Note de curs pentru Analiz a Matematic a

March 9, 2012
Cristian Necul aescu
Ovidiu Veghes
Calea Doroban Ti, 1113 (cl

Adirea Ciberneticii), et. 6, cam 2625, sector 1, Bucure Sti

E-mail address: algecon2011@gmail.com
Calea Doroban Ti, 1113 (cl

Adirea Ciberneticii), et. 6, cam 2625, sector 1, Bucure Sti

URL: wiz-infomath.ro
Dedica tiile vor men tionate atunci cnd materialul va ntro forma mai apropiata de nal.
1991 Mathematics Subject Classication. MSC [2010] Primary 2601, 33-01, 4001; Secondary 26A03,
26A06, 26A09, 26A15, 26A24, 26A27, 26A36, 26A42, 26B05, 26B10, 26B12, JEL Classication: C60,
C61, Y80
Multimirile vor apare atunci cnd materialul va mai aproape de nalizare.
Rezumat. Aceste note de curs sunt n form a foarte preliminar a si vor modicate n continuare. Am
ales, totusi, s a pun pe site tot materialul [si nu portiuni], n primul rnd pentru c a procesul didactic nu m a
asteapt a pe mine ca s a termin tot ce cred c a ar trebui scris, si deoarece informatia necesar a nu este numai
la nceputul materialului.
Sunt recunosc ator oricui are bun avointa de ami semnala diverse greseli/inadvertente si voi face tot
posibilul s a tin seama de ele.
Materialul este tehnoredactat de autor n L
A
T
E
X, cu ajutorul produsului software "Scientic WorkPlace",
produs de Mackichan Inc. n plus, sau folosit (sau se pl anuieste utilizarea viitoare a altor) produse, care
vor prezentate ulterior.
Cuprins
Prefat a iii
Partea 1. Teme pentru examen [CSIE] 1
Capitolul 1. Siruri si serii numerice si de functii 3
1.1. Serii numerice 3
1.1.1. Introducere 3
1.1.2. Cazuri speciale 7
1.1.2.1. Serii aritmetice 7
1.1.2.2. Serii geometrice 7
1.1.2.3. Serii armonice 8
1.1.2.4. Num arul lui Euler c 8
1.1.2.5. Sume telescopice 10
1.1.2.6. Clasic ari ale seriilor 11
1.1.3. Operatii cu serii convergente 12
1.1.4. Teste de convergent a pentru serii cu termeni pozitivi 13
1.1.5. Teste de convergent a pentru serii oarecare 19
1.1.6. Teste de convergent a pentru serii alternante 19
1.2. Siruri de functii 21
1.3. Serii de functii 29
1.4. Serii de puteri 30
1.5. Dezvolt ari n serie Taylor 31
1.5.1. Cteva dezvolt ari Taylor uzuale 34
iii
iv C. Necul aescu, O. Veghes
Capitolul 2. Spatii metrice si notiuni de Topologie 35
2.1. Spatii metrice 35
2.2. Elemente de Topologie 41
2.2.1. Multimi compacte 57
2.2.2. Multimi conexe 58
Capitolul 3. Functii reale de mai multe variabile 61
3.1. Introducere 61
3.2. Limita unei functii ntrun punct 64
3.3. Continuitate 66
3.4. Derivate partiale 69
3.5. Derivate partiale de ordin superior 73
3.6. Propriet ati ale functiilor diferentiabile 74
3.7. Principiul contractiei 84
3.8. Functii denite implicit 84
3.9. Polinoame Taylor de mai multe variabile 86
3.10. Valori extreme ale functiilor reale de mai multe variabile 87
3.11. Optimizare local a neconditionat a 90
3.12. Optimizare local a conditionat a 94
3.12.1. Procedur a pentru functii de dou a variabile: 96
3.13. Metoda celor mai mici p atrate 100
Capitolul 4. Calcul integral 105
4.1. Integrale pe domeniu necompact 105
4.2. Integrale dependente de un parametru 105
4.3. Functiile lui Euler 109
Partea 2. Recapitul ari si complet ari 113
Capitolul 5. Multimi si notiuni adiacente 115
Analiz a v
5.1. Multimi 115
5.1.1. Apartenent a: 115
5.1.2. Incluziune: 116
5.1.3. Egalitatea a dou a multimi: 116
5.1.4. Incluziune strict a: 116
5.1.5. Familia submultimilor: 117
5.1.6. Operatii cu multimi: 117
5.2. Relatii binare 118
5.3. Functii 120
5.4. Functii uzuale 125
5.4.1. Functii elementare 125
5.4.1.1. Functia polinomial a de grad : 125
5.4.1.2. Functii rationale 125
5.4.1.3. Functii exponentiale 125
Capitolul 6. Elemente de Logic a 129
6.1. Logic a binar a 129
6.2. Predicate logice 135
Capitolul 7. Multimi numerice uzuale 137
7.1. O scurt a prezentare 137
7.1.1. Structura zecimal a a numerelor: 137
7.2. Multimea numerelor naturale 139
7.3. Multimea numerelor rationale 139
7.4. Multimea numerelor reale 143
7.5. Multimea R
a
150
7.6. Cardinalitatea multimilor uzuale de numere 150
7.7. Ordinalitatea multimilor 154
7.7.1. Minoranti, majoranti 154
vi C. Necul aescu, O. Veghes
Capitolul 8. Sume nite si elemente de combinatoric a 155
Capitolul 9. Siruri 157
9.1. Cteva limite standard 168
9.2. Siruri denite prin recurent a 168
Capitolul 10. Functii de o singur a variabil a real a 175
10.1. Limite 175
10.2. Continuitate 176
10.3. Derivata 189
10.3.1. Rezumat de formule de derivare 199
10.3.1.1. Reguli de derivare: 199
10.3.1.2. Tabel de derivate: 199
10.3.2. Teoreme 200
10.3.3. Diferentiala 205
10.3.4. Derivate de ordin superior 207
10.4. Extreme 208
10.5. Metode elementare de integrare 208
10.5.1. Formule de integrare direct a 208
10.5.2. Integrarea prin p arti 209
10.5.3. Schimbarea variabilei de integrare in integrala denita 210
Anexa A. Aplicatii n Economie 213
A.1. O problem a de nc alzire 213
A.2. O list a scurt a de trucuri si erori retorice 213
A.3. Exemplu n Microeconomie 216
A.4. Exemplu de utilizare a seriilor n Macroeconomie 220
A.5. Paradoxul lui Zenon: Achile si Broasca Testoas a 222
A.6. Realitatea si conditiile de separabilitate 223
Analiz a vii
A.7. Functii de productie 223
A.7.1. Examples of usual production functions (from Economics): 224
A.8. Elasticit ati 226
A.8.1. Elasticity for singlevariable functions 226
A.8.2. Elasticity for manyvariables functions 227
A.9. Functii liniare n Economics 228
A.9.1. Linear functions 228
A.9.1.1. Linear production function 228
A.9.1.2. Linear demand function 229
A.9.1.3. Linear cost of purchasing of a commodity 230
A.9.1.4. Linear amount of commodity consumed at xed price 230
A.9.1.5. Linear total national consumption at xed national income 230
A.9.1.6. Linear total national savings at xed national income 230
A.10. Applications for Series (and nite dierence equations) 231
A.11. Applications for functions of several variables 231
A.12. Applications for EODE 231
A.13. Applications for integrals 231
A.14. A note about economic terminology [Some stupid questions for Economics :)] 231
A.14.1. Quantity 231
A.14.2. Output 232
A.14.3. Producer 232
A.14.4. Cost 232
A.14.5. Value 232
A.14.6. Worth 233
A.14.7. Total Costs 233
A.14.8. Long Run 233
A.14.9. Short Run 234
viii C. Necul aescu, O. Veghes
A.14.10. Alternatives 234
Anexa B. Aplicatii n Computer Science 235
B.1. Database applications for Logic, Sets, Relations and functions 235
Anexa C. Informatii educationale 237
C.1. Materiale si locatii disponibile legal 237
Anexa D. Simboluri 239
Anexa E. Note despre Teoria Economic a 241
E.1. Quantity 241
E.2. Worth 243
Anexa. Bibliograe 245
Prefat a
Punctul de plecare al acestor note de curs este nivelul de cunostinte al unui bacalaureat cu Matematic a
M1. Acest nivel include:
Logic a binar a [clasa IX]
Multimi si multimi uzuale [clasa IX]
Algebra elementar a Precalculus [clasele V, VI, VII, VIII, IX, X]
Geometria si Trigonometria [clasele VI, VII, VIII, IX, X]
Geometria Analitic a [clasele X, XI]
Algebra Liniar a de liceu [clasa XI]
Algebra Abstract a structurile algebrice de baz a monoizi, grupuri, inele, corpuri [clasa XII]
Analiz a limite, continuitate, derivabilitate, grace de functii, etc [clasa XI]
Analiz a metode elementare de integrare [clasa XII].
Manualele de liceu sunt printre primele materiale care ar trebui s a e folosite. Printre anexele de la
sfrsit pot g asite rezumate si complet ari ale unora dintre aceste topici. Pe parcursul ntlnirilor (cursuri,
seminarii, consultatii) sunt binevenite ntreb arile si/sau comentariile.
ix
Partea 1
Teme pentru examen [CSIE]
CAPITOLUL 1
Siruri si serii numerice si de functii
Not a: pentru studentii REI, din acest capitol sunt necesare urm atoarele:
convergenta seriilor, denitii, exemple, inclusiv seria geometric a
Criterii de convergent a pentru serii pozitive, alternate, generale, enunturi.
serii de puteri, raz a de convergent a, Teoremele Abel, Cauchy.
exemple la punctele de mai sus
pentru orice claric ari, discutii la curs/seminar sau pe email.
1.1. Serii numerice
1.1.1. Introducere. Se consider a un sir de numere reale notat (c
a
)
aN
.
1.1.1. Denitie (Formal). Simbolul
o

