de interactiune sociala Pe jumatate n gluma, pe jumatate n serios, ne-am putea ntreba daca o viata de pustnic nu ar fi, macar din cnd n cnd, mai simpla si mai placuta dect aproape inevitabila noastra convietuire cu ceilalti, printre care destul de multe persoane nu ne sunt de loc simpatice. Am avea o serie de avantaje certe: ne-am face singuri programul, n functie numai de ceea ce ne place si ne intereseaza; nu ne-ar ntrerupe nimeni; nu ar trebui sa ne acomodam idiosincraziilor nimanui; nu am avea nici sefi care sa ne mhneasca, sa ne jigneasca ori sa ne terorizeze, nici copii mici sau parinti n vrsta, de care sa ne simtim responsabili si obligati moral sa le acordam sprijin si asistenta; nu near cere nimeni sa spalam vasele murdare, sa ducem gunoiul, ori sa cumparam lapte si pasta de dinti n drum spre casa, chiar daca nu avem nici un chef sa o facem. Pe scurt, multe dintre motivele marunte de iritare din viata cotidiana ar disparea daca i-am evita pe ceilalti.

21

Cu toate acestea, foarte putini dintre noi ar prefera sa traiasca n totala izolare, departe de oameni. Orict de banala, prea des citata si arhicomentata, ideea lui Aristotel, potrivit careia 'omul este un animal social', se dovedeste a fi pe deplin ntemeiata, fiind sustinuta att de probe indirecte - efectele ntotdeauna penibile ale izolarii prelungite, ct si de probe experimentale directe - menite sa dovedeasca, dar mai ales sa explice nevoia noastra de afiliere. Efectele izolarii Putem ntelege cu destula usurinta faptul ca, imediat dupa nastere si pna n pragul adolescentei, copiii au absoluta nevoie de grija celor mari - n mod firesc, cei care le-au dat viata. Lipsiti de asistenta, copiii mici nu ar putea supravietui, caci sunt lipsiti de mijloacele necesare autoconservarii. Putini si pot imagina nsa efectele devastatoare sub aspect psihic ale izolarii celor mici. Cazurile nefericite ale unor copii rataciti n paduri si crescuti de animale sau condamnati de niste oameni iresponsabili la solitudine absoluta sunt extrem de graitoare n acest sens. Iata doua astfel de cazuri, relatate (n 1949) de catre Davis. Anna a fost tinuta ntr-o ncapere fara ferestre, imobilizata ntr-un scaun si cu minile legate, drept pedeapsa pentru a fi fost un copil nelegitim. Cnd a fost descoperita de catre autoritati, s-a crezut ca este surda si oarba. Ulterior, s-a constatat ca auzul si vazul i erau intacte. Cu mare greutate, fetita a nvatat sa comunice n propozitii scurte si, nainte de a muri la numai zece ani, era capabila sa si rezolve singura nevoile corporale elementare si sa nteleaga niste mesaje simple. Isabelle si-a petrecut primii ani de viata ntr-o camera ntunecata, dar n compania mamei sale surdo-mute. Primii specialisti care au examinat-o au crezut ca fata este surda si retardata mintal. Cu toate acestea, ea nu numai ca a nvatat ulterior sa vorbeasca, ci a si evoluat suficient din punct de vedere intelectual pentru a reusi sa si ncheie studiile liceale. n cazul Isabellei, prezenta mamei sale - chiar daca ea nsasi handicapata si neputndu-i acorda ngrijirea fireasca din cauza conditiilor de recluziune - s-a dovedit salutara, astfel nct fetita, spre deosebire de Anna, a putut fi, n mare parte, recuperata. Nu acelasi lucru se ntmpla, de regula, n cazul copiilor crescuti de animale si regasiti dupa ctiva ani petrecuti n salbaticie. Cel mai adesea, acesti copii nefericiti si nsusesc modul de viata si comportamentul animalelor care i-au crescut (lupi sau primate), fara a mai putea fi deprinsi sa utilizeze limbajul articulat, sa

22

gndeasca logic si sa adopte comportamentul uman, sfrsindu-si zilele dupa scurt timp petrecut "n captivitate". Izolarea poate avea efecte sufletesti dramatice si n cazul persoanelor mature, fapt dovedit de relatarile celor care au supravietuit unor lungi perioade de recluziune voluntara sau fortuita: exploratori, alpinisti, naufragiati, ncarcerati sau prizonieri de razboi. Studiind astfel de experiente, Schachter inventariaza o serie de dificultati majore cu care s-au confruntat toti indivizii ce au petrecut mult timp n izolare totala. n primul rnd, recluziunea genereaza o suferinta psihica profunda, care se

amplifica o data cu trecerea timpului, putnd sa duca fie la o apatie totala, fie la simptome nrudite cu autismul schizofrenic. n al doilea rnd, persoanele izolate si petrec din ce n ce mai multa vreme gn-

dindu-se la cei apropiati, cufundndu-se n reverii legate de acestia, pna cnd, n cele din urma, reveriile se transforma n halucinatii. n sfrsit, daca persoana izolata nu este n stare sa se implice n activitati care sa

i distraga atentia de la obiectul reveriilor sale, deviantele psihice pot deveni profunde si ireversibile. Nevoia de afiliere Att observatiile bazate pe experienta vietii cotidiene, ct si un volum considerabil de cercetari psihosociologice atesta faptul ca, n calitate de fiinte sociale, oamenii sunt atrasi unii de catre altii. Muncim mpreuna cu colegii nostri, ne distram laolalta cu prietenii, convietuim cu vecinii si multi dintre noi ne dorim si ne angajam formal sa mbatrnim alaturi de membrii cei mai apropiati ai familiei noastre: sot / sotie, copii, nepoti etc. Aceasta motivatie sociala ncepe cu nevoia de afiliere: dorinta de a stabili contacte sociale cu ceilalti. Indivizii difera n ceea ce priveste intensitatea nevoii lor de afiliere, dar se pare ca fiecare dintre noi este motivat sa stabileasca si sa pastreze un nivel optim de interactiune sociala - alternnd clipele si situatiile n care dorim cu ardoare prezenta celorlalti si momentele n care dorim sa fim singuri - oarecum analog

23

modului n care corpul nostru si mentine stabilitatea calorica. Bibb Latan si Carol Werner au constatat ca soarecii de laborator sunt mult mai predispusi sa se apropie de semenii lor dupa o perioada de izolare si mult mai 'distanti' dupa ce au petrecut mult timp la nghesuiala. Studiile efectuate au sugerat ca soarecii, la fel ca si multe alte specii de animale, poseda un fel de 'sociostat' sau 'termostat social' menit sa le regleze tendintele afiliative.Exista mecanisme similare si la oameni? Shawn O'Connor and Lorne Rosenblood au experimentat pe un grup de studenti, carora le-au cerut sa poarte asupra lor niste beepere, timp de patru zile. Ori de cte ori primeau un semnal (n medie din ora n ora), participantii notau daca, n momentul respectiv, se gaseau efectiv n prezenta cuiva sau erau singuri, precum si daca, n acel moment, doreau sa fie cu cineva sau nu. Rezultatele au aratat ca n doua treimi din cazurile nregistrate participantii s-au gasit n situatia dorita de ei; si mai relevant este faptul ca situatia dorita de ei la un moment dat ngaduia o predictie destul de precisa a situatiei lor actuale din momentul verificarii imediat ulterioare. Fie ca studentii si doreau clipe de singuratate sau contacte sociale, de regula reuseau sa si regleze nevoia lor individuala de afiliere.Oamenii pot sa difere n ceea ce priveste nevoile lor de afiliere, dar exista momente n care cu totii ne dorim sa fim mpreuna cu semenii nostri. Cele mai vizibile sunt fie clipele de intensa euforie colectiva, fie momentele de pericol si restriste. Multi si mai aduc aminte de navala oamenilor pe strazi imediat dupa caderea dictaturii ceausiste sau dupa victoriile echipei nationale de fotbal la campionatele mondiale, cnd necunoscuti se mbratisau cu frenezie, contopiti ntr-un sentiment general de bucurie coplesitoare; din ce n ce mai multi oameni, ndeosebi tineri, se aduna, dupa modelul occidental, n pietele publice pentru a sarbatori, pierduti ntr-o multime frematnd de optimism si veselie, sosirea Anului Nou. Pe de alta parte, dupa calamitati naturale inundatii, cutremure, furtuni devastatoare - sau n momente de criza politica, razboi, atentate teroriste etc. oamenii simt, cel putin n egala masura, dorinta de a nfrunta primejdia sau de a compatimi victimele mpreuna. Asa s-a ntmplat la noi dupa marele cutremur din 1977 - cnd oamenii au dovedit o solidaritate impresionanta - sau dupa invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia n august 1968 - cnd o multime imensa s-a adunat spontan n centrul Bucurestiului pentru a-si exprima ngrijorarea si revolta. Multimi impresionante din lumea ntreaga s-au format de asemenea spontan spre a trai mpreuna durerea strnita de moartea Printesei Diana sau de atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, care au distrus World Trade Center din

24

New York si au avariat cladirea Pentagonului, facnd mii de victime absolut nevinovate. Cnd si de ce dorim sa fim mpreuna cu ceilalti? Acestea sunt nsa evenimente rare si cu totul deosebite, purtnd o ncarcatura emotionala de mare intensitate, cu care nu ne ntlnim n mod obisnuit. Ce se ntmpla nsa n viata cotidiana, unde observatia curenta deosebeste cu destula usurinta si claritate indivizii 'sociabili' - mereu dornici de a fi nconjurati de lume si care se simt bine n prezenta altora, de indivizii 'singuratici' - care nu se simt n largul lor atunci cnd sunt nconjurati de lume, prefernd cel mai adesea retragerea n intimitate? Avnd n vedere aceasta diversitate de oameni si de situatii, putem vorbi despre anumite corelatii sau mecanisme cauzale generale, de natura sa ne ofere o explicatie teoretica a nevoii de afiliere? n 1959, Stanley Schachter a emis ipoteza ca teama, ngrijorarea, conditiile stresante de orice fel constituie factori de natura sa provoace si sa amplifice nevoia noastra de afiliere. Conform teoriei emise de catre Schachter, un pericol extern strneste frica, ceea ce motiveaza subiectul sa caute si sa agreeze compania altor oameni, amenintati de acelasi pericol. n studiul clasic al lui Schachter, menit sa testeze starea de tensiune mpartasita, un grup de studente n psihologie au fost invitate sa participe la o serie de experimente n care li s-a spus ca urmau sa suporte socuri electrice. Participantelor din prima conditie li s-a indus o stare de anxietate intensa, prin anuntul ca socurile administrate vor fi dureroase; participantelor din cea de a doua conditie li s-a indus o stare de anxietate redusa, fiind prevenite asupra unor socuri electrice slabe, abia sesizabile. Dupa crearea celor doua stari diferentiate de anxietate, participantele au fost anuntate ca trebuie sa mai astepte circa zece minute, deoarece aparatura mai necesita cteva mici ajustari. Fiecarei studente i s-a oferit posibilitatea sa astepte nceperea experimentului fie de una singura, fie n compania unei alte participante. Dupa nregistrarea tuturor optiunilor, experimentul s-a ncheiat (vezi Cazul 1 din figura 8.1). Rezultatele au sustinut ipoteza lui Schachter ca dorinta de a fi mpreuna cu altcineva se va manifesta mai frecvent n cazul participantelor cu grad ridicat de anxietate: 20 dintre cele 32 de studente din prima conditie au ales sa astepte cu altcineva, pe cnd numai 10 din cele 30 de participante cu anxietate scazuta au facut aceasta optiune.Schachter s-a ntrebat apoi si de ce oamenii speriati de iminenta unui pericol prefera sa nu fie singuri. Se puteau emite doua ipoteze: fie ca prezenta altcuiva ar distrage atentia persoanei speriate de la stimulul provocator de anxietate, fie ca 25

participantele la experiment doreau compania datorita nevoii de comparatie sociala cautnd n cealalta persoana o sursa de informatii si un etalon cu care sa si evalueze propriile reactii. n eventualitatea ca prima ipoteza era corecta, oricine ar fi fost o companie dezirabila; n cealalta eventualitate, nevoia de comparatie sociala ar fi facut dezirabila numai compania unei alte persoane aflate n aceeasi situatie. ntr-un al doilea experiment, tuturor participantelor li s-a indus o stare de anxietate intensa, fiind prevenite ca vor suporta socuri electrice puternice si dureroase. Dupa care li s-a propus sa aleaga ntre a astepta fiecare de una singura sau mpreuna cu altcineva. De aceasta data, caracteristicile celeilalte persoane au reprezentat variabila independenta. Unui prim grup de participante li s-a oferit alegerea ntre a sta singure sau n compania altor participante la acelasi experiment, n vreme ce un al doilea grup au avut de ales ntre a sta singure sau mpreuna cu alte studente, care nu participau la experiment, ci si asteptau niste profesori.

Figura 8.1 Nefericirea ndrageste o companie nefericita

26

Sursa: Hogg si Vaughan (1998) Rezultatele Cazului 2 din figura 8.1 arata ca preferinta pentru a fi n compania cuiva nu se explica prin dorinta de distragere a atentiei: studentele care aveau de ales ntre a fi singure sau n prezenta altor participante aflate n aceeasi situatie au optat pentru cea de a doua varianta, pe cnd cele care puteau sa astepte doar n compania unor studente neimplicate n experiment au preferat sa fie singure. Acest fapt indica destul de categoric nevoia de comparatie sociala drept principal motiv de afiliere n situatii de teama, demonstrnd ca nu orice companie poate fi de folos n astfel de situatii. Se pare ca atunci cnd ne temem sau ne ngrijoreaza ceva, am prefera sa fim alaturi de alte persoane apasate de aceleasi temeri si de aceleasi griji. Experimente ulterioare au probat validitatea acestei interpretari n contexte diferite. De exemplu, n 1989, James Kulik si Heike Mahler au constatat ca pacientii aflati n asteptarea unei operatii pe cord au preferat sa stea n acelasi salon cu alti pacienti n stare postoperatorie, spernd sa obtina de la acestia informatii despre ceea ce i asteapta pe masa de operatie, precum si ncurajari reconfortante, ntruct veneau din partea unor persoane ce trecusera cu bine printr-o experienta extrem de riscanta si, implicit, generatoare de anxietate. Speranta lui Schachter de a fi demonstrat experimental o cauzalitate generala,

27

enuntata ca lege a 'stressului mpartasit' (shared stress), avnd la baza comparatia sociala ca factor atenuant al starii de stress si, implicit, amplificator al nevoii de afiliere, s-a lovit nsa de anumite exceptii de la regula. Nu orice stare de tensiune si nu orice situatie stresanta stimuleaza nevoia de afiliere. n 1961, Irving Sarnoff si Philip Zimbardo au realizat un experiment n care participantii au fost facuti sa creada ca vor trece prin situatii nu riscante sau dureroase, de natura sa i sperie, ci jenante - cum ar fi, de exemplu, sa suga din niste suzete uriase ori sa li se evalueze gradul de excitatie sexuala n public. n aceste cazuri, cnd stressul se manifesta ca jena si nu ca frica, dorinta subiectilor de a-si mpartasi starea de stnjeneala cu altii a nregistrat frecvente minime. Cum se explica faptul ca oamenii care se tem doresc compania altora, pe cnd cei care se jeneaza cauta singuratatea? n 1984, Yacov Rof a propus un raspuns ct se poate de simplu: utilitatea. n interpretarea lui Rof, stressul amplifica dorinta de afiliere numai atunci cnd compania altcuiva pare a fi de natura sa atenueze impactul situatiei stresante. Participantele lui Schachter aveau motive solide sa creada ca afilierea le-ar fi de folos. Ele ar fi avut ocazia sa si compare propriile reactii emotionale cu cele manifestate de celelalte studente, pentru a-si da seama daca au ntradevar motive sa se teama. n schimb, participantilor la studiul lui Sarnoff si Zimbardo afilierea le-ar fi oferit prea putin. n asteptarea unei situatii jenante, prezenta altora promite mai degraba sa sporeasca stresul dect sa l atenueze.Alt gen de situatii n care teoria lui Schachter nu da rezultate sunt acelea care provoaca emotii negative foarte puternice. si n astfel de cazuri, oamenii prefera singuratatea. De exemplu, n 1964, Sheatsley si Feldman au constatat ca persoanele cel mai afectate de asasinarea presedintelui John Kennedy (clasificate astfel dupa masurarea gradului lor de admiratie fata de victima atentatului) au manifestat n cel mai nalt grad dorinta de singuratate. Sar putea ca atunci cnd sunt profund nenorociti, oamenii sa simta ca nefericirea lor va fi sporita de prezenta altora ori sa le fie jena de exprimarea necenzurata a starii lor afective. n plus, atunci cnd intensitatea emotiei i rapeste acesteia orice ambiguitate, nu mai este necesara obtinerea de informatii din surse exterioare, care sa certifice ori sa infirme adecvarea emotiei traite de catre subiect.Pe scurt, nevoia de afiliere poate fi afectata de stari si situatii temporare, cum ar fi, de exemplu, teama sau jena. n astfel de situatii, nu ne dorim sa fim alaturi de oricine, ci numai de anumiti indivizi, aflati n aceeasi situatie; alteori, ne dorim mai degraba singuratatea. Atenuarea anxietatii este doar una din conditiile care invoca procesul de comparatie sociala. ntr-un context mai

28

larg, noi facem astfel de comparatii ori de cte ori tinem seama de opiniile unui grup specific, anume cel alcatuit din prietenii nostri. Cum anume se integreaza indivizii n cercurile lor de prieteni vom cerceta n sectiunea urmatoare, menita sa raspunda la ntrebarea: de ce anumiti indivizi ne atrag mai mult dect altii? Povara singuratatii Desi aproape fara exceptie oamenii au nevoie de ceilalti, un numar apreciabil de indivizi sunt dureros de timizi, inhibati, stngaci n societate si ezitanti n a se apropia de alte persoane. Timiditatea este un fenomen mai des ntlnit dect s-ar putea crede. n 1977, Zimbardo a constatat ca aproximativ 40% dintre americani se auto-descriu ca fiind timizi; coeficienti ridicati s-au nregistrat si n alte tari: 31% n Israel, 40% n Germania, 55% n Taiwan sau 60% n Japonia. Persoanelor timide le este greu sa faca noi cunostinte, sa converseze lejer, sa sune pe cineva pentru a fixa o ntlnire ori sa se amuze la petreceri. si mai rau e faptul ca i resping pe ceilalti - poate fiindca le este lor nsile teama sa nu fie respinsi. Rezulta de aici instalarea unui model de comportament de evitare a riscurilor, care i face pe timizi sa se astepte aproape ntotdeauna la momente penibile n cadrul interactiunilor sociale.Timiditatea poate fi o caracteristica nnascuta sau una dobndita n urma unor relatii interpersonale esuate, generatoare de anxietati fata de posibila lor repetitie. Indiferent de cauze, timiditatea are consecinte dureroase: persoanele timide se autoevalueaza negativ, se asteapta sa dea gres n relatiile lor sociale, se considera vinovate ori de cte ori se ntmpla acest lucru si sunt conformiste din cauza fricii de a nu fi respinse de catre ceilalti. Cel mai rau e faptul ca multi timizi ajung sa se izoleze, suferind de singuratate. Singuratatea este nsotita de tristete si durere, fiind considerata una din cele mai neplacute experiente (vezi tabelul 8.1). Unii cercetatori simplifica lucrurile, definind singuratatea n termeni obiectivi si cuantificabili, drept o discrepanta ntre nivelul contactelor sociale pe care le realizeaza o persoana si nivelul celor dorite; altfel spus, cu ct cineva are mai putine contacte sociale, cu att se simte mai apasat de singuratate. n realitate, lucrurile nu stau chiar asa. Atunci cnd vorbim de singuratate ne referim la o stare subiectiva. Un ins poate fi lipsit de prezenta altora, fara sa aiba sentimentul de singuratate; numai atunci cnd lipsa contactelor sociale este resimtita negativ avem de-a face cu solitudinea. n plus, exista cel putin doua forme de singuratate: izolarea emotionala, caracterizata prin lipsa atasamentului afectiv profund 29

fata de alte persoane, si izolarea sociala, care consta n lipsa prietenilor, asociatilor sau rudelor.De multe ori, aceste doua forme de singuratate nu stau laolalta. De exemplu, se pot ntlni persoane care au o multime de cunostinte, nelipsite de la petreceri si alte ocazii mondene, frecventnd numeroase cercuri si care, totusi, nu sunt atasate cu adevarat de nimeni. n astfel de cazuri, individul poate suferi de o adnca solitudine n pofida aparentelor contrare.Cine sufera cel mai mult de solitudine? Cercetarile psihosociologice infirma stereotipul conform caruia persoanele vrstnice sunt si cele mai singuratice; numeroase studii atesta faptul ca n societatea occidentala cei mai afectati de singuratate sunt adolescentii si tinerii, cu vrste ntre 18 si 30 de ani. n realitate, singuratatea pare sa descreasca n anii de maturitate, cel putin pna n momentul n care problemele de sanatate ale senectutii ncep sa limiteze contactele sociale. Tabelul 8.1 Scala singuratatii (Russell et al., 1978) Stabiliti ct de frecvent va descrie fiecare dintre urmatoarele propozitii. 'D' nseamna "Am deseori acest sentiment" 'U' nseamna "Am uneori acest sentiment" 'R' nseamna "Am rareori acest sentiment" 'N' nseamna "Nu am niciodata acest sentiment" 1. Ct de des va simtiti nefericit(a) facnd attea lucruri singur(a)? 2. Ct de des simtiti ca nu aveti cu cine sta de vorba? 3. Ct de des nu mai suportati sa fiti att de singur(a)? 4. Ct de des aveti sentimentul ca nimeni nu va ntelege? 5. Ct de des va surprindeti asteptnd o scrisoare sau un telefon? 6. Ct de des va simtiti cu totul singur(a)? 7. Ct de des aveti sentimentul ca nu sunteti n stare sa va deschideti sufletul si sa comunicati cu cei din jur? 8. Ct de des tnjiti sa fiti n compania cuiva? 9. Ct de des simtiti ca va este greu sa va faceti prieteni? 10. Ct de des va simtiti respins si exclus de catre ceilalti? D U R D D D D U U U U R R R R N N N N N N N N N N

D U R D U R D U R D U R D U R

Evaluare: La fiecare ntrebare, acordati-va 1 punct daca ati raspuns "niciodata" (N), 2 puncte daca ati raspuns "rareori" (R), 3 puncte daca ati raspuns "uneori" (U) si 4 puncte daca ati raspuns "deseori" (D). Scorul total al solitudinii dvs. se calculeaza prin nsumarea punctelor acordate la fiecare ntrebare.

30

Conform acestei scale, scorul mediu n rndul studentilor americani este de 20. Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Cum ncearca oamenii sa diminueze efectele apasatoare ale singuratatii? ntrebati la ce strategii comportamentale recurg mpotriva singuratatii, un esantion de studenti americani au declarat urmatoarele abordari tipice: 96% au spus ca uneori sau chiar frecvent se straduiesc sa fie mai prietenosi fata de ceilalti; 94% cauta sa ignore problema citind sau privind la televizor; 93% au depus eforturi sporite pentru a reusi n alte aspecte din vietile lor. Unii au declarat ca ncearca sa si ocupe timpul alergnd, mergnd la cumparaturi, spalnd masina ori gasindu-si alte ocupatii de acest gen. Altii au ncercat totusi sa descopere noi modalitati de a-si face cunostinte, s-au straduit sa si amelioreze nfatisarea fizica ori au purtat discutii despre problemele lor cu un prieten, cu o ruda sau cu un psiholog. Desi mai putin numerosi, destui studenti au marturisit ca se simt att de disperati, nct beau sau consuma droguri pentru a-si alunga din suflet sentimentul de singuratate. Atractia interpersonala Afilierea este un prim pas necesar pentru nasterea unei legaturi mai apropiate cu cineva. Dar fiecare dintre noi se simte atras de catre unii oameni mai mult dect de catre altii. Daca v-ati ndragostit vreodata la prima vedere, daca ati trait emotiile si surescitarea primei ntlniri cu cineva sau daca v-au ncntat primii pasi catre o noua relatie de prietenie, atunci stiti ce nseamna cuvntul atractie. Dar nu la toti oamenii atractia se manifesta la fel. Cnd faceti cunostinta cu cineva, ce trasaturi de personalitate va atrag atentia n mod deosebit? Credeti ca familiaritatea cu o anumita persoana va face sa o pretuiti din ce n ce mai mult sau dimpotriva? Sunteti de parere ca 'cine se aseamana se aduna' sau ca 'opusii se atrag'? Va lasati cuceriti de frumusetea fizica a cuiva sau credeti ca aparentele nseala? Ce fel de situatii sau mprejurari va stimuleaza dorinta de a va apropia de cineva, netezind calea spre ndeplinirea acestei dorinte? Vom ncerca sa raspundem acestor ntrebari trecnd mai nti n revista principalele modele teoretice care stau la baza diferitelor explicatii propuse fenomenului de atractie interpersonala. Perspective teoretice asupra atractiei interpersonale

31

Rareori se ntmpla n psihosociologie ca o singura teorie sa explice n totalitate un anumit fenomen. Cel mai adesea, cteva teorii distincte ofera perspective variate asupra diferitelor aspecte ale aceluiasi proces. Nu fac exceptie nici explicatiile teoretice ale atractiei interpersonale. La cel mai nalt nivel de generalitate, acestea se pot mparti n teorii cognitiviste, care definesc natura umana prin nevoia de consistenta cognitiva, si teorii behavioriste, care urmaresc sa explice comportamentul uman prin mecanismele procesului de nvatare prin conditionare: ntarirea anumitor modele de actiune prin recompensarea lor, respectiv evitarea altor modele actionale ce sunt nsotite de sanctiuni sau pedepse. n cele ce urmeaza vom prezenta una din teoriile cognitiviste importante - anume teoria echilibrului. Perspectivele de esenta behaviorista sunt destul de variate. Vom privi pe scurt doua abordari tipice, axate pe invocarea mecanismelor de conditionare, si alte doua interpretari ce se bazeaza pe un model economic al comportamentului uman. Teoria echilibrului Acest demers de orientare cognitivista se concentreaza asupra proceselor mintale mai degraba dect asupra realitatii obiective (vezi si Capitolul 3). Teoria sugereaza ca ne plac indivizii asemanatori cu noi deoarece acordul este o experienta reconfortanta, generatoare de afecte pozitive. Atunci cnd doi indivizi se simpatizeaza reciproc si descopera, la un moment dat, existenta unui anumit dezacord ntre ei - privind fie o atitudine, fie opinia despre un obiect, persoana ori situatie - se naste o anumita tensiune, de natura sa instaleze o stare de dezechilibru. Pentru atenuarea tensiunii si restabilirea echilibrului, unul dintre parteneri sau amndoi si vor modifica perceptiile, facndu-le sa fie din nou consensuale. Daca oamenii percep deosebirile dintre ei de cum fac cunostinta, nu se vor placea unul pe celalalt, datorita unei stari de dezechilibru, pe care nimeni nu se va stradui sa o nlature, de vreme ce nu exista un echilibru anterior care sa fie restabilit. Aceasta interpretare nu rezista n toate interactiunile noastre sociale. Uneori ne place sa fim vazuti de catre ceilalti ca niste indivizi deosebiti, ceea ce ne face sa ne simtim unici si cu totul aparte. S-a constatat, totodata, ca daca se nlatura teama de a fi respinsi din cauza deosebirilor dintre noi si alte persoane, stiind de la nceput ca celalalt este dispus sa accepte alte puncte de vedere, neasemanarea nu mai constituie un obstacol n calea interactiunii si a atractiei reciproce. Teorii ale nvatarii prin conditionare

32

n cea mai simpla versiune, perspectiva behaviorista considera ca ne sunt simpatice persoanele care ntmplator sunt de fata atunci cnd primim o recompensa, chiar daca nu au nimic de-a face cu placutul eveniment. De exemplu, un experimentator evalueaza creativitatea unui individ, o a treia persoana aflndu-se de fata. n studiul lor din 1969, Griffit si Guay au constatat ca participantii i-au placut mai mult att pe experimentator, ct si pe martor dupa o evaluare favorabila si mult mai putin dupa ce li s-au comunicat scoruri nefavorabile - desi numai unul dintre cei doi le acordase calificative. Este o interpretare neconcludenta, deoarece fenomenul poate primi si o alta explicatie cognitiva. De exemplu, participantii la experimentul mai sus mentionat puteau sa si nchipuie ca martorul mpartaseste opinia experimentatorului despre creativitatea lor. O interpretare ceva mai elaborata este modelul conditionarii afective, elaborat de Byrne si Clore (vezi figura 8.2) si care include urmatoarele caracteristici: Oamenii identifica stimulii ca recompense sau pedepse, dupa care urmaresc sa

i obtina pe cei din prima categorie si sa-i evite pe ceilalti. Sentimente pozitive se asociaza cu stimulii-recompensa si sentimente negative

cu stimulii-pedeapsa. Un stimul este evaluat n functie de sentimentele pe care le strneste. Evaluarea

este favorabila daca sentimentele sunt pozitive, nefavorabila daca sentimentele sunt negative. Orice stimul neutru care ntmplator este asociat cu o recompensa va provoca

sentimente pozitive, n vreme ce, daca este asociat cu o pedeapsa, va strni sentimente negative. Prin urmare, oamenii pot fi simpatici sau antipatici, placuti sau nesuferiti dupa cum sunt asociati cu sentimente pozitive sau negative. n 1971, Griffit si Veitch au realizat un experiment care confirma aceasta interpretare. Niste necunoscuti au facut aceleasi declaratii n fata unor participanti aflati fie n conditii dezagreabile (caldura, aglomeratie), fie n conditii agreabile. Celor din prima conditie necunoscutii li s-au parut mult mai putin simpatici dect celorlalti. Concluzia a fost aceea ca spusele

33

necunoscutilor (stimulul neutru) s-a asociat cu sentimentele negative provocate de conditiile dezagreabile. Figura 8.2 Modelul conditionarii afective (Clore si Byrne, 1974)

Sursa: Hogg si Vaughan (1998) Teoria schimbului social Desi se poate considera ca face parte din familia modelelor behavioriste, cel putin n abordarea relatiilor interpersonale teoria schimbului social merge mai departe dect teoriile clasice ale conditionarii, ntruct adopta o perspectiva interactiva. Ea se concentreaza asupra faptului ca n orice relatie exista cel putin doi parteneri care, dupa cum sugereaza denumirea sa, fac un schimb de beneficii sau de recompense. 'Piata' schimburilor interpersonale: costuri si beneficii Adoptnd un model teoretic behaviorist, transcris n termeni economici, n 1961 G. C. Homans porneste de la premisa ca o anumita persoana ne place sau ne displace n functie de raportul dintre costurile si beneficiile pe care le implica relatia cu acea persoana. Cnd facem cunostinta cu cineva, fiecare dintre si pune - constient sau inconstient - ntrebarea: 'ct ma costa sa obtin un beneficiu din partea acelei persoane?' Trebuie avut n vedere faptul ca ambii parteneri si pun aceeasi ntrebare, astfel nct 'bilantul' fiecaruia dintre ei depinde de interactiunea lor.

34

Dorind sa elimine orice componenta 'inefabila' din esenta relatiilor interpersonale, aceasta viziune economica asupra interactiunii sociale considera ca n toate situatiile indivizii negociaza un schimb de bunuri, servicii, informatii, bani, status, alaturi de care, printre alte beneficii pot fi contabilizate si placerile dragostei, buna dispozitie, caldura afectiva etc. n trocul cu aceste 'resurse', indivizii adopta, cel mai adesea, o strategie minimax: cu alte cuvinte, chiar fara sa ne dam seama, cu totii urmarim sa obtinem din relatiile noastre interpersonale cstiguri maxime cu costuri minime.Desi multi vor considera ca avem de-a face cu o interpretare searbada si respingator de prozaica, teoria schimbului social s-a bucurat, cel putin o vreme, de multa atentie, ndeosebi dupa expunerea ei ampla de catre John Thibaut si Harold Kelley (Psihologia sociala a grupurilor, 1959). Premisa lor de baza este ct se poate de simpla: relatiile interpersonale care ofera beneficii mai mari cu costuri mai mici vor fi cele mai satisfacatoare si mai durabile. Cnd vorbim de relatii intime, cstigurile includ iubire, companie, consolare n momentele grele ori satisfactii sexuale. Costurile includ eforturile necesare pentru mentinerea relatiei, stari conflictuale, compromisuri si sacrificarea altor oportunitati de interactiune sociala.Aceste costuri si beneficii nu se ivesc ntr-un vacuum psihologic. Indivizii intra ntr-o relatie cu anumite expectatii n ceea ce priveste 'bilantul' pe care se considera ndreptatiti sa l obtina. Thibaut si Kelley denumesc nivel de comparatie (comparison level) beneficiul net mediu pe care o persoana se asteapta sa l realizeze n cadrul unei relatii. Indivizii cu un NC ridicat urmaresc numai relatii profitabile, pe cnd cei cu un NC scazut sunt mai putin pretentiosi. Situatiile care depasesc asteptarile cuiva sunt mai satisfacatoare dect acelea care nu satisfac pe deplin aceste asteptari. O relatie nu prea grozava n sine poate fi destul de multumitoare pentru un ins cu un NC scazut.Thibaut si Kelley arata ca si un alt gen de expectatie joaca de asemenea un rol important. Prin nivel de comparatie a alternativelor (comparison level for alternatives) - prescurtat NCalt - ei se refera la expectatiile cuiva n legatura cu ceea ce ar obtine ntr-o situatie alternativa. Daca apreciaza ca beneficiile accesibile n urma altor relatii sunt ridicate, oamenii sunt mai putin interesati de pastrarea relatiilor lor actuale. Daca li se ofera nsa putine alternative mai convenabile (un NCalt scazut), oamenii vor avea tendinta sa si continue relatiile n care sunt deja implicati, chiar daca acestea nu se ridica la nivelul asteptarilor (NC).Un al treilea element al schimbului social este investitia: resursele consumate de catre cineva n stabilirea si mentinerea unei relatii, resurse pe care persoana respectiva nu le mai poate recupera dupa ce relatia nceteaza. Daca nu te mai satisface o anumita relatie, 35

e foarte simplu sa-ti faci bagajele si sa pleci. Cum ramne nsa cu eforturile tale de a pastra relatia? cu toate oportunitatile din viata romantica sau din cariera la care ai renuntat de dragul unei anumite persoane? n mod natural, cu ct e mai mare investitia cuiva ntr-o relatie interpersonala, cu att sporesc devotamentul si implicarea sa n relatia respectiva. Cadrul conceptual al schimbului social este reprezentat n figura 8.3. Teoria echitatii Expusa de Walster si Berscheid n 1978, teoria echitatii subliniaza nca un aspect al relatiilor interpersonale tratate dintr-o perspectiva economica. Potrivit acestei teorii, oamenii sunt satisfacuti n cel mai nalt grad de acele relatii n care raportul dintre ceea ce obtin de pe urma ei (beneficii) si ceea ce introduc n ea (contributii) este asemanator pentru ambii parteneri. Societatea occidentala se bazeaza pe un sistem de schimburi sociale n care oamenii urmaresc stabilirea si mentinerea unor relatii echitabile. Drept urmare, ei cred ca beneficiile fiecarui participant la schimburile sociale trebuie sa fie corecte sau juste. Aceasta conceptie este sustinuta si ntarita de legi juridice si norme morale, care exercita att o presiune externa, ct si una interna n directia respectarii 'regulilor'.

Figura 8.3 Componentele schimbului social

36

Teoria echitatii urmareste sa explice modul n care oamenii apreciaza corectitudinea schimburilor sociale si felul n care actioneaza atunci cnd, n opinia lor, aceste schimburi sunt incorecte. n principiu, acest model teoretic emite predictia potrivit careia indivizii se asteapta ca resursele sa fie alocate n mod just sau drept, adica proportional cu contributiile fiecarui participant la schimbul social. Formula de baza a relatiilor echitabile dintre doi parteneri A si B este: beneficiile lui A beneficiile lui B = contributiile lui B contributiile lui B

Individul estimeaza mai nti raportul dintre ceea a investit ntr-o relatie si cstigurile pe care aceasta i le ofera. Acest raport este comparat apoi cu 'bilantul' partenerului. Daca cele doua rapoarte sunt egale, oamenii se simt tratati n mod corect sau just; daca ntre ele exista discrepante sesizabile, relatia este apreciata ca fiind incorecta sau nedreapta. Prin urmare, echitatea unei relatii interpersonale se defineste ca situatie n care beneficiile tuturor participantilor (cstiguri minus costuri) sunt proportionale cu contributiile fiecaruia. Aceasta este regula dreptatii distributive. Ori de cte ori avem sentimentul inechitatii, suntem motivati sa actionam n vederea eliminarii lui, avnd de ales ntre urmatoarele strategii: fie modificarea beneficiilor sau a contributiilor noastre; fie modificarea perceptiilor noastre privind 'bilantul' nostru si cel al partenerului. De regula, individul apeleaza la numai una dintre cele doua strategii de restabilire a echitatii ntr-o situatie concreta. Daca nici una din ele nu da rezultate, iar 37

raportul dintre beneficii si contributii se situeaza sub nivelul de comparatie al individului, relatia are toate sansele sa se destrame.n teorie suna destul de convingator, dar stabilirea exacta a corectitudinii alocarii resurselor este complexa si dificila. n practica, o societate functioneaza pe baza unor norme, care orienteaza comportamentul social. Iata cteva exemple: o norma de echitate, cum ar fi regula dreptatii distributive; o norma de justitie sociala, potrivit careia cantitatea resurselor alocate fiecarui

individ trebuie sa fie proportionala cu nevoile sale; o norma egalitara, potrivit careia toti indivizii ar trebui sa primeasca resurse

identice. Ca mai toate teoriile cu grad nalt de generalitate, si aceste modele teoretice ale atractiei interpersonale sufera de un pronuntat schematism, care ne face sa credem ca fiecare din ele ofera o explicatie plauzibila a fenomenului, dar si ca, totodata, nici unul nu surprinde toate elementele structurale si toate etapele procesuale ale mult prea variatelor forme concrete de atractie dintre oameni. Pe de alta parte, schematismul teoriilor generale face ca si testarea lor empirica sa nu fie totdeauna destul de concludenta. Dupa cum se arata n Capitolul 1, descoperirile cele mai semnificative din psihologia sociala si cel mai bine sustinute cu probe empirice se pot afla n gama foarte variata de midi-teorii sau teorii cu nivel de generalitate mai restrns, care se focalizeaza asupra unor laturi sau aspecte ale fenomenelor studiate. n aceasta categorie se situeaza interpretarile teoretice din paragrafele urmatoare. Influente situationale asupra atractiei interpersonale Desi teoriile care demonstreaza existenta unor nevoi fundamentale de interactiune sociala ne ajuta sa ntelegem de ce prezenta celorlalti reprezinta ca atare un cstig sau un beneficiu, ele nu ne ofera niste raspunsuri explicite la acele ntrebari legate de caracteristicile specifice ale oamenilor care ne atrag si nu clarifica suficient o problema esentiala: de ce nu toti oamenii ne atrag n egala masura, ci numai pe unii dintre ei i dorim ca prieteni, asociati sau iubiti, n vreme ce restul ne lasa indiferenti sau chiar ne displac? Spre a raspunde mai exact si mai concret acestor ntrebari, se cer 38

analizate cteva aspecte cu rol important n manifestarea de facto a atractiei interpersonale: anumite circumstante sau situatii care favorizeaza apropierea dintre oameni, avantajndu-i pe unii dintre ei mai mult dect pe altii ; caracteristicile intrinseci ale indivizilor, care i fac pe unii sa fie, indiferent de mprejurari, mai atragatori dect altii - frumusetea fizica jucnd, sub acest aspect, un rol esential; n sfrsit, factorii relationali de natura sa amplifice ori sa diminueze compatibilitatea dintre anumiti indivizi, explicnd de ce anumite tipuri de personalitate se atrag reciproc. Proximitatea Este att de evident nct cel mai adesea nu sesizam faptul ca accidentele 'geografice' stabilesc cine ne sunt prietenii sau persoanele iubite. Gnditi-va, de pilda, la cei mai dragi prieteni din copilarie: n marea majoritate a cazurilor, acestia erau probabil baieti si fete care locuiau foarte aproape de voi. Acest fenomen se produce si n caminele studentesti sau n dormitoarele din armata; suntem nclinati sa fim mai apropiati sufleteste de cei care se afla n imediata noastra vecinatate. La fel stau lucrurile si n relatiile maritale. Analiznd 5000 de certificate de casatorie, un studiu din 1932 a constatat ca 33% dintre cuplurile americane investigate erau formate din persoane care, nainte de casatorie, locuiau la distanta de cel mult cinci strazi una de cealalta, procentul scaznd o data cu cresterea distantei geografice.Una dintre primele demonstratii ale importantei proximitatii n determinarea atractiei interpersonale apartine lui Festinger si colaboratorilor sai. n 1950, ei au studiat dezvoltarea relatiilor de prietenie n caminele pentru studenti casatoriti de la MIT si au facut cteva constatari interesante si semnificative. De exemplu, exista o strnsa asociere ntre alegerea prietenilor si proximitatea apartamentelor. Cuplurile ce locuiau n garsoniere cu usi alaturate erau mai frecvent prieteni dect acelea despartite de doua usi si asa mai departe. De asemenea, studentii care locuiau n apropierea cutiilor postale sau a scarilor aveau mai multi prieteni n cladire dect aceia care locuiau mai departe de aceste facilitati. Cei care locuiau n apropierea unor puncte de trafic mai intens se bucurau de cea mai mare popularitate.Proximitatea nu duce invariabil la atractie interpersonala. n 1978, Berscheid si Walster au evidentiat, bazndu-se pe rapoartele politiei, ca de multe ori spargerile si agresiunile fizice au drept victime cunostinte sau rude ale infractorilor, iar circa o treime din numarul crimelor se produc n urma unor certuri n familie. Prin urmare, n anumite conditii (vezi Capitolul 10), proximitatea duce la ostilitate.Cu toate

39

acestea, n mod obisnuit, proximitatea favorizeaza atractia interpersonala. O explicatie a acestui fapt ar putea fi aceea ca oamenii pot obtine beneficii (companie, aprobare sociala, ajutor etc.) din partea celor aflati n apropiere cu costuri relativ mai scazute dect n cazul altora a caror prezenta s-ar putea dobndi cu eforturi sporite din cauza departarii. n plus, avem mai multe informatii despre cei aflati n imediata vecinatate. Newcomb sugereaza ca volumul de informatii placute tinde sa fie mai mare dect cantitatea de informatii neplacute; daca ipoteza lui este corecta, atunci creste probabilitatea de a ne simti atrasi de catre aceia despre care detinem mai multe informatii. Efectul simplei expuneri Desi plauzibila, explicatia propusa de catre Newcomb are un suport experimental subtire. Ea este nsa rezonanta cu o alta ipoteza extrem de interesanta, potrivit careia simpla expunere la orice stimul este de natura sa sporeasca atractivitatea stimulului respectiv.Experimentul clasic de la care porneste studiul acestui fenomen a fost realizat de catre Rick Crandell n 1972. Timp de un semestru, studentii lui Crandell au putut vedea, pe un colt al tablei, niste cuvinte stranii, de fapt niste combinatii de litere ce nu aveau nimic de-a face nici cu limba engleza, nici cu continutul prelegerilor la care asistau. Ceea ce varia de la un curs la altul era frecventa cu care apareau cuvintele ciudate pe tabla. Unele au aparut numai de cteva ori, pe cnd altele au putut fi vazute de douazecisicinci de ori. La sfrsitul semestrului, studentii au raspuns la un chestionar pe baza caruia s-a putut estima reactia lor favorabila sau mai putin favorabila fata de cuvintele ininteligibile scrise pe tabla. Dupa prelucrarea statistica a datelor, concluziile au fost clare: cu ct un cuvnt fusese expus de mai multe ori pe tabla, cu att primea o apreciere mai favorabila. Simpla expunere mai frecventa la un stimul parea sa determine o crestere a atitudinii pozitive fata de el. Studentilor le-au 'placut' mai mult cuvintele mai familiare dect cele cu care se obisnuisera ntr-o mai mica masura.Studiul lui Crandall a demonstrat existenta a ceea ce se cunoaste sub denumirea de fenomenul sau efectul simplei expuneri. n esenta, e vorba de faptul ca expunerea repetata la orice fel de stimul este suficienta pentru a intensifica reactia pozitiva fata de stimul. Fenomenul a fost verificat si confirmat experimental n domenii variate, printre care evaluarea unor cuvinte, a unor piese muzicale sau imagini plastice si, nu n ultimul rnd, a unor persoane.ntr-un studiu din 1968, Zajonc le-a cerut subiectilor sa ordoneze

40

pe o scala de preferinte mai multe fructe, flori, legume si arbori si a constatat ca, n fiecare categorie, denumirile cele mai des uzitate au ntrunit cele mai favorabile aprecieri. De exemplu, marul, trandafirul, porumbul si pinul au primit scoruri maxime, n vreme ce mango, acacia, pastrnacul sau begonia scoruri minime. Desigur, aceasta este o proba corelationala, nu cauzala: este posibil ca gradul de apreciere favorabila sa nu creasca datorita unei frecvente sporite a cuvintelor ci, dimpotriva, se poate ca utilizarea mai frecventa a termenilor sa se datoreze unei aprecieri sporite - dupa cum este, de asemenea, posibil ca ambele fenomene sa fie deopotriva efectele unui al treilea factor.Dovezi mai concludente ca simpla expunere determina aprecierea favorabila se obtin atunci cnd frecventa este manipulata experimental. Nu este necesar ca subiectii sa si constientizeze expunerea la stimuli pentru ca efectul sa se produca. ntr-un experiment tipic, participantii recepteaza imagini prezentate n mare viteza - o expunere de la una la cinci milisecunde - astfel nct ei nu si dau seama de receptarea lor si nu au cum sa nregistreze faptul ca unii dintre stimuli apar mai des dect altii. Dupa acest bombardament imagistic, participantilor li se arata fiecare imagine si li se cere sa raspunda la doua ntrebari: 'Va place?' si 'Ati mai vazut vreodata aceasta imagine?' Probabil ca anticipati rezultatul. Cu ct un stimul este prezentat mai frecvent, cu att el place mai mult si mai multor participanti - chiar daca nici unul dintre ei nu si aminteste sa fi avut vreodata perceptia lui anterioara. Aceste rezultate demonstreaza ca efectul simplei prezente ne poate influenta chiar si inconstient; de fapt, efectul este mai puternic n atari conditii.Chiar si soarecii expusi anumitor piese muzicale par sa le agreeze mai mult pe acelea care le sunt cele mai familiare. De exemplu, ntr-un experiment doua grupe de soareci petrec douasprezece ore pe zi ascultnd fragmente compuse de doi compozitori extrem de diferiti - Mozart si Schoenberg - timp de cincizecisidoua de zile. Dupa o pauza de cincisprezece zile, preferintele muzicale ale soarecilor au fost testate dndu-li-se posibilitatea sa-si schimbe pozitia n interiorul custilor astfel nct sa activeze un comutator care sa alterneze fragmentele muzicale ale celor doi compozitori. Dupa cum era previzibil n conformitate cu efectul simplei expuneri, soarecii au ales muzica cea mai familiara. Remarcabil este faptul ca n timpul perioadei de testare nu au fost auzite aceleasi piese care fusesera ascultate nainte. Prin urmare, preferintele animalelor aveau n vedere un anumit stil muzical - destul de surprinzator daca avem n vedere ca e vorba de niste soareci de laborator!Nu e de loc surprinzator nsa faptul ca efectul simplei expuneri se produce si n cazul atractiei interpersonale: ceilalti factori fiind de valori egale, cu ct o persoana este ntlnita mai 41

frecvent de catre cineva, cu att acea persoana este mai atragatoare. n 1992, Richard Moreland si Scott Beach au ales drept complice patru studente cu nfatisare comuna. Una dintre ele a avut de ndeplinit o sarcina foarte simpla: i s-a facut doar o fotografie. Celelalte trei au asistat la mai multe cursuri ale unei serii de studenti - participanti fara sa stie la experiment: una a fost prezenta la cursuri de cinci ori, a doua de zece ori, iar a treia de cincisprezece ori. La sfrsitul semestrului, studentilor din anul respectiv li s-au prezentat fotografiile celor patru studente si li s-a cerut sa le clasifice dupa mai multe criterii (popularitate, onestitate, inteligenta si atractivitate fizica), notnd si ct de mult timp le-ar placea sa petreaca mpreuna ori sa colaboreze la realizarea unui proiect cu fiecare din ele. Rezultatele s-au distribuit ca margelele pe ata: cu ct participase la mai multe cursuri, cu att una din cele patru complice a fost considerata mai atragatoare.Familiaritatea poate sa influenteze pna si auto-evaluarile noastre. Imaginativa ca aveti o fotografie care va reprezinta n doua ipostaze: asa cum apareti n fata obiectivului si imaginea simetrica n oglinda. Pe care dintre cele doua ipostaze o preferati? Theodore Mita a facut acest experiment cu un grup de studente si a constatat ca majoritatea au preferat imaginea n oglinda, n vreme ce colegele lor au preferat fotografiile normale. n ambele cazuri, a fost preferata imaginea cea mai familiara.Orict de puternic, efectul simplei expuneri are anumite limite. n primul rnd, atunci cnd ceva sau cineva ti displace de la nceput, repetitia expunerii poate nrautati lucrurile, genernd dezgust n loc de atractie. A doua limita este chiar frecventa expunerii. Nu vi s-a ntmplat niciodata sa ascultati la nesfrsit o melodie care, cel putin o vreme, v-a ncntat, pentru ca, dupa un timp, sa n-o mai suportati? ori sa va scrbiti de o mncare savuroasa la nceput, dar pe care ati consumat-o prea des? Este o reactie des ntlnita. Experimentele au aratat ca un stimul frecvent prezentat si pierde impactul daca este 'supraexpus' - mai ales n cazul indivizilor care se plictisesc repede.

