Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
2Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
dramaturgia blagiana

dramaturgia blagiana

Ratings: (0)|Views: 139|Likes:
Published by Mihai Sacalianu

More info:

Published by: Mihai Sacalianu on Jun 11, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

12/16/2013

pdf

text

original

 
Dramaturgia lui Blaga împinge la limit alunecarea omului blagian din sfera
ă
 marcat de divin şi sacru într-o zon inter
ă ă
mediar a lucifericului devenit în cel
ă
 mai înalt grad demonic. Perspectiva sofianic dinspre transcendent spre omul
ă
 care aspir la el este substituit printr-o perspectiv adânc interio
ă ă ă
rizat de la
ă
 eu spre adâncimile tulburi, magmatice, ale sinelui. E o descindere, hipnotic, în
ă
 tmul „şi mai ascunsului” în care se arat rdcinile fioroase ale
ă ă ă ă
 inconştientului. „Acolo în rdcin, spune Blaga în unul din aforismele sale, e
ă ă ă
 marea sete şi pasiune. Acolo e locul secret al productivitii. De acolo se pun în
ăţ
 mişcare sevele. Evand în metafizic, s-ar putea afirma c «rdcinile»
ă ă ă ă
 Lucrurilor sunt mai demonice decât Lucrurile”. Mustind în strfunduri htoniene,
ă
 sevele nu sunt hrnitoare, lustrale, ci otrvitoare, letale; aşar, în definitiv, ca
ă ă
 esene amare ale abisului (ontologic). Sub zodia lor fiina este cuprins şi
ţ ţ ă
 covârşit ca de un vârtej, ca de o nebunie, ca de un somn narcotic sublunar.
ă
Este absolutul întors al adâncurilor pmântului ce lucreaz tainic în fiin, într-o
ă ă ţă
 camer obscur în care materialele foto-sensibile ale sufletului mai pstreaz
ă ă ă ă
 doar imaginea luminii, doar semnele ei amintitoare. Absolutul are deci aspectulunui întuneric infinit care învluie, învrtejeşte, înnebuneşte spiri
ă ă
tul, în aceast
ă
  învolburare inconştient se exercit — irezis
ă ă
tibil însşi fascinaia Morii,
ă ţ ţ
 fiina blagian fixându-se pe o intraverticalitate tragic.
ţ ă ă
Ea se mişc, acum, într-o zon median situat între zei şi eroi. Este o zon a
ă ă ă ă ă
  însuşi demonicului.Marele Anonim, cutat şi revelat cu fervoare, îşi prseşte fixitatea lui
ă ă ă
 imuabil, locul menit în cerurile înalte şi îşi re
ă
 începe lucrarea divin a
ă
 plsmuirilor lumilor. Este un Dum
ă
nezeu în aciune, muncind spornic întru
ţ
 creaiune, adic un Demon. Schimbarea zodiei se face nil doar în planul ordinii
ţ ă
 cosmice, ci bineîneles şi în acela — rsfrânt — al fiinei demoni -zate. Ieşirea
ţ ă ţ
 lui Dumnezeu din sine, jocul lui cu sine, imitarea actului su fundamental —
ă
 zidirea universului — înseamn, la aceast etap, instaurarea stnirii
ă ă ă ă
 Daimonionului. Nu spunea însuşi Blaga, în microeseurile sale despre Goethe, c
ă
  în zodia paradoxalului are loc tocmai aceast substituire hazar
ă
dat, dincolo de
ă
 ordinea logicului? „Dumnezeu e organic, câteodat paradoxal manifestat în
ă
 contradicii. nd e paradoxal, Goethe prefer s-1 numeasc «demon».
ţ ă ă ă
 Dumnezeu, întrut are posibilitatea s ias din sine, s lupte cu sine, s se
ă ă ă ă
  joace cu sine, încercând imposibilul, devine Daimonion”‘ (Opere, ed. D. Blaga,voi. 7, p. 302).
 