a=1
c
a
1c)
= c
1
+c
2
+ +c
a
+
se numeste "serie" sau "serie real a" sau "serie real a innit a" [semnul "

" vine de la litera mare greceasc a

"sigma"] [notatia include indicele primului termen jos:
o

a= !!!
primul termen
c
a
];
num arul c
a
este numit "termenul [general] al seriei";
num arul o
a
denit prin
o
a
= c
1
+c
2
+c
3
+ +c
a
=
a

I=1
c
I
se numeste "suma partial a de ordin : a seriei";
sirul (o
a
)
aN

se numeste "sirul sumelor partiale ale seriei".

1.1.2. Denitie (Informal). O serie este o "adunare discret a innit a"
1.1.3. Exemplu. Seria:
o

a=0
_
3
2
a
5
a
_
;
3
4
Termenul general: c
a
= 3
2
a
5
a
.
Sumele partiale: o
a
=
a

I=0
c
I
=
a

I=0
3
2
I
5
I
; n acest caz particular se poate obtine o form a explicit a
pentru o
a
:
o
a
=
a

I=0
3
2
I
5
I
= 3
a

I=0
_
2
5
_
I
= 3
1
_
2
5
_
a+1
1
2
5
= 5
_
1
_
2
5
_
a+1
_
.
Se observ a c a exist a limita sirului o
a
si este egal a cu 5 [ lim
ao
o
a
= 5].
1.1.4. Observatie. ntre sirurile (c
a
)
aN
si (o
a
)
aN
exist a relatia de recurent a:
o
a+1
= o
a
+c
a+1
(sau c
a+1
= o
a+1
o
a
), \: N
+
.
1.1.5. Denitie (convergent a/divergent a). Seria
o

a=1
c
a
este numit a "convergent a" [se mai spune c a
"seria converge"] dac a sirul (o
a
)
aN
este convergent la o valoare nit a; doar n acest caz valoarea limitei
lui, lim
ao
o
a
= o este numit a "suma seriei"; sirul (o
a
o)
aN

(diferenta dintre sirul sumelor partiale si

limita lui) sirul rest, care tinde la 0;
Seria
o

a=1
c
a
se numeste "divergent a" [se spune c a "seria diverge"] dac a sirul (o
a
)
aN
este divergent.
1.1.6. Exemplu. Pentru exemplul anterior, deoarece lim
ao
o
a
= 5, seria
o

a=0
_
3
2
a
5
a
_
este convergent a
iar suma seriei este 5 (valoarea limitei sirului de sume partiale). Se scrie
o

a=0
_
3
2
a
5
a
_
= 5.
1.1.7. Teorem a. [Testul de divergent a]
lim
ao
c
a
,= 0 =

aN
c
a
diverge.
DAC

A: termenul general nu tinde la zero,

ATUNCI seria este divergent a.
Demonstratie. Se foloseste echivalenta logic a: (j ) =| |j [vezi Anexa de Logic a Binar a,
pagina 129] pentru a constata c a enuntul logic (c
a
, 0 =

aN
c
a
diverge) este logic echivalent cu enuntul
logic (

aN
c
a
converge = c
a
0).