Atractivitatea fizica Ce va intereseaza cel mai mult sa gasiti n persoana unui prieten sau iubit? Inteligenta? Caldura sufleteasca? Simtul umorului? Ct de importanta este nfatisarea fizica a cuiva? Pe cnd eram copii, ni se spunea ca aparentele nseala si ca nu tot ce zboara se mannca, iar anglo-americanii au o vorba foarte nteleapta: 'beauty is only skin deep' frumusetea nu e mai adnca dect grosimea pielii. Cu toate astea, adulti fiind

42

reactionam mult mai favorabil fata de indivizii cu fizic atragator dect fata de cei mai putin aratosi. n societatea noastra, frumusetea este o forta de luat n seama. Slabiciunea fata de frumusete se manifesta n cele mai variate situatii, dupa cum o dovedesc o multime de studii experimentale. Un grup de profesori au primit fiecare cte o caracterizare a unui baiat sau a

unei fete de clasa a cincea si o fotografie. Informatia furnizata era n toate cazurile identica (fiind vorba de aceeasi caracterizare), dar fotografiile prezentau fie copii foarte frumosi, fie copii ceva mai urtei. Profesorii care au asociat caracterizarea cu fotografia unui elev mai aratos au emis o apreciere mult mai favorabila asupra calitatilor si potentialului de performanta scolara al elevului. Experimentatori de ambele sexe i-au abordat pe studentii ntlniti ntr-un cam-

pus universitar american, ncercnd sa-i convinga sa semneze o petitie. Cu ct aratau mai bine, cu att experimentatorii au obtinut mai multe semnaturi. aratosi. Mai multor studenti li s-a cerut sa noteze doua eseuri de calitati evident inegale Judecatori din Texas au fixat cautiuni mai mici si au dat amenzi mai reduse

unor suspecti care n prealabil fusesera apreciati, de catre un grup de control, drept

(ce fusesera n prealabil evaluate de catre un grup de control, numai pe baza lecturii celor doua lucrari). Participantii au primit, odata cu eseul, si cte o fotografie a pretinsei autoare. n prima conditie, eseul bun a fost asociat mai nti cu fotografia unei studente atragatoare, apoi cu portretul unei tinere cu nfatisare modesta; n cea de-a doua conditie, eseul slab a fost asociat, pe rnd, cu fiecare din cele doua fotografii. Trist, dar adevarat si de loc surprinzator, notele cele mai mari au fost acordate studentei aratoase (vezi graficul 8.1). Economistii stiu prea bine din experienta - confirmata de cercetarile psihosociologilor - ca persoanele fizic atragatoare sunt angajate mai usor, cstiga mai bine si promoveaza mai repede dect alte persoane, cu nimic inferioare n alte privinte, exceptnd aspectul mai putin cuceritor.Totul pare teribil de superficial. Dar nainte de a ncerca sa explicam de ce cu totii avem, mai mult sau mai putin, tendinta de a-i favoriza

43

pe semenii nostri mai atragatori, vom zabovi putin asupra unei probleme esentiale: n ce consta frumusetea fizica? Este ea o caracteristica umana obiectiva si masurabila, precum naltimea, greutatea sau culoarea parului, sau este o trasatura subiectiva, aflata mai degraba n ochiul privitorului? Fiecare din cele doua puncte de vedere si are sustinatorii sai. Graficul 9.1 Atractivitate si obiectivitate

Ce este frumusetea? Unii cercetatori considera ca anumite figuri sunt n mod intrinsec mai atragatoare dect altele. Iata cteva dintre argumentele lor. n primul rnd, atunci cnd oameni foarte diversi, chiar din culturi sau de rase diferite, sunt pusi sa clasifice diferite chipuri sau corpuri umane pe o scala de la 1 la 10, se constata un consens ridicat. De exemplu, Michael Cunningham a cerut unor studenti americani - albi, negri, hispanici sau asiatici - sa evalueze gradul de atractivitate al unor femei din toate cele patru grupuri rasiale. n linii mari, ierarhiile au coincis, ceea ce i-a condus pe cercetatori la concluzia ca oamenii de pretutindeni au criterii similare de apreciere a frumusetii faciale. Alte cercetari conduc la rezultate similare n ceea ce priveste criteriile frumusetii corporale. n al doilea rnd, unii psihosociologi au identificat anumite trasaturi faciale ce sunt constant asociate cu atractivitatea. De exemplu, femeile considerate printre cele mai atragatoare sunt acelea cu ochii mari, pometii proeminenti, nasul mic si un zmbet larg, n vreme ce barbatii aratosi au o barbie proeminenta. Intriga faptul ca oamenii sunt atrasi de acele chipuri n care ochii, nasul, buzele si celelalte trasaturi faciale nu se abat prea mult de la medie. n 1990, Judith Langlois si Lori Roggman au prezentat unor grupuri de studenti mai multe albume cu fotografii ale unor serii de absolventi. Unele contineau fotografii

44

netrucate, n altele puteau fi vazute niste compozitii artificiale, obtinute prin suprapunerea si prelucrarea computerizata a cte 4, 8, 16 sau 32 de fotografii din albumele din prima categorie. Majoritatea studentilor au preferat figurile compozite. De fapt, cu ct s-au utilizat mai multe fotografii n procesul de compozitie, cu att s-a obtinut un rating mai nalt.Pare bizar faptul ca figurile standardizate sunt cele mai apreciate; n fond, noi toti avem convingerea ca persoanele pe care le consideram cele mai atragatoare nu au ctusi de putin o nfatisare comuna. Cum se pot explica aceste rezultate att de surprinzatoare? Langlois crede ca figurile fara trasaturi stridente plac deoarece par mai familiare. Alti cercetatori subliniaza faptul ca prin tehnicile computerizate de suprapunere a figurilor se obtin chipuri simetrice si tocmai simetria accentuata le face sa fie atragatoare. Psihologii evolutionisti au emis speculatia potrivit careia simetria faciala este asociata cu sanatatea, robustetea si fertilitatea - calitati dezirabile la un partener sexual. Un alt argument n favoarea ideii ca frumusetea este o calitate obiectiva l constituie faptul ca bebelusii - mult prea mici pentru a-si fi nsusit anumite modele culturale de frumusete - manifesta o clara preferinta nonverbala fata de figurile pe care si adultii le considera printre cele mai atragatoare.n opozitie cu aceasta interpretare obiectiva, alti cercetatori sustin ca frumusetea este relativa si apreciata dupa criterii subiective, influentate de specificul cultural, de epoca istorica si de conditiile particulare ale perceptiei noastre. Un prim argument este varietatea modalitatilor n care oamenii din culturi diferite si subliniaza frumusetea: pictarea sau tatuarea fetei; machiaj; chirurgie plastica; brazdarea unor cicatrici pe frunte sau pe obraji; coafura; deformarea oaselor faciale; pilirea dintilor; gaurirea urechilor, a nasului sau a buzelor etc. ntr-adevar, ceea ce n unele parti ale lumii trece drept frumos, este respingator pentru oamenii de prin alte parti. si idealurile de frumusete corporala sunt diferite. Judith Andrews si colegii sai au constatat ca femeile corpolente sunt considerate mai atragatoare dect cele slabe n acele zone sarace ale lumii unde hrana se procura cu mare dificultate. Corpolenta poate fi dezirabila ntruct semnaleaza o mai mare capacitate de supravietuire.Criteriile de frumusete se schimba si odata cu trecerea timpului, chiar de la o generatie la alta. Daca, la nceputul secolului XX, n lumea occidentala erau nca apreciate femeile plinute, pe la mijlocul veacului trecut s-au impus formele violent accentuate (o mare diferenta ntre circumferinta bustului exploziv, a taliei de viespe si a soldurilor generoase), pentru ca la sfrsit de secol si n clipa de fata sa se impuna idealul femeii descarnate, numai piele si

45

os.Cercetari de laborator au evidentiat faptul ca aprecierile noastre asupra frumusetii cuiva pot fi amplificate sau diminuate de felurite mprejurari. De exemplu, s-a constatat ca unii indivizi ni se par mai atragatori dupa ce am ajuns sa-i cunoastem mai bine si neau devenit simpatici. Cu ct iubim mai intens pe cineva, cu att alte persoane de sex opus ni se par mai putin atragatoare. Pe de alta parte, dupa ce au contemplat n extaz nudurile din reviste precum Playboy sau Penthouse, barbatii acorda calificative mai putin generoase femeilor cu nfatisare comuna, inclusiv propriilor neveste - nefericita consecinta a efectului de contrast. si autoevaluarile noastre sunt maleabile. Desi exista exceptii, de regula oamenii se simt mai putin atragatori dupa ce s-au aflat n prezenta unor persoane de acelasi sex deosebit de aratoase si de bine facute. n 1993, Douglas Kenrick si colegii sai au constatat ca, dupa ce-au admirat persoane de sex opus foarte atragatoare, oamenii se simt ct se poate de bine; n schimb, contactul cu exemplare splendide de acelasi sex are exact efectul opus (vezi graficul 8.2).

Graficul 9.2 Cum va simtiti dupa ce ati admirat un corp de nota 10?

46

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) De ce suntem orbiti de frumusete? Indiferent cum am defini frumusetea, e limpede ca indivizii considerati atragatori dispun de un avantaj social. Poate ca din acest motiv tot mai multi oameni apeleaza la chirurgia plastica spre a scapa de riduri, celulita, varice sau pungi de grasime, plantndusi par, umflndu-si snii sau tinnd chinuitoare cure de slabire.De unde vine aceasta slabiciune fata de frumusete si de ce persoanele aratoase exercita o atractie magnetica? S-ar putea ca prezenta oamenilor frumosi sa ne ofere o satisfactie estetica intrinseca, asa cum ne place sa admiram un peisaj natural magnific sau o superba opera de arta. Sau poate ca avantajele noastre sunt mai degraba extrinseci. Este posibil, de exemplu, sa ne asteptam ca stralucirea frumusetii altora sa se rasfrnga si asupra noastra. Atunci cnd sunt vazuti n compania unor persoane aratoase de acelasi sex, oamenii cu nfatisare comuna sunt apreciati ca fiind mai atragatori dect atunci cnd apar alaturi de alte persoane mai putin aratoase.Atractia fata de frumusete s-ar putea explica si prin aceea ca oamenii asociaza atractivitatea fizica cu alte calitati dezirabile - fenomen denumit de psihosociologi stereotipul 'ce-este-frumos-este-si-bun'. n povesti, Alba-ca-Zapada si Cenusareasa sunt frumoase si bune, pe cnd vrajitoarea si surorile vitrege sunt deopotriva slute si rele. Studiile arata ca persoanele atragatoare sunt apreciate ca fiind totodata si inteligente, fericite, adaptabile, bine-crescute, avnd ncredere n propriile forte si succes n viata - dar,

47

ce-i drept, destul de nfumurate si arogante, pe de alta parte.Este acest stereotip conform realitatii? Doar n mica masura. Cercetarile arata ca oamenii aratosi au ntr-adevar mai multi prieteni, stiu sa se descurce mai bine n relatiile sociale si se bucura de o viata sexuala mai activa. Dar frumusetea nu este corelata cu masuratorile obiective ale inteligentei, personalitatii, adaptabilitatii sau ale respectului de sine. Din acest punct de vedere, se pare ca perceptia populara tinde sa exagereze. Totodata, se pare ca natura specifica a stereotipului depinde si de modelele culturale ale bunatatii. n 1997, Ladd Wheeler si Youngmee Kim au cerut unui esantion de coreeni sa evalueze dupa criteriul frumusetii mai multe fotografii de barbati si femei si au constatat ca persoanelor apreciate drept fizic atragatoare li s-au atribuit si alte calitati, precum 'integritatea' si 'grija fata de ceilalti' - trasaturi de mare valoare ntr-o cultura colectivista. n contrast cu ceea ce se considera dezirabil n culturile mai individualiste, persoanele atragatoare din Korea nu sunt socotite a fi, probabil, asertive si dominatoare. Ce e frumos e bun; dar ce e bun se defineste, cel putin n parte, din perspectiva unui model cultural specific.De ce rezista totusi stereotipul atractivitatii fizice? O explicatie ar putea fi aceea ca fiecare dintre noi l ntarim prin mecanismul profetiei care se autorealizeaza, descris n Capitolul 3. ntr-un studiu clasic asupra atractiei interpersonale din 1977, Mark Snyder si colegii au format mai multe cupluri de studenti si de studente care nu se cunosteau dinainte. Toti participantii au primit cte o scurta biografie a partenerului. Fiecare student a primit, de asemenea, si o fotografie a unei femei atragatoare sau neatragatoare - aceasta fiind presupusa partenera. Dupa care participantii s-au evaluat reciproc pe mai multe dimensiuni si au purtat o conversatie la distanta, fara sa se vada, vorbind la un microfon si auzindu-se unul pe celalalt n casti. Rezultatele au fost incitante. Studentii care credeau ca vorbesc cu o femeie frumoasa si-au format o impresie mai pozitiva asupra personalitatii partenerei si au fost mai prietenosi n timpul conversatiei. Poanta experimentului este nsa urmatoarea: studentele ai caror parteneri vazusera fotografia unei femei atragatoare au fost apreciate de catre participantii care au ascultat conversatia dintre cei doi ca fiind mai calde, mai stapne pe ele si mai vioaie dect celelalte. mplinindu-si propriile profetii, barbatii care se asteptau sa ntlneasca o partenera atragatoare au si creat-o.

Avantajele si dezavantajele frumusetii

48

Fara ndoiala, persoanele fizic atragatoare detin un avantaj social important. Totusi, frumusetea ca atare nu garanteaza succesul n viata, sanatatea, fericirea si un solid respect de sine. De ce?O problema cu care se confrunta persoanele atragatoare este aceea ca nu-si pot da ntotdeauna seama daca atentia si aprecierea de care se bucura din partea celorlalti se datoreaza talentului si abilitatii lor sau numai faptului ca arata bine. n 1984, Brenda Major si colegii sai au realizat un experiment care ilustreaza acest aspect. Participanti de ambele sexe, care se considerau ei nsisi ca fiind atragatori sau neatragatori, au scris niste eseuri, ulterior evaluate foarte elogios de catre o persoana necunoscuta de sex opus. Participantilor din prima grupa li s-a spus ca evaluatorul sau evaluatoarea i va urmari printr-o oglinda transparenta n timp ce scriu, pe cnd celorlalti li s-a spus ca persoana care le da nota nu va sti nimic despre aspectul lor. n realitate, nu a existat nici un evaluator; toti participantii au primit aceeasi apreciere, extrem de pozitiva. Ulterior, subiectii au fost ntrebati cum si explica faptul ca eseurile lor au fost att de bine apreciate. Rezultat: participantii care se considerau neatragatori si care credeau ca au fost urmariti n timp ce scriau, au pus succesul nregistrat pe seama calitatii deosebite a eseului lor, pe cnd cei care se considerau atragatori, creznd, de asemenea, ca au fost observati, au pus succesul mai degraba pe seama faptului ca aratau bine. Prin urmare, pentru persoanele foarte atragatoare, feedback-ul pozitiv din partea celorlalti poate fi uneori greu de interpretat (vezi graficul 8.3). Graficul 9.3 Atractivitatea fizica si respectul de sine

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999)

49

Un alt neajuns al atractivitatii fizice ca avantaj social este grija celor aratosi de a-si pastra aspectul placut. n lumea de astazi, preocuparea fata de forma corporala a devenit o componenta majora a vietii multor oameni - cu unele efecte benefice, daca ne gndim la exercitiul fizic si la alimentatia sanatoasa. n unele cazuri, nsa, grija devine obsesie, cu efecte maladive - daca ne gndim la barbatii care se ndoapa cu steroizi ca sa-si umfle monstruos musculatura sau le femeile care si autoimpun un regim de nfometare ca sa scada n greutate, cu riscul de a ajunge la bulimie (deprinderea de a mnca n exces, urmata de voma) sau, si mai grav, la anorexia nervosa (nfometare autoimpusa, ce poate fi chiar fatala). Femeile sunt mai predispuse sa sufere de mania hiperponderalitatii, mai ales n conditiile n care mass media si spoturile publicitare promoveaza extrem de agresiv super modele, platite cu milioane de dolari ca sa difuzeze un ideal de frumusete feminina al carei atribut esential este slabiciunea famelica.n concluzie, frumusetea aduce cu sine si bune si rele: indubitabile avantaje, dar si anumite costuri. Este interesant de stiut cum se echilibreaza acestea pe termen lung. Bazndu-se pe albumul de fotografii al unei serii de studenti, Ellen Berscheid a comparat gradele de atractivitate fizica a mai multor studente cu reusita lor n viata la vrsta maturitatii. A descoperit slabe legaturi ntre nfatisarea lor la tinerete si fericirea de care au avut parte mai trziu. Cele mai dragute n anii de facultate au avut cele mai mari sanse de maritis, dar nu erau mai multumite n casatorie sau n viata dect celelalte. Frumusetea poate fi un avantaj, dar nu un destin. Factori relationali ai atractiei interpersonale Proximitatea sporeste sansele noastre de a cunoaste pe cineva, familiaritatea ne face sa ne simtim n largul nostru, iar frumusetea ne atrage ca un magnet chiar de la prima ntlnire. Cu toate acestea, nu ne putem si nici nu vrem sa ne mprietenim cu oricine, iar flacara iubirii nu se aprinde ori de cte ori ne iese n cale o persoana atragatoare. Trebuie sa existe anumite compatibilitati ntre noi si cei care ne devin foarte apropiati. n cele ce urmeaza vom analiza trei factori ce pot influenta atractia dintre noi si ceilalti: similaritatea, reciprocitatea si accesibilitatea.

Similaritatea

50

Cel mai adesea ntelepciunea populara se contrazice. Simtul comun ne spune deopotriva ca 'cine se aseamana se-aduna' - precum 'tusea si cu junghiul' - dar si ca 'opusii se atrag'. Care dintre maxime este conforma realitatii? Imaginati-va ca ati intrat on line ntr-un chat room si ati nceput o conversatie cu o persoana necunoscuta despre religie, sport, muzica, politica, restaurante, concedii, hobby-uri etc. si ca, dupa un timp, constatati ca aveti multe n comun cu interlocutorul vostru nevazut. Imaginati-va apoi ca, dimpotriva, nu gasiti n timpul conversatiei aproape nici un element comun. Cu care dintre cei doi necunoscuti ati vrea sa va ntlniti - cu acela care vi se aseamana sau cu acela de care va deosebiti?De-a lungul deceniilor, cercetarile au aratat cu consecventa ca oamenii au tendinta sa se asocieze cu cei care le sunt asemanatori. Principalele asemanari cu efecte constatate experimental asupra atractiei interpersonale sunt urmatoarele: Similaritati demografice Masurnd o multitudine de variabile demografice - precum vrsta, educatia, rasa, religia, naltimea, nivelul de inteligenta si statutul socioeconomic - B. L. Warren a constatat ca oamenii ntre care se nfiripa relatii apropiate de prietenie, iubire sau casatorie sunt mult mai asemanatori dect cei asociati ntmplator. Aceste corelatii nu dovedesc nsa ca similaritatea cauzeaza atractia. Mai concludenta ar fi masurarea caracteristicilor demografice ale unor indivizi care nu se cunosc, urmata de estimarea gradului de atractie dintre ei dupa ce sunt pusi sa convietuiasca o perioada de timp, pentru a vedea daca tind sa se apropie mai mult de cei cu care se aseamana dect de aceia de care se deosebesc. Este ceea ce a facut Theodore Newcomb, n 1966. ntr-un studiu elaborat, Newcomb a organizat un dormitor studentesc experimental si a constatat ca studentii asemanatori n antecedentele lor demografice s-au mprietenit cu cei asemenea lor, neavnd relatii apropiate cu cei foarte diferiti. n 'societatea multiculturala', pe care americanii se straduiesc sa o edifice si sa o consolideze, din ce n ce mai multi oameni de rase, religii si origini etnice diferite se casatoresc ntre, depasind barierele demografice. Cu toate acestea, dupa cum se exprima un sociolog american, "sageata lui Cupidon este tintita de societate mai des dect ne-ar placea sa credem".

51

Similaritatea axiologica si atitudinala Ceilalti ne pot atrage si datorita faptului ca sustin si mpartasesc cu noi aceleasi opinii, valori si atitudini fata de anumite persoane, lucruri sau situatii. Un studiu clasic al lui Newcomb, din 1961, este semnificativ n acest sens. Mai multor studenti li s-a oferit cazare gratuita n schimbul acceptarii de catre ei a solicitarilor de a completa numeroase chestionare privind atitudinile si valorile lor. Primele chestionare au fost completate nainte de sosirea studentilor la universitate. Timp de un semestru au fost masurate atractia dintre participanti si schimbarile lor de atitudine. Rezultatele au demonstrat ca n primele cteva saptamni atractia a fost cel mai strns corelata cu proximitatea. O data cu trecerea timpului, atractia s-a configurat mai ales n functie de similaritatea atitudinilor existente nainte de contactul dintre participanti.Experimentele de laborator ntreprinse de Byrne din 1971 confirma rolul similaritatii atitudinale asupra atractiei interpersonale. Consistenta ridicata a rezultatelor l-a facut sa formuleze o 'lege a atractiei', potrivit careia atractia fata de o persoana este direct proportionala cu atitudinile mpartasite cu persoana respectiva. n plus, orice gest sau act al acelei persoane care este n acord cu vederile sau atitudinile noastre este de natura sa ntareasca atractia pe care o exercita asupra noastra. De exemplu, cnd descoperi ca fata cu care te ntlnesti ndrageste o trupa obscura de rock care si tie ti place la nebunie, foarte probabil ca te vei simti si mai mult atras de ea.Pna aici, s-ar parea ca, ntradevar, 'cine se aseamana se aduna'. Dar n 1986, Milton Rosenbaum a considerat ca psihosociologii au exagerat importanta similaritatii atitudinale. n opinia lui, asemanarea nu strneste atractia, ci mai degraba neasemanarea provoaca repulsie. Rosenbaum afirma ca oamenii se asteapta ca, n marea lor majoritate, ceilalti sa le fie asemanatori, motiv pentru care o diferenta accentuata atrage imediat atentia, genernd sentimente mai negative. Dezvoltnd aceasta ipoteza, David Lykken si Auke Tellegen sustin ca n selectia partenerului toate formele de similaritate sunt irelevante. n opinia lor, dupa ce un ins exclude 50% din populatie datorita diferentelor vizibile, selectia din rndul jumatatii eligibile se face la ntmplare.Cine are dreptate? Suntem atrasi de cei cu atitudini similare ori ne repugna cei cu atitudini foarte diferite de ale noastre? Dupa cum se arata n figura 8.4, Donn Byrne si colegii sai propun un model n doi timpi, ce ia n consideratie ambele reactii. Mai nti, sustin ei, evitam asocierea cu persoanele foarte diferite; apoi, dintre cei ramasi, ne atrag cel mai mult persoanele cele mai asemanatoare cu noi.

52

Figura 8.4 Un model n doi timpi al atractiei interpersonale (Byrne, 1986)

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Potrivire si complementaritate Pe lnga aspectele demografice si atitudinale, exista si o a treia sursa de similaritate ce functioneaza cel putin n relatiile romantice. Ati remarcat vreodata cum reactioneaza lumea fata de cuplurile n care unul din parteneri arata superb, iar celalalt are un aspect comun? n mod tipic, suntem socati de asemenea 'nepotriviri', ca si cum ne-am astepta ca oamenii sa-si afle ntotdeauna o pereche pe masura, nici mai mult, dar nici mai putin aratoasa. Aceasta reactie are o baza reala, evidentiata n studii de laborator. Acestea arata ca att femeile, ct si barbatii tnjesc dupa o pereche foarte atragatoare. De pilda, atunci cnd niste studenti de anul I au fost grupati aleator si pusi sa danseze cte doi, dorinta lor de a se rentlni cu partenerul sau partenera a fost cu att mai mare cu ct cealalta persoana din cuplu era mai atragatoare fizic. n viata reala, nsa, acolo unde cineva poate sa fie acceptat sau respins de catre un potential si dorit partener, oamenii se feresc de ntlniri romantice cu altcineva care 'nu-i de nasul lor'. Studii corelationale asupra unor cupluri de indivizi care se ntlnesc, traiesc mpreuna, sunt logoditi sau casatoriti sustin ipoteza potrivirii (matching hypothesis), potrivit careia oamenii au tendinta de a se implica efectiv n relatii romantice cu acele persoane care le sunt egale n ceea ce priveste frumusetea fizica.Potrivirea ofera posibilitatea unor predictii privind evolutia unei relatii. Din practica agentiilor matrimoniale se desprinde cu pregnanta urmatoarea constatare: cu ct doi parteneri sunt mai apropiati sub aspectul atractivitatii lor fizice, cu att este mai probabila dorinta lor de a se rentlni si cresc sansele de formare a unor cupluri stabile. n economia 'pietii sociale', potrivirea fizica pare sa se produca n mod automat, odata ce oamenii cauta ce este mai bun, dar se opresc la ceea

53

ce pot obtine.Cum ramne cu ideea populara ca 'opusii se atrag'? n contrast cu teoria similaritatii, R. Winch a formulat (n 1958) o teorie a complementaritatii nevoilor, pornind de la ipoteza ca noi cautam acele persoane care ne pot satisface nevoile n cel mai nalt grad. n anumite cazuri, aceasta presupune coexistenta unor personalitati complementare si chiar opuse - de exemplu, o femeie autoritara si dominatoare are nevoie de un sot ascultator si supus. Cercetari ulterioare nu au oferit nsa un suport concludent acestei ipoteze, ba chiar au adus dovezi ca, de cele mai multe ori, cuplurile reusite, echilibrate si durabile sunt formate din personalitati asemanatoare. De ce este atractiva similaritatea? Studiile experimentale sustin asadar ideea ca similaritatea, sub diferitele ei aspecte, este corelata cu atractia interpersonala. Dar de ce se ntmpla astfel? Feldman trece n revista patru explicatii propuse pna n momentul de fata.n primul rnd, similaritatea poate fi ca atare un factor de autoconditionare. De exemplu, se poate ca noi sa fi nvatat din experienta anterioara ca persoanele ce ne mpartasesc atitudinile sunt asociate cu mprejurari sau situatii placute si dorite de catre noi. n al doilea rnd, faptul ca vedem la altcineva atitudini sau trasaturi asemanatoare cu ale noastre ne poate ntari sentimentul de ncredere n propria noastra persoana, ntruct ne confirma opiniile si optiunile valorice.O a treia explicatie a efectelor similaritatii asupra atractiei interpersonale este aceea ca, odata ce cunoastem atitudinile si valorile pe care le sustine o anumita persoana, putem sa ne formam o impresie despre trasaturile sale. Daca perceptia trasaturilor este pozitiva - ceea ce n general se si ntmpla, de vreme ce e vorba de trasaturi comune, pe care le avem si noi - atunci imaginea despre celalalt va fi ct se poate de favorabila. Potrivit acestei explicatii, dorita si primita ca o recompensa este nu similaritatea ca atare, ci valoarea inferata a trasaturilor de personalitate ale cuiva. n sfrsit, poate ca ne plac oamenii asemanatori cu noi deoarece similaritatea ne face sa presupunem ca si ei ne plac la rndul lor. Aceasta este o tema distincta, careia i s-au consacrat studii si lucrari interesante. Reciprocitatea Simpatia si antipatia respecta adesea principiul reciprocitatii: ne sunt, de regula, simpatici aceia care ne simpatizeaza si ne displac cei carora le suntem, la rndul nostru, antipatici. n 1956, Dittes si Kelley au format cteva mici grupuri de discutii, alcatuite din studenti; unii dintre ei au primit niste biletele anonime (n realitate, scrise si trimise 54

de experimentatori) prin care li se comunica fie ca ceilalti membri ai grupului i simpatizeaza, fie, dimpotriva, ca grupul nu-i prea are la suflet. Rezultatele au aratat ca participantii ce se considerau simpatizati de grup au fost atrasi n mai mare masura de ceilalti membri ai grupului dect aceia care credeau ca nu sunt priviti cu simpatie de catre ceilalti.Nu toti oamenii reactioneaza la fel n privinta reciprocitatii. O variabila influenta pare a fi nivelul de autoapreciere sau respectul de sine al fiecarui individ. n 1959, Dittes a descoperit ca pentru persoanele cu grad nalt de autopretuire, atractia nu este afectata de acceptare sau respingere. Dimpotriva, celor cu grad scazut de selfesteem le sunt teribil de simpatici membrii grupurilor care i accepta, pe cnd persoanele din grupurile care i resping le sunt teribil de antipatice. Dittes a realizat un experiment, n care participantii au fost din start clasificati n doua tipuri de baza - cu respect de sine ridicat, respectiv scazut. si unii si ceilalti au fost plasati fie ntr-o conditie favorabila - mai precis, n cadrul unor grupuri ai caror membri aveau un comportament favorabil - fie ntr-o conditie frustranta - n grupuri care i-au ntmpinat cu reactii negative. n cazul participantilor cu nivel redus de self-esteem, atractia fata de grup a depins n mod evident de comportamentul grupului - ceea ce nu s-a ntmplat n cazul participantilor cu nivel nalt de autoapreciere (vezi graficul 8.4) Graficul 9.4 Atractia si respectul de sine (Dittes, 1959)

Sursa: Hogg, Vaughan (1998)

55

Efectele reciprocitatii pot sa interactioneze cu natura situatiei. Daca reciprocitatea implica pretuirea ca recompensa sociala, efectele sale variaza odata cu modul n care este perceputa de catre subiect valoarea pretuirii primite din partea celorlalti. De exemplu, pretuirea care vine din partea unui lingusitor interesat nu are cine stie ce valoare, astfel nct nu-i vom raspunde prin a-l simpatiza pe cel care ne flateaza. De asemenea, aceeasi dovada de pretuire are o valoare mai redusa atunci cnd vine din partea unui prieten dect atunci cnd o primim din partea unui necunoscut, deoarece ne asteptam ca prietenii sa ne aprecieze.Modul n care primim dovezile de pretuire exercita si el o anumita influenta. n 1965, Elliot Aronson si Darwyn Linder au emis asa-numita gain-loss hypothesis, potrivit careia avem tendinta sa ne placa cel mai mult indivizii care initial ne-au tratat cu raceala, devenind ulterior mai amabili; pe de alta parte, cel mai mult i detestam pe indivizii care au fost la nceput foarte atenti cu noi, sfrsind prin a ne ntoarce spatele. Fenomenul este ntructva surprinzator, ntruct contrazice teoria behaviorista: cel constant laudat primeste tot mai multe recompense, dar l simpatizeaza pe laudator din ce n mai putin. Aronson sugereaza doua explicatii posibile. Prima se bazeaza pe reducerea anxietatii. Respingerea de catre un grup sau o persoana este o experienta dureroasa, generatoare de anxietate; cnd respingerea este urmata de acceptare anxietatea se reduce, astfel nct resimtim placerea de a fi simpatizati. Cea dea doua explicatie ar putea fi urmatoarea: indivizii care ne simpatizeaza de la nceput pot sa ni se para lipsiti de discernamnt, ceea ce diminueaza valoarea pretuirii lor. n schimb, cei care ne considera la nceput antipatici si care, abia dupa ce ajung sa ne cunoasca mai bine, ncep sa ne simpatizeze, par oameni cu judecata, astfel nct pretuirea lor valoreaza mai mult.Aronson si Linder au realizat un experiment menit sa testeze efectul ordinii n care primim un anumit gen de feedback din partea unei alte persoane. De-a lungul a sapte ntlniri, participantii au auzit de la un complice diferite opinii despre ei. La primele trei ntniri, feedback-ul a fost sau total negativ sau total pozitiv. Apoi, n functie de conditia experimentala, calitatea feedback-ului a fost fie inversata, fie s-a pastrat constant aceeasi. Din toate cele patru conditii, simpatia participantului fata de complice a atins valori maxime atunci cnd ordinea 'mesajelor' a fost negativ ozitiv (acesta fiind 'cstigul') si valori minime n ordine inversa, adica p feedback pozitiv negativ ('pierdere'). Dupa cum arata rezultatele din graficul 8.5, e cel mai probabil sa fim atrasi de catre o persoana atunci cnd aceasta ncepe prin a ne tine la distanta si sfrseste prin a ne ntmpina cu caldura.

56

Accesibilitatea Rezultatele obtinute de Aronson si Linder sugereaza ca ne plac oamenii pretentiosi fata de ceilalti, ceea ce concorda cu ideea populara potrivit careia tintele greu de atins sunt cele mai rvnite. n realitate, lucrurile nu stau chiar asa. Cel mai adesea, persoanele care ne resping - fie pentru ca sunt deja implicate n alte relatii, fie pentru ca nu le strnim interesul - nu devin ctusi de putin mai atractive; dimpotriva. Studiile si observatiile arata ca, de regula, i preferam pe indivizii cu o selectivitate sociala moderata att celor neselectivi (care nu au gust) ct si celor prea pretentiosi (care sunt aroganti si sclifositi). Graficul 8.5 The gain-loss hypothesis (Aronson si Linder, 1965)

Sursa: Hogg si Vaughan (1998) Ce se ntmpla atunci cnd o persoana care ne strneste interesul este greu de atins datorita unor piedici exterioare? Acestea pot fi de nenumarate feluri: opozitia parintilor (precum n povestea lui Romeo si a Julietei), o catastrofa iminenta (ca n povestea de iubire din Titanic), departarea, lipsa de timp, bariere sociale etc. n Capitolul 5 ne-am referit la teoria reactantei psihologice, care sustine ca oamenii sunt puternic motivati sasi apere libertatea de alegere si de actiune. Cnd o astfel de libertate, la care tin n mod deosebit, le este amenintata, oamenii reactioneaza si ncearca sa contracareze pericolul, ntre altele si datorita faptului ca un comportament la care am putea fi nevoiti sa renuntam ni se pare mult mai atragator - precum proverbialul fruct oprit.Desi nu foarte concludente, mai multe studii au evidentiat faptul ca reactanta poate fi declansata de factorul timp: pe masura ce sansele de a intra ntr-o relatie cu cineva scad odata cu 57

timpul ramas la dispozitie, persoana - tot mai greu accesibila - devine din ce n ce mai atragatoare. Reactanta se poate produce, marind forta atractiei, si n cazul unor relatii ascunse, tainuite. ntr-un experiment din 1994, Daniel Wegner a pus mai multe perechi (formate din parteneri de ambele sexe) sa joace bridge. n fiecare cvartet de jucatori, una dintre perechi a primit instructiuni scrise ca, n timpul jocului, sa-si faca diferite semne cu picioarele pe sub masa - fie pe fata, fie pe ascuns. Dupa cteva minute, jocul a fost oprit si fiecarui jucator i s-a cerut sa indice (desigur, n mod privat) ct de atragator i s-a parut att propriul sau partener, ct si jucatorul de sex opus din echipa adversa. Rezultat: studentii care au trisat pe ascuns s-au considerat reciproc mult mai atragatori dect aceia care si-au facut semne vizibile ori n-au trisat de loc.Nu trebuie neglijat faptul ca, n anumite situatii, reactanta poate sa diminueze atractia interpersonala. Ati ncercat vreodata sa faceti pe intermediarul, cautnd, pe diferite cai, sa convingeti doua persoane apropiate sa formeze un cuplu? Atentie: efectul poate fi contrar. Decisi sa si pastreze libertatea de alegere n viata erotica, cele doua persoane ar putea ajunge sa nu se placa, ba chiar sa se deteste din cauza insistentelor voastre de a-i vedea mpreuna. Relatii apropiate Exista multe forme de relatii interumane semnificative, dar psihosociologii au avut n vedere ndeosebi raporturile din cadrul cuplurilor de prieteni, ndragostiti, amanti si soti. Aceste relatii apropiate4[1] implica adesea trei componente: (1) sentimente de atasament, afectiune si iubire; (2) satisfacerea unor nevoi psihologice; (3) interdependenta partenerilor, fiecare exercitnd o influenta semnificativa asupra celuilalt. Nu orice relatie apropiata contine toate aceste ingrediente. O iubire de-o vara poate atinge o mare intensitate emotionala; dar la sosirea toamnei, amorezii revin la vietile lor independente. O casatorie formala graviteaza n jurul rutinei cotidiene, nsa atasamentul emotional al sotilor este palid, iar nevoile lor sufletesti ramn, cel putin n parte, nemplinite. n mod evident, relatiile apropiate au forme si masuri diferite. Unele implica sexul, altele nu. Unele se stabilesc ntre parteneri de acelasi sex, altele ntre parteneri de sex opus. Cteodata partenerii se angajeaza sa ramna alaturi pe termen lung; alteori interactioneaza doar pentru scurt timp. Iar coloratura sentimentala cunoaste toate tonurile posibile, de la veselie la durere, de la iubire la ura - fiecare dintre starile emotionale putnd avea intensitati diferite, de la 'abia perceptibil' pna la 'exploziv'.
4

58

Cum nainteaza doua persoane de la primele lor contacte sociale pna la o relatie apropiata, care le ncalzeste fiinta? Apropierea se produce gradual, pas cu pas, ori prin discontinuitati si salturi calitative? Unii cercetatori considera ca relatiile progreseaza gradual, parcurgnd o anumita succesiune de stadii sau etape. De pilda, n teoria stimulvaloare-rol (SVR), propusa de catre Murstein n 1986, sunt definite urmatoarele trei etape: (1) stadiul-stimul, n care atractia este provocata de atribute exterioare, precum nfatisarea fizica; (2) stadiul-valoare, n care atasamentul se bazeaza pe similaritatea valorilor si opiniilor; (3) stadiul-rol, n care devotamentul se ntemeiaza pe asumarea si ndeplinirea unor roluri, precum acelea de sot-sotie. Toti acesti trei factori sunt importanti n evolutia unei relatii, dar fiecare detine o importanta deosebita n decursul unui anumit stadiu (vezi graficul 8.6). Graficul 8.6 Modelul SVR (Murstein, 1987)

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Marea dificultate a oricarei teorii stadiale este secventialitatea. Se poate arata ca stadiul-valoare precede ntotdeauna si cu necesitate stadiul-rol? Nu se pot ntlni cupluri care sa-si fixeze rolurile nainte de a-si explora compatibilitatea valorilor? Majoritatea cercetatorilor nu cred ca relatiile apropiate evolueaza stadial. n mai multe studii, unor cupluri de persoane proaspat casatorite li s-a cerut sa-si reaminteasca istoria relatiei lor pna la casatorie. Rezultatele au inventariat o mare diversitate de etape evolutive. Momentele de cotitura nu se succed n aceeasi ordine n toate cazurile si nici nu sunt mereu aceleasi la fiecare cuplu.Daca relatiile apropiate nu urmeaza toate acelasi 59

scenariu, cum se explica evolutia lor? Fiecare relatie are o istorie proprie, cu suisuri si coborsuri, cu momente de stagnare alternnd cu perioade de acceleratie. Ce anume face ca o relatie sa ia altitudine, sa coboare ori sa se pastreze n parametri stabili? Un raspuns poate fi oferit de teoria schimbului social, potrivit careia forta motrice a relatiilor interpersonale este recompensa. Ca si atractia, n aceasta interpretare, iubirea depinde de experienta emotiilor pozitive traite n prezenta unui anumit partener. Pas cu pas, pe masura ce recompensele se aduna, iubirea creste. Sau, dimpotriva, pe masura ce recompensele se raresc, iubirea se raceste. n acest gen de teorii despre esenta iubirii, ceea ce conteaza este cantitatea. Multi oameni gasesc nsa ca teoria schimbului social este inadecvata, din motive usor de nteles. Gnditi-va la propriile voastre relatii apropiate. Credeti ca sentimentul de iubire fata de cineva e doar o versiune mai intensa a simpatiei fata de altcineva? Este iubirea unui prieten apropiat de aceeasi natura cu iubirea celor de care sunteti ndragostiti? Daca nu, atunci veti fi de acord ca exista importante diferente calitative ntre genurile de relatii apropiate. n aceasta perspectiva, este nevoie de un salt considerabil de la a placea pna la a iubi pe cineva, iar iubirea nsasi cunoaste forme diferite. Tipologii n relatiile apropiate Teoriile schimbului social se axeaza pe aspectele cantitative: cu ct mai mult (n ceea ce priveste recompensele si echitatea), cu att mai bine (daca avem n vedere satisfactiile si rezistenta relatiei). Dar este ntotdeauna nevoie de recompense? si ce se poate spune despre diferentele calitative ntre tipurile de relatii apropiate? Poate o recompensa mai substantiala sa transforme niste simple cunostinte n prieteni si apoi prietenii n iubiti, ori aceste tipuri de relatii se deosebesc esential ntre ele? Relatii de schimb si de comuniune Margaret Clark precizeaza ca oamenii urmaresc o recompensa atunci cnd intra n relatii de schimb, caracterizate de o compensare imediata a costurilor si a beneficiilor. Dar nu orice relatie este de acest tip. n relatiile de comuniune (communal relationships), partenerii si ofera satisfactii unul celuilalt fara sa urmareasca un echilibru al beneficiilor.Cel mai adesea, relatiile de schimb au loc ntre necunoscuti sau cunostinte ntmplatoare, ca si n cadrul unor aranjamente pe termen lung - precum parteneriatul de afaceri. Dimpotriva, relatiile de comuniune se stabilesc numai cu prietenii apropiati, cu membrii de familie sau cu cei pe care i iubim. Desigur, se vor 60

gasi cinici care sa puna la ndoiala autenticitatea relatiilor de comuniune, socotind ca oricine urmareste sa dobndeasca o recompensa, chiar daca nu imediat, ci ntr-un viitor oarecare. Din fericire, ramn destui oameni care pot depune marturie din propria lor experienta de viata ca, macar ctorva persoane extrem de apropiate, sunt oricnd gata sa le ofere, fara a socoti la centima ct primesc - bucuria celuilalt fiind chiar rasplata cea mai de pret. Stiluri de atasament O alta abordare interesanta a diversitatii formelor de relatii apropiate este cea propusa de Philip Shaver, Cindy Hazan si colegii lor. Ideea de la care pornesc este aceea ca, asa cum bebelusii manifesta diferite tipuri de atasament fata de parintii lor, si adultii prezinta stiluri specifice de atasament n relatiile lor de prietenie sau n cele amoroase.Cercetarile de psihologie a copilului au scos n evidenta faptul ca bebelusii dezvolta legaturi puternice si exclusive cu primele persoane care se ocupa de ngrijirea lor - cel mai adesea si n mod normal acestea fiind mamele copiilor. n toate culturile studiate, prima relatie are o mare ncarcatura emotionala. Observnd cum reactioneaza copiii mici att la despartirea de mama lor, ct si la reaparitia ei, cercetatorii au mai remarcat si faptul ca exista diferite stiluri de atasament infantil. Copiii cu atasament solid plng zgomotos atunci cnd si vad mama plecnd de lnga ei, iar cnd aceasta se rentoarce gnguresc si surd cu evidenta ncntare. Copiii cu atasament fragil se ncadreaza n doua tipuri de comportament. Cei anxiosi plng si se agita cnd sunt parasiti de mama lor, dar o ntmpina fie mniosi, fie apatici atunci cnd se rentoarce. Alti copii sunt mult mai detasati, adoptnd un comportament retractil, de eschivare sau neimplicare emotionala, cu reactii temperate n ambele situatii. Ct de important este acest prim atasament? Este o legatura sigura si demna de ncredere din primul an de viata de natura sa ofere un fundament al relatiilor apropiate de mai trziu? Unii cercetatori sugereaza ca da. Studiile arata ca acei copii din categoria atasamentului solid manifesta ulterior o atitudine mai pozitiva si mai ncrezatoare fata de ceilalti. Privind retrospectiv, adultii cu stil de atasament solid relateaza ca n copilarie au avut relatii familiale pozitive, pe cnd adultii anxiosi sau retractili si amintesc sa fi avut relatii dificile cu unul dintre parinti sau cu amndoi.Fie ca stilurile de atasament ale adultilor si au radacinile n primul an de viata sau nu, distinctia ntre ele s-a dovedit utila. Cititi descrierile celor trei tipuri de atasament din tabelul 8.2. Care vi se potriveste cel mai bine? n 1987, Hazan si Shaver au pus prima data aceasta ntrebare pentru cititorii unui 61

ziar din Denver si a doua oara pentru un grup de studenti. Dupa cum se poate vedea n tabelul 8.2, distributia raspunsurilor este aproape identica pe ambele esantioane, pastrndu-se neschimbata si n cadrul unui esantion national din SUA, format din opt mii de adulti, chestionati de Mickelson un deceniu mai trziu, n 1997. n plus, cercetatorii au mai constatat ca oamenii cu stil de atasament solid raporteaza ca au relatii satisfacatoare, pe care le descriu drept fericite, amicale, bazate pe ncredere reciproca si durabile. Cognitiv, au tendinta de a-i vedea pe ceilalti ca fiind bine intentionati si cred n posibilitatea iubirii adevarate. Dimpotriva, ndragostitii retractili se tem de intimitate si cred ca iubirea este sortita sa se ofileasca; ndragostitii anxiosi descriu o viata amoroasa plina de exaltari si caderi emotionale, de framntari obsesionale, o mai mare dorinta de angajare pe termen lung, atractie sexuala si gelozie duse la extrem.ntro oarecare masura, stilurile noastre de atasament pot fi observate n comportamentul din viata cotidiana. De exemplu, n 1996 Jeffrey Simpson si colegii sai au nregistrat pe banda mai multe cupluri de ndragostiti n timp ce ncercau sa solutioneze diferite conflicte, dupa care au prezentat nregistrarile unor observatori neutri. Acestia au constatat ca barbatii cu atasament fragil-retractil se dovedesc n cea mai mica masura calzi si ncurajatori, precum si faptul ca femeile cu stil fragil-anxios s-au aratat posomorte si negativiste. ntr-un alt studiu, din 1996, Marie Tidwell si colegii au cerut participantilor sa tina, timp de o saptamna, un jurnal intim. Analiza nsemnarilor din aceste jurnale a scos n evidenta faptul ca, n relatiile cu sexul opus, persoanele retractile au avut cele mai mici satisfactii, n vreme ce subiectii anxiosi au trait cea mai mare varietate de sentimente, de intensitati ct se poate de diferite. Tabelul 8.2 Stiluri de atasament (Hazan si Shaver, 1987) ntrebare: Care dintre urmatoarele texte descrie cel mai bine sentimentele voastre? Raspunsuri si procente Solid mi este destul de usor sa ma apropii de 56% ceilalti si nu ma deranjeaza sa depind de ei ori ca ei sa depinda de mine. Rareori ma roade gndul ca voi fi parasit ori ca o anumita persoana mi-a devenit prea apropiata. Retractil 62 56% Esantion de Esantion de cititori studenti

Nu ma simt n largul meu atunci cnd ma 25% apropii mai mult de cineva; mi este greu sa am deplina ncredere n ceilalti si nu mi place sa depind de ei. Ma enervez atunci cineva mi se vra n suflet si partenerii erotici mi cer adesea mai multa intimitate dect as dori eu ca sa ma simt bine. Anxios Mi se pare ca ceilalti se feresc sa mi se 19% apropie att ct as dori eu. Ma ngrijoreaza des gndul ca partenerul nu ma iubeste cu adevarat sau ca are de gnd sa ma paraseasca. As vrea sa ma contopesc pe deplin cu o alta persoana, nsa aceasta dorinta a mea pe multi i sperie si i alunga de lnga mine. Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999)

23%

21%

Ce valoare predictiva au aceste stiluri de atasament? Cu alte cuvinte, stilul din acest moment al unei persoane permite o anticipare cu grad semnificativ de probabilitate a evolutiei viitoare a relatiilor sale? Probele nu sunt concludente. Persoanele cu atasament solid tind sa aiba relatii mai durabile dar, n cazul celor cu atasament fragil, prognozele nu sunt consistente. Important e faptul ca, desi stilurile de atasament sunt oarecum stabile de-a lungul vietii - poate ca niste mosteniri din prima copilarie - ele nu sunt totusi definitiv trasate, o data pentru totdeauna. De exemplu, Lee Kirkpatrick si Cindy Hazan au urmarit participantii la un studiu si, dupa patru ani, au descoperit ca 30% dintre ei si-au modificat stilul de atasament. n acord cu ideea de baza n psihologia sociala, potrivit careia oamenii sunt profund influentati de situatiile n care se afla, cercetarile sugereaza ca indivizii si pot revizui continuu stilul de atasament n urma succesiunii experientelor lor de viata.