Cderea ontologic e foarte fireasc, deoarece, consubstan
ă ă ă
ial Demiurgului,
ţ
 poetul este logic s fie, la ora siturii sub pragul conştiinei, şi sub influena
ă ă ţ ţ
 irepresibil a iraionalului din ascunzişuri, consubstanial Daimonionului.
ă ţ ţ
 Neputina opu
ţ
nerii forei irezistibile a adâncurilor obscure ne trimite la ne
ţ
-putina rezistenei în faa stihiilor Dumnezeului desctuşat al începuturilor sau
ţ ţ ţ ă
 la imposibilitatea de a reine artatul lmurit în sfera lucifericului. Nu ştiu ce-ui
ţ ă ă
 are acum efectele narcotice ale neantizrii fiinei, ale ecstaziei negative.
ă ţ
 „Demonicul e oarecum entitatea absolut, impersonal, a vrjii magice, când
ă ă ă
 se manifest” (Ibidem, p. 339).
ă
Blaga se resimea „existen creatoare” şi avea conştiina inebranlabil a
ţ ţă ţ ă
 acesteia, întreaga sa oper fiind alimentat din ea; este firesc, prin urmare, s
ă ă ă
 poarte pecetea demonicului ca pe un blazon de noblee. Existene creatoare
ţ ţ
 sub zodia aceluiaşi joc demonic cu sine, ce-1 reproduce în fond pe cel alDemiurgului ieşit din propria fixitate cereasc, sunt şi personajele dramatice
ă
 blagiene care aduc accente paroxistice comportamentului fiinai al eului liric.
ţ
 Am putea spune, mutatis mu-tandis, pornind şi de la consideraiile lui Blaga
ţ
 despre Goethe, c, dac în poezia sa apare mai cu seam o anatomie a
ă ă ă
 spiritului (operat intempestiv în cheia paradisiacului zgomotos, sau calm în
ă
 regimul mioriticului), în dramaturgie se impune o fiziologie a puterilorenergetice, iraionale, în virtutea crora aparatul psihic se declanşeaz şi
ţ ă ă
 „creeaz”. Sonda e coborât în substraturile cele mai adânci ale conştientului,
ă ă
  în însşi substana magmatic a spiritului. Este o coresponden tacit, la
ă ţ ă ţă ă
 Blaga, între increatul cosmic şi increatul psihic, între cripticul şi faniculfenomenologic şi cripticul şi fanicul sufletesc. Stihiile Cosmosului se sublimeaz
ă
  în puterile ascunse ale inconştientului. Psihismul cosmic troneaz, în
ă
 dramaturgie, cu mai mult autoritate decât în poezie sau, mai bine-zis, cu mai
ă
 mult eviden fiziologic, Ancurile obscure sunt scoase la suprafaa, se
ă ţă ă ţ
 expun ostentativ vederii, spiritualul cedeaz locul bio
ă
logicului, glasuluisângelui, viului supus voinelor oarbe sub semnul unei vrjitorii universale.
ţ ă
 Înstpânirea puterilor ascunse nu înseamn, îns, limitare a actelor eului, ci
ă ă ă
 tocmai o provocare a lor, cci omul blagian, ca existen creatoare, se
ă ţă
  îndrtniceşte în opunerea sa, ceea ce nu stârneşte decât o demonizare
ă ă
 progresiv, nu una închis autarhic în sine, în propria-i negativitate. Demonicul
ă ă
 blagian e deschis, spornic, provocator de noi zri interioare ce îl fac şi mai
ă
 productiv şi mai capabil de creativitate. în ultim instan, puterile ascunse
ă ţă
 sunt sublimate, fie şi cu preul jertfei, în puteri ale creaiei.
ţ ţ
Semnificaia operei dramatice a lui Blaga ni se relev sub dou aspecte
ţ ă ă
 