aN
c
a
converge = o = lim
ao
o
a
= c
a
= o
a
o
a1
= lim
ao
c
a
= lim
ao
(o
a
o
a1
) = o o = 0.
1.1.8. Observatie. Testul de divergent a este un test intrinsec, n sensul c a obtine o concluzie bazndu
se numai pe informatii referitoare la seria studiat a.
5
Natura unei serii (convergent a sau divergent a) este o informa tie calitativa. n cazul n care seria este
convergent a, se poate discuta si despre suma seriei, care este o informa tie cantitativa [conditionat a de
informatia calitativ a]. Este recomandabil s a se separe cele dou a studii (calitativ si cantitativ), mai ales c a
cel cantitativ depinde de rezultatul celui calitativ.
1.1.9. Observatie. O serie poate privit a ca o "adunare innit a" si exist a diferente (care pot
considerate semnicative) ntre o adunare nit a si o adunare innit a, ca si ntre propriet atile lor considerate
"de la sine ntelese". Cteva dintre ele:
(1) Adunarea nit a exist a totdeauna; adunarea innit a exist a numai n anumite cazuri.
Exemplu: seria
o

a=0
(1)
a
este divergent a [Testul de divergent a 1.1.7], asa c a se poate spune
c a
o

a=0
(1)
a
este o "adunare care nu exist a/nu are sens".
Mai mult, dac a se aplic a proceduri de aare a sumei seriei n situatii n care aceasta de fapt
nu exist a [de exemplu dac a se foloseste pentru o serie divergent a un produs software care aplic a
proceduri n ipoteza c a seria este convergent a], rezultatele pot neasteptate.
Exemplu: Pentru aceeasi serie de mai sus
o

a=0
(1)
a
, urm atorul "rationament" "g aseste suma
seriei":
o = 1 1 + 1 1 + 1 1 + 1 + =
o 1 = 1 + 1 1 + 1 + =
o 1 = (1 1 + 1 1 + 1 + ) = o =
= 2o = 1 = o =
1
2
.
Rezultatul este fals iar unica greseal a este "notatia" o =
o

a=0
(1)
a
care ignor a informatia calita-
tiv a despre serie [desi suma innit a nu poate nlocuit a cu o valoare numeric a, totusi este f acut a
aceast a nlocuire].
Acelasi tip de rationament este valabil n alte situatii: S a se calculeze suma
1
2
+
1
4
+
1
8
+
1
16
+
1
32
+
1
64
+ .
6
o =
1
2
+
1
4
+
1
8
+
1
16
+
1
32
+
1
64
+ =
2o = 1 +
1
2
+
1
4
+
1
8
+
1
16
+
1
32
+
1
64
+ =
2o = 1 +o =
o = 1.
n acest caz notarea cu o a sumei nu este gresit a, deoarece suma este o serie convergent a, asa
c a poate nlocuit a cu o valoare numeric a [au fost folosite si p arti din [25]].
Concluzia ar c a nu procedura este gresit a, ci aplicarea ei n situatii nepotrivite [Murphy:
"Cnd un om are un ciocan, toate lucrurile par cuie"]
(2) Adunarea nit a este comutativ a (rezultatul adun arii este acelasi, indiferent de ordinea n care se
opereaz a adun arile); pentru o adunare innit a, schimbarea ordinii de adunare poate schimba att
rezultatul cantitativ (suma seriei) ct si rezultatul calitativ (natura seriei).
Exemplu: Se consider a seria care are primul termen 1 iar urm atorii sunt 0 [este convergent a
si are suma 1]; se rescrie ecare 0 ca ind 0 = 1 + 1 si se regrupeaz a termenii, mai nti toti cu
semnul plus, apoi toti cu semnul minus. Se obtine 1 = :-)
1 = 1 + 0 + 0 + + 0 + =
= 1 + (1 + 1) + (1 + 1) + (1 + 1) + =
= (1 + 1 + ) (1 + 1 + ) =
= .
(3) Adunarea nit a este asociativ a; pentru adunarea innit a, gruparea termenilor poate conduce la
rezultate neasteptate.
Exemplu: Se consider a seria care are primul termen 1 iar urm atorii sunt 0 [este convergent a si
are suma 1]; se rescrie ecare 0 ca ind 0 = 1 + 1 si se regrupeaz a termenii. Se obtine c a 1 = 0
7
:-)
1 = 1 + 0 + 0 + + 0 + =
= 1 + (1 + 1) + (1 + 1) + (1 + 1) + =
= (1 1) + (1 1) + + (1 1) + =
= 0.
1.1.10. Observatie. Pentru o serie includerea/excluderea unui num ar nit de termeni nu schimb a
natura seriei [deoarece nu modic a existenta limitei]. Seriile

aN
c
a
si

aN\0,1, ,I
c
a
au aceeasi natur a, dar
n caz de convergent a, suma seriei poate modicat a.
1.1.11. Observatie. Dac a o serie este convergent a, suma seriei este unic a [datorit a unicit atii limitei
unui sir].
1.1.2. Cazuri speciale.
1.1.2.1. Serii aritmetice. Seriile aritmetice sunt seriile pentru care diferenta dintre doi termeni consec-
utivi este constant a [termenul general este o progresie aritmetic a]
c
a
= c
1
+ (: 1) d [seria cu acest termen general este divergent a]
Sumele partiale:
a

I=1
c
I
=
a

I=1
(c
1
+ (/ 1) d) = :c
1
+
:(: 1)
2
d
[Folosite n Finante formule de dobnd a simpl a]
1.1.2.2. Serii geometrice. Seriile geometrice sunt seriile pentru care raportul dintre doi termeni con-
secutivi este constant [termenul general este o progresie geometric a].
c
a
= c
1
:
a1
, : ,= 1.
Sumele partiale:
a

I=1
c
I
=
a

I=1
c
1
:
I1
= c
1
1 :
a
1 :
.
o

a=1
c
a
=
_

_
convergent a =
c
1
1 :
, : (1. 1)
divergent a, : R (1. 1)
Se foloseste o
a
= 1 +c +c
2
+c
3
+ +c
a
=
_

_
1 c
a+1
1 c
. c ,= 1
:. c = 1.
8
de unde se obtine: lim
ao
o
a
=
_

_
1
1 c
. c (1. 1)
nu exist a sau innit a, in rest.
[Folosite n Finante formule de dobnd a compus a]
1.1.2.3. Serii armonice. Seriile armonice sunt seriile pentru care inversele formeaz a o progresie arit-
metic a:
c
a
=
1
c
1
+ (: 1) d
(cu toti numitorii nenuli)
Sumele partiale:
a