Tipuri de iubire Fara a sta prea mult pe gnduri, oricare dintre noi poate enumera o mare varietate de forme distincte de iubire, n afara de amorul propriu-zis: iubire parinteasca, frateasca, amicala, pur fizica sau animalica, spirituala etc. De-a lungul timpului, au fost propuse de catre psihosociologi mai multe clasificari ale tipurilor de iubire. Pe baza scrierilor

63

antice, John Alan Lee a identificat, n 1988, trei stiluri primare de iubire; eros (dragostea erotica), ludus (jocul amoros, lipsit de daruire sufleteasca) si storge (dragostea prieteneasca). Ca si cele trei culori primare, sustine Lee, aceste stiluri se pot combina ntre ele, formnd tipuri secundare, precum mania (iubirea pretentioasa si posesiva), pragma (iubirea interesata) sau agape (iubirea altruista de oameni). Pe o scala menita sa masoare aceste 'culori ale iubirii', barbatii au scoruri mai mari dect femeile la rubrica ludus, n vreme ce femeile puncteaza mai mult la rubricile storge, mania si pragma.Foarte populara este o alta taxonomie, derivata din teoria triunghiulara a iubirii, enuntata n 1986 de catre Robert Sternberg. Potrivit acestei teorii, exista opt subtipuri de baza (sapte forme diferite de iubire si o a opta combinatie ce reprezinta absenta iubirii) - toate putnd fi derivate din prezenta sau absenta a trei componente. Combinatia poate fi astfel vazuta ca vrf al unui triunghi (vezi figura 8.5). Iata cele trei componente si cte o mostra de item din cei utilizati pentru masurarea fiecareia din ele: Intimitate. Componenta emotionala, care implica simpatia si sentimentul de

apropiere fata de cineva. ('Am o relatie placuta cu ___'.) Pasiune. Componenta motivationala, ce contine impulsuri de natura sa declan-

seze atractia, dragostea si dorinta sexuala. ('Simpla vedere a lui ___ mi se pare excitanta.') Devotament. Componenta cognitiva, ce reflecta hotarrea de a ramne atasat pe

termen lung de un anumit partener. ('ntotdeauna ma voi simti responsabil fata de ___.') Cercetarile sustin cu probe concludente model tripartit al lui Sternberg. ntr-un studiu din 1996, Arthur Aron si Lori Westbay au cerut participantilor sa ierarhizeze 68 de trasaturi prototipice ale iubirii si au constatat ca toate trasaturile clasificate se ncadreaza n trei categorii: pasiune (priviri languroase, euforie, crcei n stomac), intimitate (libertatea de a discuta despre orice, ncurajator, ntelegator) si devotament (fidelitate, prioritate acordata celorlalti, durabilitate). ntr-un al doilea studiu, din 1997, Sternberg a cerut participantilor sa precizeze ce anume considera important n diferite tipuri de relatii si a constatat ca rezultatele concorda cu teoria. De exemplu, 'iubitul

64

ideal' a nregistrat scoruri nalte la toate cele trei componente, 'prieten' a avut scoruri mari la intimitate si devotament, dar mici la pasiune, iar 'frate / sora' a punctat mult la devotament, dar putin la intimitate si pasiune. Figura 8.5 Teoria triunghiulara a iubirii (Sternberg, 1986)

Considernd toate aceste tipologii - bazate pe atasamentul infantil, pe culori, triunghiuri si alte scheme propuse de-a lungul timpului - te minunezi: cte tipuri de iubire exista n realitate? E greu de spus. Dar toate modelele au n vedere doua tipuri fundamentale. Priviti ntrebarile din tabelul 8.3 si raspundeti cu note pe o scala de la 0 (ctusi de putin) la 10 (total), avnd n vedere sentimentele voastre fata de un prieten. Raspundeti apoi la aceleasi ntrebari gndindu-va la un iubit sau la o iubita (de acum sau de alta data). Aplicati n cele din urma instructiunile de punctare descrise n partea de jos a tabelului. n 1973, atunci cnd Zick Rubin a cerut unor studenti sa raspunda la acest gen de itemi, a constatat ca cei chestionati au acordat punctaje ridicate prietenilor la ntrebarile cu numere impare si partenerilor de amor la cele cu numere pare. Pornind

65

de la aceste raspunsuri, Zick Rubin a alcatuit o Scala a simpatiei5[3] si o Scala a iubirii, menite sa masoare cele doua tipuri de relatii. Tabelul 8.3 Simpatie si iubire (Rubin, 1973) Raspundeti la fiecare dintre urmatoarele ntrebari pe o scala de la 1 = ctusi de putin la 10 = total. Raspundeti mai nti gndindu-va la un/o prieten(a) si apoi la un/o iubit(a). Prieten(a) Iubit(a) 1. X este una din cele mai simpatice persoane din ___ cte cunosc. ___ 2. Simt ca pot avea ncredere n X n orice legatura cu orice. ___ 3. X este genul de persoana care mi-ar placea sa fiu. 4. L-as ierta pe X pentru orice. 5. Am mare ncredere n judecata lui X. 6. As face aproape orice pentru X. A. Adunati punctele de la ntrebarile 1 + 3 + 5 = B. Adunati punctele de la ntrebarile 2 + 4 + 6 = Care punctaj este mai mare: A sau B? Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Abordarea lui Rubin trateaza simpatia si iubirea ca pe doua reactii distincte fata de o relatie apropiata. Ramne de discutat nsa ct de adnca este diferenta dintre ele. n 1976, Kenneth si Karen Dion au aplicat cele doua scale mai multor categorii de oameni: (1) persoane care se ntlnesc ocazional (casual daters); (2) persoane care se ntlnesc mereu cu acelasi partener (exclusive daters); (3) persoane logodite; (4) persoane casatorite. Desi persoanele din prima categorie au punctat mai mult la simpatie dect la iubire, simpatia si iubirea nu difera n cazul celor aflati ntr-o relatie mai angajata. Un posibil motiv pentru care cele doua scale se pot suprapune ar fi acela ca, n versiunea lui
5[3]

___ ___ ___ ___ ___ ___

___ ___ ___

Am considerat ca 'simpatie' este cel mai potrivit echivalent al cuvntului englezesc liking. n limba romna, verbul 'a placea' este ambiguu, caci la fel se spune atunci cnd ne place noua cineva ca si atunci cnd altcineva ne place pe noi. n plus, substantivarea verbului este dificila n romneste - nici 'placerea' si nici 'placutul' nefiind formule acceptabile.

66

Rubin, conceptul de iubire are un sens destul de cuminte. Mai potrivita pare distinctia propusa, n 1988, de catre Elaine Hatfield ntre iubirea pasionala si iubirea companionala.6[4] Dupa Hatfield, iubirea pasionala este o stare intens emotionala si adesea erotica de absorbtie de catre o alta persoana, n vreme ce iubirea companionala este o nsotire sau o companie sigura si stabila, asemanatoare cu ceea ce Rubin numeste simpatie. Iubirea pasionala Iubirea pasionala este, dupa cum spuneam, o stare intens emotionala de absorbtie de catre o alta persoana (vezi tabelul 8.4). Pendulnd ntre culmi extatice si abisuri de tortura sufleteasca, iubirea pasionala ofera materia prima dulce-amara a poeziei si romanelor de dragoste, fiind tema favorita n muzica de consum sau n adoratele-detestatele telenovele. Ce este si de unde vine? Ellen Berscheid si Elaine Walster (ulterior Hatfield) considera ca elementul-cheie n ntelegerea iubirii pasionale este tratarea ei ca un gen specific de emotie. Bazndu-se pe teoria bifactoriala a emotiei, propusa de catre Schachter (vezi Capitolul 2), cele doua autoare sustin ca iubirea pasionala necesita doua ingrediente esentiale: (1) o stare intensa de excitatie fiziologica si (2) credinta ca excitatia este strnita de catre persoana iubita. Tabelul 8.4 Scala iubirii pasionale Raspundeti la fiecare din itemii urmatori conform urmatoarei scale: 1 De loc adevarat 2 3 4 5 Aproximativ adevarat 6 7 8 9 Categoric adevarat

1. As fi profund disperat daca _________________ m-ar parasi. 2. Uneori simt ca nu-mi pot controla gndurile; ma obsedeaza _________________ . 3. Sunt fericit(a) atunci cnd fac ceva care l (o) face pe ___________________ fericit(a). 4. As prefera sa fiu cu __________________ mai mult dect cu
6[4]

n limba engleza: passionate love si companionate love.

67

oricine altcineva. 5. As fi gelos(oasa) daca as crede ca ___________________ s-ar ndragosti de altcineva. 6. Sunt avid(a) sa stiu totul despre ___________________ .

7. l (o) doresc pe ___________________ - fizic, emotional, mental. 8. Am o pofta insatiabila de afectiune din partea lui __________________ . 9. Pentru mine, __________________ este partenerul(a) de amor perfect(a). 10. Simt ca trupul __________________ . meu vibreaza atunci cnd ma atinge

11. Ma gndesc tot timpul la __________________ . 12. Vreau ca _______________ sa mi cunoasca gndurile, temerile si sperantele. 13. Caut cu nfrigurare semne care sa mi arate ca _______________ ma doreste. 14. Exercit o puternica atractie asupra lui _________________ . 15. Ma simt extrem de deprimat(a) cnd lucrurile nu merg bine n relatia mea cu ___________ . Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Uneori conexiunea dintre excitatie si iubire este evidenta - asa cum se ntmpla atunci cnd cineva simte fiorii atractiei sexuale n prezenta partenerului de amor. n alte situatii, totusi, simptomele de excitatie - precum accelerarea batailor de inima, umezirea palmelor sau nmuierea genunchilor - sunt mai greu de interpretat. n prezenta unei persoane atragatoare, aceste simptome pot fi atribuite corect sau eronat iubirii pasionale. Dolf Zillmann numeste acest proces de misatribuire transfer de excitatie. n opinia lui, excitatia strnita de un stimul poate fi transferata sau adaugata excitatiei provocate de un al doilea stimul. Excitatia combinata este atunci perceputa ca fiind cauzata numai de catre al doilea stimul.n 1974, Donald Dutton si Arthur Aron au

68

verificat aceasta ipoteza incitanta ntr-un studiu de teren care a avut loc pe doua poduri de peste Capilano River din Columbia Britanica. Unul din ele este o pasarela sustinuta de cabluri (avnd 150 m lungime si o latime mai mica de 2 m, cu o balustrada foarte joasa), suspendata la vreo 70 m deasupra unor cascade stncoase - un adevarat cosmar pentru oricine ar avea o ct de mica teama de naltime. Celalalt,pod,este,larg,solid,de,numai,vreo 3 m naltime. Ori de cte ori trecea pe unul din cele doua poduri un tnar nensotit, era ntmpinat de o tnara atragatoare, care se prezenta drept cercetator-asistent, l ruga sa completeze un scurt chestionar, dupa care i dadea numarul ei de telefon - n cazul n care tnarul acostat ar fi dorit mai multe informatii despre proiectul de cercetare. Conform predictiei, mult mai multi dintre barbatii care traversasera pasarela periculoasa aveau s-o sune pe ncntatoarea juna dect cei care trecusera pe podul comod. (Semnificativ e faptul ca foarte putini dintre tinerii abordati, pe pasarela groazei, de catre un asistent barbat au sunat.) Poate ca fiorii de groaza sunt n stare sa aprinda flacarile iubirii. Dar poate ca nu. Poate ca nu-i dect sentimentul de usurare pe care ti-l da pretenta cuiva atunci cnd esti la ananghie. Pentru a elimina posibilitatea ca atractia sa fie strnita de usurare si nu de excitatie, n 1981, Gregory White si colegii sai si-au propus sa strneasca o stare de excitatie, nensotita de tensiunea fricii. Cum? Putin efort fizic e de ajuns. Participantii barbati au alergat pe loc fie doua minute, fie 15 secunde, dupa care au vizionat pe o caseta video chipul unei femei pe care urmau sa o cunoasca. Unii au vazut o femeie bine machiata si coafata, cu nfatisare foarte atragatoare - altii au vazut aceeasi femeie, dar 'aranjata' astfel nct sa para urta. Dupa vizionarea casetei, participantii au evaluat nfatisarea femeii. Rezultat: participantilor care facusera un efort fizic mai mare femeia atragatoare li s-a parut si mai frumoasa, iar cea neatragatoare li s-a parut si mai urta dect celor care nu alergasera dect 15 secunde. Acest studiu si altele similare demonstreaza ca starea de excitatie, chiar nensotita de suferinta, intensifica reactiile emotionale, pozitive sau negative. Implicatiile acestor cercetari - potrivit carora pasiunile noastre sunt la cheremul podurilor, exercitiilor fizice sau al altor factori de natura sa accelereze bataile inimii - intriga. Dar sunt n concordata cu observatia comuna a faptului ca momentele agitate din viata ne fac vulnerabili fata de mrejele iubirii. Ramne nsa deschisa ntrebarea daca efectul se produce, asa cum sustine teoria, din cauza faptului ca oamenii atribuie n mod eronat starea lor de excitatie prezentei accidentale a unei alte persoane. Da si nu. Trecnd n revista peste treizeci de experimente, Craig Foster si colegii confirma ca efectul excitatie-atractie este real. Ei au mai descoperit, totusi, ca efectul se 69

produce si atunci cnd oamenii cunosc sursa actuala a starii lor de excitatie - asadar, fara o eroare de atribuire. Concluzia acestor cercetatori este aceea ca simplul fapt de a fi surescitati - chiar daca stim de ce - faciliteaza oricare dintre raspunsurile noastre firesti. Daca persoana care ne iese n cale este atragatoare si de sexul potrivit, atractia pe care o exercita asupra noastra este mai intensa. Daca persoana nu este atragatoare sau nu e de sexul potrivit, atractia este mai slaba. Nu e nevoie de nici o deliberare constienta. Raspunsul este automat. Indiferent de factorii care o influenteaza n diferitele sale stadii de evolutie, iubirea pasionala presupune, ca nota caracteristica dominanta si esentiala, o intensa atractie sexuala. n 1999, Pamela Regan si Ellen Berscheid prezinta dovezi convingatoare ca dorinta si excitatia sexuala intensa constituie o componenta vitala a acestei experiente. Ele remarca si faptul interesant ca 'a iubi' (love) si 'a fi ndragostit' (being in love) nu nseamna acelasi lucru. n 1996, Berscheid si Meyers au cerut unor studenti de ambele sexe sa alcatuiasca trei liste: una cu persoanele pe care le iubesc, a doua cu persoanele de care sunt ndragostiti si a treia cu persoanele care le atrag sexual. A reiesit ca numai 2% din cei mentionati n prima lista s-au regasit si n cea de a treia lista. n schimb, 85% din cei mentionati n cea de a doua lista s-au regasit si pe lista atractiei sexuale. Iar atunci cnd Regan si colegii sai au cerut mai multor oameni sa listeze caracteristicile iubirii, doua treimi din cei chestionati au mentionat dorinta sexuala - numarul lor fiind cu mult mai mare dect al celor care au trecut pe lista fericirea, fidelitatea, comunicarea sau devotamentul.Chiar daca cei mai multi dintre noi sunt de acord ca dorinta sexuala este aceea care da nota pasionala a iubirii, nu toata lumea vede o legatura necesara ntre dorinta si casatorie. Cum raspundeti la aceasta ntrebare: Daca un barbat sau o femeie ar avea toate calitatile dorite de voi, v-ati casatori cu acea persoana fara a fi ndragostit(a) de ea? n 1967, cnd au fost chestionati studentii americani, 35% din barbati si 76% dintre femei au raspuns afirmativ. Peste douazeci de ani, numai 14% dintre barbati si 20% dintre femei au declarat ca s-ar casatori cu cineva pe care nu l-ar iubi pasional. Diferenta foarte accentuata n rndul femeilor s-ar putea explica prin faptul ca n anii '60 mult mai putine dintre ele aveau independenta economica de natura sa le dea posibilitatea luxului de a se casatori numai din dragoste. Disponibilitatea de-a accepta casatoria fara dragoste difera si n functie de specificul cultural. n zilele noastre, procentul mariajelor 'aranjate', fara a se lua n calcul iubirea dintre parteneri, variaza ntre 4% n Statele Unite, 5% n Australia, 8% n Anglia si 49% n India sau 51% n Pakistan. Influenta culturala asupra iubirii este interesanta. Pe de o parte, s-ar putea sustine ca individualismul feroce, specific culturii 70

occidentale, ar fi de natura sa inhibe tendinta de apropiere si interdependenta fata de ceilalti. Pe de alta parte, aceeasi orientare individualista i face pe oameni sa dea prioritate, n deciziile lor maritale, propriilor sentimente - mai degraba dect grijilor familiale, obligatiilor sociale, constrngerilor religioase, venitului etc. nsa chiar si n culturile occidentale - n rndul carora americanii cultiva o consistenta ideologie romantica - oamenii se ndoiesc de rezistenta n timp a iubirii pasionale. Studii comparative asupra unor cupluri aflate n diferite stadii ale relatiilor dintre parteneri, ca si studiile longitudinale, care masoara schimbarile aduse de trecerea timpului n cadrul acelorasi cupluri, sugereaza ca iubirea pasionala paleste dupa o vreme. Cercetatorii preocupati de 'chimia iubirii' cred ca pasiunea intensa pe care o simt 'arznd' cei proaspat-ndragostiti este produsa de anumite stimulente organice - a caror eficienta scade n mod firesc odata cu trecerea timpului. Iubirea companionala Spre deosebire de natura intens emotionala si subliniata componenta erotica a iubirii pasionale, iubirea companionala este o forma de afectiune care poate exista att n relatii de prietenie, ct si n relatii de amor, bazndu-se pe ncredere reciproca, respect, preocupare fata de celalalt si angajament de lunga durata. n comparatie cu iubirea pasionala, cea companionala este mai putin intensa emotional dar, n anumite privinte, mai profunda si mai rezistenta. n 1998, Susan Sprecher si Pamela Regan au aplicat scale de iubire pasionala si companionala unor cupluri heterosexuale cu vechimi variabile si au constatat ca, att la barbati, ct si la femei, scorurile iubirii pasionale cresc rapid la nceput pna la o cota maxima, dupa care scad constant n timpul mariajului - declin pe care nu-l nregistreaza scorurile iubirii companionale. Aidoma testoasei greoaie din fabula lui Esop, iubirea companionala poate parea teribil de nceata n comparatie cu startul fulgerator al iubirii pasionale - si totusi este n stare sa treaca prima linia de sosire, chiar cu un avans considerabil. Iubirea companionala se caracterizeaza printr-un grad nalt de auto-dezvaluire (selfdisclosure) - dorinta de a-ti deschide sufletul si de a mpartasi celuilalt evenimente, gnduri si sentimente din cele mai intime. Se poate spune ca pentru iubirea companionala deschiderea sufleteasca este un ingredient la fel de esential pe ct este excitatia sexuala n cazul iubirii pasionale. Gnditi-va o clipa la experientele voastre cele mai jenante, la cele mai ascunse si dragi ambitii sau la viata voastra sexuala. Le-ati

71

dezvalui unui necunoscut? unei cunostinte oarecare? unui prieten sau unei persoane iubite? Aceasta dorinta de a ne dezvalui amintirile, gndurile si sentimentele intime sta chiar n miezul celor mai strnse relatii ale noastre. Cercetarile arata ca cu ct sunt mai atasati de un prieten sau cu ct sunt mai satisfacuti n casnicie, cu att oamenii si deschid mai adnc ascunzisurile sufletului. De ce? Nancy Collins si Lynn Miller enunta trei cauze posibile ale acestei corelatii: (1) ne deschidem sufletul fata de cei care ne plac; (2) ne plac oamenii care ni se destainuie; (3) ne plac oamenii carora ne-am destainuit. Figura 8.6 Teoria penetrarii sociale

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) De-a lungul timpului, cercetatorii au facut trei observatii privind modelele de autodezvaluire n relatiile apropiate. Prima este aceea ca partenerii se destainuie tot mai mult unul celuilalt pe masura ce relatia lor se dezvolta n timp. Irving Altman si Dalmas Tylor considera ca auto-dezvaluirea este o forma elementara de schimb social, care se amplifica odata cu adncirea unei relatii. Teoria penetrarii sociale sustine ca relatiile progreseaza de la schimburi superficiale catre unele din ce n ce mai intime. La nceput, oamenii ofera altor persoane putine detalii despre ei nsisi, primind la rndul lor foarte putin de la ceilalti. Dar daca primele contacte se dovedesc avantajoase, schimburile se largesc (acoperind zone mai vaste din vietile partenerilor) si se adncesc (referindu-se la zone tot mai delicate). Cele doua forme de dezvoltare a interactiunii sociale sunt reprezentate n figura 8.6. Cu ct sunt mai apropiati, cu att e mai putin probabil ca doi oameni sa nu fie sinceri unul fata de celalalt. ntr-un studiu interesant din 1998, Bella

72

DePaulo si Deborah Kashy le-au cerut participantilor ca, timp de o saptamna, sa consemneze ntr-un jurnal toate interactiunile lor sociale si fiecare situatie n care au ncercat sa minta pe cineva - indiferent daca au facut-o n mod interesat sau cu bune intentii (acceptnd ca unele minciuni urmaresc binele altcuiva). Rezultatele au aratat ca frecventa minciunilor a fost cu att mai mica cu ct relatiile au fost mai apropiate. n medie, participantii au fost nesinceri cel mai des fata de necunoscuti si din ce n ce mai rar fata de cunostintele ntmplatoare, membrii de familie si prietenii lor. De asemenea n concordanta cu presupusele modele de auto-dezvaluire este faptul ca participantii necasatoriti si-au mintit partenerii de amor de trei ori mai des dect au facut-o cei casatoriti n relatia cu sotul / sotia. Rezultatele sunt prezentate n graficul 8.7. Graficul 8.7 Pe cine mint oamenii mai mult?

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) O a doua observatie este aceea ca modelele de auto-dezvaluire tind sa se modifice n functie de stadiul unei relatii. La prima ntlnire si n faza incipenta a unei noi legaturi, oamenii obisnuiesc sa raspunda auto-dezvaluirii celorlalti la acelasi nivel de intimitate. Cnd facem cunostinta cu cineva si politetea cere sa venim n ntmpinarea celor comunicate despre sine de catre celalalt dezvaluind cte ceva despre noi nsine. Dupa consolidarea unei relatii, stricta reciprocitate survine mai rar. n ceea ce priveste cuplurile cu probleme, observatiile contureaza doua modele diferite de auto-dezvaluire. n unele cazuri, se reduc att largimea ct si adncimea deschiderii catre celalalt, ntruct ambii parteneri se retrag fiecare n propria carapace si nceteaza sa mai comunice. n alte cazuri, largimea dezvaluirii de sine se restrnge, dar creste adncimea 73

ei, odata ce partenerii ncep sa se raneasca reciproc cu destainuiri si aprecieri dureroase pentru celalalt. O a treia observatie, destul de comuna, este aceea ca indivizii difera n ceea ce priveste tendinta de a-si destainui altora gndurile si sentimentele private. Dupa o meta-analiza a peste 200 de studii n care au fost implicati circa 23.000 de americani, Kathryn Dindia si Mike Allen au constatat (n 1992) ca, n medie, femeile sunt mai deschise dect barbatii, precum si faptul ca oamenii n general se destainuie mai degraba femeilor dect barbatilor. Probleme relationale: barbati si femei Librariile sunt pline de carti despre specificul celor doua sexe. Exista publicatii numai pentru barbati sau numai pentru femei, carti care exalta idealul masculin si carti care le nvata pe cititoare cum sa fie ct mai feminine, carti care i descriu pe barbati si pe femei n tonuri asemanatoare si carti care insista asupra diferentelor dintre cele doua sexe. Sa fie oare adevarat ceea ce spune titlul unei carti de succes a lui John Gray, anume ca 'Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus'? Iar daca este adevarat, ce implicatii decurg n sfera relatiilor dintre barbati si femei? Sexualitatea Acum o suta de ani, Sigmund Freud soca opinia publica si comunitatea stiintifica formulnd teoria psihanalitica, n care se pune un accent deosebit pe sex ca forta dinamica a comportamentului uman. La vremea aceea, colegii lui Freud au respins vehement rolul primordial acordat de psihanaliza motivatiei sexuale. Se nsela oare Freud? Imagini si teme sexuale abunda n visurile noastre, n glumele pe care le spunem sau le gustam spuse de catre ceilalti, n spectacolele de televiziune si n filmele pe care le vizionam, n romanele pe care le citim, n muzica pe care o ascultam sau n scandalurile sexuale ale persoanelor publice, care fac deliciul tabloidelor. Nu-i de mirare ca specialistii n publicitate se folosesc de sex ca sa vnda orice, de la blue jeans si automobile pna la pasta de dinti, parfumuri sau bere. Deoarece este componenta cea mai intima a relatiilor interumane, sexul e greu de studiat. Dupa 1940, biologul Alfred Kinsey si colegii sai au condus prima ancheta de proportii a practicilor sexuale din SUA. Bazndu-se pe interviuri confidentiale a peste 17.000 de barbati si femei, cercetatorii au ncercat sa descrie ceea ce nimeni nu ndraznea sa discute n public: diferite modele de activitate sexuala. Unele din rezultatele lui Kinsey s-au dovedit socante, ntruct aratau ca activitatea sexuala a americanilor era mai frecventa si mai 74

variata dect se credea. Cartile lui au devenit best sellers. Metodele sale sunt discutabile (de exemplu, majoritatea celor intervievati erau tineri, albi, din mediul urban si din clasele de mijloc), nsa descoperirile sale mai sunt si astazi folosite drept baza de comparatie. ntre timp, au fost realizate numeroase alte studii si anchete privind activitatea sexuala. Desi nu se poate sti niciodata cu certitudine ct de exacte sunt declaratiile celor investigati, anumite rezultate se contureaza cu destula consistenta. n primul rnd, desi exista destule variatii n cadrul fiecarui sex, barbatii se declara mai permisivi si mai activi din punct de vedere sexual dect femeile. De asemenea, n relatiile heterosexuale barbatii si femeile joaca roluri sexuale diferite, conturndu-se o diviziune a muncii n care barbatii sunt 'atacatorii', iar femeile 'aparatoarele portii'. Dintre cele doua roluri, cel defensiv este mai influent, deoarece, n orice activitate comuna, partenerul mai restrictiv este acela care 'tine scorul'. Cercetarile mai arata ca barbatii si femeile au vederi diferite asupra sexului n cadrul interactiunilor din viata cotidiana. n comparatie cu femeile, barbatii privesc lumea n culori mai accentuat 'sexualizate'. ntr-un studiu din 1982, Antonia Abbey a format mai multe perechi de studenti, carora le-a cerut sa converseze cinci minute, n vreme ce alti studenti urmareau conversatia. Chestionndu-i ulterior att pe actori, ct si pe observatori, Abbey a remarcat ca barbatii au simtit o mai mare atractie sexuala fata de partenerele de conversatie dect viceversa. De asemenea, barbatii le-au considerat pe femeile care au purtat conversatia mai seducatoare si mai provocatoare dect s-au autocaracterizat participantele nsele. ntr-un alt studiu, dupa ce au citit niste fragmente literare, prezentnd diferite scenarii ale unor ntlniri amoroase, participantii au fost mult mai nclinati dect participantele sa presupuna ca eroina fiecarui scenariu dorea sa faca dragoste. si n viata reala, barbatii sunt mai tentati dect femeile sa interpreteze anumite gesturi, precum o privire mai insistenta, un compliment sau o remarca amicala, o atingere a bratului sau un zmbet inocent ca pe niste avansuri sexuale. Gelozia este o emotie strnita de perceptia unei amenintari fata de o relatie foarte pretioasa pentru individ. Amenintarea nu trebuie sa fie neaparat una reala, ci poate fi o fantezie obsesionala, bazata pe niste aparente deformat interpretate. Gelozia ncepe o data cu supraevaluarea posibilei amenintari. Unii indivizi sunt mai nclinati dect altii sa exagereze n aceasta privinta. Cei care se simt nesiguri si inechitabil tratati de catre partener sunt cei mai volatili - ndeosebi atunci cnd relatia este de data recenta, reprezentnd pentru cel gelos o mare investitie afectiva.Cele mai puternice si cele mai

75

distructive sentimente de gelozie sunt provocate de perceptia unei infidelitati sexuale care, statistic vorbind - i roade mai mult pe barbati dect pe femei, ndeosebi n societatile traditionaliste. Gesturile si actele partenerului care strnesc n cel mai nalt grad gelozia difera de la o cultura la alta. Oamenii difera, totodata, si prin modul n care reactioneaza atunci cnd sunt gelosi. n general, gelozia este o emotie negativa, nsotita de nencredere, anxietate si de furia celui care se simte amenintat sa piarda ceva ce i-a apartinut. nsa reactia fata de amenintare poate fi mai mult sau mai putin constructiva. De exemplu, indivizii cu predispozitii depresive au tendinta de a se autonvinovati. Don Sharpsteen si Lee Kirkpatrick au masurat orientarile de atasament ale unui grup de participanti, dupa care le-au cerut sa relateze cum s-au comportat atunci cnd au fost gelosi. Au constatat ca indivizii cu atasament solid s-au dovedit a fi cei mai furiosi si cel mai mult nclinati sa si reverse furia asupra partenerului. n schimb, indivizii cu atasament fragil, fie de tip anxios sau retractil, tind sa fie invadati de tristete si de amaraciune, cautndu-si o vina pentru comportamentul partenerului si evitnd o confruntare directa cu acesta sau cu adversarul ce ameninta sa strice relatia. n 1991, Jeff Bryson a chestionat studenti din mai multe tari n legatura cu modul lor de reactie atunci cnd sunt gelosi, descoperind o serie de diferente culturale. Iata cum si-a rezumat el constatarile: "Cnd sunt gelosi, francezii nnebunesc, olandezii sunt tristi, germanii nau chef sa se ia la harta, italienii n-au chef de vorba iar americanii se gndesc la ce vor spune prietenii!" (Brehm, Kassin, Fein, p. 329) Comunicare si conflict Nentelegerile n legatura cu sexul sau alte subiecte pot genera conflicte n cadrul unei relatii apropiate. Indiferent din ce motive, n toate cuplurile au loc frictiuni. Problema nu este aparitia lor, ci modul n care un cuplu ncearca sa le solutioneze. O sursa de conflict este dificultatea partenerilor de a discuta despre dezacordurile dintre ei. Atunci cnd se despart, att cuplurile heterosexuale, ct si cele homosexuale invoca, printre cauzele cele mai frecvente, lipsa de comunicare. Dar n ce constau 'problemele de comunicare'? Comparatiile ntre cuplurile fericite si cele nenorocite au evidentiat doua modele de comunicare ce survin adesea n relatiile destabilizate.Primul este reciprocitatea afectelor negative, n care - aplicnd tactica 'ochi pentru ochi, dinte pentru dinte' - partenerii fac un schimb de expresii ale tuturor sentimentelor negative pe care si le provoaca unul celuilalt. n toate cuplurile, exprimarea unui afect negativ atrage dupa sine un raspuns similar n mai mare masura dect etalarea unor sentimente 76

pozitive. nsa reciprocitatea afectelor negative, mai ales n comportamentul nonverbal, este mai accentuata n cadrul cuplurilor cu probleme, n care partenerii se dueleaza din ce n ce mai des si mai crncen. Zmbetele trec neobservate, dar orice cautatura piezisa si orice mina dezgustata strnesc un raspuns taios.Barbatii si femeile reactioneaza diferit n astfel de conflicte. De regula, femeile declara ca traiesc emotii mai intense si mai vadit exprimate dect barbatii. n multe casatorii nefericite se constata si un alt model de comunicare nereusita, cunoscut drept cerere si refuz: sotiile cer sotilor sa discute despre problemele lor, doar pentru a fi si mai frustrate de refuzul sotilor de a face acest lucru. John Gottman sustine ca nici unul dintre aceste doua modele de abordare a relatiilor conflictuale nu este n sine rau. Problemele, spune el, sunt generate de discrepante. n opinia lui Gottman, relatiile sanatoase sunt mai probabile atunci cnd ambii parteneri au stiluri asemanatoare de implicare n conflict.Indiferent de stilul fiecaruia, se poate recurge la doua strategii de atenuare a conflictelor. Prima este att de evidenta, nct adesea trece neobservata: e vorba de multumirea mai accentuata a celuilalt n aspectele neproblematice ale relatiei. Daca exista un conflict ntr-o anumita privinta, partenerii pot si ar trebui sa si ofere unul celuilalt mai multe satisfactii n alte privinte. Pe masura ce echilibrul dintre laturile pozitive si cele negative ale relatiei se restabileste, bilantul recompenselor devine satisfacator, ceea ce poate contribui la atenuarea conflictelor. Cealalta metoda este aceea de a ncerca sa ntelegi punctul de vedere al celuilalt. Sensibilitatea fata de ceea ce gndeste si ce simte partenerul sporeste calitatea unei relatii. Ce poate sa-i motiveze pe indivizii aflati n vltoarea unei dispute sa faca efortul de a-l ntelege pe celalalt? Se poate presupune ca e de folos, n astfel de situatii, daca ei si dau seama de faptul ca, n fond, se confrunta cu o problema de comunicare.S-a dovedit ca atribuirile pe care partenerii le fac unul n legatura cu comportamentul celuilalt sunt corelate cu calitatea relatiei dintre ei. Cuplurile fericite tind sa faca atribuiri care strng relatia - sa le numim atribuiri consolidante: comportamentul nedorit al partenerului este cauzat de factori situationali ('A avut o zi proasta'), temporari ('O sa treaca') si cu arie de actiune limitata ('Nu-i dect un mic defect'). n schimb, comportamentele dezirabile sunt cauzate de factori inerenti partenerului, permanenti si generalizabili n alte aspecte ale relatiei. Dupa cum se vede n figura 8.7, cuplurile nefericite procedeaza invers, facnd atribuiri care conserva nefericirea - pe care le vom numi atribuiri dizolvante. Astfel, n vreme ce cuplurile fericite minimalizeaza raul si maximalizeaza binele, cuplurile nefericite nu cedeaza nici macar un milimetru. Din perspectiva acestor modele atributionale att de diferite, s-ar parea 77

ca, o data cu vremea, cuplurile fericite sunt si mai fericite, pe cnd cele nefericite ajung sa fie si mai nefericite. Asa se ntmpla? Da. n 1993, Frank Fincham si Thomas Bradbury au descoperit ca oamenii care fac mai multe atribuiri dizolvante la un moment dat, declara si mai putina satisfactie conjugala un an de zile mai trziu. Relatia dintre atribuiri si satisfactie poate fi una reciproca, fiecare din cele doua componente influentnd-o pe cealalta. Destramarea unei relatii ntruct suntem animale sociale, relatiile apropiate sunt foarte importante pentru oricare dintre noi - n ceea ce priveste fericirea si bunastarea noastra emotionala, ba chiar sanatatea si longevitatea noastra. ntr-o ancheta din 1990, 73% dintre studentii americani chestionati au declarat ca ar sacrifica majoritatea altor scopuri ale vietii lor mai degraba dect sa renunte la o relatie satisfacatoare. E trist faptul ca acesti studenti traiesc ntr-o societate n care 50 - 60% dintre oamenii casatoriti pentru prima oara divorteaza. ntr-un cuplu n care cel putin unul dintre parteneri a trecut printr-un divort, sansele unei noi despartiri cresc. Aceasta discrepanta - ntre stabilitatea dorita de majoritatea oamenilor si despartirile prin care trebuie sa treaca - este dramatica. Cuplurile se destrama, se separa si divorteaza. Cum evolueaza casniciile de-a lungul timpului si de ce unele rezista, pe cnd altele nu? Figura 8.7 Modele de atribuire n cadrul cuplurilor fericite si nefericite

78

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Dupa decenii de cercetari, psihosociologii au constatat ca oamenii proaspat casatoriti tind sa se idealizeze unul pe celalalt, ceea ce le induce o stare de extaz marital. Dar dupa luna de miere, satisfactia ambilor parteneri cunoaste o importanta scadere, ce se stabilizeaza cam dupa patru ani. n parte declinul se explica prin stresul provocat de nasterea copiilor, ceea ce este normal, nsa o traiectorie similara percurg si sotii fara copii. ntr-o oarecare masura, se pare ca relatiile noastre apropiate, ca si organismul nostru, mbatrnesc o data cu timpul. Ct despre factorii care permit unele predictii n legatura cu viitorul unui mariaj, Benjamin Karney si Thomas Bradbury au trecut n revista 115 studii longitudinale, viznd 45.000 de casnicii, si au constatat doar ca anumite variabile pozitive (educatie, ocupatie, comportament constructiv, similaritatea atitudinala) permit ntructva unele predictii favorabile. O alta corelatie s-a dovedit nsa mai bine sustinuta cu probe: cu ct este mai abrupt declinul initial al satisfactiei

79

maritale, cu att probabilitatea destramarii unui cuplu este mai mare.ncetarea unei relatii apropiate poate fi o experienta traumatica. Cum i fac fata oamenii? Depinde de natura pierderii. Un factor important e gradul de apropiere dintre parteneri sau masura n care linia de demarcatie dintre Eu-rile lor se estompeaza pna ntr-att nct al meu si al tau ajung sa se suprapuna. n 1992, Arthur Aron a descoperit ca longevitatea unei relatii amoroase poate fi anticipata destul de simplu, n functie de diagrama din figura 8.8 pe care oamenii o considera ca reprezentnd relatia dintre ei. Cu ct cineva ncorporeaza mai deplin fiinta unui partener, cu att relatia promite sa fie mai durabila dar si durerea este mai mare n eventualitatea unei rupturi. Figura 9.8 Ct de strnsa este relatia voastra? (Aron et al., 1992)

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Un alt factor important este interdependenta - liantul social care ne tine legati unii de altii. Cercetarile arata ca cu ct un cuplu este mai interdependent (ceea ce se masoara prin timpul petrecut mpreuna, varietatea activitatilor comune si gradul de influenta al fiecarui partener asupra celuilalt) si cu ct partenerii investesc mai mult n relatia dintre ei, cu att aceasta este mai viabila, dar si efectele despartirii sunt mai devastatoare. Oamenii se mai deosebesc si prin masura n care asocierea lor cu alte persoane este importanta pentru propria identitate. Cu ct regasirea n fiinta si prezenta partenerului este mai necesara pentru echilibrul launtric al unui individ, cu att ruperea unei relatii esentiale este mai dureroasa.Observam un efect ironic sau paradoxal: acei factori care sporesc durabilitatea unei relatii (apropierea, interdependenta si importanta relatiei pentru propria identitate a cuiva) sunt de natura sa intensifice nefericirea dupa ruperea relatiei si sa sporeasca dificultatea suportarii ei. Cum sa mentinem echilibrul ntre investitia psihologica necesara unor relatii durabile si ceea ce pastram pentru noi nsine,

80

pentru a ne sustine n eventualitatea unei despartiri?n lumea occidentala, diferiti indicatori demografici arata ct de problematice au devenit formele traditionale de angajament familial: o rata nalta a divortialitatii, din ce n ce mai multe familii cu un singur sustinator, tot mai numeroase cupluri ce traiesc n concubinaj si tot mai multi celibatari. nsa dorinta de stabilire a unor relatii apropiate durabile nu a slabit. Dimpotriva. Homosexualii si lesbienele lupta pentru recunoasterea oficiala a casatoriilor ntre parteneri de acelasi sex, majoritatea celor divortati se recasatoresc, iar familiile de adoptie modeleaza un nou sens al conceptului de viata familiala. E ca si cum cu totii am fi pornit ntr-o cautare nencetata si imperios necesara, de vreme ce milioane de barbati si femei ncearca sa gaseasca modalitati de afiliere, atractie, apropiere si iubire, pentru a se devota pe viata unii altora. Desi cu totii trecem prin momente n care prezenta celorlalti ne oboseste si ne enerveaza, dorind sa fim lasati n pace, singuratatea prelungita este pentru toti oamenii o experienta dureroasa; nevoia de a fi mpreuna cu alte persoane este adnc nradacinata n fiinta noastra. Cum se explica aceasta universala nevoie umana de afiliere? De ce se simt, n general, oamenii atrasi unii de altii? De ce fiecare dintre noi este atras de anumite persoane, n vreme ce altele ne sunt indiferente sau chiar ne strnesc repulsie? Ce factori determina evolutia relatiilor noastre cu fiintele cele mai apropiate? Ce nseamna a placea si a iubi pe cineva? Exista diferente calitative ntre simpatie, prietenie si iubire? Exista mai multe feluri de iubire? Iata cteva dintre ntrebarile la care ncearca sa raspunda acest capitol.

Proximitatea

81

Este att de evident nct cel mai adesea nu sesizam faptul ca accidentele 'geografice' stabilesc cine ne sunt prietenii sau persoanele iubite. Gnditi-va, de pilda, la cei mai dragi prieteni din copilarie: n marea majoritate a cazurilor, acestia erau probabil baieti si fete care locuiau foarte aproape de voi. Acest fenomen se produce si n caminele studentesti sau n dormitoarele din armata; suntem nclinati sa fim mai apropiati sufleteste de cei care se afla n imediata noastra vecinatate. La fel stau lucrurile si n relatiile maritale. Analiznd 5000 de certificate de casatorie, un studiu din 1932 a constatat ca 33% dintre cuplurile americane investigate erau formate din persoane care, nainte de casatorie, locuiau la distanta de cel mult cinci strazi una de cealalta, procentul scaznd o data cu cresterea distantei geografice. Una dintre primele demonstratii ale importantei proximitatii n determinarea atractiei interpersonale apartine lui Festinger si colaboratorilor sai. n 1950, ei au studiat dezvoltarea relatiilor de prietenie n caminele pentru studenti casatoriti de la MIT si au facut cteva constatari interesante si semnificative. De exemplu, exista o strnsa asociere ntre alegerea prietenilor si proximitatea apartamentelor. Cuplurile ce locuiau n garsoniere cu usi alaturate erau mai frecvent prieteni dect acelea despartite de doua usi si asa mai departe. De asemenea, studentii care locuiau n apropierea cutiilor postale sau a scarilor aveau mai multi prieteni n cladire dect aceia care locuiau mai departe de aceste facilitati. Cei care locuiau n apropierea unor puncte de trafic mai intens se bucurau de cea mai mare popularitate. Proximitatea nu duce invariabil la atractie interpersonala. n 1978, Berscheid si Walster au evidentiat, bazndu-se pe rapoartele politiei, ca de multe ori spargerile si agresiunile fizice au drept victime cunostinte sau rude ale infractorilor, iar circa o treime din numarul crimelor se produc n urma unor certuri n familie. Prin urmare, n anumite conditii (vezi Capitolul 10), proximitatea duce la ostilitate. Cu toate acestea, n mod obisnuit, proximitatea favorizeaza atractia interpersonala. O explicatie a acestui fapt ar putea fi aceea ca oamenii pot obtine beneficii (companie, aprobare sociala, ajutor etc.) din partea celor aflati n apropiere cu costuri relativ mai scazute dect n cazul altora a caror prezenta s-ar putea dobndi cu eforturi sporite din cauza departarii. n plus, avem mai multe informatii despre cei aflati n imediata vecinatate. Newcomb sugereaza ca volumul de informatii placute tinde sa fie mai mare dect cantitatea de informatii neplacute; daca ipoteza lui este corecta, atunci creste 82

probabilitatea de a ne simti atrasi de catre aceia despre care detinem mai multe informatii.

