Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Oc Goga Patriotismul

Oc Goga Patriotismul

Ratings: (0)|Views: 70|Likes:
Published by Mihai Sacalianu

More info:

Published by: Mihai Sacalianu on Jun 11, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/11/2012

pdf

text

original

 
Interpretarea poeziei lui Octavian Goga (20 martie/1 aprilie 1881-7mai 1938) a oscilat între două extreme: a fost considerată cândreprezentativă numai pentru aspiraţiile Ardealului dinainte de Unire,când desprinsă aproape total de orice conjunctură politică. Secunoaşte prea bine ideea lui G. Călinescu, afirmată în Istoria? sa din1941, că "după Eminescu şi Macedonski, Goga e întâiul poet maredin epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricii lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulţimii, poet naţional totdeodatăşi pur ca şi Eminescu". În acest fel, cele două extreme erauconciliate în simultaneitatea lor, dar posteritatea a pus din ce în cemai mult accentul pe dimensiunea anistorică a suferinţeimaterializate atât de concret în Rugăciune, Plugarii, Noi şi Oltul - poemele care deschideau volumul de debut, din 1905, al luiOctavian Goga, văzut în continuitate directă cu Doina eminesciană. Nimeni, după 1941, nu a mai putut face abstracţie de fraza lui G.Călinescu, rămasă un epitaf pentru eternitate: "Şi Eminescu şi Gogacântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experienţa crudă a vieţii, ajuns la bocetulritual, transmis fără explicarea sensului". Din "poetul pătimiriinoastre", poetul Ardealului de până la 1918, Octavian Goga devine poetul unei pătimiri generice, poetul suferinţei înscrise iremediabilîn condiţia umană. Dar în primele decenii ale secolului XX nu a fostaşa.Mesianismul şi poezia politică a unui popor ce-şi aşteaptă eliberareaau fost percepute mai acut în 1905 şi imediat după aceea. Şi erafiresc să fie aşa. În prima sinteză consacrată foarte tânărului poet, în profilul din 1906 publicat de E. Lovinescu în Paşi pe nisip, OctavianGoga era situat în succesiunea directă şi imediată a lui Andrei
 
Mureşanu, George Coşbuc şi Şt. O. Iosif: "Prima notă caracteristicăa d-lui Goga este nota patriotică de nuanţă exclusiv ardelenească" -aprecia binevoitor criticul şi se oprea sistematic, cum vor face toateabordările didactice de mai târziu, la principalele direcţii tematice.Analiza critică pune în evidenţă poetul Ardealului, poetul ţăranilor, poetul naturii, poetul satului şi al familiei, poetul iubirii. Deşirealizate într-un "patriotism strâmt", aceste tendinţe tematice suntmenite "să cânte suferinţele fraţilor noştri şi să le oţelească sufletele prin fâlfâirea steagului ce poartă scris pe el: dezrobirea şi libertatea".Poezia lui Octavian Goga - notează E. Lovinescu în vol. II dinIstoria? sa, versiunea din 1927, cu firescul unei observaţii dedomeniul evidenţei - "se identifică cu întreaga mişcare deredeşteptare a energiei naţionale de la începutul veacului nostru". ÎnArdealul oprimat, conştiinţa literară a poetului era inevitabildeterminată de conştiinţa politică. Idealul de libertate era cea maiarzătoare dorinţă, în faţa căreia era decent să-şi reprime propriile patimi
.
Dimensiunea socială, aspiraţia politică, turbulenţa revendicativă îl plasează indubitabil pe Goga în categoria romantismului major.Crezul său artistic sintetizează într-o viziune unică mesianismul,ideea de specific naţional, sensul eroic al luptei patriotice. Născut,după propria mărturisire, "într-o vreme când principiul naţionaldomina toate fluctuaţiile sufletului românesc", destinul său deintelectual şi poet a trebuit cu necesitate să evolueze în consonanţăcu ideea naţională, înţeleasă ca un "comandament etic" şi estetic.Programul său etic şi estetic, deopotrivă, implică alungarea patimilor personale, indecente în faţa suferinţelor colective. Operasa poetică trebuie înţeleasă, la un prim nivel, ca o asumare a istorieitransilvane.
 
O vreme, imediat după 1918, s-a apreciat că poezia lui OctavianGoga ar fi atinsă de mutaţia istorică a valorilor estetice.Scepticismele estetice, destul de vechi, nu sunt deci puţine şi nicineglijabile. În ce puncte mai solicită astăzi interesul estetic (nu doar istoric) o poezie păstrată de postumitatea scriitorului (săvârşit în1938) într-un relativ con de umbră? Care sunt zonele ei de permanenţă? - iată întrebări legitime şi obişnuite în posteritateacritică a unei opere viabile. Un răspuns scurt poate fi dat după unoarecare răgaz de meditaţie critică, luând în seamă şi numeroaselestudii şi monografii care i s-au consacrat, dar ţinând cont mai cuseamă de sugestiile călinesciene.Poezia lui Goga se vrea regia unei suferinţe ridicată la ranguniversal: este o suferinţă a lumii sau, cu exprimarea din Rugăciune,"jalea unei lumi". Ea are revelaţia fiinţei răvăşite, a universului pustiit, cu echilibrul şi armonia pierdute.Credinţa religioasă efundamentală în poezia lui Goga. Dumnezeu pune la încercarecredinţa unui întreg popor prin suferinţele pe care i le provoacă:Ardealul din poezia lui Goga e atât de deznădăjduit încât pare că nuare Dumnezeu, retras provizoriu dintr-o lume supusă suferinţei.Avem aici revelaţia singurătăţii esenţiale a unei lumi părăsite dedivinitate: un neam întreg înalţă "străină rugăciune" "spreDumnezeul rece-al morţii". E fiorul unei profunde pătimiri saucumplite ispăşiri. Speranţa există, totuşi. Transcendenţa nu e goală.Eliberarea Ardealului e echivalată cu mântuirea.În poezia lui Goga un frison străbate ca o undă materia: ecutremurarea imprimată tuturor elementelor de un suflet ultragiat, ce

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->