I=1
c
I
=
a

I=1
1
c
1
+ (/ 1) d
(nu exist a formule elementare)
[Interpretare: Se consider a o operatie xat a de m asurare pentru care se fac : observatii ordonate
(observatiile sunt comparabile); o observa tierecord va o observatie care este cea mai mare (pn a la ea)
(cea mai mare dintre observatiile f acute). Num arul mediu de observatiirecord este 1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
:
[serie armonic a]. Acelasi num ar mediu este valabil si n alte situatii, cum ar o observatie care este cea
mai mic a (pn a la ea).
1.1.2.4. Numarul lui Euler c. Se consider a sirurile:
c
a
=
_
1 +
1
:
_
a
si
1
a
=
a

I=0
1
/!
[Vezi si Thm. 3.31, [38]]
1.1.12. Teorem a. Sirurile c
a
si 1
a
sunt convergente, iar c
a
< 1
a
. Mai mult, cele dou a siruri au aceeasi
limit a.
Demonstratie. Fie c
a
=
_
1 +
1
:
_
a
c
a
=
a

I=0
C
I
a
_
1
:
_
I
C
I
a
=
:!
/! (: /)!
=
:(: 1) (: / + 1)
/!
=
= C
I
a
1
:
I
=
:(: 1) (: / + 1)
/!
1
:
I
=
1
/!
(1
1
:
) (1
/ 1
:
) =
= c
a
=
a

I=0
C
I
a
1
:
I
=
a

I=0
1
/!
(1
1
:
) (1
/ 1
:
)
= c
a+1
=
a+1

I=0
C
I
a+1
1
:
I
=
a+1

I=0
1
/!
(1
1
: + 1
) (1
/ 1
: + 1
)
9
Cum (1
1
:
) (1
/ 1
:
) < (1
1
: + 1
) (1
/ 1
: + 1
), \/ = 1. : =
= c
a
_ c
a+1
, \: _ 1 adic a sirul c
a
este cresc ator.
= c
a
=
a

I=0
1
/!
(1
1
:
) (1
/ 1
:
) <
a

I=0
1
/!
= 1
a
< 1+
a

I=0
1
2
I
= 1+
1
1
2
a
1
1
2
= 1+2
_
1
1
2
a
_
< 3 =
= c
a
< 1
a
< 3.
1
a+1
1
a
=
1
(: + 1)!
0 = sirul 1
a
este cresc ator.
Cum sirurile c
a
si 1
a
sunt cresc atoare si m arginite superior, sunt convergente.
Mai mult, pentru : _ :, are loc:
c
a
= 1 + 1 +
a

I=2
1
/!
(1
1
:
) (1
/ 1
:
) _ 1 + 1 +
n

I=2
1
/!
(1
1
:
) (1
/ 1
:
)
Cum sirul c
a
este convergent iar n membrul drept suma are un num ar xat de termeni (: termeni),
n inegalitatea de mai sus se poate trece la limit a dup a : si se obtine:
lim
ao
c
a
_
n

I=0
1
/!
= 1
n
.
n nal se obtine:
c
a
< 1
a
= lim
ao
c
a
_ lim
ao
1
a
,
lim
ao
c
a
_ 1
n
= lim
ao
c
a
_ lim
no
1
n
,
asa c a limitele celor dou a siruri sunt egale.
1.1.13. Denitie. Limita comun a a sirurilor c
a
si 1
a
este notat a cu c si este numit a numarul lui Euler.
1.1.14. Observatie. Din cele de mai sus, se poate scrie c =
o

a=0
1
:!
, n sensul c a seria este convergent a,
deoarece seria are ca sir al sumelor partiale pe 1
a
care este convergent la c.
Sirul 1
n
poate privit si ca o estimare a num arului c, iar calitatea estim arii poate evaluat a astfel:
Deoarece 1
n
c, cu ct : este mai mare, cu att 1
n
aproximeaz a mai bine c; restul aproxim arii
este c 1
n
care tinde la 0 pentru : .
0 < c 1
n
=
o

a=0
1
:!
1
n
=
o

a=n+1
1
:!
=
1
(:+ 1)!
+
1
(:+ 2)!
+
1
(:+ 3)!
+ =
=
1
(:+ 1)!
_
1 +
1
:+ 2
+
1
(:+ 2) (:+ 3)
+
_
<
1
(:+ 1)!
_
1 +
1
:+ 1
+
1
(:+ 1)
2
+
_
<
<
1
(:+ 1)!
1
1
1
:+ 1
=
1
:!:
.
10
Deci 0 < c 1
n
<
1
:!:
, informatie util a de exemplu pentru evaluarea lui : necesar ca s a se obtin a
un anumit num ar de zecimale exacte ale lui c.
1.1.15. Teorem a (Thm. 3.32, [38]). Num arul c este irational transcendent.
1.1.2.5. Sume telescopice. O serie este numit a "telescopic a" dac a termenul ei general c
a
poate scris
ca diferenta a doi termeni consecutivi ai unui alt sir: (/
a
)
a
astfel nct c
a
= /
a+1
/
a
. G asirea sirului /
a
nu se poate face procedural (algoritmic) (probabil pe cazul general un asemenea sir nu poate g asit), asa
c a sunt prezentate n continuare cteva cazuri tipice. Avantajul unei asemenea scrieri este c a
a

I=1
c
I
=
a

I=1
(/
I+1
/
I
) = /
a+1
/
1
, asa c a studiul seriei
o

a=1
c
a
se reduce la studiul limitei lim
ao
/
a
. Mai
mult, n caz de convergent a, suma seriei poate aat a efectiv si este lim
ao
/
a
/
1
.
1.1.16. Exemplu (Sume telescopice). Fie seria
o

a=1
1
:(: + 1)
. Seria este convergent a si este "telescop-
ic a", n sensul c a suma seriei poate calculat a prin reduceri succesive:
1
/ (/ + 1)
=
1
/

1
/ + 1
. asa c a
a

I=1
1
/ (/ + 1)
=
a

I=1
_
1
/

1
/ + 1
_
=
=
1
1

1
2

+
1
2

1
3

+
+

+
+
1
:

1
: + 1
= 1
1
: + 1
= o
a
= 1
1
: + 1
.
= lim
ao
o
a
(asa c a seria este convergent a)
iar lim
ao
o
a
= 1 (asa c a suma seriei este 1)
ATEN TIE:
Suma
a

I=1
_
1
/

1
/ + 1
_
are un num ar nit de termeni, asa c a nu este gresit s a se scrie
a

I=1
_
1
/

1
/ + 1
_
=
a

I=1
1
/

a

I=1
1
/ + 1
.
11
Pe de alt a parte, n situatia
o

a=1
_
1
:

1
: + 1
_
, din cauza num arului innit de termeni, este gresit s a
se scrie
o

a=1
_
1
:

1
: + 1
_
=
o

a=1
1
:

o

a=1
1
: + 1
; cele dou a noi serii sunt ambele divergente, asa c a:
o

a=1
_
1
:

1
: + 1
_
" = "
o

a=1
1
:

o

a=1
1
: + 1
== 1" = "
1.1.17. Exemplu.
o

a=1
__
: + 2 2
_
: + 1 +
_
:
_
o

a=1
__
: + 2 2
_
: + 1 +
_
:
_
=
=
o

a=1
__
: + 2
_
: + 1 +
_
:
_
: + 1
_
=
= lim
ao
a

I=1
_
_
/ + 2
_
/ + 1 +
_
/
_
/ + 1
_
=
= lim
ao
__
: + 2
_
2 + 1
_
: + 1
_
= 1
_
2
1.1.18. Exercitiu. Pentru urm atoarele serii telescopice, s a se stabileasc a natura iar n caz de conver-
gent a s a se g aseasc a suma:
(1)
o

a=1
1
_
: +
_
: + 1
[divergent a]
(2)
o

a=1
1
:
2
+ 5: + 6
_
=
1
3

(3)
o

a=1
1
:
2
+ 4: + 3
_
=
5
12

(4)
o

a=1
ln
:
: + 1
[divergent a]
(5)
o

a=1
3:
2
+: 1
:
2
2: + 3
[divergent a]
1.1.2.6. Clasicari ale seriilor.
Din punct de vedere al convergentei/divergentei sirului de sume partiale:
12
convergent a

serie divergent a sum a egal a cu + sau cu

suma nu exist a
Din punct de vedere al tipului termenului general:
general a (c
a
R)

serie pozitiv a (c
a
_ 0)

alternat a (c
a
= (1)
a
/
a
, /
a
_ 0)
sau c
a
c
a+1
< 0
1.1.3. Operatii cu serii convergente.
1.1.19. Observatie (Operatii algebrice cu serii convergente, Thms. 3.47, 3.50, 3.51 [38]). Dac a seriile

aN
c
a
si

aN
/
a
sunt ambele convergente iar c R, atunci seriile

aN
(c
a
+/
a
) si

aN
(cc
a
) sunt tot
convergente si, mai mult, ntre sumele seriilor sunt relatiile:

aN
(c
a
+/
a
) =

aN
c
a
+

aN
/
a
.

aN
(cc
a
) = c

aN
c
a
.
Demonstratie. Dac a seriile

aN
c
a
si

aN
/
a
sunt ambele convergente, atunci sirurile o
o
a
=
a

I=0
c
I
si
o
b
a
=
a

I=0
/
I
sunt convergente, deci cu Prop. 9.0.32 se obtine c a si sirul
_
o
o
a
+o
b
a
_
a
este tot convergent, iar
limita lui este suma limitelor celor dou a siruri.
Restul demonstratiei exercitiu.
1.1.20. Observatie. n acest rezultat partea calitativ a este: "

aN
c
a
si

aN
/
a
sunt ambele convergente =

aN
(c
a
+/
a
) si

aN
(cc
a
) sunt tot convergente" iar partea cantitativ a este: "

aN
(c
a
+/
a
) =

aN
c
a
+

aN
/
a
"
si "

aN
(cc
a
) = c

aN
c
a
".
13
1.1.4. Teste de convergent a pentru serii cu termeni pozitivi. n cazul seriilor cu termen general
pozitiv (nu neap arat strict), sirul sumelor partiale este un sir cresc ator asa c a limita exist a si este posibil
s a e innit a (+). Testele care folosesc limite pot , n general, nt arite, nlocuind limita cu o limit a
inferioar a sau superioar a.
1.1.21. Teorem a (Thm. 1.48, [9]). Pentru o serie cu termeni pozitivi, schimbarea ordinii termenilor
seriei nu schimb a natura seriei si nici suma ei.
Demonstratie. Fie seria
o

a=1
c
a
cu c
a
0 \: si
o

a=1
/
a
o rearanjare a seriei initiale(aceiasi termeni
ntro ordine diferit a).
Sirul sumelor partiale o
o
a
=
a

I=1
c
I
este cresc ator (deoarece o
o
a+1
= o
o
a
+ c
a+1
o
o
a
) asa c a are limita
o
o

R. La fel pentru o
b
a
=
a

I=1
/
a
o
b

R.
Fie : arbitrar. Deoarece /
1
, , /
n
este o rearanjare a termenilor sirului (c
a
)
a
, /
I
= c
a
I
si exist a
indicele j
n
= max :
1
. . :
n
.
Atunci o
b
n
_ o
o
j
r
_ o
o
asa c a prin trecere la limit a dup a : se obtine c a o
b
_ o
o
. Cu un
argument similar:
Fie : arbitrar. Deoarece c
1
, , c
n
este o rearanjare a termenilor sirului (/
a
)
a
, c
I
= /
a
I
si exist a
indicele
n
= max :
1
. . :
n
.
Atunci o
o
n
_ o
b
q
r
_ o
o
asa c a prin trecere la limit a dup a : se obtine c a o
o
_ o
b
.
n nal se obtine o
o
= o
b
.
1.1.22. Teorem a (Test de comparare direct a; Thm. 1.49, [9]). Fie dou a serii cu termeni pozitivi

aN
c
a
si

aN
/
a
astfel nct exist a un indice :
0
N de la care 0 _ c
a
_ /
a
, \: _ :
0
.
Atunci:
(1) Dac a

aN
/
a
converge atunci

aN
c
a
converge;
(2) Dac a

c
a
diverge atunci

aN
/
a
diverge.
[acest test nu este intrinsec: utilizarea face apel la informatii despre o serie, pentru a obtine informatii
despre alt a serie]
14
Demonstratie. Relatia dintre termenii generali se p astreaz a si ntre sirurile de sume partiale [iar
natura seriilor nu se schimb a prin eliminarea unui num ar nit de termeni]: o
o
a
_ o
b
a
\: de unde se
obtine c a dac a o
b
a
este m arginit, atunci o
o
a
este tot m arginit, iar dac a o
o
a
este nem arginit, o
b
a
este si ele
nem arginit.
1.1.23. Observatie. Rezultatul este de natur a calitativ a, n sensul c a nu spune nimic despre sumele
seriilor.
1.1.24. Exercitiu. Pentru seria

aN
1
3
a
+ 2
, s a se foloseasc a inegalitatea 3
a
+ 2 _ 3
a
=
1
3
a
+ 2
_
1
3
a
si Testul de comparare direct a 1.1.22 pentru a se studia natura seriei [suma serie date nu poate calculat a
efectiv; eventual poate aproximat a].
1.1.25. Exercitiu. Pentru seria