Efectul simplei expuneri Desi plauzibila, explicatia propusa de catre Newcomb are un suport experimental subtire. Ea este nsa rezonanta cu o alta ipoteza extrem de interesanta, potrivit careia simpla expunere la orice stimul este de natura sa sporeasca atractivitatea stimulului respectiv. Experimentul clasic de la care porneste studiul acestui fenomen a fost realizat de catre Rick Crandell n 1972. Timp de un semestru, studentii lui Crandell au putut vedea, pe un colt al tablei, niste cuvinte stranii, de fapt niste combinatii de litere ce nu aveau nimic de-a face nici cu limba engleza, nici cu continutul prelegerilor la care asistau. Ceea ce varia de la un curs la altul era frecventa cu care apareau cuvintele ciudate pe tabla. Unele au aparut numai de cteva ori, pe cnd altele au putut fi vazute de douazecisicinci de ori. La sfrsitul semestrului, studentii au raspuns la un chestionar pe baza caruia s-a putut estima reactia lor favorabila sau mai putin favorabila fata de cuvintele ininteligibile scrise pe tabla. Dupa prelucrarea statistica a datelor, concluziile au fost clare: cu ct un cuvnt fusese expus de mai multe ori pe tabla, cu att primea o apreciere mai favorabila. Simpla expunere mai frecventa la un stimul parea sa determine o crestere a atitudinii pozitive fata de el. Studentilor le-au 'placut' mai mult cuvintele mai familiare dect cele cu care se obisnuisera ntr-o mai mica masura. Studiul lui Crandall a demonstrat existenta a ceea ce se cunoaste sub denumirea de fenomenul sau efectul simplei expuneri. n esenta, e vorba de faptul ca expunerea repetata la orice fel de stimul este suficienta pentru a intensifica reactia pozitiva fata de stimul. Fenomenul a fost verificat si confirmat experimental n domenii variate, printre care evaluarea unor cuvinte, a unor piese muzicale sau imagini plastice si, nu n ultimul rnd, a unor persoane. ntr-un studiu din 1968, Zajonc le-a cerut subiectilor sa ordoneze pe o scala de preferinte mai multe fructe, flori, legume si arbori si a constatat ca, n fiecare categorie,

83

denumirile cele mai des uzitate au ntrunit cele mai favorabile aprecieri. De exemplu, marul, trandafirul, porumbul si pinul au primit scoruri maxime, n vreme ce mango, acacia, pastrnacul sau begonia scoruri minime. Desigur, aceasta este o proba corelationala, nu cauzala: este posibil ca gradul de apreciere favorabila sa nu creasca datorita unei frecvente sporite a cuvintelor ci, dimpotriva, se poate ca utilizarea mai frecventa a termenilor sa se datoreze unei aprecieri sporite - dupa cum este, de asemenea, posibil ca ambele fenomene sa fie deopotriva efectele unui al treilea factor. Dovezi mai concludente ca simpla expunere determina aprecierea favorabila se obtin atunci cnd frecventa este manipulata experimental. Nu este necesar ca subiectii sa si constientizeze expunerea la stimuli pentru ca efectul sa se produca. ntr-un experiment tipic, participantii recepteaza imagini prezentate n mare viteza - o expunere de la una la cinci milisecunde - astfel nct ei nu si dau seama de receptarea lor si nu au cum sa nregistreze faptul ca unii dintre stimuli apar mai des dect altii. Dupa acest bombardament imagistic, participantilor li se arata fiecare imagine si li se cere sa raspunda la doua ntrebari: 'Va place?' si 'Ati mai vazut vreodata aceasta imagine?' Probabil ca anticipati rezultatul. Cu ct un stimul este prezentat mai frecvent, cu att el place mai mult si mai multor participanti - chiar daca nici unul dintre ei nu si aminteste sa fi avut vreodata perceptia lui anterioara. Aceste rezultate demonstreaza ca efectul simplei prezente ne poate influenta chiar si inconstient; de fapt, efectul este mai puternic n atari conditii. Chiar si soarecii expusi anumitor piese muzicale par sa le agreeze mai mult pe acelea care le sunt cele mai familiare. De exemplu, ntr-un experiment doua grupe de soareci petrec douasprezece ore pe zi ascultnd fragmente compuse de doi compozitori extrem de diferiti - Mozart si Schoenberg - timp de cincizecisidoua de zile. Dupa o pauza de cincisprezece zile, preferintele muzicale ale soarecilor au fost testate dndu-li-se posibilitatea sa-si schimbe pozitia n interiorul custilor astfel nct sa activeze un comutator care sa alterneze fragmentele muzicale ale celor doi compozitori. Dupa cum era previzibil n conformitate cu efectul simplei expuneri, soarecii au ales muzica cea mai familiara. Remarcabil este faptul ca n timpul perioadei de testare nu au fost auzite aceleasi piese care fusesera ascultate nainte. Prin urmare, preferintele animalelor aveau n vedere un anumit stil muzical - destul de surprinzator daca avem n vedere ca e vorba de niste soareci de laborator!

84

Nu e de loc surprinzator nsa faptul ca efectul simplei expuneri se produce si n cazul atractiei interpersonale: ceilalti factori fiind de valori egale, cu ct o persoana este ntlnita mai frecvent de catre cineva, cu att acea persoana este mai atragatoare. n 1992, Richard Moreland si Scott Beach au ales drept complice patru studente cu nfatisare comuna. Una dintre ele a avut de ndeplinit o sarcina foarte simpla: i s-a facut doar o fotografie. Celelalte trei au asistat la mai multe cursuri ale unei serii de studenti participanti fara sa stie la experiment: una a fost prezenta la cursuri de cinci ori, a doua de zece ori, iar a treia de cincisprezece ori. La sfrsitul semestrului, studentilor din anul respectiv li s-au prezentat fotografiile celor patru studente si li s-a cerut sa le clasifice dupa mai multe criterii (popularitate, onestitate, inteligenta si atractivitate fizica), notnd si ct de mult timp le-ar placea sa petreaca mpreuna ori sa colaboreze la realizarea unui proiect cu fiecare din ele. Rezultatele s-au distribuit ca margelele pe ata: cu ct participase la mai multe cursuri, cu att una din cele patru complice a fost considerata mai atragatoare. Familiaritatea poate sa influenteze pna si auto-evaluarile noastre. Imaginati-va ca aveti o fotografie care va reprezinta n doua ipostaze: asa cum apareti n fata obiectivului si imaginea simetrica n oglinda. Pe care dintre cele doua ipostaze o preferati? Theodore Mita a facut acest experiment cu un grup de studente si a constatat ca majoritatea au preferat imaginea n oglinda, n vreme ce colegele lor au preferat fotografiile normale. n ambele cazuri, a fost preferata imaginea cea mai familiara. Orict de puternic, efectul simplei expuneri are anumite limite. n primul rnd, atunci cnd ceva sau cineva ti displace de la nceput, repetitia expunerii poate nrautati lucrurile, genernd dezgust n loc de atractie. A doua limita este chiar frecventa expunerii. Nu vi s-a ntmplat niciodata sa ascultati la nesfrsit o melodie care, cel putin o vreme, v-a ncntat, pentru ca, dupa un timp, sa n-o mai suportati? ori sa va scrbiti de o mncare savuroasa la nceput, dar pe care ati consumat-o prea des? Este o reactie des ntlnita. Experimentele au aratat ca un stimul frecvent prezentat si pierde impactul daca este 'supraexpus' - mai ales n cazul indivizilor care se plictisesc repede. Atractivitatea fizica Ce va intereseaza cel mai mult sa gasiti n persoana unui prieten sau iubit? Inteligenta? Caldura sufleteasca? Simtul umorului? Ct de importanta este nfatisarea fizica a

85

cuiva? Pe cnd eram copii, ni se spunea ca aparentele nseala si ca nu tot ce zboara se mannca, iar anglo-americanii au o vorba foarte nteleapta: 'beauty is only skin deep' frumusetea nu e mai adnca dect grosimea pielii. Cu toate astea, adulti fiind reactionam mult mai favorabil fata de indivizii cu fizic atragator dect fata de cei mai putin aratosi. n societatea noastra, frumusetea este o forta de luat n seama. Slabiciunea fata de frumusete se manifesta n cele mai variate situatii, dupa cum o dovedesc o multime de studii experimentale. Un grup de profesori au primit fiecare cte o caracterizare a unui baiat sau a unei

fete de clasa a cincea si o fotografie. Informatia furnizata era n toate cazurile identica (fiind vorba de aceeasi caracterizare), dar fotografiile prezentau fie copii foarte frumosi, fie copii ceva mai urtei. Profesorii care au asociat caracterizarea cu fotografia unui elev mai aratos au emis o apreciere mult mai favorabila asupra calitatilor si potentialului de performanta scolara al elevului. Experimentatori de ambele sexe i-au abordat pe studentii ntlniti ntr-un campus

universitar american, ncercnd sa-i convinga sa semneze o petitie. Cu ct aratau mai bine, cu att experimentatorii au obtinut mai multe semnaturi. Judecatori din Texas au fixat cautiuni mai mici si au dat amenzi mai reduse unor

suspecti care n prealabil fusesera apreciati, de catre un grup de control, drept aratosi. Mai multor studenti li s-a cerut sa noteze doua eseuri de calitati evident inegale

(ce fusesera n prealabil evaluate de catre un grup de control, numai pe baza lecturii celor doua lucrari). Participantii au primit, odata cu eseul, si cte o fotografie a pretinsei autoare. n prima conditie, eseul bun a fost asociat mai nti cu fotografia unei studente atragatoare, apoi cu portretul unei tinere cu nfatisare modesta; n cea de-a doua conditie, eseul slab a fost asociat, pe rnd, cu fiecare din cele doua fotografii. Trist, dar adevarat si de loc surprinzator, notele cele mai mari au fost acordate studentei aratoase (vezi graficul 8.1). Economistii stiu prea bine din experienta - confirmata de cercetarile psihosociologilor ca persoanele fizic atragatoare sunt angajate mai usor, cstiga mai bine si promoveaza

86

mai repede dect alte persoane, cu nimic inferioare n alte privinte, exceptnd aspectul mai putin cuceritor. Totul pare teribil de superficial. Dar nainte de a ncerca sa explicam de ce cu totii avem, mai mult sau mai putin, tendinta de a-i favoriza pe semenii nostri mai atragatori, vom zabovi putin asupra unei probleme esentiale: n ce consta frumusetea fizica? Este ea o caracteristica umana obiectiva si masurabila, precum naltimea, greutatea sau culoarea parului, sau este o trasatura subiectiva, aflata mai degraba n ochiul privitorului? Fiecare din cele doua puncte de vedere si are sustinatorii sai. Graficul 9.1 Atractivitate si obiectivitate

Ce este frumusetea? Unii cercetatori considera ca anumite figuri sunt n mod intrinsec mai atragatoare dect altele. Iata cteva dintre argumentele lor. n primul rnd, atunci cnd oameni foarte diversi, chiar din culturi sau de rase diferite, sunt pusi sa clasifice diferite chipuri sau corpuri umane pe o scala de la 1 la 10, se constata un consens ridicat. De exemplu, Michael Cunningham a cerut unor studenti americani - albi, negri, hispanici sau asiatici - sa evalueze gradul de atractivitate al unor femei din toate cele patru grupuri rasiale. n linii mari, ierarhiile au coincis, ceea ce i-a condus pe cercetatori la concluzia ca oamenii de pretutindeni au criterii similare de apreciere a frumusetii faciale. Alte cercetari conduc la rezultate similare n ceea ce priveste criteriile frumusetii corporale. n al doilea rnd, unii psihosociologi au identificat anumite trasaturi faciale ce sunt constant asociate cu atractivitatea. De exemplu, femeile considerate printre cele mai atragatoare sunt acelea cu ochii mari, pometii proeminenti, nasul mic si un zmbet larg, 87

n vreme ce barbatii aratosi au o barbie proeminenta. Intriga faptul ca oamenii sunt atrasi de acele chipuri n care ochii, nasul, buzele si celelalte trasaturi faciale nu se abat prea mult de la medie. n 1990, Judith Langlois si Lori Roggman au prezentat unor grupuri de studenti mai multe albume cu fotografii ale unor serii de absolventi. Unele contineau fotografii netrucate, n altele puteau fi vazute niste compozitii artificiale, obtinute prin suprapunerea si prelucrarea computerizata a cte 4, 8, 16 sau 32 de fotografii din albumele din prima categorie. Majoritatea studentilor au preferat figurile compozite. De fapt, cu ct s-au utilizat mai multe fotografii n procesul de compozitie, cu att s-a obtinut un rating mai nalt. Pare bizar faptul ca figurile standardizate sunt cele mai apreciate; n fond, noi toti avem convingerea ca persoanele pe care le consideram cele mai atragatoare nu au ctusi de putin o nfatisare comuna. Cum se pot explica aceste rezultate att de surprinzatoare? Langlois crede ca figurile fara trasaturi stridente plac deoarece par mai familiare. Alti cercetatori subliniaza faptul ca prin tehnicile computerizate de suprapunere a figurilor se obtin chipuri simetrice si tocmai simetria accentuata le face sa fie atragatoare. Psihologii evolutionisti au emis speculatia potrivit careia simetria faciala este asociata cu sanatatea, robustetea si fertilitatea - calitati dezirabile la un partener sexual. Un alt argument n favoarea ideii ca frumusetea este o calitate obiectiva l constituie faptul ca bebelusii - mult prea mici pentru a-si fi nsusit anumite modele culturale de frumusete - manifesta o clara preferinta nonverbala fata de figurile pe care si adultii le considera printre cele mai atragatoare. n opozitie cu aceasta interpretare obiectiva, alti cercetatori sustin ca frumusetea este relativa si apreciata dupa criterii subiective, influentate de specificul cultural, de epoca istorica si de conditiile particulare ale perceptiei noastre. Un prim argument este varietatea modalitatilor n care oamenii din culturi diferite si subliniaza frumusetea: pictarea sau tatuarea fetei; machiaj; chirurgie plastica; brazdarea unor cicatrici pe frunte sau pe obraji; coafura; deformarea oaselor faciale; pilirea dintilor; gaurirea urechilor, a nasului sau a buzelor etc. ntr-adevar, ceea ce n unele parti ale lumii trece drept frumos, este respingator pentru oamenii de prin alte parti. si idealurile de frumusete corporala sunt diferite. Judith Andrews si colegii sai au constatat ca femeile corpolente sunt considerate mai atragatoare dect cele slabe n acele zone sarace ale lumii unde hrana se

88

procura cu mare dificultate. Corpolenta poate fi dezirabila ntruct semnaleaza o mai mare capacitate de supravietuire. Criteriile de frumusete se schimba si odata cu trecerea timpului, chiar de la o generatie la alta. Daca, la nceputul secolului XX, n lumea occidentala erau nca apreciate femeile plinute, pe la mijlocul veacului trecut s-au impus formele violent accentuate (o mare diferenta ntre circumferinta bustului exploziv, a taliei de viespe si a soldurilor generoase), pentru ca la sfrsit de secol si n clipa de fata sa se impuna idealul femeii descarnate, numai piele si os. Cercetari de laborator au evidentiat faptul ca aprecierile noastre asupra frumusetii cuiva pot fi amplificate sau diminuate de felurite mprejurari. De exemplu, s-a constatat ca unii indivizi ni se par mai atragatori dupa ce am ajuns sa-i cunoastem mai bine si ne-au devenit simpatici. Cu ct iubim mai intens pe cineva, cu att alte persoane de sex opus ni se par mai putin atragatoare. Pe de alta parte, dupa ce au contemplat n extaz nudurile din reviste precum Playboy sau Penthouse, barbatii acorda calificative mai putin generoase femeilor cu nfatisare comuna, inclusiv propriilor neveste - nefericita consecinta a efectului de contrast. si autoevaluarile noastre sunt maleabile. Desi exista exceptii, de regula oamenii se simt mai putin atragatori dupa ce s-au aflat n prezenta unor persoane de acelasi sex deosebit de aratoase si de bine facute. n 1993, Douglas Kenrick si colegii sai au constatat ca, dupa ce-au admirat persoane de sex opus foarte atragatoare, oamenii se simt ct se poate de bine; n schimb, contactul cu exemplare splendide de acelasi sex are exact efectul opus (vezi graficul 8.2).

89

Graficul 9.2 Cum va simtiti dupa ce ati admirat un corp de nota 10?

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) De ce suntem orbiti de frumusete? Indiferent cum am defini frumusetea, e limpede ca indivizii considerati atragatori dispun de un avantaj social. Poate ca din acest motiv tot mai multi oameni apeleaza la chirurgia plastica spre a scapa de riduri, celulita, varice sau pungi de grasime, plantndusi par, umflndu-si snii sau tinnd chinuitoare cure de slabire. De unde vine aceasta slabiciune fata de frumusete si de ce persoanele aratoase exercita o atractie magnetica? S-ar putea ca prezenta oamenilor frumosi sa ne ofere o satisfactie estetica intrinseca, asa cum ne place sa admiram un peisaj natural magnific sau o superba opera de arta. Sau poate ca avantajele noastre sunt mai degraba extrinseci. Este posibil, de exemplu, sa ne asteptam ca stralucirea frumusetii altora sa se rasfrnga si asupra noastra. Atunci cnd sunt vazuti n compania unor persoane aratoase de acelasi sex, oamenii cu nfatisare comuna sunt apreciati ca fiind mai atragatori dect atunci cnd apar alaturi de alte persoane mai putin aratoase. Atractia fata de frumusete s-ar putea explica si prin aceea ca oamenii asociaza atractivitatea fizica cu alte calitati dezirabile - fenomen denumit de psihosociologi stereotipul 'ce-este-frumos-este-si-bun'. n povesti, Alba-ca-Zapada si Cenusareasa sunt frumoase si bune, pe cnd vrajitoarea si surorile vitrege sunt deopotriva slute si rele. Studiile arata ca persoanele atragatoare sunt apreciate ca fiind totodata si inteligente, 90

fericite, adaptabile, bine-crescute, avnd ncredere n propriile forte si succes n viata dar, ce-i drept, destul de nfumurate si arogante, pe de alta parte. Este acest stereotip conform realitatii? Doar n mica masura. Cercetarile arata ca oamenii aratosi au ntr-adevar mai multi prieteni, stiu sa se descurce mai bine n relatiile sociale si se bucura de o viata sexuala mai activa. Dar frumusetea nu este corelata cu masuratorile obiective ale inteligentei, personalitatii, adaptabilitatii sau ale respectului de sine. Din acest punct de vedere, se pare ca perceptia populara tinde sa exagereze. Totodata, se pare ca natura specifica a stereotipului depinde si de modelele culturale ale bunatatii. n 1997, Ladd Wheeler si Youngmee Kim au cerut unui esantion de coreeni sa evalueze dupa criteriul frumusetii mai multe fotografii de barbati si femei si au constatat ca persoanelor apreciate drept fizic atragatoare li s-au atribuit si alte calitati, precum 'integritatea' si 'grija fata de ceilalti' - trasaturi de mare valoare ntr-o cultura colectivista. n contrast cu ceea ce se considera dezirabil n culturile mai individualiste, persoanele atragatoare din Korea nu sunt socotite a fi, probabil, asertive si dominatoare. Ce e frumos e bun; dar ce e bun se defineste, cel putin n parte, din perspectiva unui model cultural specific. De ce rezista totusi stereotipul atractivitatii fizice? O explicatie ar putea fi aceea ca fiecare dintre noi l ntarim prin mecanismul profetiei care se autorealizeaza, descris n Capitolul 3. ntr-un studiu clasic asupra atractiei interpersonale din 1977, Mark Snyder si colegii au format mai multe cupluri de studenti si de studente care nu se cunosteau dinainte. Toti participantii au primit cte o scurta biografie a partenerului. Fiecare student a primit, de asemenea, si o fotografie a unei femei atragatoare sau neatragatoare - aceasta fiind presupusa partenera. Dupa care participantii s-au evaluat reciproc pe mai multe dimensiuni si au purtat o conversatie la distanta, fara sa se vada, vorbind la un microfon si auzindu-se unul pe celalalt n casti. Rezultatele au fost incitante. Studentii care credeau ca vorbesc cu o femeie frumoasa si-au format o impresie mai pozitiva asupra personalitatii partenerei si au fost mai prietenosi n timpul conversatiei. Poanta experimentului este nsa urmatoarea: studentele ai caror parteneri vazusera fotografia unei femei atragatoare au fost apreciate de catre participantii care au ascultat conversatia dintre cei doi ca fiind mai calde, mai stapne pe ele si mai vioaie dect celelalte. mplinindu-si propriile profetii, barbatii care se asteptau sa ntlneasca o partenera atragatoare au si creat-o.

91

Avantajele si dezavantajele frumusetii Fara ndoiala, persoanele fizic atragatoare detin un avantaj social important. Totusi, frumusetea ca atare nu garanteaza succesul n viata, sanatatea, fericirea si un solid respect de sine. De ce? O problema cu care se confrunta persoanele atragatoare este aceea ca nu-si pot da ntotdeauna seama daca atentia si aprecierea de care se bucura din partea celorlalti se datoreaza talentului si abilitatii lor sau numai faptului ca arata bine. n 1984, Brenda Major si colegii sai au realizat un experiment care ilustreaza acest aspect. Participanti de ambele sexe, care se considerau ei nsisi ca fiind atragatori sau neatragatori, au scris niste eseuri, ulterior evaluate foarte elogios de catre o persoana necunoscuta de sex opus. Participantilor din prima grupa li s-a spus ca evaluatorul sau evaluatoarea i va urmari printr-o oglinda transparenta n timp ce scriu, pe cnd celorlalti li s-a spus ca persoana care le da nota nu va sti nimic despre aspectul lor. n realitate, nu a existat nici un evaluator; toti participantii au primit aceeasi apreciere, extrem de pozitiva. Ulterior, subiectii au fost ntrebati cum si explica faptul ca eseurile lor au fost att de bine apreciate. Rezultat: participantii care se considerau neatragatori si care credeau ca au fost urmariti n timp ce scriau, au pus succesul nregistrat pe seama calitatii deosebite a eseului lor, pe cnd cei care se considerau atragatori, creznd, de asemenea, ca au fost observati, au pus succesul mai degraba pe seama faptului ca aratau bine. Prin urmare, pentru persoanele foarte atragatoare, feedback-ul pozitiv din partea celorlalti poate fi uneori greu de interpretat (vezi graficul 8.3).

92

Graficul 9.3 Atractivitatea fizica si respectul de sine

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Un alt neajuns al atractivitatii fizice ca avantaj social este grija celor aratosi de a-si pastra aspectul placut. n lumea de astazi, preocuparea fata de forma corporala a devenit o componenta majora a vietii multor oameni - cu unele efecte benefice, daca ne gndim la exercitiul fizic si la alimentatia sanatoasa. n unele cazuri, nsa, grija devine obsesie, cu efecte maladive - daca ne gndim la barbatii care se ndoapa cu steroizi ca sa-si umfle monstruos musculatura sau le femeile care si autoimpun un regim de nfometare ca sa scada n greutate, cu riscul de a ajunge la bulimie (deprinderea de a mnca n exces, urmata de voma) sau, si mai grav, la anorexia nervosa (nfometare autoimpusa, ce poate fi chiar fatala). Femeile sunt mai predispuse sa sufere de mania hiperponderalitatii, mai ales n conditiile n care mass media si spoturile publicitare promoveaza extrem de agresiv super modele, platite cu milioane de dolari ca sa difuzeze un ideal de frumusete feminina al carei atribut esential este slabiciunea famelica. n concluzie, frumusetea aduce cu sine si bune si rele: indubitabile avantaje, dar si anumite costuri. Este interesant de stiut cum se echilibreaza acestea pe termen lung. Bazndu-se pe albumul de fotografii al unei serii de studenti, Ellen Berscheid a comparat gradele de atractivitate fizica a mai multor studente cu reusita lor n viata la vrsta maturitatii. A descoperit slabe legaturi ntre nfatisarea lor la tinerete si fericirea de care au avut parte mai trziu. Cele mai dragute n anii de facultate au avut cele mai

93

mari sanse de maritis, dar nu erau mai multumite n casatorie sau n viata dect celelalte. Frumusetea poate fi un avantaj, dar nu un destin. Factori relationali ai atractiei interpersonale Proximitatea sporeste sansele noastre de a cunoaste pe cineva, familiaritatea ne face sa ne simtim n largul nostru, iar frumusetea ne atrage ca un magnet chiar de la prima ntlnire. Cu toate acestea, nu ne putem si nici nu vrem sa ne mprietenim cu oricine, iar flacara iubirii nu se aprinde ori de cte ori ne iese n cale o persoana atragatoare. Trebuie sa existe anumite compatibilitati ntre noi si cei care ne devin foarte apropiati. n cele ce urmeaza vom analiza trei factori ce pot influenta atractia dintre noi si ceilalti: similaritatea, reciprocitatea si accesibilitatea. Similaritatea Cel mai adesea ntelepciunea populara se contrazice. Simtul comun ne spune deopotriva ca 'cine se aseamana se-aduna' - precum 'tusea si cu junghiul' - dar si ca 'opusii se atrag'. Care dintre maxime este conforma realitatii? Imaginati-va ca ati intrat on line ntr-un chat room si ati nceput o conversatie cu o persoana necunoscuta despre religie, sport, muzica, politica, restaurante, concedii, hobby-uri etc. si ca, dupa un timp, constatati ca aveti multe n comun cu interlocutorul vostru nevazut. Imaginati-va apoi ca, dimpotriva, nu gasiti n timpul conversatiei aproape nici un element comun. Cu care dintre cei doi necunoscuti ati vrea sa va ntlniti - cu acela care vi se aseamana sau cu acela de care va deosebiti? De-a lungul deceniilor, cercetarile au aratat cu consecventa ca oamenii au tendinta sa se asocieze cu cei care le sunt asemanatori. Principalele asemanari cu efecte constatate experimental asupra atractiei interpersonale sunt urmatoarele: Similaritati demografice Masurnd o multitudine de variabile demografice - precum vrsta, educatia, rasa, religia, naltimea, nivelul de inteligenta si statutul socioeconomic - B. L. Warren a constatat ca oamenii ntre care se nfiripa relatii apropiate de prietenie, iubire sau casatorie sunt mult mai asemanatori dect cei asociati ntmplator. Aceste corelatii nu dovedesc nsa ca similaritatea cauzeaza atractia. Mai concludenta ar fi masurarea caracteristicilor demografice ale unor indivizi care nu se cunosc, urmata de estimarea 94

gradului de atractie dintre ei dupa ce sunt pusi sa convietuiasca o perioada de timp, pentru a vedea daca tind sa se apropie mai mult de cei cu care se aseamana dect de aceia de care se deosebesc. Este ceea ce a facut Theodore Newcomb, n 1966. ntr-un studiu elaborat, Newcomb a organizat un dormitor studentesc experimental si a constatat ca studentii asemanatori n antecedentele lor demografice s-au mprietenit cu cei asemenea lor, neavnd relatii apropiate cu cei foarte diferiti. n 'societatea multiculturala', pe care americanii se straduiesc sa o edifice si sa o consolideze, din ce n ce mai multi oameni de rase, religii si origini etnice diferite se casatoresc ntre, depasind barierele demografice. Cu toate acestea, dupa cum se exprima un sociolog american, "sageata lui Cupidon este tintita de societate mai des dect ne-ar placea sa credem". Similaritatea axiologica si atitudinala Ceilalti ne pot atrage si datorita faptului ca sustin si mpartasesc cu noi aceleasi opinii, valori si atitudini fata de anumite persoane, lucruri sau situatii. Un studiu clasic al lui Newcomb, din 1961, este semnificativ n acest sens. Mai multor studenti li s-a oferit cazare gratuita n schimbul acceptarii de catre ei a solicitarilor de a completa numeroase chestionare privind atitudinile si valorile lor. Primele chestionare au fost completate nainte de sosirea studentilor la universitate. Timp de un semestru au fost masurate atractia dintre participanti si schimbarile lor de atitudine. Rezultatele au demonstrat ca n primele cteva saptamni atractia a fost cel mai strns corelata cu proximitatea. O data cu trecerea timpului, atractia s-a configurat mai ales n functie de similaritatea atitudinilor existente nainte de contactul dintre participanti. Experimentele de laborator ntreprinse de Byrne din 1971 confirma rolul similaritatii atitudinale asupra atractiei interpersonale. Consistenta ridicata a rezultatelor l-a facut sa formuleze o 'lege a atractiei', potrivit careia atractia fata de o persoana este direct proportionala cu atitudinile mpartasite cu persoana respectiva. n plus, orice gest sau act al acelei persoane care este n acord cu vederile sau atitudinile noastre este de natura sa ntareasca atractia pe care o exercita asupra noastra. De exemplu, cnd descoperi ca fata cu care te ntlnesti ndrageste o trupa obscura de rock care si tie ti place la nebunie, foarte probabil ca te vei simti si mai mult atras de ea.

95

Pna aici, s-ar parea ca, ntr-adevar, 'cine se aseamana se aduna'. Dar n 1986, Milton Rosenbaum a considerat ca psihosociologii au exagerat importanta similaritatii atitudinale. n opinia lui, asemanarea nu strneste atractia, ci mai degraba neasemanarea provoaca repulsie. Rosenbaum afirma ca oamenii se asteapta ca, n marea lor majoritate, ceilalti sa le fie asemanatori, motiv pentru care o diferenta accentuata atrage imediat atentia, genernd sentimente mai negative. Dezvoltnd aceasta ipoteza, David Lykken si Auke Tellegen sustin ca n selectia partenerului toate formele de similaritate sunt irelevante. n opinia lor, dupa ce un ins exclude 50% din populatie datorita diferentelor vizibile, selectia din rndul jumatatii eligibile se face la ntmplare. Cine are dreptate? Suntem atrasi de cei cu atitudini similare ori ne repugna cei cu atitudini foarte diferite de ale noastre? Dupa cum se arata n figura 8.4, Donn Byrne si colegii sai propun un model n doi timpi, ce ia n consideratie ambele reactii. Mai nti, sustin ei, evitam asocierea cu persoanele foarte diferite; apoi, dintre cei ramasi, ne atrag cel mai mult persoanele cele mai asemanatoare cu noi. Figura 8.4 Un model n doi timpi al atractiei interpersonale (Byrne, 1986)

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Potrivire si complementaritate Pe lnga aspectele demografice si atitudinale, exista si o a treia sursa de similaritate ce functioneaza cel putin n relatiile romantice. Ati remarcat vreodata cum reactioneaza lumea fata de cuplurile n care unul din parteneri arata superb, iar celalalt are un aspect comun? n mod tipic, suntem socati de asemenea 'nepotriviri', ca si cum ne-am astepta ca oamenii sa-si afle ntotdeauna o pereche pe masura, nici mai mult, dar nici mai putin 96

aratoasa. Aceasta reactie are o baza reala, evidentiata n studii de laborator. Acestea arata ca att femeile, ct si barbatii tnjesc dupa o pereche foarte atragatoare. De pilda, atunci cnd niste studenti de anul I au fost grupati aleator si pusi sa danseze cte doi, dorinta lor de a se rentlni cu partenerul sau partenera a fost cu att mai mare cu ct cealalta persoana din cuplu era mai atragatoare fizic. n viata reala, nsa, acolo unde cineva poate sa fie acceptat sau respins de catre un potential si dorit partener, oamenii se feresc de ntlniri romantice cu altcineva care 'nu-i de nasul lor'. Studii corelationale asupra unor cupluri de indivizi care se ntlnesc, traiesc mpreuna, sunt logoditi sau casatoriti sustin ipoteza potrivirii (matching hypothesis), potrivit careia oamenii au tendinta de a se implica efectiv n relatii romantice cu acele persoane care le sunt egale n ceea ce priveste frumusetea fizica. Potrivirea ofera posibilitatea unor predictii privind evolutia unei relatii. Din practica agentiilor matrimoniale se desprinde cu pregnanta urmatoarea constatare: cu ct doi parteneri sunt mai apropiati sub aspectul atractivitatii lor fizice, cu att este mai probabila dorinta lor de a se rentlni si cresc sansele de formare a unor cupluri stabile. n economia 'pietii sociale', potrivirea fizica pare sa se produca n mod automat, odata ce oamenii cauta ce este mai bun, dar se opresc la ceea ce pot obtine. Cum ramne cu ideea populara ca 'opusii se atrag'? n contrast cu teoria similaritatii, R. Winch a formulat (n 1958) o teorie a complementaritatii nevoilor, pornind de la ipoteza ca noi cautam acele persoane care ne pot satisface nevoile n cel mai nalt grad. n anumite cazuri, aceasta presupune coexistenta unor personalitati complementare si chiar opuse - de exemplu, o femeie autoritara si dominatoare are nevoie de un sot ascultator si supus. Cercetari ulterioare nu au oferit nsa un suport concludent acestei ipoteze, ba chiar au adus dovezi ca, de cele mai multe ori, cuplurile reusite, echilibrate si durabile sunt formate din personalitati asemanatoare. De ce este atractiva similaritatea? Studiile experimentale sustin asadar ideea ca similaritatea, sub diferitele ei aspecte, este corelata cu atractia interpersonala. Dar de ce se ntmpla astfel? Feldman trece n revista patru explicatii propuse pna n momentul de fata. n primul rnd, similaritatea poate fi ca atare un factor de autoconditionare. De exemplu, se poate ca noi sa fi nvatat din experienta anterioara ca persoanele ce ne 97

mpartasesc atitudinile sunt asociate cu mprejurari sau situatii placute si dorite de catre noi. n al doilea rnd, faptul ca vedem la altcineva atitudini sau trasaturi asemanatoare cu ale noastre ne poate ntari sentimentul de ncredere n propria noastra persoana, ntruct ne confirma opiniile si optiunile valorice. O a treia explicatie a efectelor similaritatii asupra atractiei interpersonale este aceea ca, odata ce cunoastem atitudinile si valorile pe care le sustine o anumita persoana, putem sa ne formam o impresie despre trasaturile sale. Daca perceptia trasaturilor este pozitiva - ceea ce n general se si ntmpla, de vreme ce e vorba de trasaturi comune, pe care le avem si noi - atunci imaginea despre celalalt va fi ct se poate de favorabila. Potrivit acestei explicatii, dorita si primita ca o recompensa este nu similaritatea ca atare, ci valoarea inferata a trasaturilor de personalitate ale cuiva. n sfrsit, poate ca ne plac oamenii asemanatori cu noi deoarece similaritatea ne face sa presupunem ca si ei ne plac la rndul lor. Aceasta este o tema distincta, careia i s-au consacrat studii si lucrari interesante. Reciprocitatea Simpatia si antipatia respecta adesea principiul reciprocitatii: ne sunt, de regula, simpatici aceia care ne simpatizeaza si ne displac cei carora le suntem, la rndul nostru, antipatici. n 1956, Dittes si Kelley au format cteva mici grupuri de discutii, alcatuite din studenti; unii dintre ei au primit niste biletele anonime (n realitate, scrise si trimise de experimentatori) prin care li se comunica fie ca ceilalti membri ai grupului i simpatizeaza, fie, dimpotriva, ca grupul nu-i prea are la suflet. Rezultatele au aratat ca participantii ce se considerau simpatizati de grup au fost atrasi n mai mare masura de ceilalti membri ai grupului dect aceia care credeau ca nu sunt priviti cu simpatie de catre ceilalti. Nu toti oamenii reactioneaza la fel n privinta reciprocitatii. O variabila influenta pare a fi nivelul de autoapreciere sau respectul de sine al fiecarui individ. n 1959, Dittes a descoperit ca pentru persoanele cu grad nalt de autopretuire, atractia nu este afectata de acceptare sau respingere. Dimpotriva, celor cu grad scazut de self-esteem le sunt teribil de simpatici membrii grupurilor care i accepta, pe cnd persoanele din grupurile care i resping le sunt teribil de antipatice. Dittes a realizat un experiment, n care participantii au fost din start clasificati n doua tipuri de baza - cu respect de sine ridicat, respectiv

98

scazut. si unii si ceilalti au fost plasati fie ntr-o conditie favorabila - mai precis, n cadrul unor grupuri ai caror membri aveau un comportament favorabil - fie ntr-o conditie frustranta - n grupuri care i-au ntmpinat cu reactii negative. n cazul participantilor cu nivel redus de self-esteem, atractia fata de grup a depins n mod evident de comportamentul grupului - ceea ce nu s-a ntmplat n cazul participantilor cu nivel nalt de autoapreciere (vezi graficul 8.4) Graficul 9.4 Atractia si respectul de sine (Dittes, 1959)

Sursa: Hogg, Vaughan (1998) Efectele reciprocitatii pot sa interactioneze cu natura situatiei. Daca reciprocitatea implica pretuirea ca recompensa sociala, efectele sale variaza odata cu modul n care este perceputa de catre subiect valoarea pretuirii primite din partea celorlalti. De exemplu, pretuirea care vine din partea unui lingusitor interesat nu are cine stie ce valoare, astfel nct nu-i vom raspunde prin a-l simpatiza pe cel care ne flateaza. De asemenea, aceeasi dovada de pretuire are o valoare mai redusa atunci cnd vine din partea unui prieten dect atunci cnd o primim din partea unui necunoscut, deoarece ne asteptam ca prietenii sa ne aprecieze. Modul n care primim dovezile de pretuire exercita si el o anumita influenta. n 1965, Elliot Aronson si Darwyn Linder au emis asa-numita gain-loss hypothesis, potrivit careia avem tendinta sa ne placa cel mai mult indivizii care initial ne-au tratat cu

99

raceala, devenind ulterior mai amabili; pe de alta parte, cel mai mult i detestam pe indivizii care au fost la nceput foarte atenti cu noi, sfrsind prin a ne ntoarce spatele. Fenomenul este ntructva surprinzator, ntruct contrazice teoria behaviorista: cel constant laudat primeste tot mai multe recompense, dar l simpatizeaza pe laudator din ce n mai putin. Aronson sugereaza doua explicatii posibile. Prima se bazeaza pe reducerea anxietatii. Respingerea de catre un grup sau o persoana este o experienta dureroasa, generatoare de anxietate; cnd respingerea este urmata de acceptare anxietatea se reduce, astfel nct resimtim placerea de a fi simpatizati. Cea de-a doua explicatie ar putea fi urmatoarea: indivizii care ne simpatizeaza de la nceput pot sa ni se para lipsiti de discernamnt, ceea ce diminueaza valoarea pretuirii lor. n schimb, cei care ne considera la nceput antipatici si care, abia dupa ce ajung sa ne cunoasca mai bine, ncep sa ne simpatizeze, par oameni cu judecata, astfel nct pretuirea lor valoreaza mai mult. Aronson si Linder au realizat un experiment menit sa testeze efectul ordinii n care primim un anumit gen de feedback din partea unei alte persoane. De-a lungul a sapte ntlniri, participantii au auzit de la un complice diferite opinii despre ei. La primele trei ntniri, feedback-ul a fost sau total negativ sau total pozitiv. Apoi, n functie de conditia experimentala, calitatea feedback-ului a fost fie inversata, fie s-a pastrat constant aceeasi. Din toate cele patru conditii, simpatia participantului fata de complice a atins valori maxime atunci cnd ordinea 'mesajelor' a fost negativ pozitiv (acesta fiind 'cstigul') si valori minime n ordine inversa, adica feedback pozitiv negativ ('pierdere'). Dupa cum arata rezultatele din graficul 8.5, e cel mai probabil sa fim atrasi de catre o persoana atunci cnd aceasta ncepe prin a ne tine la distanta si sfrseste prin a ne ntmpina cu caldura. Accesibilitatea Rezultatele obtinute de Aronson si Linder sugereaza ca ne plac oamenii pretentiosi fata de ceilalti, ceea ce concorda cu ideea populara potrivit careia tintele greu de atins sunt cele mai rvnite. n realitate, lucrurile nu stau chiar asa. Cel mai adesea, persoanele care ne resping - fie pentru ca sunt deja implicate n alte relatii, fie pentru ca nu le strnim interesul - nu devin ctusi de putin mai atractive; dimpotriva. Studiile si observatiile arata ca, de regula, i preferam pe indivizii cu o selectivitate sociala

100

moderata att celor neselectivi (care nu au gust) ct si celor prea pretentiosi (care sunt aroganti si sclifositi). Graficul 8.5 The gain-loss hypothesis (Aronson si Linder, 1965)

Sursa: Hogg si Vaughan (1998) Ce se ntmpla atunci cnd o persoana care ne strneste interesul este greu de atins datorita unor piedici exterioare? Acestea pot fi de nenumarate feluri: opozitia parintilor (precum n povestea lui Romeo si a Julietei), o catastrofa iminenta (ca n povestea de iubire din Titanic), departarea, lipsa de timp, bariere sociale etc. n Capitolul 5 ne-am referit la teoria reactantei psihologice, care sustine ca oamenii sunt puternic motivati sasi apere libertatea de alegere si de actiune. Cnd o astfel de libertate, la care tin n mod deosebit, le este amenintata, oamenii reactioneaza si ncearca sa contracareze pericolul, ntre altele si datorita faptului ca un comportament la care am putea fi nevoiti sa renuntam ni se pare mult mai atragator - precum proverbialul fruct oprit. Desi nu foarte concludente, mai multe studii au evidentiat faptul ca reactanta poate fi declansata de factorul timp: pe masura ce sansele de a intra ntr-o relatie cu cineva scad odata cu timpul ramas la dispozitie, persoana - tot mai greu accesibila - devine din ce n ce mai atragatoare. Reactanta se poate produce, marind forta atractiei, si n cazul unor relatii ascunse, tainuite. ntr-un experiment din 1994, Daniel Wegner a pus mai multe perechi (formate din parteneri de ambele sexe) sa joace bridge. n fiecare cvartet de jucatori, una dintre perechi a primit instructiuni scrise ca, n timpul jocului, sa-si faca

101

diferite semne cu picioarele pe sub masa - fie pe fata, fie pe ascuns. Dupa cteva minute, jocul a fost oprit si fiecarui jucator i s-a cerut sa indice (desigur, n mod privat) ct de atragator i s-a parut att propriul sau partener, ct si jucatorul de sex opus din echipa adversa. Rezultat: studentii care au trisat pe ascuns s-au considerat reciproc mult mai atragatori dect aceia care si-au facut semne vizibile ori n-au trisat de loc. Nu trebuie neglijat faptul ca, n anumite situatii, reactanta poate sa diminueze atractia interpersonala. Ati ncercat vreodata sa faceti pe intermediarul, cautnd, pe diferite cai, sa convingeti doua persoane apropiate sa formeze un cuplu? Atentie: efectul poate fi contrar. Decisi sa si pastreze libertatea de alegere n viata erotica, cele doua persoane ar putea ajunge sa nu se placa, ba chiar sa se deteste din cauza insistentelor voastre de a-i vedea mpreuna. Relatii apropiate Exista multe forme de relatii interumane semnificative, dar psihosociologii au avut n vedere ndeosebi raporturile din cadrul cuplurilor de prieteni, ndragostiti, amanti si soti. Aceste relatii apropiate7[1] implica adesea trei componente: (1) sentimente de atasament, afectiune si iubire; (2) satisfacerea unor nevoi psihologice; (3) interdependenta partenerilor, fiecare exercitnd o influenta semnificativa asupra celuilalt. Nu orice relatie apropiata contine toate aceste ingrediente. O iubire de-o vara poate atinge o mare intensitate emotionala; dar la sosirea toamnei, amorezii revin la vietile lor independente. O casatorie formala graviteaza n jurul rutinei cotidiene, nsa atasamentul emotional al sotilor este palid, iar nevoile lor sufletesti ramn, cel putin n parte, nemplinite. n mod evident, relatiile apropiate au forme si masuri diferite. Unele implica sexul, altele nu. Unele se stabilesc ntre parteneri de acelasi sex, altele ntre parteneri de sex opus. Cteodata partenerii se angajeaza sa ramna alaturi pe termen lung; alteori interactioneaza doar pentru scurt timp. Iar coloratura sentimentala cunoaste
7[1]

n literatura anglo-americana se utilizeaza deopotriva termenii close relationships - relatii strnse sau apropiate - si intimate relationships. Am optat pentru prima solutie, deoarece n limba romna prin 'relatii intime' se nteleg cel mai adesea raporturile care implica o componenta sexuala, ceea ce nu caracterizeaza relatiile dintre prieteni, dintre parinti si copii sau cele dintre persoanele aflate abia la nceputul unei idile - ceea ce anglo-americanii numesc dating partners, iar noi cu greu am putea traduce printr-o formula acceptabila n romneste, fiind vorba de persoanele care ies mpreuna la film, la restaurant, la discoteca sau n vizita etc., aceste 'iesiri mpreuna' putnd fi acompaniate sau nu de gesturi erotice manifeste (mbratisari, saruturi, mngieri sau act sexual). Destul de imprecis, n romneste dating partners sunt numiti tot 'prieteni', fiind vorba nsa de persoane de sex opus. Ionel este prieten cu George si are o 'prietena', pe Marcela, ceea ce ne face sa presupunem ca nu locuiesc mpreuna, ci si petrec o parte din timp mpreuna, cu grade variabile de 'intimitate'.