 
complementare: acela al replsmuirii în sens mi
ă
tic a genezei, lumea aprând
ă
 cu toate atributele ei divine-demonice iniiale, şi acela al asumrii tragice a
ţ ă
 actului convertirii iraionalului în creaie. Anume prin aceasta conversiune
ţ ţ
 poetul şi personajele care îi sunt alter ego-uri evidente devin cu adevrat
ă
 existene creatoare.
ţ
Este adevrat c personajele blagiene apar ca întrupri ale adâncurilor —
ă ă ă
 freudiene, s le zicem; nu mai puin adevrat este c deasupra lor rne
ă ţ ă ă ă
 Cerul înalt al transcendentului cutat, fapt observat de Ion Barbu într-o
ă
 scrisoare trimis autorului Faptei (Ivanca): „Ce s-i spun c iubesc mai întîi?
ă ă ţ ă
 Imanena fantasticului în real? E de o tehnic şi intuiie mai presus de
ţ ă ţ
 comentariu. Unele din paginile dumitale mi-au dat fiorul celor mai stranii paginidin Dostoievski. Inveniunea orologiului care bate orele în rspr? Artarea
ţ ă ă ă
 Ivanci (Siegirid femeiesc înroşit la pr a scuipat spre acel loc de groaz din
ă ă ă
 canalele Sângelui?) Din motive personale iubesc în piesa dumitale cupredilecie altceva. Ştii ce? Fundalul de albastru înalt şi spiritual care
ţ
 domineaz de dincolo de uşe şi fereastr cmara pictorului” (citat apud Opere,
ă ă ă
 ed. George Gan 1986, voi. 3, p. 594—595).
ă
Albastrul înalt şi spiritual apare hipostaziat în dramaturgia lui Lucian Blaga.Adesea el este coborât prin «sacralizarea lumii, Zamolxe fiind de fapt ipostazasemiterestr, semizeiasc a unui Dumnezeu orb carei depşeşte înfrângerile
ă ă ă
 şi care-şi asum povara divin pe crri strbtute printre spini. Statuia pe
ă ă ă ă ă ă
 care i-o ridic poporul şi pe care tot el o sfarm nu-i decât simbolul unui
ă ă
 Dumnezeu revelat şi pierdut din nou, ca şi în Poemele luminii. Arca lui Noereplsmuite o lume preistoric în care rul abia se înstneşte prin
ă ă ă ă
 revenirea lui Nefârtate, adic a principiului rului şi haosului ce demonizeaz
ă ă ă
 totul. Piesa este o dovad a felului în care potopul ca for iraional rvşte
ă ţă ţ ă ă ă
 o aşezare (aici româneasc) cu „viaa mai veche de
ă ţ
cât istoria omeneasc şi în
ă
 atâtea privine mai presus de orice «istorie»-”, dup cum preciza însuşi Blaga.
ţ ă
 Subiectul „cosmic” trdeaz aceei aspiraie blagian spre o replsmuire a
ă ă ţ ă ă
 lumii sub semnul pozitiv al lui Dumnezeu şi cel negativ al Diavolului, care înpies zdrniceşte cldirea arcei lui Noe, aceasta reind totuşi s
ă ă ă ă ă
 construiasc corabia mântuitoare cu ajutorul unei toace miraculoase. Noe
ă
 reitereaz, astfel actul temerar al convertirii forelor demonice în creaie,
ă ţ ţ
  înfptuit tragic de Meşterul Manole. în ambele cazuri avem de a face cu un
ă ă
 mit al cldirii prin valorificare în pozitiv a forelor demonice. Anton Pann, care
ă ţ
  încheie creaia dramatic blagian, impune de asemenea un personaj care
ţ ă ă
 transform „prbuşirea şi pr
ă ă ă ă
sirea în care cade” în prilej de înlare spiritual
ă ţ ă
 prin triri morale şi spirituale superioare, prin creaie stpânit de de-monia
ă ţ ă ă
  jocului, glumei, a sophiei suferinei, patimei înalte: „M-am druit. . . Am îndrgit
ţ ă ă
 

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->