aN
1
_
:
s a se foloseasc a inegalitatea
_
:+
_
: = 2
_
: _
_
:+
_
: + 1 =
1
_
:
_
2
_
: +
_
: + 1
si Testul de comparare direct a 1.1.22 pentru a se studia natura seriei.
1.1.26. Teorem a (Testul de comparare prin raport; Thm. 1.55, [9]). Fie dou a serii cu termeni pozitivi

aN
c
a
si

aN
/
a
astfel nct de la un indice :
0
N are loc
c
a+1
c
a
_
/
a+1
/
a
\: _ :
0
.
Atunci:
(1) Dac a

aN
/
a
converge atunci

aN
c
a
converge;
(2) Dac a

aN
c
a
diverge atunci

aN
/
a
diverge.
[acest test nu este intrinsec]
Demonstratie. Se consider a c a relatia
c
a+1
c
a
_
/
a+1
/
a
are loc pentru toti :. Prin nmultirea inegal-
it atilor de la : = 0 la : = / 1 se obtine
c
I
c
0
_
/
I
/
0
asa c a c
I
_
c
0
/
0
/
I
pentru toti / si se poate aplica Testul
de comparare direct a 1.1.22 pentru a se obtine concluzia.
1.1.27. Teorem a (Testul de comparare prin limit a; Thm. 1.52 [9]). Se consider a seriile cu termeni
strict pozitivi

aN
c
a
si

aN
/
a
, si se presupune c a exist a limita lim
ao
o
n
b
n
= `. Atunci:
(1) Dac a ` (0. ), atunci seriile

aN
c
a
si

aN
/
a
au aceeasi natur a.
(2) Dac a ` = 0, atunci:
15
(a) Dac a

aN
/
a
converge, si

aN
c
a
converge.
(b) Dac a

aN
c
a
diverge, si

aN
c
a
diverge.
(3) Dac a ` = , atunci:
(a) Dac a

aN
c
a
converge, si

aN
/
a
converge.
(b) Dac a

aN
/
a
diverge, si

aN
c
a
diverge.
[acest test nu este intrinsec]
Demonstratie. 1. Pentru ` (0. ), e ntre 0 si ` (de exemplu =
`
2
0) si :
.
N astfel nct
\: _ :
.
,

c
a
/
a
`

< .
Se obtine:
<
c
a
/
a
` < == ` <
c
a
/
a
< ` + ==
`
2
/
a
< c
a
<
3`
2
/
a
, relatie care poate folosit a
pentru a obtine concluzia folosind Testul de comparare direct a 1.1.22.
2. lim
ao
o
n
b
n
= 0 = :
0
N, \: _ :
0
c
a
/
a
< 1 si cu Testul de comparare direct a 1.1.22 se obtine:
2.a. Dac a

aN
/
a
converge, si

aN
c
a
converge, si
2.b. Dac a

aN
c
a
diverge, si

aN
c
a
diverge
3. lim
ao
o
n
b
n
= = :
0
N, \: _ :
0
,
c
a
/
a
1 si cu Testul de comparare direct a 1.1.22 se obtine:
3.a. Dac a

aN
c
a
converge, si

aN
/
a
converge, si
3.b. Dac a

aN
/
a
diverge, si

aN
c
a
diverge.
1.1.28. Teorem a (Testul r ad acinii de ordin :/Testul Cauchy, Thm. 1.65, [9]). Pentru seria cu termeni
pozitivi

aN
c
a
, dac a lim
ao
n
_
c
a
= 1 (0. ), atunci:
(1) Dac a 1 < 1, seria converge;
(2) Dac a 1 1, seria diverge;
(3) Dac a 1 = 1, testul nu decide.
[este un test intrinsec]
Demonstratie. Dac a lim
ao
n
_
c
a
= 1 (0. ), atunci:
1. Pentru 1 < 1 si pentru =
1 1
2
, :
0
N astfel nct

n
_
c
a
1

< , \: _ :
0
.
16
= <
n
_
c
a
1 < = 1 <
n
_
c
a
< 1 + =
1 +1
2
= j < 1
= c
a
< j
a
si cum seria

aN
j
a
este convergent a (deoarece j (0. 1)), cu Testul de comparare direct a
1.1.22 se obtine c a si seria

aN
c
a
este convergent a.
2. Pentru 1 1 se observ a c a nu poate avea loc c
a
0, asa c a folosind Testul de divergent a 1.1.7 se
obtine c a seria

aN
c
a
este divergent a.
3. Seria

aN

1
:
este divergent a iar seria

aN

1
:
2
este convergent a, desi pentru ambele lim
ao
1
n
_
:
= 1 =
lim
ao
1
(
n
_
:)
2
, asa c a aplicarea testului n situatia 1 = 1 nu poate s a decid a convergenta/divergenta unei
serii.
1.1.29. Teorem a (Testul raportului/Testul DAlembert, Thm. 1.62, [9]). Pentru seria cu termeni
pozitivi

aN
c
a
, dac a lim
ao
c
a+1
c
a
= 1 (0. ), atunci:
(1) Dac a 1 < 1, seria converge;
(2) Dac a 1 1, seria diverge;
(3) Dac a 1 = 1, testul nu decide.
[este un test intrinsec]
Demonstratie. 1. Dac a lim
ao
c
a+1
c
a
= 1 (0. ), atunci:
1. Pentru 1 < 1 si pentru =
1 1
2
, :
0
N astfel nct

c
a+1
c
a
1

< , \: _ :
0
.
= <
c
a+1
c
a
1 < = 1 <
c
a+1
c
a
< 1 + =
1 +1
2
= j < 1
= c
a+1
< jc
a
, \: _ :
0
= c
a
< jc
a1
< j
2
c
a2
< < j
aa
0
c
a
0
=
c
a
< j
aa
0
c
a
0
, \: _ :
0
si cum seria

aN
j
aa
0
c
a
0
este convergent a, folosind Testul de comparare direct a
1.1.22 se obtine c a si seria

aN
c
a
este convergent a.
2. Pentru 1 1, sirul c
a
este cresc ator (de la un rang ncolo), asa c a limita lui nu poate zero. Cu
Testul de divergent a 1.1.7 se obtine c a seria

aN
c
a
este divergent a.
17
3. Seria

aN

1
:
este divergent a iar seria

aN

1
:
2
este convergent a, desi pentru ambele lim
ao
c
a+1
c
a
=
lim
ao
1
: + 1
1
:
= 1 = lim
ao
1
(: + 1)
2
1
:
2
, asa c a aplicarea testului n situatia 1 = 1 nu poate s a decid a conver-
genta/divergenta unei serii.
1.1.30. Teorem a (Testul integral, Thm. 1.57 [9]). Fie functia c() : [1. ) R
+
continu a si descresc a-
toare. Atunci seria