102

toate tonurile posibile, de la veselie la durere, de la iubire la ura - fiecare dintre starile emotionale putnd avea intensitati diferite, de la 'abia perceptibil' pna la 'exploziv'. Cum nainteaza doua persoane de la primele lor contacte sociale pna la o relatie apropiata, care le ncalzeste fiinta? Apropierea se produce gradual, pas cu pas, ori prin discontinuitati si salturi calitative? Unii cercetatori considera ca relatiile progreseaza gradual, parcurgnd o anumita succesiune de stadii sau etape. De pilda, n teoria stimulvaloare-rol (SVR), propusa de catre Murstein n 1986, sunt definite urmatoarele trei etape: (1) stadiul-stimul, n care atractia este provocata de atribute exterioare, precum nfatisarea fizica; (2) stadiul-valoare, n care atasamentul se bazeaza pe similaritatea valorilor si opiniilor; (3) stadiul-rol, n care devotamentul se ntemeiaza pe asumarea si ndeplinirea unor roluri, precum acelea de sot-sotie. Toti acesti trei factori sunt importanti n evolutia unei relatii, dar fiecare detine o importanta deosebita n decursul unui anumit stadiu (vezi graficul 8.6). Graficul 8.6 Modelul SVR (Murstein, 1987)

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Marea dificultate a oricarei teorii stadiale este secventialitatea. Se poate arata ca stadiul-valoare precede ntotdeauna si cu necesitate stadiul-rol? Nu se pot ntlni cupluri care sa-si fixeze rolurile nainte de a-si explora compatibilitatea valorilor? Majoritatea cercetatorilor nu cred ca relatiile apropiate evolueaza stadial. n mai multe studii, unor cupluri de persoane proaspat casatorite li s-a cerut sa-si reaminteasca istoria relatiei lor

103

pna la casatorie. Rezultatele au inventariat o mare diversitate de etape evolutive. Momentele de cotitura nu se succed n aceeasi ordine n toate cazurile si nici nu sunt mereu aceleasi la fiecare cuplu. Daca relatiile apropiate nu urmeaza toate acelasi scenariu, cum se explica evolutia lor? Fiecare relatie are o istorie proprie, cu suisuri si coborsuri, cu momente de stagnare alternnd cu perioade de acceleratie. Ce anume face ca o relatie sa ia altitudine, sa coboare ori sa se pastreze n parametri stabili? Un raspuns poate fi oferit de teoria schimbului social, potrivit careia forta motrice a relatiilor interpersonale este recompensa. Ca si atractia, n aceasta interpretare, iubirea depinde de experienta emotiilor pozitive traite n prezenta unui anumit partener. Pas cu pas, pe masura ce recompensele se aduna, iubirea creste. Sau, dimpotriva, pe masura ce recompensele se raresc, iubirea se raceste. n acest gen de teorii despre esenta iubirii, ceea ce conteaza este cantitatea. Multi oameni gasesc nsa ca teoria schimbului social este inadecvata, din motive usor de nteles. Gnditi-va la propriile voastre relatii apropiate. Credeti ca sentimentul de iubire fata de cineva e doar o versiune mai intensa a simpatiei fata de altcineva? Este iubirea unui prieten apropiat de aceeasi natura cu iubirea celor de care sunteti ndragostiti? Daca nu, atunci veti fi de acord ca exista importante diferente calitative ntre genurile de relatii apropiate. n aceasta perspectiva, este nevoie de un salt considerabil de la a placea pna la a iubi pe cineva, iar iubirea nsasi cunoaste forme diferite. Tipologii n relatiile apropiate Teoriile schimbului social se axeaza pe aspectele cantitative: cu ct mai mult (n ceea ce priveste recompensele si echitatea), cu att mai bine (daca avem n vedere satisfactiile si rezistenta relatiei). Dar este ntotdeauna nevoie de recompense? si ce se poate spune despre diferentele calitative ntre tipurile de relatii apropiate? Poate o recompensa mai substantiala sa transforme niste simple cunostinte n prieteni si apoi prietenii n iubiti, ori aceste tipuri de relatii se deosebesc esential ntre ele? Relatii de schimb si de comuniune Margaret Clark precizeaza ca oamenii urmaresc o recompensa atunci cnd intra n relatii de schimb, caracterizate de o compensare imediata a costurilor si a beneficiilor. Dar nu orice relatie este de acest tip. n relatiile de comuniune (communal

104

relationships), partenerii si ofera satisfactii unul celuilalt fara sa urmareasca un echilibru al beneficiilor. Cel mai adesea, relatiile de schimb au loc ntre necunoscuti sau cunostinte ntmplatoare, ca si n cadrul unor aranjamente pe termen lung - precum parteneriatul de afaceri. Dimpotriva, relatiile de comuniune se stabilesc numai cu prietenii apropiati, cu membrii de familie sau cu cei pe care i iubim. Desigur, se vor gasi cinici care sa puna la ndoiala autenticitatea relatiilor de comuniune, socotind ca oricine urmareste sa dobndeasca o recompensa, chiar daca nu imediat, ci ntr-un viitor oarecare. Din fericire, ramn destui oameni care pot depune marturie din propria lor experienta de viata ca, macar ctorva persoane extrem de apropiate, sunt oricnd gata sa le ofere, fara a socoti la centima ct primesc - bucuria celuilalt fiind chiar rasplata cea mai de pret. Stiluri de atasament O alta abordare interesanta a diversitatii formelor de relatii apropiate este cea propusa de Philip Shaver, Cindy Hazan si colegii lor. Ideea de la care pornesc este aceea ca, asa cum bebelusii manifesta diferite tipuri de atasament fata de parintii lor, si adultii prezinta stiluri specifice de atasament n relatiile lor de prietenie sau n cele amoroase. Cercetarile de psihologie a copilului au scos n evidenta faptul ca bebelusii dezvolta legaturi puternice si exclusive cu primele persoane care se ocupa de ngrijirea lor - cel mai adesea si n mod normal acestea fiind mamele copiilor. n toate culturile studiate, prima relatie are o mare ncarcatura emotionala. Observnd cum reactioneaza copiii mici att la despartirea de mama lor, ct si la reaparitia ei, cercetatorii au mai remarcat si faptul ca exista diferite stiluri de atasament infantil. Copiii cu atasament solid plng zgomotos atunci cnd si vad mama plecnd de lnga ei, iar cnd aceasta se rentoarce gnguresc si surd cu evidenta ncntare. Copiii cu atasament fragil se ncadreaza n doua tipuri de comportament. Cei anxiosi plng si se agita cnd sunt parasiti de mama lor, dar o ntmpina fie mniosi, fie apatici atunci cnd se rentoarce. Alti copii sunt mult mai detasati, adoptnd un comportament retractil, de eschivare sau neimplicare emotionala, cu reactii temperate n ambele situatii.8[2]

8[2]

n terminologia anglo-americana, termenii utilizati pentru desemnarea celor trei stiluri de atasament sunt: secure, respectiv insecure, cu cele doua subtipuri anxious si avoidant.

105

Ct de important este acest prim atasament? Este o legatura sigura si demna de ncredere din primul an de viata de natura sa ofere un fundament al relatiilor apropiate de mai trziu? Unii cercetatori sugereaza ca da. Studiile arata ca acei copii din categoria atasamentului solid manifesta ulterior o atitudine mai pozitiva si mai ncrezatoare fata de ceilalti. Privind retrospectiv, adultii cu stil de atasament solid relateaza ca n copilarie au avut relatii familiale pozitive, pe cnd adultii anxiosi sau retractili si amintesc sa fi avut relatii dificile cu unul dintre parinti sau cu amndoi. Fie ca stilurile de atasament ale adultilor si au radacinile n primul an de viata sau nu, distinctia ntre ele s-a dovedit utila. Cititi descrierile celor trei tipuri de atasament din tabelul 8.2. Care vi se potriveste cel mai bine? n 1987, Hazan si Shaver au pus prima data aceasta ntrebare pentru cititorii unui ziar din Denver si a doua oara pentru un grup de studenti. Dupa cum se poate vedea n tabelul 8.2, distributia raspunsurilor este aproape identica pe ambele esantioane, pastrndu-se neschimbata si n cadrul unui esantion national din SUA, format din opt mii de adulti, chestionati de Mickelson un deceniu mai trziu, n 1997. n plus, cercetatorii au mai constatat ca oamenii cu stil de atasament solid raporteaza ca au relatii satisfacatoare, pe care le descriu drept fericite, amicale, bazate pe ncredere reciproca si durabile. Cognitiv, au tendinta de a-i vedea pe ceilalti ca fiind bine intentionati si cred n posibilitatea iubirii adevarate. Dimpotriva, ndragostitii retractili se tem de intimitate si cred ca iubirea este sortita sa se ofileasca; ndragostitii anxiosi descriu o viata amoroasa plina de exaltari si caderi emotionale, de framntari obsesionale, o mai mare dorinta de angajare pe termen lung, atractie sexuala si gelozie duse la extrem. ntr-o oarecare masura, stilurile noastre de atasament pot fi observate n comportamentul din viata cotidiana. De exemplu, n 1996 Jeffrey Simpson si colegii sai au nregistrat pe banda mai multe cupluri de ndragostiti n timp ce ncercau sa solutioneze diferite conflicte, dupa care au prezentat nregistrarile unor observatori neutri. Acestia au constatat ca barbatii cu atasament fragil-retractil se dovedesc n cea mai mica masura calzi si ncurajatori, precum si faptul ca femeile cu stil fragil-anxios s-au aratat posomorte si negativiste. ntr-un alt studiu, din 1996, Marie Tidwell si colegii au cerut participantilor sa tina, timp de o saptamna, un jurnal intim. Analiza nsemnarilor din aceste jurnale a scos n evidenta faptul ca, n relatiile cu sexul opus, persoanele

106

retractile au avut cele mai mici satisfactii, n vreme ce subiectii anxiosi au trait cea mai mare varietate de sentimente, de intensitati ct se poate de diferite. Tabelul 8.2 Stiluri de atasament (Hazan si Shaver, 1987) ntrebare: Care dintre urmatoarele texte descrie cel mai bine sentimentele voastre? Raspunsuri si procente Solid mi este destul de usor sa ma apropii de 56% ceilalti si nu ma deranjeaza sa depind de ei ori ca ei sa depinda de mine. Rareori ma roade gndul ca voi fi parasit ori ca o anumita persoana mi-a devenit prea apropiata. Retractil Nu ma simt n largul meu atunci cnd ma 25% apropii mai mult de cineva; mi este greu sa am deplina ncredere n ceilalti si nu mi place sa depind de ei. Ma enervez atunci cineva mi se vra n suflet si partenerii erotici mi cer adesea mai multa intimitate dect as dori eu ca sa ma simt bine. Anxios Mi se pare ca ceilalti se feresc sa mi se 19% apropie att ct as dori eu. Ma ngrijoreaza des gndul ca partenerul nu ma iubeste cu adevarat sau ca are de gnd sa ma paraseasca. As vrea sa ma contopesc pe deplin cu o alta persoana, nsa aceasta dorinta a mea pe multi i sperie si i alunga de lnga mine. Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Ce valoare predictiva au aceste stiluri de atasament? Cu alte cuvinte, stilul din acest moment al unei persoane permite o anticipare cu grad semnificativ de probabilitate a evolutiei viitoare a relatiilor sale? Probele nu sunt concludente. Persoanele cu atasament solid tind sa aiba relatii mai durabile dar, n cazul celor cu atasament fragil, prognozele nu sunt consistente. Important e faptul ca, desi stilurile de atasament sunt oarecum stabile de-a lungul vietii - poate ca niste mosteniri din prima copilarie - ele nu sunt 21% 23% 56% Esantion de Esantion cititori de studenti

107

totusi definitiv trasate, o data pentru totdeauna. De exemplu, Lee Kirkpatrick si Cindy Hazan au urmarit participantii la un studiu si, dupa patru ani, au descoperit ca 30% dintre ei si-au modificat stilul de atasament. n acord cu ideea de baza n psihologia sociala, potrivit careia oamenii sunt profund influentati de situatiile n care se afla, cercetarile sugereaza ca indivizii si pot revizui continuu stilul de atasament n urma succesiunii experientelor lor de viata. Tipuri de iubire Fara a sta prea mult pe gnduri, oricare dintre noi poate enumera o mare varietate de forme distincte de iubire, n afara de amorul propriu-zis: iubire parinteasca, frateasca, amicala, pur fizica sau animalica, spirituala etc. De-a lungul timpului, au fost propuse de catre psihosociologi mai multe clasificari ale tipurilor de iubire. Pe baza scrierilor antice, John Alan Lee a identificat, n 1988, trei stiluri primare de iubire; eros (dragostea erotica), ludus (jocul amoros, lipsit de daruire sufleteasca) si storge (dragostea prieteneasca). Ca si cele trei culori primare, sustine Lee, aceste stiluri se pot combina ntre ele, formnd tipuri secundare, precum mania (iubirea pretentioasa si posesiva), pragma (iubirea interesata) sau agape (iubirea altruista de oameni). Pe o scala menita sa masoare aceste 'culori ale iubirii', barbatii au scoruri mai mari dect femeile la rubrica ludus, n vreme ce femeile puncteaza mai mult la rubricile storge, mania si pragma. Foarte populara este o alta taxonomie, derivata din teoria triunghiulara a iubirii, enuntata n 1986 de catre Robert Sternberg. Potrivit acestei teorii, exista opt subtipuri de baza (sapte forme diferite de iubire si o a opta combinatie ce reprezinta absenta iubirii) - toate putnd fi derivate din prezenta sau absenta a trei componente. Combinatia poate fi astfel vazuta ca vrf al unui triunghi (vezi figura 8.5). Iata cele trei componente si cte o mostra de item din cei utilizati pentru masurarea fiecareia din ele: Intimitate. Componenta emotionala, care implica simpatia si sentimentul de

apropiere fata de cineva. ('Am o relatie placuta cu ___'.) Pasiune. Componenta motivationala, ce contine impulsuri de natura sa declan-

seze atractia, dragostea si dorinta sexuala. ('Simpla vedere a lui ___ mi se pare excitanta.')

108

Devotament. Componenta cognitiva, ce reflecta hotarrea de a ramne atasat pe

termen lung de un anumit partener. ('ntotdeauna ma voi simti responsabil fata de ___.') Cercetarile sustin cu probe concludente model tripartit al lui Sternberg. ntr-un studiu din 1996, Arthur Aron si Lori Westbay au cerut participantilor sa ierarhizeze 68 de trasaturi prototipice ale iubirii si au constatat ca toate trasaturile clasificate se ncadreaza n trei categorii: pasiune (priviri languroase, euforie, crcei n stomac), intimitate (libertatea de a discuta despre orice, ncurajator, ntelegator) si devotament (fidelitate, prioritate acordata celorlalti, durabilitate). ntr-un al doilea studiu, din 1997, Sternberg a cerut participantilor sa precizeze ce anume considera important n diferite tipuri de relatii si a constatat ca rezultatele concorda cu teoria. De exemplu, 'iubitul ideal' a nregistrat scoruri nalte la toate cele trei componente, 'prieten' a avut scoruri mari la intimitate si devotament, dar mici la pasiune, iar 'frate / sora' a punctat mult la devotament, dar putin la intimitate si pasiune.

Figura 8.5 Teoria triunghiulara a iubirii (Sternberg, 1986)

109

Considernd toate aceste tipologii - bazate pe atasamentul infantil, pe culori, triunghiuri si alte scheme propuse de-a lungul timpului - te minunezi: cte tipuri de iubire exista n realitate? E greu de spus. Dar toate modelele au n vedere doua tipuri fundamentale. Priviti ntrebarile din tabelul 8.3 si raspundeti cu note pe o scala de la 0 (ctusi de putin) la 10 (total), avnd n vedere sentimentele voastre fata de un prieten. Raspundeti apoi la aceleasi ntrebari gndindu-va la un iubit sau la o iubita (de acum sau de alta data). Aplicati n cele din urma instructiunile de punctare descrise n partea de jos a tabelului. n 1973, atunci cnd Zick Rubin a cerut unor studenti sa raspunda la acest gen de itemi, a constatat ca cei chestionati au acordat punctaje ridicate prietenilor la ntrebarile cu numere impare si partenerilor de amor la cele cu numere pare. Pornind de la aceste raspunsuri, Zick Rubin a alcatuit o Scala a simpatiei9[3] si o Scala a iubirii, menite sa masoare cele doua tipuri de relatii.

Tabelul 8.3 Simpatie si iubire (Rubin, 1973) Raspundeti la fiecare dintre urmatoarele ntrebari pe o scala de la 1 = ctusi de putin la 10 = total. Raspundeti mai nti gndindu-va la un/o prieten(a) si
9[3]

Am considerat ca 'simpatie' este cel mai potrivit echivalent al cuvntului englezesc liking. n limba romna, verbul 'a placea' este ambiguu, caci la fel se spune atunci cnd ne place noua cineva ca si atunci cnd altcineva ne place pe noi. n plus, substantivarea verbului este dificila n romneste - nici 'placerea' si nici 'placutul' nefiind formule acceptabile.

110

apoi la un/o iubit(a). Prieten(a) Iubit(a) 1. X este una din cele mai simpatice persoane din ___ cte cunosc. ___ 2. Simt ca pot avea ncredere n X n orice legatura cu orice. ___ 3. X este genul de persoana care mi-ar placea sa fiu. 4. L-as ierta pe X pentru orice. 5. Am mare ncredere n judecata lui X. 6. As face aproape orice pentru X. A. Adunati punctele de la ntrebarile 1 + 3 + 5 = B. Adunati punctele de la ntrebarile 2 + 4 + 6 = Care punctaj este mai mare: A sau B? Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Abordarea lui Rubin trateaza simpatia si iubirea ca pe doua reactii distincte fata de o relatie apropiata. Ramne de discutat nsa ct de adnca este diferenta dintre ele. n 1976, Kenneth si Karen Dion au aplicat cele doua scale mai multor categorii de oameni: (1) persoane care se ntlnesc ocazional (casual daters); (2) persoane care se ntlnesc mereu cu acelasi partener (exclusive daters); (3) persoane logodite; (4) persoane casatorite. Desi persoanele din prima categorie au punctat mai mult la simpatie dect la iubire, simpatia si iubirea nu difera n cazul celor aflati ntr-o relatie mai angajata. Un posibil motiv pentru care cele doua scale se pot suprapune ar fi acela ca, n versiunea lui Rubin, conceptul de iubire are un sens destul de cuminte. Mai potrivita pare distinctia propusa, n 1988, de catre Elaine Hatfield ntre iubirea pasionala si iubirea companionala.10[4] Dupa Hatfield, iubirea pasionala este o stare intens emotionala si adesea erotica de absorbtie de catre o alta persoana, n vreme ce iubirea companionala este o nsotire sau o companie sigura si stabila, asemanatoare cu ceea ce Rubin numeste simpatie. Iubirea pasionala
10[4]

___ ___ ___ ___ ___ ___

___ ___ ___

n limba engleza: passionate love si companionate love.

111

Iubirea pasionala este, dupa cum spuneam, o stare intens emotionala de absorbtie de catre o alta persoana (vezi tabelul 8.4). Pendulnd ntre culmi extatice si abisuri de tortura sufleteasca, iubirea pasionala ofera materia prima dulce-amara a poeziei si romanelor de dragoste, fiind tema favorita n muzica de consum sau n adoratele-detestatele telenovele. Ce este si de unde vine? Ellen Berscheid si Elaine Walster (ulterior Hatfield) considera ca elementul-cheie n ntelegerea iubirii pasionale este tratarea ei ca un gen specific de emotie. Bazndu-se pe teoria bifactoriala a emotiei, propusa de catre Schachter (vezi Capitolul 2), cele doua autoare sustin ca iubirea pasionala necesita doua ingrediente esentiale: (1) o stare intensa de excitatie fiziologica si (2) credinta ca excitatia este strnita de catre persoana iubita. Tabelul 8.4 Scala iubirii pasionale Raspundeti la fiecare din itemii urmatori conform urmatoarei scale: 1 De loc adevarat 2 3 4 5 Aproximativ adevarat 6 7 8 9 Categoric adevarat

1. As fi profund disperat daca _________________ m-ar parasi. 2. Uneori simt ca nu-mi pot controla gndurile; ma obsedeaza _________________ . 3. Sunt fericit(a) atunci cnd fac ceva care l (o) face pe ___________________ fericit(a). 4. As prefera sa fiu cu __________________ mai mult dect cu oricine altcineva. 5. As fi gelos(oasa) daca as crede ca ___________________ s-ar ndragosti de altcineva. 6. Sunt avid(a) sa stiu totul despre ___________________ . 7. l (o) doresc pe ___________________ - fizic, emotional, mental. 8. Am o pofta insatiabila de afectiune din partea lui __________________ . 9. Pentru mine, __________________ este partenerul(a) de amor perfect(a).

112

10. Simt ca trupul __________________ .

meu

vibreaza

atunci

cnd

ma

atinge

11. Ma gndesc tot timpul la __________________ . 12. Vreau ca _______________ sa mi cunoasca gndurile, temerile si sperantele. 13. Caut cu nfrigurare semne care sa mi arate ca _______________ ma doreste. 14. Exercit o puternica atractie asupra lui _________________ . 15. Ma simt extrem de deprimat(a) cnd lucrurile nu merg bine n relatia mea cu ___________ . Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Uneori conexiunea dintre excitatie si iubire este evidenta - asa cum se ntmpla atunci cnd cineva simte fiorii atractiei sexuale n prezenta partenerului de amor. n alte situatii, totusi, simptomele de excitatie - precum accelerarea batailor de inima, umezirea palmelor sau nmuierea genunchilor - sunt mai greu de interpretat. n prezenta unei persoane atragatoare, aceste simptome pot fi atribuite corect sau eronat iubirii pasionale. Dolf Zillmann numeste acest proces de misatribuire transfer de excitatie. n opinia lui, excitatia strnita de un stimul poate fi transferata sau adaugata excitatiei provocate de un al doilea stimul. Excitatia combinata este atunci perceputa ca fiind cauzata numai de catre al doilea stimul. n 1974, Donald Dutton si Arthur Aron au verificat aceasta ipoteza incitanta ntr-un studiu de teren care a avut loc pe doua poduri de peste Capilano River din Columbia Britanica. Unul din ele este o pasarela sustinuta de cabluri (avnd 150 m lungime si o latime mai mica de 2 m, cu o balustrada foarte joasa), suspendata la vreo 70 m deasupra unor cascade stncoase - un adevarat cosmar pentru oricine ar avea o ct de mica teama de naltime. Celalalt pod este larg, solid, de numai vreo 3 m naltime. Ori de cte ori trecea pe unul din cele doua poduri un tnar nensotit, era ntmpinat de o tnara atragatoare, care se prezenta drept cercetator-asistent, l ruga sa completeze un scurt chestionar, dupa care i dadea numarul ei de telefon - n cazul n care tnarul acostat ar fi dorit mai multe informatii despre proiectul de cercetare. Conform predictiei, mult mai multi dintre barbatii care traversasera pasarela periculoasa

113

aveau s-o sune pe ncntatoarea juna dect cei care trecusera pe podul comod. (Semnificativ e faptul ca foarte putini dintre tinerii abordati, pe pasarela groazei, de catre un asistent barbat au sunat.) Poate ca fiorii de groaza sunt n stare sa aprinda flacarile iubirii. Dar poate ca nu. Poate ca nu-i dect sentimentul de usurare pe care ti-l da pretenta cuiva atunci cnd esti la ananghie. Pentru a elimina posibilitatea ca atractia sa fie strnita de usurare si nu de excitatie, n 1981, Gregory White si colegii sai si-au propus sa strneasca o stare de excitatie, nensotita de tensiunea fricii. Cum? Putin efort fizic e de ajuns. Participantii barbati au alergat pe loc fie doua minute, fie 15 secunde, dupa care au vizionat pe o caseta video chipul unei femei pe care urmau sa o cunoasca. Unii au vazut o femeie bine machiata si coafata, cu nfatisare foarte atragatoare - altii au vazut aceeasi femeie, dar 'aranjata' astfel nct sa para urta. Dupa vizionarea casetei, participantii au evaluat nfatisarea femeii. Rezultat: participantilor care facusera un efort fizic mai mare femeia atragatoare li s-a parut si mai frumoasa, iar cea neatragatoare li sa parut si mai urta dect celor care nu alergasera dect 15 secunde. Acest studiu si altele similare demonstreaza ca starea de excitatie, chiar nensotita de suferinta, intensifica reactiile emotionale, pozitive sau negative. Implicatiile acestor cercetari - potrivit carora pasiunile noastre sunt la cheremul podurilor, exercitiilor fizice sau al altor factori de natura sa accelereze bataile inimii intriga. Dar sunt n concordata cu observatia comuna a faptului ca momentele agitate din viata ne fac vulnerabili fata de mrejele iubirii. Ramne nsa deschisa ntrebarea daca efectul se produce, asa cum sustine teoria, din cauza faptului ca oamenii atribuie n mod eronat starea lor de excitatie prezentei accidentale a unei alte persoane. Da si nu. Trecnd n revista peste treizeci de experimente, Craig Foster si colegii confirma ca efectul excitatie-atractie este real. Ei au mai descoperit, totusi, ca efectul se produce si atunci cnd oamenii cunosc sursa actuala a starii lor de excitatie - asadar, fara o eroare de atribuire. Concluzia acestor cercetatori este aceea ca simplul fapt de a fi surescitati chiar daca stim de ce - faciliteaza oricare dintre raspunsurile noastre firesti. Daca persoana care ne iese n cale este atragatoare si de sexul potrivit, atractia pe care o exercita asupra noastra este mai intensa. Daca persoana nu este atragatoare sau nu e de sexul potrivit, atractia este mai slaba. Nu e nevoie de nici o deliberare constienta. Raspunsul este automat.

114

Indiferent de factorii care o influenteaza n diferitele sale stadii de evolutie, iubirea pasionala presupune, ca nota caracteristica dominanta si esentiala, o intensa atractie sexuala. n 1999, Pamela Regan si Ellen Berscheid prezinta dovezi convingatoare ca dorinta si excitatia sexuala intensa constituie o componenta vitala a acestei experiente. Ele remarca si faptul interesant ca 'a iubi' (love) si 'a fi ndragostit' (being in love) nu nseamna acelasi lucru. n 1996, Berscheid si Meyers au cerut unor studenti de ambele sexe sa alcatuiasca trei liste: una cu persoanele pe care le iubesc, a doua cu persoanele de care sunt ndragostiti si a treia cu persoanele care le atrag sexual. A reiesit ca numai 2% din cei mentionati n prima lista s-au regasit si n cea de a treia lista. n schimb, 85% din cei mentionati n cea de a doua lista s-au regasit si pe lista atractiei sexuale. Iar atunci cnd Regan si colegii sai au cerut mai multor oameni sa listeze caracteristicile iubirii, doua treimi din cei chestionati au mentionat dorinta sexuala - numarul lor fiind cu mult mai mare dect al celor care au trecut pe lista fericirea, fidelitatea, comunicarea sau devotamentul. Chiar daca cei mai multi dintre noi sunt de acord ca dorinta sexuala este aceea care da nota pasionala a iubirii, nu toata lumea vede o legatura necesara ntre dorinta si casatorie. Cum raspundeti la aceasta ntrebare: Daca un barbat sau o femeie ar avea toate calitatile dorite de voi, v-ati casatori cu acea persoana fara a fi ndragostit(a) de ea? n 1967, cnd au fost chestionati studentii americani, 35% din barbati si 76% dintre femei au raspuns afirmativ. Peste douazeci de ani, numai 14% dintre barbati si 20% dintre femei au declarat ca s-ar casatori cu cineva pe care nu l-ar iubi pasional. Diferenta foarte accentuata n rndul femeilor s-ar putea explica prin faptul ca n anii '60 mult mai putine dintre ele aveau independenta economica de natura sa le dea posibilitatea luxului de a se casatori numai din dragoste. Disponibilitatea de-a accepta casatoria fara dragoste difera si n functie de specificul cultural. n zilele noastre, procentul mariajelor 'aranjate', fara a se lua n calcul iubirea dintre parteneri, variaza ntre 4% n Statele Unite, 5% n Australia, 8% n Anglia si 49% n India sau 51% n Pakistan. Influenta culturala asupra iubirii este interesanta. Pe de o parte, s-ar putea sustine ca individualismul feroce, specific culturii occidentale, ar fi de natura sa inhibe tendinta de apropiere si interdependenta fata de ceilalti. Pe de alta parte, aceeasi orientare individualista i face pe oameni sa dea prioritate, n deciziile lor

115

maritale, propriilor sentimente - mai degraba dect grijilor familiale, obligatiilor sociale, constrngerilor religioase, venitului etc. nsa chiar si n culturile occidentale - n rndul carora americanii cultiva o consistenta ideologie romantica - oamenii se ndoiesc de rezistenta n timp a iubirii pasionale. Studii comparative asupra unor cupluri aflate n diferite stadii ale relatiilor dintre parteneri, ca si studiile longitudinale, care masoara schimbarile aduse de trecerea timpului n cadrul acelorasi cupluri, sugereaza ca iubirea pasionala paleste dupa o vreme. Cercetatorii preocupati de 'chimia iubirii' cred ca pasiunea intensa pe care o simt 'arznd' cei proaspat-ndragostiti este produsa de anumite stimulente organice - a caror eficienta scade n mod firesc odata cu trecerea timpului. Iubirea companionala Spre deosebire de natura intens emotionala si subliniata componenta erotica a iubirii pasionale, iubirea companionala este o forma de afectiune care poate exista att n relatii de prietenie, ct si n relatii de amor, bazndu-se pe ncredere reciproca, respect, preocupare fata de celalalt si angajament de lunga durata. n comparatie cu iubirea pasionala, cea companionala este mai putin intensa emotional dar, n anumite privinte, mai profunda si mai rezistenta. n 1998, Susan Sprecher si Pamela Regan au aplicat scale de iubire pasionala si companionala unor cupluri heterosexuale cu vechimi variabile si au constatat ca, att la barbati, ct si la femei, scorurile iubirii pasionale cresc rapid la nceput pna la o cota maxima, dupa care scad constant n timpul mariajului - declin pe care nu-l nregistreaza scorurile iubirii companionale. Aidoma testoasei greoaie din fabula lui Esop, iubirea companionala poate parea teribil de nceata n comparatie cu startul fulgerator al iubirii pasionale - si totusi este n stare sa treaca prima linia de sosire, chiar cu un avans considerabil. Iubirea companionala se caracterizeaza printr-un grad nalt de auto-dezvaluire (selfdisclosure) - dorinta de a-ti deschide sufletul si de a mpartasi celuilalt evenimente, gnduri si sentimente din cele mai intime. Se poate spune ca pentru iubirea companionala deschiderea sufleteasca este un ingredient la fel de esential pe ct este excitatia sexuala n cazul iubirii pasionale. Gnditi-va o clipa la experientele voastre cele mai jenante, la cele mai ascunse si dragi ambitii sau la viata voastra sexuala. Le-ati dezvalui unui necunoscut? unei cunostinte oarecare? unui prieten sau unei persoane

116

iubite? Aceasta dorinta de a ne dezvalui amintirile, gndurile si sentimentele intime sta chiar n miezul celor mai strnse relatii ale noastre. Cercetarile arata ca cu ct sunt mai atasati de un prieten sau cu ct sunt mai satisfacuti n casnicie, cu att oamenii si deschid mai adnc ascunzisurile sufletului. De ce? Nancy Collins si Lynn Miller enunta trei cauze posibile ale acestei corelatii: (1) ne deschidem sufletul fata de cei care ne plac; (2) ne plac oamenii care ni se destainuie; (3) ne plac oamenii carora ne-am destainuit. Figura 8.6 Teoria penetrarii sociale

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) De-a lungul timpului, cercetatorii au facut trei observatii privind modelele de autodezvaluire n relatiile apropiate. Prima este aceea ca partenerii se destainuie tot mai mult unul celuilalt pe masura ce relatia lor se dezvolta n timp. Irving Altman si Dalmas Tylor considera ca auto-dezvaluirea este o forma elementara de schimb social, care se amplifica odata cu adncirea unei relatii. Teoria penetrarii sociale sustine ca relatiile progreseaza de la schimburi superficiale catre unele din ce n ce mai intime. La nceput, oamenii ofera altor persoane putine detalii despre ei nsisi, primind la rndul lor foarte putin de la ceilalti. Dar daca primele contacte se dovedesc avantajoase, schimburile se largesc (acoperind zone mai vaste din vietile partenerilor) si se adncesc (referindu-se la zone tot mai delicate). Cele doua forme de dezvoltare a interactiunii sociale sunt reprezentate n figura 8.6. Cu ct sunt mai apropiati, cu att e mai putin probabil ca doi oameni sa nu fie sinceri unul fata de celalalt. ntr-un studiu interesant din 1998, Bella DePaulo si Deborah 117

Kashy le-au cerut participantilor ca, timp de o saptamna, sa consemneze ntr-un jurnal toate interactiunile lor sociale si fiecare situatie n care au ncercat sa minta pe cineva indiferent daca au facut-o n mod interesat sau cu bune intentii (acceptnd ca unele minciuni urmaresc binele altcuiva). Rezultatele au aratat ca frecventa minciunilor a fost cu att mai mica cu ct relatiile au fost mai apropiate. n medie, participantii au fost nesinceri cel mai des fata de necunoscuti si din ce n ce mai rar fata de cunostintele ntmplatoare, membrii de familie si prietenii lor. De asemenea n concordanta cu presupusele modele de auto-dezvaluire este faptul ca participantii necasatoriti si-au mintit partenerii de amor de trei ori mai des dect au facut-o cei casatoriti n relatia cu sotul / sotia. Rezultatele sunt prezentate n graficul 8.7. Graficul 8.7 Pe cine mint oamenii mai mult?

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) O a doua observatie este aceea ca modelele de auto-dezvaluire tind sa se modifice n functie de stadiul unei relatii. La prima ntlnire si n faza incipenta a unei noi legaturi, oamenii obisnuiesc sa raspunda auto-dezvaluirii celorlalti la acelasi nivel de intimitate. Cnd facem cunostinta cu cineva si politetea cere sa venim n ntmpinarea celor comunicate despre sine de catre celalalt dezvaluind cte ceva despre noi nsine. Dupa consolidarea unei relatii, stricta reciprocitate survine mai rar. n ceea ce priveste cuplurile cu probleme, observatiile contureaza doua modele diferite de auto-dezvaluire. n unele cazuri, se reduc att largimea ct si adncimea deschiderii catre celalalt, ntruct ambii parteneri se retrag fiecare n propria carapace si nceteaza sa mai comunice. n alte cazuri, largimea dezvaluirii de sine se restrnge, dar creste adncimea 118

ei, odata ce partenerii ncep sa se raneasca reciproc cu destainuiri si aprecieri dureroase pentru celalalt. O a treia observatie, destul de comuna, este aceea ca indivizii difera n ceea ce priveste tendinta de a-si destainui altora gndurile si sentimentele private. Dupa o meta-analiza a peste 200 de studii n care au fost implicati circa 23.000 de americani, Kathryn Dindia si Mike Allen au constatat (n 1992) ca, n medie, femeile sunt mai deschise dect barbatii, precum si faptul ca oamenii n general se destainuie mai degraba femeilor dect barbatilor. Probleme relationale: barbati si femei Librariile sunt pline de carti despre specificul celor doua sexe. Exista publicatii numai pentru barbati sau numai pentru femei, carti care exalta idealul masculin si carti care le nvata pe cititoare cum sa fie ct mai feminine, carti care i descriu pe barbati si pe femei n tonuri asemanatoare si carti care insista asupra diferentelor dintre cele doua sexe. Sa fie oare adevarat ceea ce spune titlul unei carti de succes a lui John Gray, anume ca 'Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus'? Iar daca este adevarat, ce implicatii decurg n sfera relatiilor dintre barbati si femei? Sexualitatea Acum o suta de ani, Sigmund Freud soca opinia publica si comunitatea stiintifica formulnd teoria psihanalitica, n care se pune un accent deosebit pe sex ca forta dinamica a comportamentului uman. La vremea aceea, colegii lui Freud au respins vehement rolul primordial acordat de psihanaliza motivatiei sexuale. Se nsela oare Freud? Imagini si teme sexuale abunda n visurile noastre, n glumele pe care le spunem sau le gustam spuse de catre ceilalti, n spectacolele de televiziune si n filmele pe care le vizionam, n romanele pe care le citim, n muzica pe care o ascultam sau n scandalurile sexuale ale persoanelor publice, care fac deliciul tabloidelor. Nu-i de mirare ca specialistii n publicitate se folosesc de sex ca sa vnda orice, de la blue jeans si automobile pna la pasta de dinti, parfumuri sau bere. Deoarece este componenta cea mai intima a relatiilor interumane, sexul e greu de studiat. Dupa 1940, biologul Alfred Kinsey si colegii sai au condus prima ancheta de proportii a practicilor sexuale din SUA. Bazndu-se pe interviuri confidentiale a peste

119

17.000 de barbati si femei, cercetatorii au ncercat sa descrie ceea ce nimeni nu ndraznea sa discute n public: diferite modele de activitate sexuala. Unele din rezultatele lui Kinsey s-au dovedit socante, ntruct aratau ca activitatea sexuala a americanilor era mai frecventa si mai variata dect se credea. Cartile lui au devenit best sellers. Metodele sale sunt discutabile (de exemplu, majoritatea celor intervievati erau tineri, albi, din mediul urban si din clasele de mijloc), nsa descoperirile sale mai sunt si astazi folosite drept baza de comparatie. ntre timp, au fost realizate numeroase alte studii si anchete privind activitatea sexuala. Desi nu se poate sti niciodata cu certitudine ct de exacte sunt declaratiile celor investigati, anumite rezultate se contureaza cu destula consistenta. n primul rnd, desi exista destule variatii n cadrul fiecarui sex, barbatii se declara mai permisivi si mai activi din punct de vedere sexual dect femeile. De asemenea, n relatiile heterosexuale barbatii si femeile joaca roluri sexuale diferite, conturndu-se o diviziune a muncii n care barbatii sunt 'atacatorii', iar femeile 'aparatoarele portii'. Dintre cele doua roluri, cel defensiv este mai influent, deoarece, n orice activitate comuna, partenerul mai restrictiv este acela care 'tine scorul'. Cercetarile mai arata ca barbatii si femeile au vederi diferite asupra sexului n cadrul interactiunilor din viata cotidiana. n comparatie cu femeile, barbatii privesc lumea n culori mai accentuat 'sexualizate'. ntr-un studiu din 1982, Antonia Abbey a format mai multe perechi de studenti, carora le-a cerut sa converseze cinci minute, n vreme ce alti studenti urmareau conversatia. Chestionndu-i ulterior att pe actori, ct si pe observatori, Abbey a remarcat ca barbatii au simtit o mai mare atractie sexuala fata de partenerele de conversatie dect viceversa. De asemenea, barbatii le-au considerat pe femeile care au purtat conversatia mai seducatoare si mai provocatoare dect s-au autocaracterizat participantele nsele. ntr-un alt studiu, dupa ce au citit niste fragmente literare, prezentnd diferite scenarii ale unor ntlniri amoroase, participantii au fost mult mai nclinati dect participantele sa presupuna ca eroina fiecarui scenariu dorea sa faca dragoste. si n viata reala, barbatii sunt mai tentati dect femeile sa interpreteze anumite gesturi, precum o privire mai insistenta, un compliment sau o remarca amicala, o atingere a bratului sau un zmbet inocent ca pe niste avansuri sexuale. Gelozia

120

Gelozia este o emotie strnita de perceptia unei amenintari fata de o relatie foarte pretioasa pentru individ. Amenintarea nu trebuie sa fie neaparat una reala, ci poate fi o fantezie obsesionala, bazata pe niste aparente deformat interpretate. Gelozia ncepe o data cu supraevaluarea posibilei amenintari. Unii indivizi sunt mai nclinati dect altii sa exagereze n aceasta privinta. Cei care se simt nesiguri si inechitabil tratati de catre partener sunt cei mai volatili - ndeosebi atunci cnd relatia este de data recenta, reprezentnd pentru cel gelos o mare investitie afectiva. Cele mai puternice si cele mai distructive sentimente de gelozie sunt provocate de perceptia unei infidelitati sexuale - care, statistic vorbind - i roade mai mult pe barbati dect pe femei, ndeosebi n societatile traditionaliste. Gesturile si actele partenerului care strnesc n cel mai nalt grad gelozia difera de la o cultura la alta. Oamenii difera, totodata, si prin modul n care reactioneaza atunci cnd sunt gelosi. n general, gelozia este o emotie negativa, nsotita de nencredere, anxietate si de furia celui care se simte amenintat sa piarda ceva ce i-a apartinut. nsa reactia fata de amenintare poate fi mai mult sau mai putin constructiva. De exemplu, indivizii cu predispozitii depresive au tendinta de a se autonvinovati. Don Sharpsteen si Lee Kirkpatrick au masurat orientarile de atasament ale unui grup de participanti, dupa care le-au cerut sa relateze cum s-au comportat atunci cnd au fost gelosi. Au constatat ca indivizii cu atasament solid s-au dovedit a fi cei mai furiosi si cel mai mult nclinati sa si reverse furia asupra partenerului. n schimb, indivizii cu atasament fragil, fie de tip anxios sau retractil, tind sa fie invadati de tristete si de amaraciune, cautndu-si o vina pentru comportamentul partenerului si evitnd o confruntare directa cu acesta sau cu adversarul ce ameninta sa strice relatia. n 1991, Jeff Bryson a chestionat studenti din mai multe tari n legatura cu modul lor de reactie atunci cnd sunt gelosi, descoperind o serie de diferente culturale. Iata cum si-a rezumat el constatarile: "Cnd sunt gelosi, francezii nnebunesc, olandezii sunt tristi, germanii n-au chef sa se ia la harta, italienii n-au chef de vorba iar americanii se gndesc la ce vor spune prietenii!" (Brehm, Kassin, Fein, p. 329) Comunicare si conflict Nentelegerile n legatura cu sexul sau alte subiecte pot genera conflicte n cadrul unei relatii apropiate. Indiferent din ce motive, n toate cuplurile au loc frictiuni. Problema

121

nu este aparitia lor, ci modul n care un cuplu ncearca sa le solutioneze. O sursa de conflict este dificultatea partenerilor de a discuta despre dezacordurile dintre ei. Atunci cnd se despart, att cuplurile heterosexuale, ct si cele homosexuale invoca, printre cauzele cele mai frecvente, lipsa de comunicare. Dar n ce constau 'problemele de comunicare'? Comparatiile ntre cuplurile fericite si cele nenorocite au evidentiat doua modele de comunicare ce survin adesea n relatiile destabilizate. Primul este reciprocitatea afectelor negative, n care - aplicnd tactica 'ochi pentru ochi, dinte pentru dinte' - partenerii fac un schimb de expresii ale tuturor sentimentelor negative pe care si le provoaca unul celuilalt. n toate cuplurile, exprimarea unui afect negativ atrage dupa sine un raspuns similar n mai mare masura dect etalarea unor sentimente pozitive. nsa reciprocitatea afectelor negative, mai ales n comportamentul nonverbal, este mai accentuata n cadrul cuplurilor cu probleme, n care partenerii se dueleaza din ce n ce mai des si mai crncen. Zmbetele trec neobservate, dar orice cautatura piezisa si orice mina dezgustata strnesc un raspuns taios. Barbatii si femeile reactioneaza diferit n astfel de conflicte. De regula, femeile declara ca traiesc emotii mai intense si mai vadit exprimate dect barbatii. n multe casatorii nefericite se constata si un alt model de comunicare nereusita, cunoscut drept cerere si refuz: sotiile cer sotilor sa discute despre problemele lor, doar pentru a fi si mai frustrate de refuzul sotilor de a face acest lucru. John Gottman sustine ca nici unul dintre aceste doua modele de abordare a relatiilor conflictuale nu este n sine rau. Problemele, spune el, sunt generate de discrepante. n opinia lui Gottman, relatiile sanatoase sunt mai probabile atunci cnd ambii parteneri au stiluri asemanatoare de implicare n conflict. Indiferent de stilul fiecaruia, se poate recurge la doua strategii de atenuare a conflictelor. Prima este att de evidenta, nct adesea trece neobservata: e vorba de multumirea mai accentuata a celuilalt n aspectele neproblematice ale relatiei. Daca exista un conflict ntr-o anumita privinta, partenerii pot si ar trebui sa si ofere unul celuilalt mai multe satisfactii n alte privinte. Pe masura ce echilibrul dintre laturile pozitive si cele negative ale relatiei se restabileste, bilantul recompenselor devine satisfacator, ceea ce poate contribui la atenuarea conflictelor. Cealalta metoda este aceea de a ncerca sa ntelegi punctul de vedere al celuilalt. Sensibilitatea fata de ceea ce gndeste si ce simte partenerul sporeste calitatea unei relatii. Ce poate sa-i motiveze pe indivizii aflati n vltoarea unei dispute sa faca efortul de a-l ntelege pe celalalt? Se 122

poate presupune ca e de folos, n astfel de situatii, daca ei si dau seama de faptul ca, n fond, se confrunta cu o problema de comunicare. S-a dovedit ca atribuirile pe care partenerii le fac unul n legatura cu comportamentul celuilalt sunt corelate cu calitatea relatiei dintre ei. Cuplurile fericite tind sa faca atribuiri care strng relatia - sa le numim atribuiri consolidante: comportamentul nedorit al partenerului este cauzat de factori situationali ('A avut o zi proasta'), temporari ('O sa treaca') si cu arie de actiune limitata ('Nu-i dect un mic defect'). n schimb, comportamentele dezirabile sunt cauzate de factori inerenti partenerului, permanenti si generalizabili n alte aspecte ale relatiei. Dupa cum se vede n figura 8.7, cuplurile nefericite procedeaza invers, facnd atribuiri care conserva nefericirea - pe care le vom numi atribuiri dizolvante.11[5] Astfel, n vreme ce cuplurile fericite minimalizeaza raul si maximalizeaza binele, cuplurile nefericite nu cedeaza nici macar un milimetru. Din perspectiva acestor modele atributionale att de diferite, s-ar parea ca, o data cu vremea, cuplurile fericite sunt si mai fericite, pe cnd cele nefericite ajung sa fie si mai nefericite. Asa se ntmpla? Da. n 1993, Frank Fincham si Thomas Bradbury au descoperit ca oamenii care fac mai multe atribuiri dizolvante la un moment dat, declara si mai putina satisfactie conjugala un an de zile mai trziu. Relatia dintre atribuiri si satisfactie poate fi una reciproca, fiecare din cele doua componente influentnd-o pe cealalta.

Destramarea unei relatii ntruct suntem animale sociale, relatiile apropiate sunt foarte importante pentru oricare dintre noi - n ceea ce priveste fericirea si bunastarea noastra emotionala, ba chiar sanatatea si longevitatea noastra. ntr-o ancheta din 1990, 73% dintre studentii americani chestionati au declarat ca ar sacrifica majoritatea altor scopuri ale vietii lor mai degraba dect sa renunte la o relatie satisfacatoare. E trist faptul ca acesti studenti traiesc ntr-o societate n care 50 - 60% dintre oamenii casatoriti pentru prima oara divorteaza. ntr-un cuplu n care cel putin unul dintre parteneri a trecut printr-un divort, sansele unei noi despartiri cresc. Aceasta discrepanta - ntre stabilitatea dorita de
11[5]

Termenii consacrati n literatura de specialitate anglo-americana sunt imposibil de redat pe scurt n romneste: relationship-enhancing attributions - literal 'atribuiri de natura sa amplifice relatia' - si distress-maintaining attributions - 'atribuiri de natura sa conserve nefericirea'.

123

majoritatea oamenilor si despartirile prin care trebuie sa treaca - este dramatica. Cuplurile se destrama, se separa si divorteaza. Cum evolueaza casniciile de-a lungul timpului si de ce unele rezista, pe cnd altele nu? Figura 8.7 Modele de atribuire n cadrul cuplurilor fericite si nefericite

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Dupa decenii de cercetari, psihosociologii au constatat ca oamenii proaspat casatoriti tind sa se idealizeze unul pe celalalt, ceea ce le induce o stare de extaz marital. Dar dupa luna de miere, satisfactia ambilor parteneri cunoaste o importanta scadere, ce se stabilizeaza cam dupa patru ani. n parte declinul se explica prin stresul provocat de nasterea copiilor, ceea ce este normal, nsa o traiectorie similara percurg si sotii fara copii. ntr-o oarecare masura, se pare ca relatiile noastre apropiate, ca si organismul nostru, mbatrnesc o data cu timpul. Ct despre factorii care permit unele predictii n

124

legatura cu viitorul unui mariaj, Benjamin Karney si Thomas Bradbury au trecut n revista 115 studii longitudinale, viznd 45.000 de casnicii, si au constatat doar ca anumite variabile pozitive (educatie, ocupatie, comportament constructiv, similaritatea atitudinala) permit ntructva unele predictii favorabile. O alta corelatie s-a dovedit nsa mai bine sustinuta cu probe: cu ct este mai abrupt declinul initial al satisfactiei maritale, cu att probabilitatea destramarii unui cuplu este mai mare. ncetarea unei relatii apropiate poate fi o experienta traumatica. Cum i fac fata oamenii? Depinde de natura pierderii. Un factor important e gradul de apropiere dintre parteneri sau masura n care linia de demarcatie dintre Eu-rile lor se estompeaza pna ntr-att nct al meu si al tau ajung sa se suprapuna. n 1992, Arthur Aron a descoperit ca longevitatea unei relatii amoroase poate fi anticipata destul de simplu, n functie de diagrama din figura 8.8 pe care oamenii o considera ca reprezentnd relatia dintre ei. Cu ct cineva ncorporeaza mai deplin fiinta unui partener, cu att relatia promite sa fie mai durabila - dar si durerea este mai mare n eventualitatea unei rupturi. Figura 9.8 Ct de strnsa este relatia voastra? (Aron et al., 1992)

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999) Un alt factor important este interdependenta - liantul social care ne tine legati unii de altii. Cercetarile arata ca cu ct un cuplu este mai interdependent (ceea ce se masoara prin timpul petrecut mpreuna, varietatea activitatilor comune si gradul de influenta al fiecarui partener asupra celuilalt) si cu ct partenerii investesc mai mult n relatia dintre ei, cu att aceasta este mai viabila, dar si efectele despartirii sunt mai devastatoare. Oamenii se mai deosebesc si prin masura n care asocierea lor cu alte persoane este

125

importanta pentru propria identitate. Cu ct regasirea n fiinta si prezenta partenerului este mai necesara pentru echilibrul launtric al unui individ, cu att ruperea unei relatii esentiale este mai dureroasa. Observam un efect ironic sau paradoxal: acei factori care sporesc durabilitatea unei relatii (apropierea, interdependenta si importanta relatiei pentru propria identitate a cuiva) sunt de natura sa intensifice nefericirea dupa ruperea relatiei si sa sporeasca dificultatea suportarii ei. Cum sa mentinem echilibrul ntre investitia psihologica necesara unor relatii durabile si ceea ce pastram pentru noi nsine, pentru a ne sustine n eventualitatea unei despartiri? n lumea occidentala, diferiti indicatori demografici arata ct de problematice au devenit formele traditionale de angajament familial: o rata nalta a divortialitatii, din ce n ce mai multe familii cu un singur sustinator, tot mai numeroase cupluri ce traiesc n concubinaj si tot mai multi celibatari. nsa dorinta de stabilire a unor relatii apropiate durabile nu a slabit. Dimpotriva. Homosexualii si lesbienele lupta pentru recunoasterea oficiala a casatoriilor ntre parteneri de acelasi sex, majoritatea celor divortati se recasatoresc, iar familiile de adoptie modeleaza un nou sens al conceptului de viata familiala. E ca si cum cu totii am fi pornit ntr-o cautare nencetata si imperios necesara, de vreme ce milioane de barbati si femei ncearca sa gaseasca modalitati de afiliere, atractie, apropiere si iubire, pentru a se devota pe viata unii altora.

a. Motivaii ale afilierii: de ce se afiliaz oamenii? De ce se afiliaz indivizii cnd se confrunt cu situaii stresante? Dei se pot identifica numeroase motive, cum ar fi cutarea suportului, siguranei, simpla curiozitate i exprimarea emoiilor n vederea obinerii recunoaterii, cercetrile au identificat trei motive principale care au jucat un rol special n aceast privin: compararea social, reducerea anxietii i cutarea, nevoia de informaie.