aN
c(:) converge dac a si numai dac a integrala pe domeniu necompact
_
o
1
c(r) dr
converge [integralele pe un domeniu necompact vor studiate n sectiunea 4.1. pag. 105]
[este un test intrinsec, care leag a informatia despre serii de informatia despre integrale pe domeniu
necompact]
Demonstratie. Pentru ecare interval [:. : + 1] [de lungime 1] se alege valoarea , (:) [cea mai mare
din interval], respectiv , (: + 1) [cea mai mic a valoare din interval] [deoarece functia , () este descresc a-
toare].
Are loc: , (: + 1) _
a+1
_
a
, (r) dr _ , (:), si prin adunare se obtine c a:
o

a=1
, (: + 1) _
o
_
1
, (r) dr _
o

a=1
, (:), de unde se obtine concluzia.
[a fost folosit a si informatie din [25], section 10.3]
x
y
o

a=2
, (:)
_
x
y
o
_
1
, (r) dr
_
x
y
o

a=1
, (:)

1.1.31. Teorem a (Testul de condensare Cauchy, Thm. 2.3 [9]). Seriile

aN
c
a
, c
a
0 si

aN
2
a
c
2
n au
ambele aceeasi natur a.
18
Demonstratie. Seria

aN
c
a
ind cu termeni pozitivi, din Teorema 1.1.21 putem considera termenii
rearanjati n ordine descresc atoare (si natura seriei nu se schimb a).
Fie o
a
=
a

I=0
c
I
si 1
a
=
a

I=0
2
I
c
2
I.
Au loc inegalit atile:
o
2
n1 _ c
0
+1
a1
si
o
2
n _
c
1
2
+c
2
+
1
2
1
a
,
de unde se obtine concluzia.
1.1.32. Teorem a. Seria armonic a generalizat a

aN

1
:
c
cu c R este:
(1) Convergent a dac a c 1.
(2) Divergent a dac a c _ 1.
[aceast a serie poate folosit a mpreun a cu teste de comparatie pentru studiul altor serii]
Demonstratie. Din Testul de condensare Cauchy 1.1.31 se obtine c a seriile

aN

1
:
c
si

aN

2
a
1
(2
a
)
c
=

aN

2
a(1c)
au aceeasi natur a.
Seria

aN

(2
1c
)
a
este o serie geometric a, de ratie 2
1c
, iar aceast a serie este convergent a cnd ratia
este de valoare absolut a strict subunitar a si divergent a n rest.
Se obtine:
pentru c 1, seria

aN

1
:
c
este convergent a,
pentru c _ 1, seria

aN

1
:
c
este divergent a.
1.1.33. Teorem a (Schlmilch, Thm. 2.4 [9]). Dac a c
a
0 este descresc ator de la un rang ncolo iar
sirul :
I
este strict cresc ator astfel nct
_
:
I+1
:
I
:
I
:
I1
_
I
este un sir m arginit, atunci seriile

aN
c
a
, c
a
0 si

aN
(:
I+1
:
I
) c
a
I
au ambele aceeasi natur a.
1.1.34. Teorem a (Testul Raabe, Thm. 11, [23]). Pentru seria cu termeni pozitivi

aN
c
a
, dac a exist a
limita lim
ao
:
_
c
a
c
a+1
1
_
= 1, atunci:
(1) Dac a 1 1 seria converge;
(2) Dac a 1 < 1 seria diverge;
19
(3) Dac a 1 = 1 testul nu decide.
1.1.5. Teste de convergent a pentru serii oarecare.
1.1.35. Denitie. Seria

aN
c
a
este numit a absolut convergent a dac a seria modulelor

aN
[c
a
[ este
convergent a.
1.1.36. Observatie. Pentru o serie oarecare (cu c
a
R) seria modulelor este o serie cu termeni pozitivi,
asa c a se pot aplica rezultatele din sectiunea anterioar a.
1.1.37. Denitie. Seria

aN
c
a
este numit a conditionat convergent a dac a ea este convergent a iar
seria modulelor ei este divergent a.
1.1.38. Teorem a. Dac a o serie este absolut convergent a atunci este convergent a.
Demonstratie. Fie seria

aN
c
a
astfel nct seria

aN
[c
a
[ s a e convergent a.
Deoarece 0 _ c
a
+[c
a
[ _ 2 [c
a
[, seria

aN
(c
a
+[c
a
[) este cu termeni pozitivi si este dominat a de o serie
convergent a, asa c a este convergent a cu Testul de comparare direct a 1.1.22.
Folosind operatiile cu serii 1.1.19 se obtine c a, deoarece seriile

aN
(c
a
+[c
a
[) si

aN
[c
a
[ sunt ambele
convergente, si diferenta lor este convergent a:

aN
(c
a
+[c
a
[)

aN
[c
a
[ =

aN
(c
a
+[c
a
[ [c
a
[) =

aN
c
a
.
1.1.39. Teorem a (Abel). Dac a

aN
c
a
converge iar (/
a
)
aN
este un sir m arginit atunci

aN
c
a
/
a
converge.
1.1.40. Teorem a (Dirichlet). Dac a

aN
c
a
are sume partiale m arginite iar (/
a
)
aN
este monoton cu
lim
ao
/
a
= 0, atunci

aN
c
a
/
a
converge.
1.1.6. Teste de convergent a pentru serii alternante.
1.1.41. Denitie. Seria
o

a=0
c
a
este numit a alternant a dac a c
a
= (1)
a
/
a
, /
a
0.
1.1.42. Teorem a (Testul pentru serii alternante/Testul Leibniz, Thm. 1.75, [9]). Dac a:
(1) :
0
N, \: _ :
0
, /
a+1
_ /
a
.
20
(2) lim
ao
/
a
= 0.
Atunci seria alternant a
o