126

Compararea social. n acord cu Schachter (1959), cnd indivizii consult prospectul care la prezint situaia n care vor primi electroocuri, ei ar putea s nu tie ce anume simt i rspund: Sunt prea ngrijorat?, Ar trebui s fiu ntradevr nervos?, Sunt singurul cruia i estre fric?. Conform teoriei comparrii sociale (Festinger, 1954), n asemenea situaii ambigui afilierea permite individului s-i compare rspunsurile proprii cu ale altora i n felul acesta s-i racordeze, potriveasc tririle proprii. De exemplu, lum cazul unei persoane care crede c, dac alegerile ar fi fost ctigate de opoziie n ara ei, viaa ar fi fost mai agreabil dect este: dac aceast opinie este mprtit de alii, ea este valid, dac nu, nu. Conform lui Festinger, acolo unde dependena de realitatea fizic este sczut, dependena fa de realitatea social este ridicat12 Totui, pentru a valida opinia unui individ nu e necesar ca toat lumea s cread ca el; este suficient ca persoanele din grupul lui de referin s mprteasc aceeai opinie. n viziunea lui Festinger, cu ct ponderea relitii fizice este mai redus n validarea opiniilor, cu att cresc importana grupului i presiunea spre comunicare. Lrgindu-i teoria, n 1954 Festinger lanseaz ipoteza conform creia ideea pe care individul i-o face despre sine nsui, depinde de ceilali: prerea pe care individul i-o face despre talentul su de a cnta depinde n mare msur de ideea pe care i-o fac ceilali despre acest lucru. n schimb, evaluarea aptitudinilor pentru alergare se face prin compararea timpului necesar mai multor persoane pentru a parcurge aceeai distan. n a identificat c indivizii crora li s-a aplicat un tratament cu ocuri electrice prefer mai degrab s fie n compania celor care deasemenea ateapt s intre n acelai experiment dect n compania celor care sunt n condiii diferite (de exemplu, cei care ateapt un profesor). De altfel Schachter a concluzionat, schimbnd vechea zical Nenorocirea iubete compania, n Nenorocirea nu iubete orice compania, ci iubete compania unei alte nenorociri. Un alt experiment susine teoria lui Festinger demonstrnd c situaiile incerte, nesigure determin dorine de afiliere. Astfel, Gerard (1963), a aplicat unor subieci electrozi pe mini i pe antebrae, inducndu-le o stare de anxietate n acelai mod n care a fcut-o i Scachter. Subiecii erau legai la un index al emoiilor care se afla n faa lor i care se presupunea c le nregistreaz rspunsurile lor emoionale. n condiia sigur, au observat c rspunsurile lor erau destul de stabile, n timp ce n condiia
12

L. Festinger, Theories de processus de comparaison sociale, apud. Deschamps, J. S., Mugny,G. , Doise, W. Psihologie social experimental, 1999, Ed. Plirom, p. 151

127

nesigur acele indexului au realizat micri mult mai ample. Subiecii care erau nesiguri n privina rspunsurilor lor au trit o puternic dorin de a atepta mpreun cu cei din aceeai condiie i nu cu cei din alt condiie (Gerard, 1963). Un alt studiu despre cuplurile cstorite, Buunk, Van Yperen, Taylor i Collins (1991), au identificat c indivizii nesiguri, cu ct se gndesc mai mult la cstoria lor, cu att mai mult prefer discuiile cu cei n situaii similare, n special cnd cred c mariajul lor e nesatisfctor. Reducerea anxietii. La dorina de reducere a nesiguranei prin comparare social, se adaug dorina de reducere a anxietii care poate juca un rol important n afiliere n condiii de stres. ntr-un studiu fcut de Gerard n 1963, subiecii au fost cel mai mult nclinai ctre afilierea cu cei care preau mai puin emoionai dect ei nii, demonstrndu-i ntr-un fel c situaia nu era chiar att de rea pe ct anticipaser ei. ntr-un studiu similar, Rabbie (1963) a identificat c subiecii cu un alt nivel al anxietii prefer s se afilieze cu companion cu un nivel moderat al anxietii i nu, ca n prediciile teoriei comparrii sociale, cu indivizi cu un nivel ridicat al anxietii. Multe din cercetrile recente au demonstrat c indivizii, cnd sunt n situaii stresante i tensionante, se asociaz cu cei care le-ar putea acorda suport emoional i ncredere (Wills, 1991). Nevoia de informaie. Shaver i Klinnert (1982) au prezentat o perspectiv privind afilierea n condiii de stres, perspectiv ce se bazeaz pe teoria ataamentului. Ei au artat c, la fel cum copii mici au nevoie de privirea prinilor pentru a fi ghidai atunci cnd se confrunt cu stimuli noi, adulii care se confrunt cu situaii neprevzute i caut pe cei capabili, care posed cunotine, care le-ar putea furniza informaii care s-i ajute s depeasc pericolul din acele situaii. Schachter, n 1959, a adus argumente mpotriva unei astfel de interpretri, artnd c este mai preferat afilierea cu cei care au suferit un oc sever (la fel ca i ei), dect afilierea cu cei care au trecut prin experiment i care ar putea furniza informaii despre severitatea situaiilor. Kulik i Mahler (1989) au examinat aceast abordare ntr-o interesant condiie natural, studiind pacienii nainte de operaie dintr-un spital situaie care de obicei provoac un nivel crescut al anxietii. Contrar concluziilor lui Scachter i n aceeai direcie ca i Shaver i Klinnert, cei mai muli pacieni au preferat ca n noaptea dinaintea operaiei s fie cu cineva care deja trecuse prin operaie mai degrab cu cei care le puteau furniza informaii exacte despre natura operaiei, dect cu cei care trebuiau s atepte la rndul lor s fie operai. 128

Cele trei motive prezentate nu se exclud reciproc: este mult mai sigur c n multe situaii cele trei motive sunt prezente simultan. Prin urmare, n condiii de stres, indivizii se pot afilia cu cei similari de la care ar putea prelua, prin comparare social, informaii cu care s-i evalueze propriile emoii, cu cei calmi, relaxai, linitii, care lear putea reduce anxietatea i cu cei bine informai, care le-ar putea furniza informaii obiective despre natura situaiilor prin care trec. Mai mult, afilierea n condiii de stres poate proveni i din dorina de a obine suport instrumental, n forma asistenei i ajutorului concret. b. Efecte ale afilierii Gsesc oare oamenii ceea ce caut n situaii stresante? Determin afilierea reducerea incertitudinii i stresului? Oare oamenii care sunt stresai i schimb sentimentele ca o consecin a comparrii sociale? Putem considera condiia afilierii mult mai favorabil celor care trec prin situaii puternic anxiogene i stresante? Asemenea ntrebri au fost adresate din partea multor discipline i perspective teoretice divergente, unele fiind discutate mai jos. Afilierea i reducerea anxietii. Numeroase experimente au scos n eviden efectele benefice ale afilierii, n condiii de anxietate. ntr-un foarte cunoscut studiu realizat de Amoroso i Walters, n 1969, subiecilor li s-au aplicat ocuri electrice ca parte a unui experiment privind nvarea, nregistrndu-se, ca efect, o intensificare a creterii activitii inimii. Cnd subiecilor li s-a spus s atepte o perioad pn la urmtoarea etap a experimentului, cei care au fost nsoii pentru opt minute de ctre ali subieci care erau complici ai experimentatorului, au nregistrsat o scdere a btilor inimii, precum i o scdere subiectiv a anxietii, chiar i atunci cnd nu li se spunea nimic. Aceste efecte erau mult mai puternice dect n condiiile de control, n care subiecii trebuiau s atepte singuri. n special prezena celor apropiai i familiari are efecte pozitive asupra stresului i anxietii. De exemplu Kissel (1965) a artat c prezena unui prieten n condiiile n care nu spune i nu face nimic, are un efect de reducere a stresului, atunci cnd subiecii lucreaz la o sarcin dificil, comparativ cu condiia n care este prezent un strin. n ciuda evidenei efectului de reducere a stresului n condiia afilierii, n anumite cazuri, afilierea mai degrab determin creterea dect reducerea anxietii i stresului; n special n condiiile unui stres jenant, penibil. De exemplu, ntr-un studiu realizat de Glass, Gordon i Hanchy (1970), n care subiecii urmreau un film care descria un ritual aborigen realizat la pubertate, care implica mutilarea organelor genitale 129

la bieii adolesceni, prezena unui prieten al subiectului, determina o nervozitate crescut, n comparaie cu condiia n care subiecii urmreau filmul singuri sau n prezena strinilor. S-a presupus c filmul evoc aspecte jenante, ruinoase, pentru c actualizeaz, stimuleaz motivaii reprimate, cum ar fi teama de castrare i homosexualitatea. Suportul social i reducerea stresului. Literatura privind suportul social promoveaz o evident legtur ntre afiliere i reducerea stresului. Suportul social se refer la sentimentul de a fi sprijinit de alii i, de obicei, este divizat n patru componente: suportul emoional (sentimentul de a fi iubit, apreciat); suportul appraisal (feed-back i comparare social asupra modului de evaluare al lucrurilor); suportul informaional (cum ar fi informaiile primite referitoare la modul de operare al lucrurilor); suportul instrumental (primirea de sprijin i ajutor complet), (House, 1981). Primele trei componentecorespund celor trei funcii ale afilierii n condiii de stres, care au fost menionate mai sus: reducerea anxietii, compararea social i cutarea de informaii. n numeroase studii, suportul social a fost considerat a fi benefic n termeni de reducere a stresului, un efect ce a fost observat n diferite condiii stresante, cum ar fi tranziia la statutul de printe, dificultile financiare, problemele de sntate sau stresul de la serviciu (Cutrona i Russell, 1987, Buunk, 1990, Wills, 1991). Cercetrile privind suportul social s-au orientat n special asupra aa-numitului efect de tampon al suportului social, care se manifest atunci cnd oamenii se simt sprijinii i sunt mai puin afectai de evenimentele stresante, comparativ cu condiia n care subiecii se simt nesprijinii. Un exemplu privind rolul de tampon (amortizor) al suportului social este dat de un studiu al lui Cohen i Hoberman (1983). Acest studiu arat c indivizii care se simt foarte stresai au mult mai multe simptome fizice, cum ar fi migrene insomnii i scderi n greutate, atunci cnd primesc un suport social slab din partea altora, dect atunci cnd primesc un suport social crescut. Exist i alte dovezi experimentale ale efectului de tampon al suportului social. De exemplu, Sarason i Sarason (1986) au gsit dovezi care demonstrau c subiecii care erau informai c ar putea s cear ajutor experimentatorului (lucru care n realitate nu se ntmpla) erau

130

capabili de performane mai bune la o sarcin ce necesita efort cognitiv considerabil, comparativ cu cei ce nu aveau aceast oportunitate. Lipsa afilierii i singurtatea. Unul dintre cele mai directe i evidente semne ale lipsei afilierii sau ale relaiilor sociale nesatisfctoare este singurtatea. Singurtatea este un rspuns afectiv complex, provenit din cadrul unei relaii sociale de o anumit natur. ntr-un studiu realizat de Shaver i Rubinstein (1980), s-a considerat c singurtatea este constituit din patru grupe de sentimente i experiene: 1. disperarea (sentimentul de disperare, panic, neajutorare i abandon); 2. depresia (sentimentul de suprare, tristee, goliciune, prere de ru i alienare); 3. plictiseal agitat (sentimentul de greutate, nelinite i plictiseal, incapacitate de concentrare); 4. deprecierea de sine (sentimentul de inatractivitate, prostie, insecuritate). Singurtatea este n general mult mai comun printre cei care triesc singuri, n special printre cei care nu au avut o relaie intim satisfctoare (De Jong Girveld i VanTilburg, 1987). Nu doar lipsa unei relaii intime, ci i lipsa unei prietenii poate determina sentimente de singurtate. De fapt, n acord cu Weiss (1975), exist dou forme de baz ale singurtii: izolarea emoional, care rezult din abrena unui partener intim; izolarea social, care este consecina absenei prietenilor i a apartenenei la o reea social (grup). Russell, Cutrona, Rose i Yurko (1984) au artat c singurtatea social este mai mult nsoit de depresie i a fost evideniat n cantitatea i calitatea relaiilor de prietenie, dificulti n contactele obinuite cu ceilali, dificulti de a sprijini eforturile celorlali i dificulti ale relaiilor de prietenie. Prin contrast, singurtatea emoional este mai mult nsoit de anxietate i se manifest prin dificulti privind contactul intim, dificulti n relaiile romantice i dificulti n ataament. Lipsa afilierii i sntatea. Dificultile de implicare n relaii nu determin doar singurtate, ci au i serioase consecine asupra sntii. ntr-un binecunoscut studiu, Bergman i Syme (1979) au chestionat indivizi ai unui grup ce fuseser iniial chestionai n 1965. Cei care au murit n acest interval de nou ani, se pare c fuseser izolai social: ei erau ntr-un procent mai mare necstorii, au avut puine contacte cu prietenii i familiile i puini dintre ei au fost membri ai unor comuniti bisericeti sau

131

ai altor organizaii. n timp ce pentru brbai era mult mai important pentru supravieuire s fie cstorii, pentru femei faptul de a avea relaii intense cu prietenii i cu familia a jucat un rol mai mare. Aceste diferene privind nivelul mortalitii s-au manifestat n legtur cu efectele afilierii i nu au fost cauzate de faptul c aceste contacte srccioase au dus la o via mai nesntoas; ori cei cu dificulti au fost mai puin capabili s stabileasc i s menin legturi sociale. I.2. Schimbare i constan n relaiile interpersonale Ar fi banal s analizm comportamentul uman fr s lum n considerare unul din determinanii si de baz: viitorul. Oamenii nu tiu sigur cum vor decurge lucrurile, fie c este vorba despre un film pe care l vedem, o carier profesional, o relaie sau un membru al familiei. Din acest motiv ne petrecem o mare parte a timpului spernd, pregtindu-ne, fcndu-ne planuri, fcnd angajamente, ateptnd derularea evenimentelor, organizndu-ne viaa n jurul unor termene limit i spernd, n ncercarea de a ne pregti pentru un viitor incert. Schimbarea, incertitudinile i procesele sunt deseori neclare, oamenii recurg la diverse trucuri pentru a face viaa s par mai stabil i mai previzibil. Percepia tipic a fluxului de existen de ctre fiinele umane este sub form de blocuri, segmente, sau evenimente, iar acest lucru se aplic i relaiilor care reprezint uniti cu o aparen convenabil de stabil. ns dup cum a susinut Bennett, majoritatea fenomenelor relaionale sunt nconjurate de o impresie de continuitate, dei sunt implicit ntotdeauna nesfrite i incomplete n experiena noastr, chiar n timp ce noi atribuim stabilitate lumii. Pentru a cunoate impactul recunoaterii relaiilor i comportamentului ca procese n sine, trebuie s lum n discuie modurile n care persoanele trateaz incertitudinea, segmenteaz experiena, fac alegeri ntre alternative de viitor, sunt afectate de senzaia continuu neterminat a vieii, precum i modurile n care i exprim concluziile, ipotezele, ateptrile. a. Segmentarea relaiilor n stri i stadii Diferitele schimbri n relaii sunt marcate i reinute prin segmentri. ntlnirile duc la logon, logon duce la cstorie dup o ceremonie complet, plin de rude groteti i fotografii pentru a o celebra n viitor. Alte treceri n cadrul unei relaii, cum ar fi

132

tranziia la maternitate sau paternitate, sunt realizate i recunoscute. Aceste tranziii notabile sunt, n felul lor, moduri formale de segmentare a unei viei relaionale i de marcare a unei diferene prin crearea unui sentiment de progresie gradat de la o stare recunoscut la alta, precum i prin celebrarea acelor stri. Cercettorii caracterizeaz relaiile ca fiind bune, funcionale, satisfctoare sau proaste, disfuncionale i nesatisfctoare, ca i cum astfel de atribute ar putea fi trsturi inerente sau stabile ntr#o relaie. Problema este c toate relaile conin att o parte luminoas ct i o parte ntunecoas. O parte a continurii unei relaii o reprezint dificultatea de a controla partea ntunecoas - diferende, certuri i momente dureroase - n contextul parii luminoase. Oamenii care relaioneaz cu succes controleaz partea proast. n cadrul relaiilor, segmentarea i caracterizarea evenimentelor relaionale sau a stadiilor , depind de preferinele influenate de cultur. Cultura modern occidental consider c trecerea de la ntlniri la cstorie reprezinta un progres, vzut ca atare nc de la nceputurile lumii(de ex. Surra,1987). Exist totodat i preferine individuale n ceea ce privete modurile n care relaiile ar trebui conduse. Prerile persoanelor chestionate difer n privina a ce este i cum ar putea progresa prima ntlnire, de exemplu. Christopher i Cate (1985) au vzut c 7,4% din cupluri au ntreinut relaii sexuale la prima ntlnire, n timp ce 16% nici mcar nu s-au srutat. Oamenii au preri diferite n ceea ce privete interpretarea diferitelor tipuri de comportament relaional, cum ar fi flirtul (de exemplu, Montgomery,1980, a artat c brbaii tind s vad comportamentul n timpul flirtului ca avnd profunde conotaii sexuale, n timp ce femeile i atribuie n primul rnd caracterul unei prietenii). b. Relaiile privite ca activitate continu n cazul relaiilor, att variaiile, ct i consecvenele, au rolul de a arta c relaiile nu sunt fixiti psihologice, stabile, ci procese continue, mereu deschisere interpretrilor sau reformulrilor n perspectiva noilor evenimente. Astfel ele pot fi exprimate, demonstrate sau manifestate, n diferite moduri conform circumstanelor, strilor de spirit i situaiilor (S. Duck,1990) A tri ntr-o relaie nseamn, n acelai timp, a tri cu explicarea sau interpretarea continu i secvenial ntr-o lume a posibilitilor schimbtoare, a nu tri 133

cu finaliti i certitudini neschimbtoare pe care unii oameni ar prefera s le gseasc. Cstoria nu rspunde odat pentru totdeauna la ntrebarea dac partenerii vor rmne mpreun. Existena cstoriei nu este msura cea mai sigur a responsabilitii pe care i-o asum cineva cnd afirm c mariajul este relaie apropiat absolut(de ex. Kelly, 1983). n cazul unor relaii (de ex. cstoriile ntre muncitori) intimitatea nu este singura i nici mcar cea mai bun msur a unei relaii satisfctoare ( Krokoff, Gottman i Roy,1988). Nici durata unei prietenii, nici simpla sa existen, raportat de un subiect odat (sau chiar de mai multe ori) nu constituie n sine o msur satisfctoare a intimitii relaiei. Reacia iniial de respingere puternic fa de un coleg de coal sau de serviciu, nu nseamn c acel coleg nu va deveni niciodat mai apropiat de noi. Astfel, faptul c doi oameni nu s-au plcut o dat, nu implic faptul c ei nu se plac n stadiul prezent al relaiei lor (Weisemann,1989), deci acest fapt ar putea asigura un context util pentru inelegerea relaiei lor ca ntreg.

134

Cap. 2. ATRACIA INTERPERSONAL

Atractia interpersonala tine de mai multi factori care ne determina sa intram sau nu intro relatie. Printre acestia se afla atractia fizica, proximitatea, familiaritatea si asemanarea. Infatisarea fizica a unei persoane poate sa determine cat de mult este placuta de cei din jur sau din contra, respinsa. Infatisarea este un factor asupra caruia nu prea avem control, ceea ce face ca sa fie nedrept sa il folosim ca drept criteriu pentru a place sau nu pe cineva. Cateva studii efectuate arata importanta frumusetii fizice la prima intalnire cat si dupa aceea.

Unul dintre motivele pentru care frumusetea fizica este asa de importanta este acela ca reputatia noastra sociala si respectul de sine sunt sporite atunci cand suntem vazuti cu insotitori atragatori. Atat barbatii, cat si femeile sunt apreciati mai favorabil atunci cand au un partener sau un prieten aratos, decat atunci cand se afla in compania unei persoane neatractive. Reversul acestei situatii este faptul ca atat barbatii, cat si femeile sunt dezapreciati atunci cand sunt vazuti impreuna cu un strain, care este fizic mai aratos decat ei. Cu toate ca frumusetea fizica joaca un rol semnificativ, aceasta pare sa nu mai fie un criteriu asa de important atunci cand este vorba de alegerea unui partener permanent. Un alt factor care intrevine in consolidarea relatiilor de prietenie este proximitatea. Persoanele care locuiesc aproape unele de altele au sanse mult mai mari de a devenii prietene decat cele care se afla la distante mai mari unele de altele. Proximitatea sustine relatia de prietenie, apropiind persoanele intre ele. Cauza pentru care proximitatea creeaza atractie pentru cineva este faptul ca stimuleaza familiaritatea. Cu cat stam mai aproape de o persoana, cu atat cresc sansele de a deveni prieteni cu acea persoana. Proximitatea si familiaritatea sunt cei mai buni factori care contribuie la stabilirea si mentinerea unei relatii de prietenie. Studiile efectuate au mai aratat ca intre doi parteneri exista o serie de asemanari care contribuie la mentinerea relatiei. In acest caz, vorbim de similaritatea dintre cei doi parteneri in ceea ce priveste interesele pe care le au, nivelul social, varsta, studiile, frumusetea etc. S-a constatat ca in ceea ce priveste frumusetea fizica, oamenii cauta mai degraba parteneri mai putin frumosi pentru ca se asteapta sa fie respinsi de cineva mai

135

frumos decat ei. Un barbat sau o femeie alege mai degraba sa aiba o relatie cu cineva care li se potriveste ca frumusete fizica. Cu toate acestea, asemanarile de alta natura decat frumusetea fizica sunt mai importante de-a lungul relatiilor de durata. Partenerii care au o personalitate asemanatoare, care se aseamana in privinta preferintelor de petrecere a activitatilor zilnice, sau au aceleasi interese profesionale, au parte de mai multa apropiere, prietenie si satisfactii materiale decat in cazul partenerilor mai putin asemanatori. Dupa cum am vazut, exista mai multi factori care influenteaza posibilitatea de a ne simti atrasi de o persoana. Atractivitatea fizica, proximitatea, familiaritatea si asemanarile sunt cei mai importanti dintre acestia. foarte multe ori ne ntrebm dac ceea ce simt este o simpl atracie sau dragoste? Mai mult ca att, majoritatea confundm aceste dou tipuri de emoii. Dar in s specific de la nceput c, n viziunea mea, dragostea apare n timp, iar acele sentimente i acei fiori care-i dau impresia de dragoste la prima vedere sunt, de fapt, semnele atraciei interpersonale.Ne-am uitat i la filmul The science of sex appeal, care explic fenomenul atraciei interpersonale dintr-o perspectiv biologic. A vrea s menionez aici c, printre factorii enumerai n film, sunt de acord doar cu unul din el, i anume: aspectul fizic. Ceilali factori enumerai de cercettori ar explica, cred, atracia sexual, nu despre ce vorbim noi aici atracia interpersonal. Or, aceasta din urm se refer la o stare motivaional: dorina de a interaciona, de a avea relaii cu o persoan anumit, nu neaprat i explicit a face sex cu ea. Chiar i cei mai experimentai s-ar prea c pot confunda atracia cu dragostea. Intenionat mi-am ales acest titlu ca s m autoconving c drumul de la atracia interpersonal la dragoste este foarte lung. Fiindc de la atracie ncepe totul. nti o/ l placi. i plac ochii ei, minele, vocea, prul, felul cum pete, cum se ncrunt, cum zmbete Apoi i se face dor de toate astea, i atunci ncepi s simi. Se nate dragostea, puin din ea, cei drept Dup ceva vreme ncepe se te doar absena ei. i faci totul s-i fii n preajm. Dar tot nu tii dac e atracie sau dragoste. i pn la urm, nici nu prea te intereseaz. Abia dup prima atingere, dup prima mngiere, ncepi s vrei mai mult. Eventual, s descoperi acel trup care se modeleaz dup trupul tu ntr-o mbriare, un srut, nc unul. Din punct de vedere psihosocial, s-a demonstrat c ndrgostiii se gndesc n mod constant la persoana iubit, doresc s petreac ct mai mult timp cu ea i adesea i

136

supraestimaz calitile. Dragostea nseamn dorina de izolare cu persoana iubit i excluderea altor prieteni. Ea este perceput ca o emoie intens, asupra creia individul nu are control. Drumul este lung, i aici putem extrapola principiile din domeniul atraciei interpersonale la dragoste? Ce este, de fapt, dragostea? Este ea calitativ diferit de atracie? Pentru a desemna dragostea, folosim n limbajul comun o mulime de termeni: iubire, pasiune, prietenie, atracie sexual, dragoste platonic, etc. Se pot stabili distincii ntre aceste sentimente? Din pricina ambiguitii terminologice, ca i din pricina faptului c dragostea a fost privit ntotdeauna ca ceva miraculos, cruia nu ne putem sustrage, pe care nu-l putem ptrunde raional, acest fenomen n-a putut fi studiat n laborator dect cu mari dificulti. Documentarul tiina atraciei sexuale exploreaz aspectele genetice, hormonale i neurologice ale atraciei sexuale la om (vzul, mirosul, vocea, micarea, transpiraia etc.). Totui, se pare c uit un lucru esenial: omul nu este un animal, omul este nzestrat cu simuri, raiune i gndire. Respectiv, punem n discuie i anumite sentimente care apar n momentul atraciei interpersonale. i abordarea care se face n film, precum c substanele chimice produse de brbai i femei modific nivelul de atracie mi se pare polarizat, excluznd aspectul social sau cel psihologic. Revenind la studiile psihosociale, am putea aici s le dm dreptate cercettorilor fenomenului. Astfel, dac privim din perspectiv cognitivist s-ar prea c atracia personal este determinat de cteva variabile importante, cum ar fi: atracia fizic, proximitatea, familiaritatea, similaritatea i transferul. Ne place s avem prieteni i, n general, n cercul nostru s fie doar persoane cu un aspect fizic frumos. i, dei sunt studii n trecut care consider faptul c frumuseea fizic nu este chiar att de important, studiile recente dovedesc contrariul (i noi o tim asta foarte bine). De ce este frumuseea fizic att de important? Un motiv este acela c reputaia noastr i respectul de sine sunt sporite cnd suntem vzui cu nsoitori atrgtori. Totui cnd vine vorba despre alegerea unui partener permanent, frumuseea fizic cntrete mult mai puin, cel puin asta atest studiile. Cartea de psihosociologie mi-a explicat foarte clar i un alt factor al atraciei interpersonale, ceea ce n-am gsit n film proximitatea. Cercetrile arat c cel mai

137

bun predictor care arat c doi indivizi sunt prieteni este proximitatea (aici intrnd distana de la care vorbesc, etc, tot ce nseamn proximitate fizic). De asemenea studiile indic faptul c sunt mult mai multe anse ca doi oameni care locuiesc relativ aproape s ajung s formeze un cuplu, dect doi care triesc unul ntr-un capt al lumii iar cellat n cealalt parte. Dei o veche zical spune constrastele se atrag, studiile recente o contrazic. Pare-se c n mare parte cam toate cuplurile se aseaman nu numai din punct de vedere al caracteristicilor sociometrice (vrst, ras, religie, etc.), dar i conform caracteristicilor psihologice (inteligen) i caracteristicilor fizice (nlime, culoarea ochilor etc.). Acest factor al atractivitii interpersonale este numit de psihosociologi similaritate. Am spus de la bun nceput c drumul de la atracia interpersonal la dragoste este lung. Ei bine, se pare c acest lucru ni-l demonstreaz chiar psihosociologii Backman i Secord (1981; 1974), care n urma cercetrilor efectuate au concluzionat c exist cteva etape n dezvoltarea unei relaii de iubire: *Etapa explorrii, *Etapa tratativelor, *Etapa angajamentelor, *Etapa emergenei ateptrilor reciproce. Dei viziunea i abordarea iubirii n psihosociologie sunt diferite, cercettorii au concluzionat c pe parcursul relaiei au loc modificri comportamentale odat cu adncirea i aprofundarea acesteia. Acum, sunt convins c nu exist dragoste la prima vedere i c drumul ctre dragoste i iubirea deplin, este unul greu, dar mai ales lung Cnd un copil nva s mearg, fiecare cztur este un pas spre a nva s se ridice. Copilul nu ncepe s mearg de cnd s-a nscut, el trebuie s treac prin diferite etape pentru a nva s mearg; acelai lucru e valabil i pentru iubire. Toate experienele n cuplu sunt pai pe calea dragostei. Nu poi elimina aceste etape. Uneori suntem adevrai copii i cum bine tim, nainte de a putea alerga, copilul nu poate elimina anumite trepte ale nvrii, precum s se ntind pe jos, s mearg de-a buelea, s stea n ezut, s se ridice, s cad, s se ridice din nou dar fiecare pas este un progres i s nu uitm c paii mici fac schimbrile mari; chiar i eecurile noastre ne conduc spre reuit cu condiia s nvm din ele, sa lum lecia i s continum a dezvolta relaii i a spera. Cel ce nu vrea s alerge, acela nu va cdea niciodat, cel ce vrea s iubeasc cu adevarat acela va cunoate adevrata dragoste. Motivul exist, intenia exist, sinceritatea exist pentru a realiza elul i, desigur, cderile inerente sunt de asemenea acolo, dar drumul continu. 138

i s nu uitm c un adevarat ndrgostit niciodat nu se plnge. El iubete. Se simte cu adevarat bogat. Cci bogat este numai acel ce pstreaz cu trie n inima sa, dragostea pentru semeni. Atunci cnd devii un ndragostit, adevrata btlie a nceput. Te lupi cu tine nsui, te reconstruieti experimentnd iubirea ca pe una din cele mai nalte i profunde triri. Iubirea este una din cela mai mari valori ale omului, ea este cea care d sens i suprasens vieii. n multe situaii noi ne afiliem fr s alegem n mod contient compania altora. De exemplu, noi putem fi membri ntr-un club n care se desfoar activiti sportive, fr a aveasentimentul specificc suntem atrai de membrii acelui club, i de obicei atunci cnd ne mutm n alt cartier, o facem fr s tim dinainte cine ne vor fi vecinii (Bercheid, 1985). Pe msur ce persoanele sunt prinse n mrejele relaie, explorarea ncepe s includ, n relaia lor, elemente din experiena comun a partenerilor. Se tie de mult vreme, c oricare ar fi experienele lor n privine inconsecvenelor vieii, oamenii afirm c prefer armonia, echilibrul, concordana sau similitudinea (de ex. Festinger 1954, Heider 1958, Newcomb 1971, ca s nu mai vorbim de Aristotel, Platon i Cicero, n urm cu mai bine de 2000 de ani). Rezolvarea diferendelor i negocierea disimilitudinilor sunt exemple ale efectelor sociale ale unei preferine pentru similitudine, astfel nct, dup prerea lui Steve Duck, o cutare a similitudinii este de multe ori determinat de o de o descoperire a unei diferene i de o dorin de a o aplana, chiar prin acordul de a tolera diferena asau de a reinterpreta semnificaia acesteia13. Disimilitudinea poate fi interpretat ca factor ce asigur autonomia,integritatea personal sau arat deschiderea relaional i tolerana reciprocla fel de bine cum ar putea fi considerat ca fiind o infirmare a sinelui sau o surs de divizare (Wood et al., 1994). n concepiile lui McCarty i Duck(1976), diferena poate implica noutate i stimulare, iar Aron i Aron(1986) consider c diferena poate implica autodezvoltare i trebuie presupus parial n relaiile de - dac cealalt persoan nu este diferit n sine, posibilitile de cretere i dezvoltare a sinelui vor fi, n mod clar, restrnse (Murstein,1971). Similaritatea afecteaz relaiile, dar realizeaz acest lucru n mai multe moduri. n primul rnd, similaritatea ntr-o anumit problem, mrete nelegerea i capacitatea de comprehensiune i comunicare cu alii n mod direct n ceea ce privete acea
13

Steve W. Duck Relaiile interpersonale-a simi, a gndi, a aciona, 2000, Iai, Ed. Polirom, pp.108

139

problem. n al doilea rnd, ea ofer simultan o baz pentru deduciile cu privire la cealalt persoan i un fundament viabil pentru ca dou persoane s se poat acomoda una cu alta, folosind tocmai acea similaritate (similitudine) drept cadrude negociere - de aceea negociatorii i intermediatorii ncep, de obicei, prin a cuta puncte comune. Un ultim element al similaritii este faptul c ea ofer deseori (n funcie de anumite subiecte exacte) o validare consensual (Byrne,1971; Duck,1991), dat fiind faptul c toi ceilali vor vedea lucrurile diferit fa de noi. Cunoaterea acestui lucru ne pune fa n fa cu provocarea de a gsi momentul exact n care similitudinile sunt semnificative; cnd este vorba de similitudine autentic, ea valideaz implicit judecile independente ale celor dou personae cu privire la subiectul respectiv. Ca fenomen evident ce se manifest n cadrul relaiilor interpersonale, diferii autori au concluzionat c la baza acestuia stau ,ca factori cauzali, urmatoarele concepte: a)proximitatea fizic, b)atractivitatea fizic, c)similaritatea. 2.1. Proximitatea fizic Suntem atrai de cei cu care suntem mpreun. Multe studii au demonstrat ca simpla prezen n apropierea altui individ crete probabilitatea de a deveni prieten cu acel individ. Studiul de pionierat n aceast abordare, perspectiv, afost fcut acum mai bine de 40 de ani de ctre Festinger, Schachter i Back(1950) n Westgate West, un complex studenesc pentru cupluri de studeni, format din 17 cldiri, fiecare cu cte 10 apartamente pe cele 2 etaje. Aa cum arat rezultatele satistice, dup un numr de luni , prieteniile fcute , legate ntre cei din aceeai cldire au fost de mai mult de 10 ori mai numeroase, dect, dect prieteniile legate ntre indivizii din cldiri diferite. ns chiar i n interiorul aceleiai cldiri, apropierea fizic se pare c a jucat un rol major. S-au format mai multe prietenii ntre indivizii de pe acelai palier, dect ntre indivizii de pe etaje diferite. De asemenea, cu ct cretea distana ntre camere (pe acelai palier) cu att se legau mai greu prietenii (ntre membrii camerelor aflate la distan). Un numr de studii ulterioare au adus rezultate similare, chiar i atunci cnd apropierea fizic era evaluat n moduri diferite. De exemplu Segal (1974) a chestionat studeni ai Academiei de Poliie a Statului Maryland, cerndu-le s numeasc 3 prieteni apropiai, pe care i au n Academie. S-a identificat o corelaie crescut ntre locul numelui de familie al studentului i media locului alfabetical numelui celui ales ca prieten. Aceasta deoarece camerele i locurile n clase au fost ocupate n ordine alfabetic.

140

Ar putea exista mai multe motive privind rolul apropierii fizice, a proximitii n atracie. Mai mult, este mult mai uor s se construiasc o prietenie cu cineva care este aproape. Chiar i a urca nite scri pentru a vedea pe cineva la un etaj diferit este mai complicat dect s vezi i s vorbeti cu cineva de la camera alturat. n al doilea rnd, fiind n mod obinuit n compania altuia, obinem mai multe informaii despre acea persoan i avem ansa de a descoperi interese i atitudini comune. De exemplu, ntr-un studiu referitor la un proiect de construcii, Athanasiou i Yoshioka (1973) au concluzionat c cei care triesc n apropierea altora i formeaz mai des prietenii pe baza intereselor de timp liber similare. n al treilea rnd, apropierea poate duce la atracie prin intermediul aa-numitului efect al simplei expuneri. Acest aspect a fost demonstrat de Saegert, Swap i Zajonc (1973), care i-au prezentat experimentul ca pe un studiu asupra percepiei i preferinelor diferite. n fiecare edin, subiecii trebuiau s intre n camere diferite pentru a ncerca (gusta) anumite substane. Frecvena expunerii a fost manipulat fcnd pe fiecare din subieci s petrec un numr diferit de ntrevederi (edine) de aproximativ 40 de secunde cu ali 5 subieci. Cu ct subiecii petreceau mai mult timp cu alii n experiment, cu att mai mult ceilali erau mai simpatizai. Efectul simplei expuneri care duce la construcia de prietenii, a fost demonstrat ntr-un experimentde Yinin, Goldberg i Neeman (1977) ntr-o universitate din Israel, unde dormitoarele permiteau un anumit grad de interaciune ntre participanii la experiment, de la foarte sczut la foarte crescut. De exemplu, ntr-un dormitor care permitea realizarea unor interaciuni sczute, camerele aveau duuri private i bai separate, n timp ce interaciuni crescute au fost nregistrate n camere izolate, n care existau toate facilitile care erau folosite n comun, inclusiv toalete, duuri, bi i buctria. Cu ct e mai mare nivelul de interaciune, cu att proporia de prieteni alei ntr-o camer comun e mai mare. Trebuie notat c impactul apropierii fizice asupra atraciei depinde de o serie de factori invariani. n primul rnd efectele apropierii sunt mult mai pronunate cnd subiecii sunt destul de similari. De exemplu, n studiul realizat de Festinger i colaboratorii(1950), toi subiecii experimentului au fost veterani de rzboi sau studeni. n al doilea rnd, apropierea poate determina scderea atraciei, fcnd caracteristicile neplcute ale subiecilor mult mai evidente. De exemplu ntr-un studiu fcut n California de Sud, Ebbsen, Kjos i Konecni (1976)au descoperit c nu doar pe cei pe care i simpatizm triesc lng noi, ci i cei pe care i antipatizm. Pe acetia din urm i antipatizm pentru c exteriorizeaz comportamente suprtoare, enervante, cum ar fi 141

parcatul mainii n faa aleii de acces la osea sau fcnd zgomot n timpul nopii.n al treilea rnd, starea, dispoziia indus de ambient poate determina dac apropierea mrete atracia. De exemplu, un studiu fcut de Kenrik i Johnson (1979) a artat c atunci cnd subiecii au fost confruntai cu izbucniri intermitente, imprevizibile de sunet foarte puternic, ei s-au simit mai atrai de alt persoan care a fost de asemenea prezent n aceeai condiie, dect dac s-ar fi aflat n condiii mai normale. Dupa cum spun Kenrik i Johnson, aceasta se datoreaz ntririi negative: cellalt a avut rol de ntritor generalizat, reducnd impactul excitrii , stimulrii aversive, iar efectul pozitiv datorat acestui lucru a dus la simpatizarea celuilalt. n general, condiii de mediu aversive, dificile,(cum ar fi cldura,zgomotul,electricitatea atmosferic)par s ne intensifice sentimentele pozitive ct i pe cele negetivefa de ceilali (Baron, 1987). 2.2. Stereotipul atractivitii fizice Unul dintre factorii importani cu rol major n atracia interpersonal este stereotipul atractivitii fizice. Atractivitatea fizic afecteaz atracia printr-un stereotip pozitiv: cnd cineva este frumos, i atribuim automat, n general, multe caracteristici pozitive (indiferent dac este brbat sau femeie) (Feingold, 1992). De altfel, oamenii atractivi sunt considerai mai puini modeti, sunt n special percepui ca fiind mai atractivi din punct de vedere sexual i cu mai multe abiliti sociale dect oamenii neatractivi, dar i mai sociabili (de exemplu, mai extravertii i mai prietenoi), mai dominani (de exemplu mai asertivi) i mai sntoi mental (inclusiv mai fericii i mai stabili emoional). i brbaii i femeile, ca inte atractive, sunt vzute ntr-o lumin mai bun dect cei neatractivi, dei exist o puternic tendin de atribui un sex-appeal crescut mai degrab femeii atrgtoare dect brbatului atrgtor. Aceste stereotipuri nu sunt complet nefondate. Dei personalitatea i caracteristicile de comportamentale persoanelor atractivenu sunt foarte diferite de cele ale persoanelor neatractive, persoanele atractive sunt ntr-o msur mai mic singure, mai puin anxioase social i mai populare printe persoanele de sex opus. La femei atractivitatea este, mai mult dect printre brbai, corelat cu stima de sine, cu popularitateaprintre persoanele de sex opus i cu permisivitatea sexual (Feingold,1992). Probabil de la nceputul vieii lor, persoanele atractive, primesc mai mult atenie pozitiv, i astfel, pe baza aa-numitei profeii a mplinirii de sine, devenind mai ncreztoare n viaa lor

142

social. Acest proces a fost demonstrat ntr-un convingtor experimen realizat de Snyder, Tenke i Berscheid (1977). Aceti cercettori i-au fcut pe subiecii brbai s cread c vor purta o discuie (prin care fceau cunotin) la telefon cu o femeie atractiv vs. neatractiv. Remarcabil, femeia care era considerat a fi atractiv a devenit, ca o consecin a comportamentelor pozitive ale brbailor, mai prietenoas i mai sociabil, n timp ce femeia considerat neatractiv fizi, a devenit mai rece i mai distant n timpul conversaiei. Diferene de gen privind preferinele pentru atractivitatea fizic Dei i brbaii i femeile apreciaz apreciaz atractivitatea fizic, acest fapt este n general un determinant mai important n atracia interpersonal pentru brbai dect pentru femei. ntr-un experient realizat de Stroebe, Thompson i Layton (1971), subiecilor li s-au prezentat profilele altora, profile ce variau n ceea ce privete gradul de similaritate cu subiecii, profile care erau combinate cu fotografii care variau n ceea ce privete atractivitatea. Rezultatele au artat c subiecii apreciaz mai mult, preferndu-i att ca parteneri de ntlnire , ct i de cstorie, pe cei similari cu ei nii, dect pe cei nesimilari, i pe cei atractivi dect pe cei neatractivi. Efectele atractivitii fiziceeste mai puternic pentru brbai dect pentru femei. Buss (1989) a gsit, ntr-un studiu realizat n 37 de culturi diferite, c dei ambele genuri apreciaz , valorizeaz atractivitea fizic ca fiind important, n cele mai multe culturi aceasta era mai important pentru brbai dect pentru femei. Valoarea mare acordat atractivitii fizice de ctre brbai este n concordan cu teoria evoluiei sociale care susine c actele indivizilor sunt n mare parte incontiente, prin intermediul crora se realizeaz selecia de-a lungul evoluiei umane pentru c ele maximizeaz probabilitatea urmailor notri de a fi capabili, la rndul lor, de a produce i i a ngriji urmai viabili (Buss, 1994). n acord cu aceast perspectiv, brbaii au fost programai s prefere femeile care sunt capabile de a produce (nate) copii sntoi i care sunt capabile de a ngriji cu succes asemenea copii. Mai mult, brbaiiau devenit sensibili la semne particulare ale tinereii, sntii i valorii reproductive. Semnele tinereii sunt ntr-adevr, n toate culturile, indicatori ai atractivitii feminine. De exemplu, Cunningham (1986) a artat c brbaii sunt mai atrai de femeile care posed un aspect tineresc, aa-numitul neonate, exprimat prin ochi mari, un nas mic, o brbie mic i o zon vizual larg. Mai mult, n acord cu

143

perspectiva evoluionist, se consider c o talie mic (care este preferat de brbai la femei) crete probabilitatea natalitii i a sntii generale (Singh, 1993). n acord cu teoria socio-evoluionist, este hotrtoare luarea n considerare a faptului prin care copii (la specia uman) sunt ajutai, ngrijii de la natere, continund s fie dependeni de grija parental muli ani. De-a lungul istoriei noastre evoluioniste, femeile aveau mai multe anses asigure supravieuirea copilor lor, dac i alegeau prin selecie parteneri brbai; aceasta nsemnnd selecia brbailor care asigurau resursele necesare de-a lungul perioadein care copii aveau nevoie de ngrijire, femeile devenind, n acest timp, sensibile la semnele particulare ale statusului i dominanei (Buss, 1994).Prin urmare, indicatorii folosii de femei pentru a evalua atractivitatea sunt, n parte, diferii de cei folosii de catre brbai. Femeile, mai mult dect brbaii, sunt atrase de cei de sex diferit care manifest un comportament dominant non-verbal (de exemplu cei care se mic foarte mult, gesticuleaz foarte mult i care nu-i balanseaz capul foarte mult, care nu ncuviineaz foarte mult) (Sadalla,Kenrick i Vershure, 1987); brbaii nali (dar nu foarte nali), cu trsturi atletice sunt, n special, considerai atractivi (Hatfield i Spencher, 1986); iar atractivitatea pentru brbai, mai mult dect pentru femei, este scoas n eviden de trsturile mature, cum ar fi pomeii proemineni i o brbie proeminent, un zmbet larg i un stil vestimentar specific unui status socialridicat (Cunningham, Barbee i Pilkingham, 1986). 2.3. Similaritatea atitudinal C oamenii sunt atrai de cei similari cu ei niieste o obsevaie care dateaz de pe vremea lui Aristotel. Primul experiment empiric asupra ipotezei similaritii a fost realizat de Galton n 1870. El a studiat madul n care se realizeaz patternurilen cadrul populaiei engleze, pentru a prezice schimbrile evoluioniste. El a nceput prin msurarea caracteristicilor fizice a 1000 de soi i soii. Datele au fost analizate statistic n 1903 de ctre Karl Pearson, care a gsit o puternic tendin de apropiere ntre indivizii cstorii, din punctul de vedere al similaritii fizice. n acord cu Pearson suntem forai s comunicmc acea cantitatede asemnare observat, din perspectiva caracteristicilor fizice, dintre aduli, este datorat unei directe , aproape incontiente selecii a semenului pe baza asemnrii14 n orice caz aceste date nu pot fi luate ca baz pentru ipoteza similaritateatracie, pentru c implic o problem fundamental. Oamenii au tendina de a se
14

K. Pearson, A. Lee, On the law of Inheritance in Man. Biometrika, 1903, apud. G. Clore Interpersonal Attraction: An Overview in T.L.Huston ed., Foundation of Interpersonal Attraction. Academic Press, 1974, pp.167-168.

144

cstorii n cadrul subgrupului lor etnic, iar membrii unui subgrup au tendina de a semna unul cu altul n privina caracteristicilor fizice (greutate, nlime, circumferina capului,etc.). De aceea, de exemplu aceast concluzie nu poate explica foarte multe n privina atraciei pornind de la cunoaterea faptului c cuplurile de pigmei sunt reletiv scunde, iar cuplurile australiene sunt relativ inalte. Pentru a folosi asemenea date care evideniaz explicaia atraciei pe baza similaritii fizice, rmne de demonsratc fiecare individ are acces egal la partenerul potenial n toate subgrupurile etnice reprezentative. Din moment ce acest lucru este puin probabil, chiar i n cadrul eantionului englezesc al lui Galton, dovada lui nu are valoare. Steve W. Duck definete similaritatea (similitudinea) astfel doua persoane sunt similare una fa de cealalt, n msuran care ele construiesc segmentri similare ale experienelor i le caracterizeaz prin semnificaii similare15. Similaritatea psihologic este fundamentatpe interpretarea similar a experienei (experien = interpretare subiectiv) i nu pe similitudinea experienei n sine (experien = evenimente). n general, tendina cercettorilor a constat n a compara rezultatele obinute n urma msurtorilor similitudinilor psihologice i proceselor cognitive individuale, nu sociale. S-a sugerat (Burleson i Denton, 1992) faptul c similaritatea comportamentului non-verbal i deprinderile sociale ar putea avea drept consecin interaciuni relaionale mai plcute pentru ambele persoane i deci ncurajarea dorinei de interaciune continu. n schimb, prin considerarea similitudinii ca fiind o comparaie mental seac, care nu conine nici o voce uman sau accesorii sociale, cercetarea a exclus fora social a interpretrii i aborderea similaritii n discuia cotidian. De asemenea, prin tratarea dezacordului i disimilitudinii ca simple experiene negative, riscm s ne scape din vedere modurile n care acestea sunt abordate ca fiind partea ntunecoas aunei relaii, n contextul prii mai luminoase (Duck, 1994, b) sau al modurilor crora li se confer, prin discuii, o faet pozitiv (Wood et. al. 1994). Mai mult, trebuie reafirmat diferena esenial ntre asemnarea cu cineva i recunoaterea acestui fapt. Presupunnd sau recunoscnd similaritatea dintre sine i cellalt, dou persoane se angajeaz implicit n mai multe procese sociale psihologice importante i consecutive i nu doar ntr-un singur proces de reacie individual la o realitate psihologic. Presupunerea similaritii necesit un model de gndire al
15

Steve W. Duck, Relaiile interpersonale, a gandi, a simi, a aciona , 2000, Iai, Ed Polirom, pp.108

145

celeilalte persoane, dar recunoate totodat c i cealalt persoan deine un astfel de model despre sine. Este posibil ca interaciunile iniiate dintr-o relaie n dezvoltare s se refere la discuii i elaborarea unor similitudini n istoriile, atitudinile sau experienele celor doi parteneri anterioare relaiei. n plus, pe msur ce o relaie se dezvolt, devine important ca partenerii s-i arate, s compare i s negocieze modul de a aborda experiena lor comun din cadrul relaiei n sine 16. Astfel, este din ce n ce mai probabil ca mbinarea de similitudini s ncorporeze noi domenii ale experienei: atitudini i relaii psihologice referitoare la relaie, parteneri i experiena comun de apartenen la relaie, precum i alte tipuri de explorri reciproce. Vom realiza o abordare cronologic, critic, a diferitelor cercetri privind similaritatea n atracia interpersonal, cu precdere realizate n spaiul american, aici cercetrile fiind mult mai pronunate pe acest tem. 2.4. Specificul cercetrilor n domeniul similaritii O serie extins de investigaii a demonstrat cu mult consecven c asemnarea- neasemnarea atitudinal i atracia interpersonal sunt legate ntr-o manier foarte previzibil. Mai specific, rspunsurile de atracie ale subiecilor fa de inte sunt legate liniar i pozitiv de proporia n care se afl atitudinile intelor care sunt asemntoare cu cele ale subiecilor ( Byrne, 1971). n majoritatea studiilor de acest tip subiecii sunt mai nti pretestai n ceea ce privete o serie de chestiuni atitudinale, apoi ntr-o edin experimental ulterioar sunt expui la rspunsurile atitudinale ale unui student pereche anonim, date la aceleai chestiuni; apoi li se cere s evalueze inta n pivina simpatiei. Atitudinile intelor sunt de fapt false, simulate de experimentator ca s fie n concordan cu cele ale subiecilor, n proporii prearanjate ale chestiunilor. n asemenea situaii, cu un grad mare de control experimental asupra variabilelor externe, asemnarea i simpatia s-au dovedit a fi legate pozitiv (Byrne, 1971). Relaia asemnare pozitiv-atracie, de asemenea, a fost obinut atunci cnd informaia atitudinal este prezentat folosind scale mimeografice de atitudine, nregistrri pe casete audio-video, filme color cu sunet, diapozitive; atunci cnd aliaii experimentali i exprim verbal atitudini fa n fa (Byrne i Griffitt, 1966) i atunci cnd subiecii din interaciuni (diade) sunt instruii s-i exprime i s discute atitudinile asupra anumitor chestiuni (Brewer, 1968).
16

Steve W. Duck, New lamps for old: A new theories of relationship, Paper presented to the Third Conference of the International Network on Personal Relation ships, Normal, Bloomington, Illinois, may, 1991

146

Cel mai proeminent aspect al investigaiilor care au dus la rezultatele obinute este claritatea cu care atitudinile persoanelor int au fost comunicate subiecilor. Numai cu aceast claritate a manipulrilor variabilelor independente este posibil a se stabili i conduce analize empirice detaliate asupra relaiilor de baz, cum ar fi cea dintre asemnare i atracie. Consistena i claritatea impresionant a rezultatelor din laborator doar rareori se pot repeta atunci cnd se studiaz fenomenul n lumea real, situaie caracterizat prin lipsa controlului experimental asupra variabilelor de interes i asupra unui numr necunoscut de variabile potenial relevante, neidentificate. n plus, n cazul cercetrilor asemnare atitudinal-atracie, rezultatele studiilor n afara laboratorului- care introduc modificri majore ale manipulrilor bine stabiliteale variabilelor independente i modificri ale aprecierilor variabilelor dependente (Levinger 1971; Wright, 1971)- sunt surprinztor cumva n contradicie cu datele de laborator. Totui unii autori (Levinger 1971; Crowford, 1971) au privit lipsa de veridicitate ntre o anumit serie de date din laborator (Byrne,1971,a) i date din afara laboratorului, generat de o multitudine de operaii i proceduri diferite, ca o mrturie a faptului c asemnarea atitudinal i atracia nu sunt de fapt legate n viaa real.Cea mai evident contradicie metodologic dintre studiile din laborator i cele din afara laboratorului se refer la metodele de operaionalizare a asemnrii. Aadar studiile gsesc puine sau nici o relaie ntre atracie i asemnare n lumea real, n ceea ce privete indicii rezumai globali ai valorilor, atitudinilor, personalitii sau nevoilor (Levinger,1972).Folosirea asemnrii, avnd asemenea indici globali drept variabile dependente sau independente, reprezint subiectul unui numr deficiene metodologice (Byrne et al. 1967).Totui rezultatele acestor studii contrasteaz adesea (Levinger,1972; Wright i Crowford, 1971) cu rezultatele obinute atunci cnd asemnarea atitudinal este definit prin proportia nelegerii transmise explicit ntre subieci i strini pe un se specificat de atitudini, fiecare fiind prezentat ntr-un format de tip Likert cu 6 alternative (Griffitt i Byrne, 1970). Aceste controverse provin din relaia dintre asemnarea atitudinali atracii nu ar trebui s fie surprinztoare n lumina metodologiilor diferite preferate de investigatori. O a doua i la fel de important surs de controverse privind asemnarea atitudinal i atracia, se refer la diferitele interpretri ale primelor cercetri asupra asemnrii atitudinale precunoscute i atracia interpersonal post-conoscut i prietenie. n timp ce Levinger (1972) susine c rezultatele lui Newcomb (1961) demonstreaz c nelegerea n atitudini din viaa real i atracie nu sunt legate, Byrne 147

(1971,a) interpreteaz datele aceluiai studiu ca susinnd relaia asemnare pozitiv atracie .

148

2.5. Delimitri conceptuale

2.5.1. Perspectiva cognitivist Trind ntr-un mediu hipercomplex, omul ar putea fi repede copleit de numrul i marea diversitate a stimulilor sau situaiilor pe care le ntlnete. Pentru a face fa cu succes acestei stri de fapt, subiectul uman recurge la categorizarea obiectelor reducnd astfel diversitatea mediului la categori iuor de procesat . Categorizarea sau clasificarea vizeaz instituirea de clase care includ un grup de obiecte sau stimului. Pe baza acestor clasificri oamenii accedem la informaiile relevante, disponibile n sistemul cognitiv, despre categoria respectiv, putnd face predicii. Categorizarea ndeplinete numeroase funcii cu valoare adaptativ. Printre cele mai importante enumerm: a)generarea de inferene, b)codarea experienei, c)gruparea obiectelor n aceeai categorie. Din perspectiva lucrrii de fa, ne vom orienta cu precdere asupra ultimei funcii, din cele prezentate mai sus. Obiectele similare sunt grupate n aceeai categorie. Aceast similaritate poate fi fizic sau funcional. De pild, diverse tipuri de automobile sunt grupate n una i aceeai actegorie, deoarece ele prezint caracteristici fizice sau perceptive asemntoare: mrimea, greutatea, elementele componente de baz, principiile de funcionare etc. . Elementele clasei stilouri nu sunt att de asemntoare sub aspectul fizic, ct mai ales sub cel funcional: ndeplinesc funcii similare de a ajuta la scrierea textelor. Ponderea pe care cele dou tipuri de proprieti-fizice i funcionale- o au n realizarea categorizrii este variabil. n condiiile n care subiectul uman nu este presat de rezolvarea rapid a unei probleme sau de realizarea unor scopuri precise , categorizarea pe baza similaritilor fizice are ntietate asupra celei funcionale. Dac comportamentul uman are o intenionalitate precis i imediat , dac se vizeaz satisfacerea unor nevoi (nevoia de ataament, sprijin sau intimitate, de exemplu) rezolvarea unor probleme, caracteristicile funcionale, similaritatea funcional devine principalul criteriu de categorizare. Mai mult, caracteristicile funcionale pot genera categorii diferite n interiorul aceleiai categorii, bazate pe similaritate fizic. n funcie de context, unul dintre cele dou tipuri de similitudini dobndete preponderen n realizarea categorizrii.

149

n orice context ns, categorizarea tinde spre maximizarea similaritilor intracategoriale (egalitate ntre elementele aceleiai categorii) i minimizarea similaritilor inter-categoriale (dintre membrii unor categorii diferite). Dac aceste constrngeri ar fi urmate n mod riguros, orice categorie ar avea un singur membru.. n consecin, lund n considerare i caracteristicile funcionale , am avea mai multe categorii dect obiectele-stimulii din mediu, ceea ce ar sporii presiunea mediului asupra sistemului cognitiv, n loc s-o reduc. Realizarea celorlalte funcii ale categorizrii impunealte constrngeri,satisfacerea lor reciproc asigurnd eficiena categorizrii (M. Miclea, 1999). 2.5.2.Perspectiva social Din punctul de vedere al psihologiei sociale, termenul de atracie se refer la o stare motivaional: dorina de a interaciona, de a avea relaii cu anumit persoan. Este opusul termenului de respingere. Studiul clasic care a impulsionat cercetrile in domeniul similaritii este cel realizat de Donn Byrne realizat pentru prima dat n 1961.n investigarea direciei i triei atracie, ce se nate ntre doi participani ntr-o diad, Byrne precizeaz c putem dispune manifestrile sentimentelor fiecrui individ de-a lungul unui continuum, de la puternic pozitiv la puternic negativ. Predicia clar a atraciei sau repulsiei interpersonale n astfel de relaii na va cere cu siguran cunotine serioase despre mai multe clase de variabile. Probabil cea mai evideniat variabil este apropierea. Studii realizate ntr-o mare varietate de contexte au artat ca distana fizic i funcional influeneaz interaciunea i atracia interpersonal (Byrne, n pres). Chiar dac din moment ce contextul situaional permite sau ncurajeaz interaciunea, nevoile de afiliere ar trebui s sprijine predicia diferenelor individuale n ceea ce privete comportamentul interpersonal. Odat ce interaciunea a nceput, recompensarea i pedeapsa reciproc sunt considerate ca fiind un factor crucial, determinant. S-a sugerat (Newcomb,1956) c aceast atracie ntre persoane este o funcie a msurii n care recompensele reciproce sunt prezente n relaia lor; poate c antipatia (respingerea) este o funcie a pedepselor reciproce. O subclas special a acestei variabile va fi nelegerea (percepia) similaritii i disimilaritii atitudinilor celor doi indivizi. Se poate spune c la nivelul cadrului

150

cultural al Statelor Unite persoanele, indivizii, au stabilit bine direcii, moduri de a fi logic i de a face evaluri corecte ale mediului. Cei ce par deficieni la nivelul acestei raportri sunt n general categorizai ca fiind neinformai, mai puin inteligeni, imorali i(sau) fiind n afara contactului cu realitatea. Este de la nceput stabilit c aceast validare (care ne determin pe noi sau pe altcineva) este logic sau corect n interpretarea evenimentelor mediului. De aceea, de fiecare dat cnd o persoan ne ofer o validare, indicnd c percepiile i conceptele sale sunt similare cu ale noastre, se constituie o situaie de recompensare i de aceea ,un element al formrii unei relaii pozitive. De fiecare dat cnd o persoan ne indic disimilaritatea dintre noiunile, conceptele noastre i ale ei, se constituie o relaie punitiv i acel element al formrii unei relaii negative. Dezacordul, nenelegerea crete posibilitatea neplcut de a fi catalogai, etichetai de cineva ca fiind proti, neinformai, imorali sau nebuni. O alt posibilitate alternativ este ca o persoan s fie deficient la una sau mai multe din aceste caracteristici. Probabil alt variabil, cum ar fi importana originii fiecrui individ, contribuie la efect (al atraciei sau antipatiei). Un numr de studii au identificat o mai mare similaritate ntre prieteni dect ntre non-prieteni, n ceea ce privete atitudinea fa de o varietate de probleme (Bonney 1946, Loomis, Newcomb, Preker 1952). Cteva studii de natur experimental, susin ideea unei relaii, legturi ntre similaritate i atracia interpersonal (Jones i Daugherty 1959, Smith 1957). Pentru a testa afirmaia c efectul atitudinii similare este unul cauzal i pentru atesta unele implicaii ce pot aprea din speculaiile privind motivaia efectului similaritii Byrne a lansat urmtoarele ipoteze: a) un strin despre care se tie c are o atitudine similar fa de alt subiect este mai simpatizat dect un strin care are o atitudine disimilar fa de alt persoan; b) un strin despre care se tie c are o atitudine similar fa de altcineva, este judecat ca fiind mai inteligent, mai bine informat, mai moral i mai bine adaptat dect un strin cu atitudine disimilar fa de alt subiect; c) un strin care se tie c are o atitudine similar fa de chestiuni importante ale altei persoane i atitudine disimilar n chestiuni neimportante, este mai simpatizat i apreciat mai pozitiv, din perspectiva acestor variabile fa de un strin pentru care varianta invers este adevrat.

151

Rezultatele obinute de Byrne n studiul su, arat ca prima ipotez a fost n totalitate confirmat, la fel i a doua. Grupul SA (similaritate atitudinal) a valorizat ntr-o msur mai mare necunoscutul dect grupul DA (disimilaritatea atitudinal, n ceea ce privete inteligena, cunoaterea evenimentelor curente, moralitatea i adaptarea. Fiecare diferena a atins un nivel al semnificaiei sub pragul de 0,001. A treia ipotez, privind influena caracteristicilor problemelor importante fa de cele neimportante, a fost doar parial confirmat. Grupul cu atitudine similar n chestiuni importante (SIA), a evaluat necunoscutul semnificativ mai pozitiv dect grupul cu atitudine similar n chestiuni neimportante (SUA) n legtur cu sentimentele personale fa de necunoscut , fa de moralitatea i adaptarea lui. Confirmrile experimentale ale primelor dou ipoteze au fost foarte ncurajatoare pentru cercetrile ulterioare proiectate pentru a investiga alte relaii dintre atracia interpersonal i similaritatea atitudinal. E posibil studiul efectului diferenelor mai puin extreme, evideniate n studiul lui Byrne , i combinarea acestor variabile cu altele care influeneaz atracia interpersonal, n sensul determinrii efectelor interaciunii. 2.5.2.a.Dezirabilitatea atitudinilor Dintre numeroii factori despre care s-a artat c influeneaz atracia interpersonal, cei mai studiai au fost asemnarea n atitudini i asemnarea n trsturi de caracter. Byrne i asociaii (Griffitt,1966; Nelson, 1964, 1965; Rhamy, 1965) au gsit o relaie liniar pozitiv ntre proporia atitudinilor asemntoare i atracia interpersonal. Au fost relativ puine studii care s fi investigat parametrii relaiei atribut atracie mprtit. Dac un atribut este mprti de o alt persoan, astfel nct asemnarea este inut constant, cum afecteaz atracia, natura acestui atribut? Newcomb (1956) a sugerat c importana atributului are un efect asupra atraciei, ns investigaiile experimentale au indicat c aceast sugestie poate fi valabil doar n condiii limitate (Byrne i Nelson, 1964, 1965; Clore i Balbrige, 1968). Un alt parametru care pare a fi relevant pentru relaia atribut - atracie mprtit , este frecvena (rspndirea) atributului , sau numrul de persoane care de asemenea posed acel atribut. Se pare c , n general, n cazul n care un numr mic de persoane posed un atribut, un individ se va simi psihologic mai apropiat, sau ntr-o relaie de unire, cu un alt individ care are acel atribut, fa de cazul n care un numr mai mare de persoane au acel atribut. Dup cum spune i Heider(1958) : faptul c

152

dou entiti formeaz o unitate, depinde nu numai de relaia lor una fa de cealalt -dac sunt asemntoare sau apropiate una de cealalt- ci i de proprietile mprejurimilor. Acest lucru poate fi demonstrat uor n percepia cu figuri geometrice. Dac dou cruci sunt nconjurate de cercuri, vor forma o unitate puternic ca o pereche; dac dou cruci sunt nconjurate de alte cruci , unitatea crucii nu se va mai observa17. Cnd mai multe persoane posed o trstur, este mai puin probabil c persoana se va imagina pe sine ntr-o relaie de unire cu o alta, dect n cazul n care foarte puine persoane posed aceea trstur. Dac atributul mprtit este dezirabil din punct de vedere social, persoana va fi mulumit s tie c l posed. Dac puine persoane posed atributul dezirabil, atunci o alta va fi puternic legat de persoana n sine i starea de bine, i va fi vzut plcut i atractiv. Cnd multe persoane posed atributul dezirabil, o alt persoan nu va mai fi legat de persoana n cauz, iar plcerea pentru o alta nu va mai crete. Pe de alt parte dac atributul este indezirabil (nedorit) i doar puine persoane l posed, atunci cealalt persoan va fi legat de persoana n cauz , dar i de starea de neplcere, iar aceasta va fi vzut drept neplcut i neatractiv. Dac mai multe persoane posed atributul nedorit, cealalt nu ar trebui s fie legat de persoan i de starea neplcut, astfel c simpatia pentru cealalt nu ar trebui s scad. Pe baza acestor noiuni, se ateapt ca, n cazul n care atributul mprtit este dezirabil, efectul rspndirii trsturii asupra atraciei poate fi inversul celui din cazul n care trstura este una nedorit. Dac o persoan este asemntoare cu o alta, atunci ambele posed o trstur; raionamentul furnizeaz un punct de plecare pentru a deduce n ce fel rspndirea i dezirabilitatea trsturii poate afecta atracia. Mai exact, sugereaz c, atunci cnd atributul mprtit este dezirabil, cellalt va fi plcut mai mult cnd puine persoane au acest atribut, fa de cazul cnd mai multe persoane l au; ns cnd atributul este nedorit, cellalt va fi plcut ntr-o mai mare msur, n cazul n care mai multe persoane l au, fa de cazul n care puine persoane l au. Pentru a-i verifica teoria, J. M. Jellison i P. T. Zeisset, in 1969, au realizat un experiment n care au testat ipoteza conform creia cnd o trstur de caracter
17

M. Heider Love and Expansion of the Self: Understanding Attraction and Satisfaction, pp. 178, apud.

J. M. Jellison, P.T.Zeisset, Attraction as a Function of the Commonality and Desirability of a Trait Shared with Another, in Journal os Personality and Social Psychology,1969, Vol. 11, No. 2, 115-120

153

dezirabil este mprtit de o alt persoan, atracia va fi mai mare n cazul n care acea trstur nu apare n mod obinuit la populaie, fa de cazul n care trstura este una obinuit; iar atunci cnd trstura de caracter este nedorit, atracia va fi mai mare n cazul n care trstura este una obinuit, dect n cazul n care ea este neobinuit. Mai multe studente au evaluat o alt femeie, dup ce au aflat c se aseamn cu ea n privina capacitii de a distinge gusturile. Anumitor subieci li s-a spus c sunt foarte buni n a distinge gusturile; altora, c sunt mai slabi. Unii au fost informai, c 90% din populaie are acelai nivel de abilitate, alii c doar 10% din populaie. Rezultatele au susinut ipoteza. Un factor care ar putea ajuta la justificarea valorii relativ mari a atraciei fa de cellalt n condiia procentaj-maredezirabilitate negativ, const n dorina dea evita alte persoane sau situaii care ar face ca trstura nedorit pe care o posed s ias n eviden. O persoan care posed atributul dezirabil, foarte probabil va mrii proeminena atributului nedorit. Subiecii din categoria procentaj- mare dezirabilitate negativ, s-au simit probabil foarte uurai fiindc cellalt subiect avea trstura nedorit i nu pe cea dezirabil. Drept rezultat, simpatia pentru cellalt a crescut. Acea interpretare sugereaz c n condiia procentajmare dezirabilitate-negativ, cellalt reduce nelinitea subiectului. 2.5.2.b Atracia interpersonal n absena unei informaii atitudinale explicite Printr-o nou pespectiv incitant asupra supoziiei ndelung folosite, precum c asemnarea atitudinal duce la atracie (Byrne,1961 i 1971; Newcomb 1961), Rosembaum (1986,a; 1986,b) almurit faptul c relaia liniar pozitiv dintre asemnarea atitudinal i atracie poate fi atribuit mai mult respingerii invocate de neasemnarea atitudinal, dect atracie invocate de asemnarea atitudinal. n dou teste empirice asupra ipotezei respingerii, Rosembaum(1986,b) a adugat o condiie a nici unei informaii atitudinale, la condiiile tipice asemnrii atitudinalei ne-asemnare. Rezultatele preau s confirme ipoteza respingerii . n timp ce subiacii care au primit informaii asemntoare atitudinal nu au raportat o atracie mai mare fa de strin , comparativ cu cei carenu au primit nici o informaie atitudinal, subiecii care au primit informaii de ne-asemnareatitudinal au raportat o atracie semnificativ mai mic fa de cei care au primit fie informaii asemntoare atitudinal, fie nici o informaie. Byrne, Clore i Smeaton(1986) au pus sub semnul ntrebrii validitatea condiiilor lui Rosembaum, n ceea ce privete condiia inexistenei informaiei atitudinale, prin dou experimente, spinnd c aceast condiie, nu poate fi creat. 154

Byrne a provocat suportul empiric al ipotezei respingerii a lui Rosembaum, din dou puncte de vedere: a) orice ncercare de a crea o condiie lipsit de informaie va eua, deoarece oamenii sunt predispui la a crea legturi cu strinii , pe baza oricror informaii pe care le pot aduna; b) n absena unor argumente care s infirme, oamenii sunt predispui a crede c un strin le este asemntor (Mullen et. al,1985)18. Rosembaum a argumentat c dei cercettorii pot traduce informaiile nonatitudinale n informaii asemnare-atitudine i apoi s prezic cu succes atracia, nu exist nici un set de date care s susin argumentul c subiecii supui cercetrii vor face la fel . n puine studii care privesc atracia subiecii sunt ntrebai depre percepiile de asemnare cu o int spre care ei i exprim atracia. n 1993, Rick H. Hoyle a realizat un experiment pentru a investiga asemnarea n atitudini, observat n atracia fa de o persoan strin, despre care nu se ofer nici o informaie explicit. Studenilor de la un colegiu li s-a furnizat fie o informaii despre un alt subiect (condiia controlului de baz), fie informaii indicnd faptul c un alt subiect din edin , este asemntor sau ne-asemntor n atitudini, cu ei. Apoi subiecii i-au exprimat asemnarea atiudinal observat fa de un strin i atracia lor fa de strin. Analiza varianei a relevat faptul csubiecii liniei de baz i-au exprimat un nivel al atraciei echivalent cu nivelul exprimat de subiecii condiiei asemnare atitudinal, ns mai mare dect nivelul atraciei exprimat de subiecii condiiei neasemnare atitudinal. Experimentul lui Hoyle a fost alctuit pentru a exprima dou chestiuni fundamentale n dezbaterea atraciei-respingere. n ceea ce privete rolul informaiilor atitudinale n atracia fa de un strin. Prima chestiune privete gradul n care informaiile similare atitudinal duc la la atracie mai mult dect a fost observat la subiecii crora nu li s-a furnizat nici o informaie explicit asupra unei inte. Rezultatele au indicat clar c atracia fa de un strin portretizat ca fiind similar atitudinal, nu a fost mai mare dect atracia fa de un strin despre care nu s-a furnizat nici o informaie explicit. A doua chestiune se refer la gradul n care evalurile atraciei, n particular acelea din condiiile informaiei ne-atitudinale, sunt mediate de similaritatea observat. Rezultatele experimentului indic foarte clar faptul c asemnarea atitudinalobservat
18

Mullen, G.M. Atraction and Relationship, apud. Hoyle, R. H. Interpersonal Attraction in the Absence of Explicit Attitudinal Information, in Social Cognition,1993, No. 3, pp. 309-320

155

mediaz evalurile atraciei. Modelul rezultatelor sprijin cele gsite de Byrne i colaboratorii (1986), i anume c observatorii asimileaz informaii atitudinale, chiar dac nu li se furnizeaz nici una. O chestiune sensibil , neobservat n experimentul de fa sau anterior studiilor asupra rolului asemnrii observate sau presupuse n atracie, se refer la spontaneitatea concluziilor asemnrii atitudinale. Rosembaum a admis c probabil, subiecii deduc informaii atitudinale cnd li se cere, nsa inc nu s-a demonstrat (la nivelul anului 1993), c subiecii deduc informaii atitudinale n mod spontan, anterior exprimrii atraciei. Deoarece subiecii acestui experiment au fost ntrebai ct de asemntori atitudinal erau fa de persoana pe care se ateptau s-o cunoasc , procedura a invocatdeducii despre asemnarea atitudinal. 2.5.2.c.Limitele similaritii Consistena de ansamblu a efectelor similaritii a condus o serie de cercettori la studiul excepiilor, a situaiilor n care similaritatea determin antipatie i disimilaritatea determin atracie. Mai multe studii au demonstrat c subiecii vor evita persoanele int, care sunt, de altfel, similare cu ei nii, dac aceste persoane-int sunt descrise ca fiind foti pacieni cu probleme mentale (Novak i Lernar, 1968) sau dependeni de droguri (Lerner i Agar, 1972). Aceste experimente sugereaz c similaritatea poate provoca reacii negative cnd exist implicaii negative pentru subiect de exemplu, cnd un subiect concluzioneaz atitudinea mea e similar cu cea a bolnavului mental). n aceeai direcie, Taylor i Mette (1971) au descoperit c subiecii evalueaz o persoan nesuferit ca fiind mult mai disimilar n cazul n care aceast persoan are opinii similare cu subiectul, dect n cazul n care aceast persoan are opinii disimilare. Subiecii au tendina de a evita comparrile sociale care s-ar putea reflecta intr-un mod negativ asupra lor. Se pare c similaritatea n aceste condiii duce mai degrab la antipatii, la rejecie, dect la atracie. Un alt caz n care similaritatea nu ar putea duce la satisfacie a fost descris de Fromkin, Dipboye i Pyle (1972). Ei au informat subiecii c opiniile lor nu se difereniau de cele ale miilor de studeni. Intenia cercettorilor a fost de a trezi, strni, provoca, nevoia de a fi unic, fcndu-i pe subieci s se simt de nedistins, comuni, ordinari. Autorii au artat ca dup acest tratament, subiecii s-au artat mai puin atrai

156

de cei similari cu ei. S-a evideniat c cei care erau similari erau i negativi sau cel puin nu aa pozitivi, n anumite privine, precum ar fi vrut subiecii. 2.5.2.d.Complementaritatea interpersonal contra asemnare Cu toate c diversele teorii interpersonale care trateaz relaiile dintre dou persoane ntr-o interaciune (Benjamin, 1974; Harmy 1945; Kisler 1983, 1996; Strong i Hills, 1986; J. S. Wiggins, 1982) difer ntr-un mod important, majoritatea conin dou propoziii fundamentale. Una din acestea este : comportamentele interpersonale pot fi descrise in dou dimensiuni. Prima dimensiune, afilierea, variaz de la pietenie la ostilitate. ; a doua, controlul, variaz de la dominan la supunere. Comportamentele interpersonale reflect o combinaie a acestor dou dimensiuni fundamentale. Criticarea, de exemplu, se afl n cadranul care reflect dominana ostil , darea de sfaturi se afl n cadranul care reflect dominana prietenoas; cedarea n cadranul care reflect supunerea prietenoas, iar suprarea n cadranul care reflect supunerea ostiln plus, fa de descrierea comportamentelor interpersonale, (Kisler, 1983; Strong i Hills, 1986), dimensiunile afiliere i control au mai fost folosite pentru descrierea problemelor interpersonale (Horowitz, 1979), trsturile interpersonale (J. S. Wiggins, ! 979) i relaiile interpersonale (Deutsch i Kaplan, 1976). A doua propoziie este: persoanele se influeneaz unele pe altele n manifestri n maniere predictibile, pe msur ce interacioneaz (Carson, 1969; Kisler, 1983). Aceast propoziie numit principiul complementaritii, afirm c fiecere manifestare interpersonal invit o anumit clas de rspunsuri. Comportarea i rspunsul pe care l invitsunt n acest fel complementare. Comportrile complementaresunt asemntoare n dimensiunea afilierii (prietenie invit prietenie, ostilitatea invit ostilitate) i reciproce n dimensiunea controlului ( dominana invit supunerea, supunerea invit dominana) Aadar, n viziunea acestui postulat, darea de sfaturi invit cedarea, iar suprarea invit cearta. Principiile asemnrii i complementaritii par s se contrazic n unele privine, iar n altele nu. Cele dou ipoteze sunt de acord c asemnarea n ceea ce privete afilierea, este atractiv. Aceasta fiindc, principiul complementaritii spune c manifestrile complementare sunt asemntoare n ceea ce privete afilierea (ns sunt reciproce n ceea ce privete dominana). Aadar, ambele ipoteze sugereaz c persoanele prietenoase ar prefera prieteni prietenoi. n plus, cele dou principii sunt de

157

asemenea compatibilei n alt sens. Un individ care nu vrea s se afirmepoate s-i urasc aceast trstur i s prefere parteneri care l fac s se afirme. Dup principiul complementaritii, pertenerul care nu vrea s se afirme, l invit pe cellaltntr-o manier care s-l conducla afirmare, satisfcnd-i astfel propriile scopuri. Aadar, individul care nu se afirm i partenerul su care de asemenea nu se afirm sunt asemntori. Acest principiu ar putea explica de ce persoanele deprimete prefer parteneri deprimai i nu parteneri bine dispui ( Locke i Horowitz, 1990). n acest caz viziunea tradiional asupra complementaritii trebuie modificat. Ea sugereaz c partenerii satisfcui se judec unul pe altul drept complementari (i nu similari). Dup D. C. Dryer i L. M. Horowitz (1997), cnd o persoan interacioneaz cu un partener, acea persoan are un anumit scop care poate fi descrisn cele dou dimansiuni interpersonale, afilierea i dominana. De ce scopurle interpersonale sunt descriptibile n dou dimensiuni? Dup Bowlby (1973), persoanele au dou clase importante de reprezentrimintale care le afecteaz comportamentul interpersonal. Una descrie imaginea generalizat a altor persoane, cealalt descrie imaginea generalizat despre sine. Scopurile interpersonale ale unei persoane pot s reflecte aceste imagini generalizate. De exemplu , dac imaginea unei persoane despre alte persoane este negativ n general, persoana respectiv va cuta s evite intimitatea. La fel, dac imaginea persoanei despre sine este negativ ( de exemplu, dac individul se consider incompetent) va cuta s i ajute pe ceilali. n viziunea celor doi autori, persoanele difer n modurile preferate de a interaciona, iar aceste diferene, sau scopuri interpersonale, pot fi descrise n dimensiunile afieliere i control . O caracteristic a comportamentelor interpersonale este aceea c ele invit, ns nu solicit comportamente complementare comportri care sunt asemntoare n afiliaie i reciproce n dominan. Aceast invitaie spune partenerului dac scopurile sale probabil vor fi satisfcute. Satisfacia interpersonal apare atunci cnd comportamentul unui partener invit un rspuns congruent cu scopurile persoanei. Insatisfacia interpersonal apare atunci cnd comportamentul unui partener invit sau beneficiaz de un rspuns ce contrazice scopurile persoanei. n sfrit, satisfeciaunei persoane n privina parteneruluipoate induce persoanei o abordare a partenerului drept similar (mai degrab dect complementar). Reformularea complementaritii subliniaz astfel importana scopurilor interpersonale, fa de relaia dintre comportamentele directe, n determinarea satisfaciei i asemnrii observate.

158

Cap. 3. ATITUDINEA-DIMENSIUNE ESENIAL A PERSONALITII 3.1. Atitudinea-component orientativ a personalitii Complexitatea dimnamicii i structurii personalitii umane a generat moduri variate de abordare a acesteia, n cadrul creia s-au evideniat multe dificulti n ceea ce privete investigarea i explicarea diverselor aspecte i componente ale personalitii. Aspectele ce in de orientarea personalitii nu sunt n msur suficient studiate. Unii autori au n vedere componentele orientative ale pesonalitii umane pe care ns fie doar le menioneaz, fie le abordeaz insuficient; alii, dimpotriv acord atenia cuvenit acestor aspecte, fr a insista asupra locului i rolului lor n structura i dinamica de ansamblu a personalitii. Teoriile care subliniaz rolul determinant al unor elemente structurale ale personalitii (atitudini, valori, interese, expectane) n organizarea i dinamica ei de ansamblu i care instituie aceste elemente drept uniti de analiz i descriere/explicare a personalitii, evideniaz i ele locul i rolul componentelor orientative. Unii autori consider atitudinea drept element esenial cu rol deosebit n structura i dinamica personalitii, n orientarea i direcionarea (preferenial) a activitii i existenei umane. Ei arat c procesele psihice (cognitive, afective, volitive) depind, n funcionarea lor de atitudinile persoanei fa de obiectul lor. Orice proces psihic se desfoar pe fondul unei stri psihice a individului i este dependent de atitudinea acestuia fa de obiectivele realitii. Procesul psihic, starea psihic i atitudinile individului fundamenteaz personalitatea sa. Atitudinile sunt organizate ierarhic pe mai multe niveluri (de la cele emoionale la cele apreciativ-valorice), iar, n msura n care sestabilizeaz i se generalizeaz, se transform n trsturi de caracter. Sistemul atitudinal al persoanei ndeplinete roluri dinamizatoare i activatoare, energizante i diriguitoare, contribuind la selectarea acelor aciuni i modele de operare adecvate nevoilor, aspiraiilor i idealurilor persoanei. W. Huber (1992) arat c atitudinea reprezint un determinant al conduitei persoanei i o consider unitatea de analiz cea mai adecvat pentru studiul personalitii. Personalitatea este conceput ca un sistem de atitudini, organizate ierarhic i care determin raportarea subiectului la obiectele realitii i orientarea sa selectiv-preferenial fa de acestea.

159

Sistemul atitudinal al persoanei determin modul ei de a percepe , cunoate, aciona, etc., adic modul ei propriu de a fi. Ea exprim starea dispoziional a ntregului sistem psihic, a personalitii umane, n relaia omului cu realitatea i cu sine nsui. 3.2. Atitudine component structural a personalitii

Atitudinile si trasaturile caracteriale 1. Atitudinile Interfata dintre structura interna, profunda a caracterului si conduita manifesta o constituie subsistemul atitudinal. Atitudinea reprezinta componenta fundamentala a caracterului. Ea este o constructie psihica, sintetica ce reuneste elemente intelectuale, afective, volitive. Atitudinea este pozitia interna adoptata de o persoana fata de situatia sociala in care este pusa. Ea se constituie prin organizarea selectiva, relativ durabila a unor componente psihice diferite-cognitive, motivationale-afective si determina modul in care va raspunde si actiona o persoana intr-o situatie sau alta. 13663nbs78khp9u Atitudinea este invariantul de baza caruia individul se orienteaza selectiv, se autoregleaza preferential, se adapteaza evoluand. Doar orientarea constienta, deliberata, sustinuta de o functie interpretativa, generalizata, valorizatoare, justificativa, doar reactia stabila, generalizata, proprie sb. si intemeiata pe convingerile lui puternice traduce o atitudine. Ea este un fel de dispozitie latenta a individului, o ,,variabila ascunsa, de a raspunde sau actiona intr-o maniera sau alta la o stimulare a mediului. Ea este rezultatul interactiunii sb. cu lumea. bh663n3178khhp

160

Dupa T.M. NEWCOMB, atitudinea reflecta forma in care experienta anterioara este acumulata, conservata si organizata la individ, cand acesta abordeaza o situatie noua. Atitudinea apare ca veriga de legatura intre starea psihologica interna dominanta a persoanei si multimea situatiilor la care se raporteaza in contextul vietii sale sociale. De aici putem deduce si caracteristicile principale ale atitudinii: 1. directia sau orientarea, data de semnul pozitiv (favorabil) sau negativ (nefavorabil) al trairii afective fata de obiect (situatie): atitudinea pozitiva imprima persoanei tentinta de a se apropia de obiect in vreme ce atitudinea negativa creeaza o tendinat opusa, de indepartare; 2. gradul de intensitate, care exprima gradatiile celor 2 segmente ale trairii pozitiv si negativ - , trecand prin punctul neutru 0; Dinamica atitudinii este conditionata de caracteristicile obiectului de referinta, care dupa T.M. Newcomb sunt: a. dimensionalitatea, constand in numarul si varietatea elementelor care-l compun, mergand de la stimulii unidimensionali pana la cei mai complexi, cum sunt cei socioumani; b. suprafata sau intinderea comprehensibila a obiectului, canstand in numarul de insusiri accesibile observatiei si intelegerii, fata de care sb. a reusit sa-si formeze o atitudine definita si generalizata; c. centralitatea psihologica a obiectului pentru sb. d. socialitatea care rezida in aceea ca ,,obiectele sociale (celelalte persoane) reprezinta principala sursa de formare a atitudinilor. In forma lor obiectiva de comportament atitudinile nu sunt altceva decat relatiile, iar relatiile interiorizate apar ca atitudini. Measiscev arata ca atitudinile contin 2 segmente esentiale: 1. cel incitativ-orintativ, implicit selectiv-evaluativ; 2. segmentul efector, executiv, preponderent operational;

161

Numai unitatea lor asigura unitatea caracterului. Cele 2 segmente ale atitudinii traduc in limbaj stiintific definitia populara a caracterului: unitatea dintre vorba si fapta, deci dintre segmentul orientativ si cel executiv, volitiv. Specificul propriu al caracterului deriva din interactiunea intre atitudini sau din interactiunea segmentelor in cadrul aceleiasi atitudini. Cele mai frecvente interactiuni intre atitudini sunt cele de :

coordonare, cooperare sau cele de contradictie incompatibilitate, chiar de excludere reciproca relatiile de tip compensativ, atitudinile deficitare fiind ameliorate (compensate) prin cele mai proeminente dezvoltate. Dezvoltarea inegala a celor 2 segmente ale uneia si aceleiasi atitudini acorda o

fizionomie specifica profilului caracterial ale unei persoane. Atitudinile si segmentele lor nu trebuie interpretate in sine ci in functie de valoarea lor morala. Cand atitudinile intra in concordanta cu legile progresului, cu normele sociale, ele devin valori. Se elaboreaza ceea ce Linton numea sistemul atitudini valori specifice fiecarui individ, care odata fixat actioneaza aproape automat, chiar la nivel subconstient. Atitudinile caracteriale, fara a se confunda cu valorile, au un continut valoric si o functie evaluativa, iar prin aceasta regleaza comportamentele specifice ale fiecarui individ. Expresia externa a atitudinii o reprezinta opinia si actiunea. Opinia este forma verbal-propozitionala de exteriorizare a atitudinii, constand din judecati de valoare si de acceptare (acord) sau de respingere (dezacord) in legatura cu diferitele situatii, evenimente si sisteme de valori.

162

Opinia este o modalitate constatativ pasiva de raportare la lume care nu introduce nici o schimbare in situatie. Cand atitudinile individuale converg intr-o masura semnificativa, vom avea in plan extern opinia publica, ce poate fi interpretata ca dimensiune a caracterului social de care vorbea E. Fromm. Actiunea reprezinta intrarea sb. in relatie directa (senzoriala si motorie) cu situatia si efectuarea unor demersuri (transformari) de integrare in situatie, de modificare a ei sau de indepartare. Gradul de angajare psihologica in cadrul actiunii este cu mult mai ridicat decat in cadrul opiniei si, ca atare, actiunea devine mai relevanta pentru dezvaluirea esentei caracterului unei persoane decat opinia: faptele atarna mai greu in aprecierea P unui om decat vorbele. Intre atitudine si manifestarea ei externa, in forma opiniei sau actiunii, nu exista o concordanta perfecta si neconditionata. Datorita functiei reglatorii a constiintei, in structura caracteriala se elaboreaza un mecanism special de comutare, care face posibila disocierea temporara si periodica intre planul intern al convingerilor si atitudinilor in planul extern al opiniilor si actiunilor. Apare astfel dedublarea, subsumata fie conformismului, fie negativismului. In limite rezonabile, dedublarea are o valoare adaptativa, ea realizand acel compromis convenabil intre individ si societate. Cand se impune ca trasatura dominanta, se transforma intr-o frana in calea unei interactiunii optime intre individ si cei din jur. Atunci cand ea se subordoneaza conformismului poate fi benefica d.p.d.v. social, dar defavorabila pentru individ, iar cand se subordoneaza negativismului poate fi favorabila individului, dar repudiata social. Dupa obiectul de referinta, atitudinile se impart in 2 categorii: 163

1. atitudinile fata de sine 2. atitudinile fata de societate Atitudinile fata de sine reflecta caracteristicile imaginii de sine, elaborate pe baza: 1. autoperceptiei si autoevaluarii 2. a perceptiei si evaluarii celor din jur Ele se diferentiaza si se structureaza la 2 niveluri: a. segmentar b. global. In primul caz vom avea atitudinea fata de Eul fizic, de Eul psihic si cea fata de Eul social. In cazul al doilea, este vorba de pozitia globala pe care o adoptam fata de propria P in unitatea componentelor sale bio-psiho-sociale. La diferiti indivizi, ea se poate structura pe grade de autoevaluare diferite:

autoevaluare obiectiv-realista, asigura cele mai bune premise psihologice de relationare; autoevaluare in hiper (supraestimare), induce trasaturi etichetate de cei din jur ca negative aroganta, dispret, complex de superioritate si creeaza serioase probleme de adaptare la grup;

autoevaluare in hipo (subestimare), favorizeaza trasaturi caracteriale nefavorabile pentru sb. modestie exagerata, neincredere in sine, complex de inferioritate. Atitudinile fata de societate se diferentiaza si se individualizeaza potrivit

diversitatii ,,obiectelor si ,,situatiilor generate de realitate. Astfel putem delimita:

atitudinea fata de munca

164

atitudinea fata de normele, principiile si etaloanele morale; atitudinile fata de diferitele institutii (familie, scoala, armata) atitudinea fata de structura si forma organizarii politice; atitudinea fata de ceilalti semeni. Semnul si intensitatea acestor atitudini determina valoarea caracterului si

potentialul adaptativ al P in sfera vietii sociale. 4.Trasaturile caracteriale Descrierea si evaluarea structurii caracterului se bazeaza pe procedeul trasaturilor, alte procedee mai sintetice, de genul celui factorial, fiind mai putin operante, datorita complexitatii deosebite a campului de interactiune a variabilelor psihologice implicate. Atitudinile se exprima cel mai adesea in comportament prin intermediul trasaturilor caracteriale. Trasaturile caracteriale pot fi definite ca seturi de acte comportamentale covariante sau ca particularitati psihice ce fac parte integranta din structura P. M. Golu defineste trasaturile caracteriale drept ,,structuri psihice interne, care confera constanta modului de comportare a unui individ in situatii sociale semnificative pentru el. Nu orice trasatura comportamentala poate fi si o trasatura caracteriala. Sunt trasaturi caracteriale numai cele care satisfac o serie de cerinte: 1. sunt esentiale, definitorii pentru om; 2. sunt stabilizate, durabile, determinand un mod constant de manifestare a individului si permitand anticiparea reactiilor viitoare ale individului; 3. sunt coerente cu toate celelalte; 4. sunt asociate cu o valoare morala; 5. sunt specifice si unice deoarece trec prin istoria vietii individului.

165

Trasaturile caracteriale ca si cele temperamentale au o dinamica polara, ele formand de regula perechi antagonice (egoist-altruist). La fiecare persoana este important faptul ca se intalneste intreaga gama de perechi, dar cu grade diferite de dezvoltare a fiecarei trasaturi. Astfel in evolutia sa profilul caracterial va integra trasaturi care tind preponderent spre polul pozitiv sau preponderent spre cel negativ, luand aspectul unei balante cu 2 talere:

cand trasaturile polare se echilibreaza reciproc, avem de-a face cu un caracter ambiguu, slab determinat; cand valoarea trasaturilor de la polul pozitiv atarna mai greu decat cea a trasaturilor de la polul negativ, avem un caracter pozitiv; cand valoarea trasaturilor de la polul negativ atarna mai greu decat cea a trasaturilor de la polul pozitiv, avem de-a face cu un caracter socialmente negativ. Interpretata ca un sistem valoric si autoreglabil de atitudini si trasaturi, caracterul

apare ca o componenta relativ stabila diferentiatoare pentru om si cu o mare valoare adaptativa. El indeplineste numeroase functii in viata psihica a individului si in plan comportamental: 1. functia relationala pune in contact persoana cu realitatea facilitand stabilirea relatiilor sociale 2. functia orientativ-adaptativa permite orientarea si conducerea de sine a omului, potrivit scopului sau; 3. functia de mediere si filtrare ofera persoanei posibilitatea de a filtra prin propria-i simtire si gandire tot ceea ce intreprinde; 4. functia reglatoare creaza conditiile pentru ca omul sa-si regleze propria sa conduita In virtutea indeplinirii acestor functii caracterul a fost considerat componenta esentiala a P, mai mult ,,nucleul P. 166

El este cel care da valoare P: - prin subordonare, controlarea si integrarea celorlalte componente ale P; - prin valorizarea si valorificarea maximala a acestora. Fenomen psihologic complex care exprim poziia individului sau grupului fa de direritele aspecte ale realitii, atitudinea a devenit azi unul din conceptele fundamentale ale psihologiei. Atitudinea reprezint cheia nelegerii edificiului personalitii (Allport, 1981) fiind considerat una dintre activitile cele mai adecvate , poate cea mai adecvat, de analiz i descriere a personalitii (Huber, 1992). Realitate greu de circumscris printr-o definiie n sensul clasic al termenului, atitudinea i dezvluie specificul su prin evidenierea principalelor sale caracteristici sau trsturi. Autorii care s-au ocupat de studiul atitudinilor au ncercat s identifice caracteristicile lor esniale. P.P. Neveanu definete atitudinea ca fiind modalitate relativ constant de raportare a individului sau grupului fa de anumite laturi ale vieii sociale i fa de propria persoan; structur orientativ reglatorie proprie sistemului persoanei sau de sintalitate. Atitudinaea este un invariant vectorial al conduitei, exercitnd o funcie direcional i evaluativ i nu una instrumental- lucrativ. Atitudinile sunt predispoziii de a reaciona ntr.un anumit mod, independent de situaii (O. Klinneberg), pe aceast baz persoana manifestndu-i independena. Termenul de atitudine prezint mai multe sensuri, rezumnd mai multe tipuri de relaii . R. Mucchielli distinge cinci astfel de sensuri ale atitudinii : a) postur, poziie preparatorie a corpului sau expresie semnificativ ( la A. Binet, predispoziie spre rspuns, iar dup J. Watson, caracteristic a reaciei) b) fapt de exprimare a unei opinii; c) mod elaborat contient n exercitarea unui rol, care poate fi de exemplu contiincios, degajat, tolerant, sever; d) caracteristic constant i involuntar a exercitrii rolului care poate s fie de tip critic, amenintor, autoritar, democratic, comprehensiv, cu efecte deprimante sau ncurajatoare; e) predispoziie general de a judeca ntr-un anumit fel i de a adopta anumite poziii.

167

Acesta este sensul original al conceptului la Ehrenfels i O. Kulpe, pentru care atitudinea este Einstellung, mod de organizare mintal cu funcie anticipativ i orientativ. D. Vrabie (1995) vorbeste de caracteristici generale i specifice ale atitudinilor. P. Ilu i I. Radu (1994) evideniaz notele caracteristice prin care acestea se deosebesc de alte forme psihosociale . A. Chircev subliniaz natura social a atitudinilor n sensul c ele se dezvolt (se manifest) n raport cu un obiect social care are o anumit valoare i semnificaie pentru individ sau grup, iar pe de alt parte, atitudinile sunt dobndite prin interaciune cu alii n procesul socializrii individului, a formrii personalitii sale. Sintetiznd opiniile multor autor cu privire la atitudinile sociale, A. Chircev consider c acestea : a) definesc poziiile indivizilor fa de instituiile sociale (coal, biseric, armat, stat sau orice alt instituie social); b) mijlocesc relaiile interpersonale ale membrilor unui grup social precum i interrelaiile acestora, cu aspectele materiale i simbolice ale instituiilor; c) constituie modele ale aciunii individului i/sau grupului; d) condiioneaz semnificaia i valoarea pe care oamenii o acord instituiilor. G. Allport definete atitudinea ca fiind o stae de pregtire mental i neural, cristalizat prin experien, care exercit o influen diriguitoare i dinamizatoare asupra rspunsului individului la toate obiectele i situaiile cu care el este n relaie 19 (apud. I. Al. Dumitru, 1996, p. 94). Aa cum se poate observa, majoritatea definiiilor date atitudinilor evideniaz caracterul lor complex, fiecare definiie incluznd o teorie a conceptului de atitudine (Eiser, 1986). Pornind de la definiiile menionate mai sus i ncercnd o grupare i sistematizare a diverselor elemente sau aspecte ale atitudinilor, cuprinse n aceste definiii, considerm c atitudinile pot fi analizate i nelese mai adecvat prin dezvluirea caracteristicilor (notelor) lor fundamentale, pe care le putem grupa n dou categorii : Caracteristici de stare care se refer la natura, coninutul i sructura atitudinilor; Caracteristici dinamicecare se refer la dimensiunea lor procesual, la rolul lor n viaa i activitatea individului, n devenirea personalitii sale.

19

Gordon Allport Structura i dezvoltarea personalitii, apud. Ion Al. Dumitru Personalitatea, Atitudini i Valori, 1996,Bucureti, Ed Albatros, p. 94

168

3.2.a. Cracteristici de stare ale atitudinilor Atudinea este o stare psihic dispoziional, de pregtire a individului n vederea aciunii. Ea este o variabil ascuns a personalitii, inobservabil direct care prefigureaz anticipativ o anumit modalitate de aciune anticipativ o anumit modalitate de aciune a individului fa de solicitrile realitii. Atitudinea este un fenomen relaional; ea exprim o relaie selectiv-preferenial a subiectului cu obiectele lumii nconjurtoare care dobndesc, astfel, valoare pentru acesta. Obiect al atitudinii pot fi : lucruri,persoane, grupuri, evenimante, fapte, procese, activiti, instituii, norme, etc. .Obiectul atitudinii i definete coninutul i i circumscrie domeniul de referin. Atitudinea este un fenomen bipolar; ea variaz ca intensitate i direcie pe un continuum de la pozitiv la negativ. Cel mai adesea o atitudine este pro (favorabil) sau contra (nefavorabil). Polaritatea atitudinilor unui individ se conexeaz cu orientarea valoric (pozitiv, negativ sau neutr) a personalitii sale. Atitudinea nu este nnascut ci se dobndete n ontogeneza individului, n procesul socializrii acestuia; atitudinile se achiziioneaz prin nvare social, prin experien i activitatea individului realizat ntr-un cadru social (relaional) i cultural, valoric dat. Atitudinea este o formaiune psihic, ce include n structura sa elemente de natur cognitiv, afectiv i conativ comportamental. n forul intern, subiectiv, al individului, formarea atitudinilor parcurge drumul de la nedeterminare la cristalizare n ceea ce privete cele trei componente ale sale. Astfel n plan cognitiv, ideile i cunotinele dobndesc 0grade de ntemeiere, de la aproximaie la apodicticitate; n plan afectiv, tririle trec de la emoie la sentimente i preferine axiologice; sub aspact comportamental, inteniile subiectului trec de la nehotrre la dacizie, indiferent dac obiectul atitudinii este o realitate concret sau o abstraciune. Atitudinile se structureaz i funcioneaz la nivelul personalitii ca un sistem. Ele formeaz anumite grupaje (clusters), anumite seturi atitudinale raportate la anumite valori. Unele atitudini sunt generale, altele sunt specifice;unele ocup o poziie central n structura personalitii, altele una periferic, n funcie dgradul de implicare al Eului n relaia sa cu obiectul atitudinii. Atitudinile generale i centrale contribui la constituirea profilului su psihomoral, caracterial.

169

3.2.b. Caracteristici dinamic-procesuale ale atitudinilor J. Stoetzel (1963) consider c, n raport cu personalitatea, atitudinile ndeplinesc dou funcii de baz: a) explic diferenele interindividuale n funcionarea vieii psihice (a percepiei, a memoriei, a gndirii, a afectivitii, etc.); b) ajut la nelegerea dinamicii personalitii umane, ele constituind un element care orienteaz opiniile i comportamntele oamenilor. n acest sensatitudinile constituie un factor de previziune al aciunilori comportamentelor oamenilor. n concordan cu opiniile majoritii autorilor, atitudinile ndeplinesc, n dinamica devenirii personalitii, mai multe roluri sau funcii : 1)Atitudinile au rol de direcionarei dinamizare a comportamentului individului; ele reprezint un vector general de natur afectivo-cognitiv n orientarea valoric a personalitii. 2)Atitudinile organizate sistemic, determin stabilitatearelativ a structurilorde personalitae ale individului. Stabilitatea i durabilitatea atitudinilor sunt determinate de mai muli factori, dintre care cei mai importani ar fi : a) intensitatea componentei afectiv subiuectual a atitudinii, ca expresiede degajare personal a Eu-lui. Cu ct tririle afective ale subiectului sunt mai intense cu att durabilitatea i stabilitatea atitudinilor sale sunt mai mari. b) gradul de organizare a atitudinilor; atitudinile organizate davin sisteme durabile de evaluri i au o rezisten mai mare la schimbare; cele slab organizate se destram mai uor i mai rapid. Cnd ating un grad ridicat de tsabilitatea i durabilitate, atitudinile se constituie ca trsturi de personalitate. c)locul ocupat n sistemul atitudinal la persoanei. O atitudine, cu ct ocup o poziie mai central n sistemul atitudinal al individului, cu att ea est mai rezistent la schimbare. Centralitatea unei atitudini este asociat cu importana (valoarea) acordat de catre subiect, obiectului atitudinii. 3) Atitudinile, devin motive fundamentale ale activitii i comportamentului individului. n aceast calitate ele au rolul de : - adaptare a individului la solicitrile extreme;

170

- aprare a Eului (se cristalizeaz i se manifest acele atitudinicare asigur integritatea i consistena Sinelui, asigurnd auto protejarea individuluifa de factorii care ar amenina aceste caliti); - orientare a activitilor, relaiilor i interaciunilor individului. n structura i dinamica personalitii, atitudinile ndeplinesc rolul de tendin care iniiaz i alimenteaz comportamentul i activitatea individului, pe de o parte , iar pe de alta, acela de for directiv, de vector ce asigur orientarea selectiv-preferenial a individului pe parcursul existenei sale. 3.3. Atitudini, opinii i comportamente

3.3.a. Atitudini i opinii Ca variabile latente, situate n zona virtual-subiectivului, atitudinile se exprim (se exteriorizeaz) n opinii i comportamente . Relaia dintre (ceea ce simt , gndesc,i intenionez s fac oamenii), opinii declarate (ceea ce ei spun) i comportament (ceea ce fac ei efectiv) este exprimat la nivelul simului comulca unitate i congruen ntre gnd, vorb i fapt. Opiniile sunt expresii verbale ale atitudinilor. Ele sunt descrieri subiectuale care exprim poziia (atitudinea) unei persoane, fa de un anumit obiect de care ea este interesat cognitiv, afectiv i pragmatic. Opinia este motivat afectivo-cognitiv i d expresie unor interese particulare sau colective. Orice opinie se bazeaz pe o anumit cunoatere, fie ea i incomplet, a obiectului sau domeniului la care opinia se refer. Oamenii nu pot s-i formeze i s-i exprime opinii, dect cu referire la acele aspecte despre care au un minimum de cunotine, de informaie.Opiniile aparin ntotdeauna unei persoane (care le exprim , le comunic), dar ele au i o semnificaie social. Ele exprim individul, dar exprim i grupul din care face parte. Am putea spune c obiectul opiniilor este social, coninutul este socio-individual, iar expresia particular a opiniilor este individual (Mihai,Gh., 1998, p. 94). Relaia atitudini opinii nu este una simpl. Ca stri dispoziionale, latente ale personalitii, atitudinile sunt mult mai stabile i mai durabile, n vreme ce opiniile, sunt mult mai mobile, mai fluctuante, fiind mult mai legate de factorii situaionali. n al doilea rnd, atitudinile conin n structura lor, dispoziia, intenia, subiectului de a

171

aciona, pe cnd opiniile nu presupun aceast dispoziie spre aciune. Otto Klinenberg nota c ar fi bine s se utilizeze cuvntul atitudine pentru a indica ceea ce suntem dispui s facem, i cel de opinie pentru ceea ce ne asumm ca fiind adevrat sau este considerat adevrat (Klinenberg, 1985, p.542). 3.3.b. Atitudini i comportamente Relaia dintre atitudini i comportament este una complex. ntre atitudinile i comportamentele unei persoane pot exista relaii de convergen sau de divergen. Relaiile de converge relev faptul c anumite atitudinidetermin anumite comportamente. Atitudinile constituie fora motivaional i direcional care genereaz un comportament specific, sunt cauza acestuia. Scxhimbarea atitudinilor unei persoane va determinai modificarea comportamentului acesteia. Dar n anumite situaii, oamenii ntreprind aciuni,dezvolt comportamente n discrepan cu atitudinile lor prealabile, cu convingerilei credinele lor intime. Odat realizate astfel de aciuni i comportamente, este necesar autojustificarea aciunilor ntreprinse, restabilindu-se astfel, postfactum, convergena atitudine-comportament. Relaile de divergen dintre atitudini i comportamente trebuie abordate intr-un cadru mai larg, acela al relaiei de interaciune dintre persoan i situaie. Divergena atitudine-comportament poate fi generat att de factori care in de personalitatea individului ct i de factori situaionali. Factorii care in de personalitate se refer la: a) aptitudinile i capacitile individului (nu toi oamenii au capacitateade a transpune n mod corespunztor stitudinile lor n comportamente corespunztoare); b) gradul de implicare al subiectului, activismul su (o persoan cu un grad mai ridicat de implicaren aciunese va comporta, n mai mare msur, n conformitate cu atitudinile sale); c) factorii de ordin cognitiv (nivelul cunotinelor convingerilor unei persoane sunt predictori puternici ai comportametului su); d) accesibilitatea unor atitudini (uurina cu care persoana care le reactualizeaz i poate opera cu ele). n rapotul atitudine-comportament sunt posibile patru situaii, dou relevnd relaii de concordan i dou, relaii de neconcordan:

172

1) atitudini pozitive-comportament pozitiv; aceast situaie evideniaz existena unui mediu adecvatde socializare i educare a individului; 2) atitudini pozitive-comportament negativ; aceast situaie ilustreaz existena unei legturi slabe ntre atitudine i comportament care poate fi generat i de faptul c , n structura acelei atitudinicare determinun anumit comportament, componenta acional (a atitudinii) nu este suficient de bine conturat. n acest caz, comportamentul este determinat situaional; 3) atitudini negative-comportament pozitiv; n aceast situaie se poate vorbi despre o anumit eficien social a procesului de socializare i educaie a individului, nu ns i de o eficien psihologic a acestui proces.Individul n acuz adopt un comportament dezirabil, un comportament de faad . 4) atitudini negative-comportament negativ; este vorba despre un rezultat nedorit al procesului de socializare i de educaie al individului care determinanimite comporatmente deviante i antisociale. Dincolo de aceste considerente trebuie s spunem c, ntr-o exprimare sintetic, relaia dintre atitudini i comportament este una de tip probabilistic. Numai cu o anumit probabilitate putem deduce un comportament dintr-o atitudine invers(Radu, 1994, p. 93). Atitudinea n calitatea ei de factor motivaional, cu rol de energizare i direcionare, determin comportamentul, este cauza acestuia. Totodat, comportamentul (efectuat) determin modificarea atitudinilor prin fenomenul de (auto)justificare postacional, ca expresie a nevoii de auto consisten a individului. De fapt, ntre atitudine i comportament exist o relaie de cauzalitate circular , rolul esenial revenind relaiei de la atitudine (cauz) la comportament (efect).

173

III. PARTEA PRACTICA

Cap. 4. DESIGNUL CERCETRII

4.1.1. Obiectivele i ipotezele cercetrii n studiul de fa, am urmrit evidenierea asemnrilor i diferenelor dintre atitudinile liceenilor i studenilor, precum diferenele de gen cu privire la preferinele fa de parteneri ntr-o relaie de cuplu. Ipotezele cercetrii Ipoteze generale: 1) Indivizii prefer n relaiile de cuplu parteneri cu atitudini similare cu ei inii, n legatur cu anumite aspecte ale vieii de cuplu. 2) Exist diferene semnificative ntre grupul de fete i cel de biei, privind preferinele pentru parteneri similari atitudinal.

174

3) Exist diferene semnificative ntre grupul de liceeni i cel de studeni, privind preferinele pentru parteneri similari atitudinal. Ipoteze de cercetare: 1) Att fetele, ct i bieii, indiferent de vrst, prefer ca parteneri de cuplu, indivizi cu atitudini similare n legatur cu modul de petrecere al timpului liber. 2) Att fetele, ct i bieii, indiferent de vrst, prefer ca parteneri de cuplu indivizi similari atitudinal, n ceea ce privete problemele importante ale vieii (Dumnezeu, dreptate, adevr, bine, fericire, etc.). 3) Att fetele, ct i bieii, prefer ca parteneri de cuplu, indivizi cu atitudini similare n legatur cu problema dezvaluirilor intime.

4.1.2. Variabilele cercetrii i operaionalizarea lor Variabile independente: 1) Sexul, (masculin, feminin), variabil independent invocat, 2) Vrsta, (16-19 ani, 20-25 ani), variabil independent invocat. Variabila dependent:: Atitudinea, studiul a constat in evaluarea msurii n care indivizii prefer anumii parteneri n relaia de cuplu.

4.1.3. Planul de cercetare: S-a construit un plan de cercetare cu dou variabile independente, fiecare variabil cu cte doua grade de intensitate (2 X 2).

175

liceeni Masculin 30

studeni 33

Feminin

30

32

4.1.3. Instrumentul de msur: Construcia instrumentului de msur pentru verificarea ipotezelor a presupus urmtorii pai: a) Culegerea informaiilor prealabile n legatur cu tema abordat . S-a cerut subiecilor-experi (18 studeni) s menioneze cel puin 7 aspecte sau factori foarte importani pentru relaia de cuplu. Prin stabilirea frecvenelor pentru fiecare aspect menionat, s-au stabilit , n funcie de frecvenele cele mai mari, urmatorii factori: - importana banilor ( factor 1 ), - petrecerea timpului liber (factor 2), - dezvluirile intime (factor 3) - relaiile cu prietenii (factor 4), - problemele importante ale vieii (Dumnezeu, dreptate, bine, adevar, etc.) (factor 5) - atractivitatea (factor 6) - relaia similar (factor 7) - relaia complementar (factor 8). b) Pentru fiecare factor identificat am ales n medie cte 5 , 6 itemi . Dup construcia chestionarului (anexa 1) am realizat pretestarea pe 30 de subieci obinnd un coeficient de fidelitate Alfa Cronbach de 0,77 (anexa 2). c) Dup stabilirea coeficientului de fidelitate n ansamblu, am calculat acelai coeficient pentru fiecare factor n parte, obinnd urmtoarele valori: Factorul 1: 0,57 Factorul 2: 0,55 Factorul 3: 0,78 Factorul 4: 0,66 Factorul 5: 0,56 Factorul 7: 0,82 Factorul 8: 0,77 176

4.1.4 Subiecii: La cercetare au participat 125 de subieci dintre care 60 de liceeni ( 30 biei, 30 fete ), elevi ai Grupului colar Mihai Bcescu din Flticeni, cu vrste ntre 16 i 19 ani, i 65 de studeni (33 baiei, 32 fete) ai facultilor de Psihologie, Istorie i Sociologie aparinnd de Universitatea Al. I. Cuza cu vrste cuprinse ntre 20 i 25 de ani . 4.1.5 Cercetarea propriu-zis Cercetarea a avut loc n perioada aprilie-mai 2003 n oraele Flticeni i Iai. Participanilor li s-a aplicat individual chestionarul pretestat. Cercetarea este de tip corelaional constatativ. Rezultate obinute n urma prelucrrii statistice a datelor s-au obinut rezultatele prezentate n continuare. n urma aplicrii testului t al diferenei dintre medii pentru eatioane independente, s-au obinut urmatoarele diferene semnificative: n ceea ce privete factorul petrecerea timpului liber s-au obinut diferene semnificative ntre barbai i femei n ceea ce privete mediile scorurilor obinute ( F (123) = 0,43 , la un prag de semnificaie de p =0,02 ) ( anexa 3 ).
4,1

4,0

3,9

Mean FACT2

3,8

3,7 barbati f emei

Grafic 1. Mediile scorurilor brbailor i femeilor privind factorul petrecerea timpului liber

VAR00001

Brbaii au obinut o medie a scorurilor semnificativ mai mare dect femeile n ceea ce privete acest factor. (grafic 1).

177

O diferen semnificativ s-a obinut ntre brbai i femei n ceea ce privete factorul relaie complementar ( F (123) = 2,3 , cu un prag de semnificaie p = 0,02 (anexa 3). Femeile au avut o medie a scorurilor semnificativ mai mare dect brbaii ( grafic 2 ).
4,2

4,1

4,0

3,9

Mean FACT8

3,8

3,7

3,6 barbati fem ei

VAR00001

Grafic 2. Mediile scorurilor brbailor i femeilor complementar

privind factorul relaie

n ceea ce privete variabila nivelul colaritii, s-au obinut diferene semnificative ntre liceeni i studeni n ceea ce privete factorul relaiile cu prietenii , (F (123) = 1,6 , la un prag de semnificaie p = 0,05 ) (anexa 4). Liceenii au avut o medie a scorurilor semnificativ mai mare dect studenii n ce privete acest factor ( grafic 3 )
3,4

3,3

3,2

3,1

3,0

Mean FACT4

2,9

2,8 liceeni (15-19) studenti (20-25 ani)

Grafic 4. Mediile scorurilor liceenilor i studenilor similar 178

VAR00002

privind factorul relaia

Am calculat i media i abaterea standard (pentru valorile medii) a scorurilor obinute de subieci la cei 34 de itemi ai chestionarului obinnd o medie de 4,13 i o abatere standard de 0,33. Am realizat o analiz de varian pentru a vedea dac exist un efect combinat al celor 2 variabile fa de variabila dependent (anexa 5). Din analiza datelor din tabelul cu testul Levene putem identifica c doar variabila nivel de colarizare (variabila 2) este semnificativ (p = 0,030) identificndu-se un efect principal al acesteia asupra variabilei dependente. Nu exist un efect combinat al variabilelor sex i nivel de colarizare ( p = 0,53). Testul de contrast ( anexa 6) arat c efectul principal se remarc n special n cadrul grupului de studeni (p = 0.30).

4.1.6 Analiza i interpretarea psihologic a rezultatelor Conform rezultatelor obinute, prima ipotez ( aceea c att fetele, ct i bieii, indiferent de vrst, prefer ca parteneri de cuplu, indivizi cu atitudini similare n legatur cu modul de petrecere al timpului liber) este confirmat doar parial, n sensul c semnificativ mai muli subieci de sex masculin participani la studiu, prefer ca partenere n relaia de cuplu persoane similare n ceea ce privete atitudinea privind petrecerea timpului liber . Putem deduce c femeile participante la studiu prefer parteneri complementari n ce privete atitudinea fa de modul de petrecere a timpului liber. n ceea ce privete a doua ipotez (aceea c att fetele, ct si bieii , indiferent de vrst, prefer ca parteneri de cuplu indivizi similari atitudinal, n ceea ce privete problemele importante ale vieii (Dumnezeu, dreptate, adevar, bine, fericire, etc.), aceasta se confirm, neexistnd diferene semnificative ntre mediile brbailor i femeilor privind acest factor, ambele categorii (brbai i femei) prefernd ca parteneri ntr-o relaie persoane similare n ceea ce privete factorul problemele importante ale vieii

179

(Dumnezeu, dreptate, adevr, bine, fericire, etc.). Exist totui o diferen nesemnificativ, n sensul c femeile manifest o tendin uor mai accentuat n acest sens ( brbai , M = 4,25 , femei M = 4,32) (grafic 5)
4,34

4,32

4,30

4,28

Mean FACT5

4,26

4,24 barbati f emei

VAR00001

Grafic 5. Mediile scorurilor brbailor i femeilor privind factorul problemele importante ale vieii n ce privete cea de a treia ipotez (att fetele, ct i bieii , prefer ca parteneri de cuplu , indivizi cu atitudini similare n legatur cu problema dezvaluirilor intime), aceasta este confirmat, neexistnd diferene ntre cele 2 categorii de subieci n aceast privin, mediile fiind aproape egale (M = 4,7). Putem spune c att brbaii ct i femeile prefer ca parteneri de cuplu persoane similare atitudinal n ceea ce privete dezvluirile intime ( grafic 6 ).
4,74

4,73

4,72

Mean FACT3

4,71

4,70 barbati f emei

VAR00001

180

Grafic 6. Mediile scorurilor brbailor i femeilor privind problema dezvluirilor intime Lund n considerare diferena semnificativ obinut ntre scorurile medii ale brbailor i femeilor privind factorul relaie complementar, putem spune c femeile prefer ntr-o masur mai mare parteneri complementari atitudinal n relaia de cuplu per ansamblu. n ce privete diferenele dintre liceeni i studeni, liceenii prefer n msur mai mare parteneri de cuplu care au atitudini similare privind relaiile cu prietenii, prefernd n acelai timp mai mult dect studenii parteneri de cuplu similari atitudinal n ansamblu.

IV. CONCLUZII Pornind de la prima ipotez general a lucrrii, conform creia indivizii prefer ca parteneri de cuplu persoanele cu atitudini similare cu ale lor, n legtur cu anumite aspecte ale vieii de cuplu. Aspectele luate n considerare de studiu au vizat atitudinea fa de bani, petrecerea timpului liber, dezvluirile intime, relaiile cu prietenii, problemele importante ale vieii(D-zeu, dreptate, bine, adevr, etc.), atractivitatea, similaritatea i complementaritatea, cu o orientare mai pregnant asupra similaritii. Rezultatele au evideniat c aceast ipotez s-a confirmat doar parial, la nivel general indivizii prefernd nu doar parteneri similari ci i complementari, alegerile fiind influenate de vrst i de nivelul de colarizare; exist posibilitatea ca i alte variabile neluate n considerare n studiul de fa ( de exemplu situaia socio-economic a zonei geografice, tipul de personalitate, numrul de frai i gradul de fratrie, etc.) s interfereze cu modul n care indivizii i aleg partenerul de cuplu. Cea de a doua ipotez general stipuleaz c exist diferene semnificative ntre grupul de fete i cel de biei privind preferinele pentru parteneri similari atitudinal. i n ceea ce privete aceast ipotez confirmarea dat de rezultate este doar parial. Mai

181

precis, mai muli subieci de sex masculin participani la studiu prefer ca parteneri n relaia de cuplu persoane similare n ceea ce privete atitudinea privind petrecerea timpului liber . Putem deduce c femeile participante la studiu prefer parteneri complementari n ce privete atitudinea fa de modul de petrecere a timpului liber. Ipoteza se cofirm pe dimensiunile dezvluiri intime i probleme importante ale vieii, majoriatea subiecilor prefernd parteneri similari n legatur cu aceste dou aspecte. Existena unor diferene semnificative ntre grupul de liceeni i cel de studeni, privind preferinele pentru parteneri similari atitudinal constituie cea de a treia ipotez general care a stat la baza acestei lucrri. Aceast ipotez se confirm tot parial, i anume pe factorul relaiile cu prietenii, constatndu-se c liceenii prefer ca parteneri ntr-o msur semnificativ mai mare indivizi similari atitudinal comparativ cu grupul de studeni. Realiznd studiul pe o populaiei tnr (19-25 ani), am considerat c este strict necesar s identificm motivaiile care stau la baza alegerilor partenerilor de cuplu. Am identificat domeniile n care eantionul reprezentativ al populaiei din care a fost extras, prefer ca parteneri de cuplu indivizi similari. Datorit limitelor inerente ale cercetrii se impune o continuare a acesteia, n acest domeniu, pe populaie romneasc. Aceasta deoarece tema similaritii n atracia interpersonal , n ara noastr, a fost mai puin abordat. Considerm c prin aprofundarea i extinderea cercetrilor n domeniul similaritii atitudinale pot fi identificate o serie de probleme serioase de care se lovesc psihologi, consilieri, profesori, prini. Prin identificarea similaritilor atitudinale pot fi create premisele pentru programe educaionale specifce aplicabile n cabinetele de consiliere colar, n cabinetele de consiliere marital i de cuplu, n felul aceste avnd anse reale de a elimina mult mai uor i eficient cauzele unor probleme de cuplu i maritale care afecteaz viaa de zi cu zi a numeroase persoane.

182

Anexa 1. Chestionarul S.A. Chestionar S.A. Alegei pentru itemii (intrebarile) de mai jos unul din rspunsurile existente pe scal (ncercuind numarul), n aa fel inct acesta s exprime cel mai bine opinia, prerea, atitudinea dvs.., privind diferitele aspecte ale vieii dvs. de cuplu. Scala de evaluare a rspunsurilor: 1. 2. 3. --ntotdeauna dezacord --aproape ntotdeauna dezacord --frecvent dezacord 4. 5. 6. --frecvent de acord --aproape ntotdeauna de acord --ntotdeauna de acord

Rspunsurile dvs. vor fi confideniale, vor fi folosite doar in scop tiinific i vor fi prelucrate statistic. 1)Pentru dvs. un partener trebuie s fie cineva n care te regaseti. 1..........2.............3...........4............5.............6 2)Pentru dvs. un partener trebuie s fie cineva cu care s semnai. 1..........2............3...........4.............5..............6 3)Pentru dvs. un partener trebuie s fie cineva care s v completeze. 1............2..........3...........4.............5.............6 4)Att dvs. ct i partenrul dvs. de cuplu considerai c banii exist pentru a fi cheltuii. 1..........2.............3...........4.............5..............6 1. 2. 3. --ntotdeauna dezacord --aproape ntotdeauna dezacord --frecvent dezacord 4. 5. 6. --frecvent de acord --aproape ntotdeauna de acord --ntotdeauna de acord

5)Cnd unul din membii cuplului dvs. are dificulti financiare v ajutai reciproc cu sume de bani. 1...........2.............3............4.............5..............6 6)n relaia dvs. facei cheltuieli in comun cu partenerul dvs.. 1............2.............3.............4..............5..............6 7)Partenerul dvs. consider c cheltuii prea uor banii pe care i avei. 1..............2............3.............4.............5..............6 8)Cnd partenerul dvs. cheltuie o mare sum de bani, l sftuii c ar trebui s fie mai cumptat. 1...............2..............3..............4..............5.............6 183

9)Partenerul dvs.,n general, se supr cnd facei multe cheltuieli. 1..............2................3...............4..............5............6 10)Partenerul dvs. prefer,in general, s participe la activitile de timp liber propuse de dvs. . 1..............2................3................4................5...............6 11)n ceea ce privete preocuprile de timp liber (sportul, muzica, plimbrile, programele TV., etc.) avei preferine asemntoare cu partenerul dvs. . 1...............2..............3.................4................5.................6 12)Acceptai cu uurin tabieturile(obinuinele zilnice)ale partenerului. 1............2...............3................4..................5.................6 13)Cnd preferai s v petrecei seara n faa TV.-ului sau citind, n general, partenerul dvs. se infurie. 1.............2..............3.................4................5..................6 14)Dac partenerul dvs. prefer s-i petreac seara n faa TV.-ului sau citind, n general, v infuriai. 1............2................3..................4.................5................6 15)n ultima perioad partenerul dvs. nu v mai face confidene intime. 1............2...............3................4..................5.................6 16)Partenerul dvs. este dispus s v mprteasc cele mai intime triri interioare. 1............2...............3................4..................5.................6 17)Partenerul dvs. este dispus s discute probleme intime de fiecare dat cnd i cerei acest lucru . 1............2..............3.................4..................5.................6 18)Cnd i facei confidene partenerului dvs. , el v rspunde n acelai mod. 1............2...............3................4..................5.................6 19)Suntei mulumit de felul n care partenerul dvs. v face dezvluiri intime. 1............2...............3................4..................5.................6 20)Modul in care partenerul dvs. v face confidene, l face mai atractiv pentru dvs. . 1............2...............3................4..................5.................6 21)Partenerul dvs. prefer s stea mai mult timp n compania prietenilor dect n compania dvs. . 1............2...............3................4..................5.................6

184

22)Partenerul dvs. acord mai mult atenie i ncredere prietenilor lui, dect ai dori dvs. . 1............2...............3................4..................5.................6 1. 2. 3. --ntotdeauna dezacord --aproape ntotdeauna dezacord --frecvent dezacord 4. 5. 6. --frecvent de acord --aproape ntotdeauna de acord --ntotdeauna de acord

23)Partenerul dvs. v reproeaz c petrecei prea mult timp n compania prietenilor dvs. . 1............2...............3................4..................5.................6 24)Cnd apar probleme importante n cuplu partenerul dvs. apreciaz mai mult sfaturile prietenilor, dect sfaturile dvs. 1............2...............3................4..................5.................6 25)V simii bine in compania prietenilor, mpreun cu partenerul dvs. 1............2...............3................4..................5.................6 26)Partenerul dvs. crede c problemele foarte importante ale vieii, trebuie s fie rezolvate n acelai mod ,de ctre fiecare dintre dvs. 1............2...............3................4..................5.................6 27)Cnd discutai probleme foarte serioase(d. ex. Dumnezeu, dreptate,bine, adevr etc.), partenerul dvs. are opinii diferite fa de dvs. 1............2...............3................4..................5.................6 28)Atunci cnd v susinei o anumit atitudine, prere, fa de probleme foarte importante, partenerul dvs. v contrazice frecvent. 1............2...............3................4..................5.................6 29)Filosofia dvs. de via este acceptat intru totul de partenerul dvs. . 1............2...............3................4..................5.................6 30)Fa de aspectele foarte importante ale vieii partenerul dvs. are o prere asemntoare cu a dvs. . 1............2...............3................4..................5.................6 31)Partenerul dvs. este cineva n care v regsii . 1............2...............3................4..................5.................6 32)Partenerul dvs. este cineva cu care v-ar plcea s semnai . 1............2...............3................4..................5.................6 33)Partenerul dvs. este cineva care v completeaz . 1............2...............3................4..................5.................6 34)Suntei atras de partenerul dvs. . 1............2...............3................4..................5.................6 SEXUL: VRSTA: NIVELUL ACTUAL DE COLARIZARE:

185

V mulumim pentru colaborare!

186

Anexa 2. Coeficientul Alfa Cronbach al chestionarului n ansamblu

****** Method 1 will be used for this analysis ******

R E L I A B I L I T Y

A N A L Y S I S (A L P H A)

S C A L E

Reliability Coefficients N of Cases = 30,0 Alpha = ,7712 N of Items = 34

187

Anexa 3. Mediile scorurilor obinute la factori de brbai i femei. Testul t al diferenelor dintre medii ntre femei i brbai Group Statistics FACT1 FACT2 FACT3 FACT4 FACT5 FACT7 FACT8 VAR00001 barbati femei barbati femei barbati femei barbati femei barbati femei barbati femei barbati femei N 66 59 66 59 66 59 66 59 66 59 66 59 66 59 Mean Std. Deviation Std. Error Mean 4,1843 ,6028 7,420E-02 4,0056 ,7625 9,927E-02 4,0182 ,6495 7,994E-02 3,7593 ,6526 8,496E-02 4,7323 ,7740 9,527E-02 4,7119 ,6737 8,771E-02 3,1485 ,8588 ,1057 3,0237 ,8559 ,1114 4,2576 ,8038 9,894E-02 4,3263 ,6827 8,888E-02 4,7273 ,7413 9,124E-02 4,5763 ,8836 ,1150 3,7197 1,0082 ,1241 4,1695 1,1470 ,1493

188

Independent Samples Test Levene's Test for Equality of Variances t-test for Equality of Means 95% Confidence Interval of the Difference Lower Upper -6,34E-02 -6,69E-02 2,800E-02 2,790E-02 -,2379 -,2359 -,1793 -,1793 -,3344 -,3320 -,1368 -,1399 -,8313 -,8343 ,4208 ,4243 ,4897 ,4898 ,2788 ,2768 ,4288 ,4288 ,1970 ,1946 ,4388 ,4419 -6,82E-02 -6,52E-02

F FACT1 Equal variances assumed Equal variances not assumed Equal variances assumed Equal variances not assumed Equal variances assumed Equal variances not assumed Equal variances assumed Equal variances not assumed Equal variances assumed Equal variances not assumed Equal variances assumed Equal variances not assumed Equal variances assumed Equal variances not assumed ,905

Sig. ,343

t 1,461 1,442

df 123 110,215 123 121,314 123 122,919 123 121,539 123 122,693 123 113,760 123 116,285

Sig. (2-tailed) ,147 ,152 ,028 ,028 ,876 ,875 ,418 ,418 ,610 ,606 ,301 ,306 ,021 ,022

Mean Difference ,1787 ,1787 ,2589 ,2589 2,046E-02 2,046E-02 ,1248 ,1248 -6,870E-02 -6,870E-02 ,1510 ,1510 -,4498 -,4498

Std. Error Difference ,1223 ,1239 ,1166 ,1167 ,1305 ,1295 ,1536 ,1536 ,1342 ,1330 ,1454 ,1468 ,1928 ,1942

FACT2

,043

,836

2,220 2,219

FACT3

,712

,400

,157 ,158

FACT4

,040

,842

,812 ,812

FACT5

,376

,541

-,512 -,517

FACT7

1,346

,248

1,039 1,028

FACT8

2,300

,132

-2,333 -2,317

189

Anexa 4. Mediile scorurilor obinute la factori de liceeni i studeni. VAR00002 FACT1 liceeni (15-19) studenti (20-25 ani) FACT2 liceeni (15-19) studenti (20-25 ani) FACT3 liceeni (15-19) studenti (20-25 ani) FACT4 liceeni (15-19) studenti (20-25 ani) FACT5 liceeni (15-19) studenti (20-25 ani) FACT7 liceeni (15-19) studenti (20-25 ani) FACT8 liceeni (15-19) N 62 63 62 63 62 63 62 63 62 63 62 63 62 Mean Std. Deviation Std. Error Mean 4,1667 ,7199 9,142E-02 4,0344 ,6498 8,186E-02 3,9710 ,7067 8,976E-02 3,8222 ,6097 7,682E-02 4,6344 ,6394 8,120E-02 4,8095 ,7970 ,1004 3,3065 ,8964 ,1138 2,8762 ,7632 9,616E-02 4,2823 ,6887 8,747E-02 4,2976 ,8055 ,1015 4,8710 4,4444 3,9355 ,7407 ,8285 1,1925 9,407E-02 ,1044 ,1514

studenti (20-25 ani)

63

3,9286

,9994

,1259

190

Anexa 4. Testul t al diferenelor dintre medii ntre liceeni i studeni Levene's t-test for Test for Equality Equality of of Variances Means F Sig. t df Sig. Mean Std. Error 95% (2- Difference Difference Confidence tailed) Interval of the Difference Lower Upper FACT1 Equal ,093 ,761 1,079 123 ,283 ,1323 ,1226 -,1104 ,3750 variances assumed Equal 1,078 121,306 ,283 ,1323 ,1227 -,1107 ,3752 variances not assumed FACT2 Equal 2,009 ,159 1,261 123 ,210 ,1487 ,1180 -8,4828E- ,3823 variances 02 assumed Equal 1,259 119,834 ,210 ,1487 ,1181 -8,5165E- ,3827 variances 02 not assumed FACT3 Equal 1,395 ,240 -1,354 123 ,178 -,1751 ,1294 -,4312 8,094Evariances 02 assumed Equal -1,356 118,219 ,178 -,1751 ,1291 -,4308 8,060Evariances 02 not assumed FACT4 Equal 1,601 ,208 2,891 123 ,005 ,4303 ,1488 ,1357 ,7249 variances assumed Equal 2,887 119,328 ,005 ,4303 ,1490 ,1352 ,7253 variances not assumed FACT5 Equal 1,237 ,268 -,115 123 ,909 -1,5361E,1341 -,2809 ,2502 variances 02 assumed Equal -,115 120,653 ,909 -1,5361E,1340 -,2806 ,2499 variances 02 not assumed FACT7 Equal ,131 ,718 3,033 123 ,003 ,4265 ,1406 ,1481 ,7049

191

variances assumed Equal variances not assumed FACT8 Equal variances assumed Equal variances not assumed

3,035 121,889

,003

,4265

,1405

,1484

,7047

1,230 ,270

,035

123

,972 6,912E-03 ,972 6,912E-03

,1967 ,1970

-,3824 -,3831

,3962 ,3969

,035 118,685

192

Anexa 5 Analiza de varian Between-Subjects Factors Tests of Between-Subjects Effects Dependent Variable: ATITUDIN a R Squared = ,044 (Adjusted R Squared = ,021) Source Corrected Model Intercept VAR00001 VAR00002 VAR00001 * VAR00002 Error Total Corrected Total Between-Subjects Factors VAR0000 1,00 1 2,00 VAR0000 3,00 2 4,00 Value Label N barbati 66 femei 59 liceeni (15-19) 62 studenti (20-25 63 ani) Type III Sum of Squares 32,499 102482,473 1,784 27,790 2,283 df Mean F Square 3 10,833 1,874 1 102482,473 17727,39 8 1 1,784 ,309 1 27,790 4,807 1 2,283 ,395 5,781 Sig. ,138 ,000 ,580 ,030 ,531

699,504 121 103594,740 125 732,003 124

Tests of Between-Subjects Effects Dependent Variable: ATITUDIN a R Squared = ,044 (Adjusted R Squared = ,021)

193

Anexa 6

VAR00002 Difference Contrast Level 2 vs. Level 1

Dependent Variable ATITUDIN Contrast Estimate Hypothesized Value Difference (Estimate Hypothesized) Std. Error Sig. 95% Confidence Interval for Difference -,945 0 -,945 ,431 ,030 -1,798 -9,167E-02

Lower Bound Upper Bound

Contrast Results (K Matrix)

194

BIBLIOGRAFIE: 1. Boncu, t. Psihologie i societate, 1999, Iai, Ed. Eurocart 2. Boncu, t. Psihologia influenei sociale, 2002, Iai, Ed. Polirom 3. Cosmovici, A. (coord.), Iacob, L. Psihologie colar, 1999, Iai, Ed. Polirom 4. Cosmovici, A. Psihologie general , 1996, Iai, Ed. Polirom 5. Doise, W. , Deschamps, J.-S. , Mugny, G. Psihologie social experimental, 1999, Iai, Ed. Polirom 6. Drozda-Senkowska, E. Psihologie social experimental, 2000, Iai, Ed. Polirom 7. Duck, S. W. Relaiile interpersonale, a gndi, a simi, a reaciona, 2000, Iai, Ed. Polirom 8. Dumitru, I. Al. Personalitate, atitudini, valori, 1998, Timioara, Ed. De Vest 9. Grama, D. Preferinele interpersonale, 1982, Bucureti, Ed. Didactic i Pedagogic 10. Havrneanu, C. Metodologia cercetrii psihologice, 2000, Iai, Ed. Erota 11. Miclea, M. Psihologie cognitiv,1999, Iai, Ed. Polirom 12. Moscovici, S. (coord.) Psihologia social a relaiilor cu cellalt, 1998, Ed. Polirom 13. Moscovici, S. Psihologia social sau maina de fabricat zei, 1997, Iai, Ed. Polirom 14. Neculau, A.(coord.) Psihologie social, 1996, Iai, Ed. Polirom 15. Neculau, A., Ferreol (coord.) , G. Psihosociologia schimbrii, 1998, Iai, Ed. Polirom 16. Rdulescu, S. Sociologia vrstelor, 1994, Bucureti, Ed. Hyperion XXI 17. Rotariu, T. , Ilu, P. Ancheta sociologici sondajul de opinie.Teorie i practic, 2000, Iai, Ed. Polirom 18. Rotariu, T. (coord.), Bdescu, G., Culic, I., Mezei, E., Murean, C. Metode statistice aplicate n tiinele sociale, 2000, Iai, Ed. Polirom 19. chiopu, U. , Verza, E. Psihologia vrstelor.Ciclurile vieii, 1997, Bucureti, Ed. Didactic i pedagogic Neveanu, P. P. Dicionar de psihologie, 1974, Bucureti, Ed. Albatros 20. Stan, A. Statistic aplicat n psihologie, 1999, Iai, Ed. Polirom ARTICOLE, REVISTE:

195

1. Byrne, D. Interpersonal attraction and Attitude Similarity , in Journal of Abnormal and Social Psychology, 1961, Vol. 62, No. 3, 713-715 2. Byrne, D. , Smeaton,G., Clore, L. G. The Attraction Hypothesis: Do Similar Attitude Affect Anything ?, in Journal of Personality and Social Psychology, 1986, Vol. 51, No. 6, 1167-1170 3. Buunk, B. P. Affiliation, Attraction and Close Relationships, in Hewstone, M., Stroebe, W., Stephenson, G. M. (eds.) An Introduction to Social Psychology. An European Perspective, 1996, Oxford, Blackwill 4. Clore, G. L. Interpersonal Attraction: An Overview, in Journal of Personality and Social Psychology, in press 5. Clore, G. L. , Costin, F. , Grush, J. E. Dissimilarity and Attraction: When Diffrence Makes a Diffrence, in Journal of Personality and Social Psychology, 1975, No. 4, 783-789 6. Dryer, D. C. , Horowitz, L. M. When Do Opposites Attract? Interpersonal Complementarity vs. Similarity, in Journal of Personality and Social Psychology, 1997, No. 3, 592-603 7. Drigotas, S. M. Similarity Revisited: A Comparison of Similarity Attraction vs. Dissimilarity Repultion, in British Journal of Social Psychology, 1993, No. 32, 365-377 8. Griffitt,W. , Veitch, R. Preacquaintance Attitude Similarity and Attraction Revisited:Ten Days in a Fall-Out Shelter, in Sociometry, 1974, No. 2, 163173 9. Hoyle, R. H. Interpersonal Attraction in the Absence of Explicit Attitudinal Information, in Social Cognition,1993, No. 3, pp. 309-320 10. Insko, C., Thompson, D., Stroebe, W. , Shaud, K., Pinner, B. E. , Layton, B. D. Implied Evaluation and Similarity Attraction Effect, in Journal of Personality and Social Psychology, 1973, No. 3, 297-308 11. Jellison, J. M. , Zeisset, P. T. Attraction as a Function of the Commonality and Desirability of a Trait Shared with Another, in Journal os Personality and Social Psychology,1969, Vol. 11, No. 2, 115-120 12. Jellison, J. M. , Mills, J. Effect of Similarity and Fortune of the Other On Attraction, in Journal of Personality and Social Psychology, 1967, No. 4, 459-463

196

13. Mascaro, G. , Graves, W. Contrast Effects of Backgound Factors on the Similarity Attraction Relationship, in Journal of Personality and Social Psychology, 1973, No-3, 346-350 14. Rev. Psihologia, 2001, nr. 1, Bucureti, Societatea tiint i Tehnic 15. Rev. Psihologia, 2000, nr. 1, Bucureti, Societatea tiint i Tehnic 16. Rev. Psihologia, 2000, nr. 4, Bucureti, Societatea tiint i Tehnic 17. Rev. Psihologia, 1999, nr. 4, Bucureti, Societatea tiint i Tehnic 18. Rev. Psihologia, 1999, nr. 6, Bucureti, Societatea tiint i Tehnic 19. Seyfred, B. A., Hendrick, C. Need Similarity and Complementarity in Interpersonal Attraction, in Sociometry, 1973, No- 36, 207-220 20. Seyfred, B. A. Complementarity in Interpersonal Attraction, in Steve Duck (edit.) Theory and Practice in Interpersonal Attraction, 1977, London, Academic Press

197