a=0
(1)
a
/
a
, /
a
0 converge.
Demonstratie. Fie o
a
=
a

I=0
(1)
I
/
I
, unde sirul (/
a
)
a
este pozitiv si descrec ator [/
a
_ /
a+1
]
Atunci:
Sirul (/
a
/
a+1
)
a
este un sir de termeni pozitivi
o
2I+1
=
= (/
0
/
1
) + (/
2
/
3
) + + (/
2I
/
2I+1
) =
= /
0
(/
1
/
2
) (/
3
/
4
) (/
2I1
/
2I
) /
2I+1
Din prima scriere, (/
a
)
a
si (/
a
/
a+1
)
a
_ 0, asa c a sirul / o
2I+1
(subsirul termenilor impari ai
sirului sumelor partiale) este cresc ator.
Din a doua scriere, cum ecare parantez a este pozitiv a, se obtine c a sirul / o
2I+1
este m arginit
superior de /
0
.
Sirul / o
2I+1
este m arginit superior si cresc ator, asa c a este convergent, c atre o limit a notat a o.
o
2I
= o
2I+1
/
2I+1
, si cum ecare sir este convergent, se obtine c a si o
2I
este convergent:
lim
Io
o
2I
= lim
Io
(o
2I+1
/
2I+1
) = lim
Io
o
2I+1
lim
Io
/
2I+1
= o 0 = o
Se obtine c a sirul sumelor partiale (o
a
)
a
este un sir format din dou a subsiruri (al termenilor pari si al
termenilor impari), ecare convergent la aceeasi limit a o, asa c a sirul (o
a
)
a
este convergent la o.
[De fapt, se poate demonstra n continuare c a sirul / o
2I
tinde descresc ator la o]
1.1.43. Observatie ([2], Ex. 16, pag. 59). Dac a n Testul Leibnitz se renunt a la conditia 1. [de
monotonie a sirului /
a
], atunci se poate ntmpla orice [asa c a studiul trebuie f acut pentru ecare situatie
n parte]:
(1) Seria
o

a=1
(1)
a
2 + (1)
a
:
este o serie divergent a, care este alternant a, iar sirul /
a
=
2 + (1)
a
:
0
tinde la zero, dar nu este monoton.
(2) Seria
o

a=2
(1)
a
1
: (1)
a
este o serie convergent a, care este alternant a, iar sirul /
a
=
1
: (1)
a

0 tinde la zero, dar nu este monoton.
21
1.2. Siruri de functii
Sectiunile despre siruri si serii de functii [" Siruri de functii", "Serii de functii", "Serii de puteri"]
urmeaz a destul de del Capitolul 7 din [38]; [38] ind un text deosebit, un material care l urmeaz a nu
poate dect de calitate mai proast a ... asa c a pentru cei care nu se sperie foarte tare de citit n limba
Englez a recomandarea ar s a citeasc a n primul rnd [38]. n cele de mai jos sunt eventual adaptate la
nevoile de program a ordinea informatiei, exercitiile/exemplele si cteodat a unele detalii.
1.2.1. Denitie. Se numeste sir de func tii ,
a
() : l R
a
R
n
. Punctul r
0
l se numeste punct
de convergen ta al sirului (,
a
())
a
dac a lim
ao
,
a
(r
0
). Multimea l
c
=
_
r
0
l; lim
ao
,
a
(r
0
)
_
se numeste
mul timea de convergen ta a sirului. Functia , () : l
c
R
n
. , (r)
Def
= lim
ao
,
a
(r) se numeste limita sirului
(,
a
())
a
. Sirul de functii (,
a
())
a
se numeste simplu (punctual) convergent catre , () dac a l
c
= l.
Obiectul lim
ao
,
a
(r), pentru r l poate privit ca o limit a dependent a de parametrul r l. ntre-
b arile la care se ncearc a s a se dea un r aspuns n aceast a sectiune se refer a la conditii n care caracteristici
ale sirului se transfer a n caracteristici ale limitei. ntreb arile sunt:
De natur a calitativ a, cum ar :
Dac a functiile ,
a
() sunt continue n r
0
, este limita , () si ea continu a n r
0
?
Dac a functiile ,
a
() sunt derivabile n r
0
, este limita , () si ea derivabil a n r
0
?
Dac a functiile ,
a
() sunt integrabile pe l, este limita , () si ea integrabil a pe l?
De natur a cantitativ a, cum ar :
Care este leg atura dintre limita derivatelor si derivata limitei?
Care este leg atura dintre limita integralelor si integrala limitei?
n ultim a instant a, n situatiile studiate trebuie calculate succesiv dou a limite, iar ntreb arile
se refer a la comutativitatea celor dou a limite.
R aspunsul ar c a n general limitele nu comut a, dar sunt situatii speciale cnd comut a.
1.2.2. Exemplu. Probabil unul dintre cele mai simple simple exemple este sirul dublu c
a,n
=
:
: +:
[[38], Ex. 7.1]
22
50
100
n
0.0
0.5
a
1.0
1.5
m
100
50
0 0
lim
ao
_
lim
no
:
: +:
_
= lim
ao
(1) = 1
lim
no
_
lim
ao
:
: +:
_
= lim
no
(0) = 0
limitele de mai sus se mai numesc si "limite iterate";
n aceast a situatie limitele iterate sunt diferite, iar limita
lim
n,ao
:
: +:
nu exist a.
Se observ a c a limitele [dup a : si dup a :] nu comut a.
lim
no
:
: +:
= 1 == \ 0, \: N
+
, :
.,a
N
+
,

:
: +:
1

< .

:
: +:
1

< == <
:
: +:
< ==
: +:
:

1

== :
:

: =
_
1

1
_
:
Rangul minim care satisface conditia din denitia cu a limitei este :(. :) =
__
1

1
_
:
_
+ 1
[paranteza p atrat a se refer a la partea ntreag a a num arului].
Studiul este f acut pentru valori "mici/apropiate de 0" ale lui , pentru care
_
1

1
_
este strict pozitiv.
Ceea ce se observ a este c a rangul minim:(. :) este cresc ator si nem arginit ca functie de :, lim
ao
:(. :) =
.
1.2.3. Observatie. Sirul (,
a
())
a
este simplu convergent pe l =
\ 0. \r l. :(. r) 0 astfel nct \: _ :(. r) . |,
a
(r) , (r)| < .
1.2.4. Denitie. Sirul de functii (,
a
())
a
se numeste uniform convergent catre , () dac a l
c
= l iar
rangul minim :
0
(. r) este m arginit n raport cu r, n sensul urm ator:
rangul minim: :
0
(. r) = min :(. r) ; |,
a
(r) , (r)| < . \: _ :(. r) . 0. r l;
rangul minim :
0
(. r) este m arginit n raport cu r, adic a:
\ 0. :
0
() astfel nct \r l. :
0
(. r) _ :
0
() .
23
1.2.5. Observatie (Criteriul Cauchy de convergent a uniform a; [38], Thm. 7.8). Sirul de functii
(,
a
())
a
este uniform convergent pe l == \ 0, :
.
N, \:. : N, : _ :
.
, : _ :
.
, \r l,
[,
a
(r) ,
n
(r)[ < .
1.2.6. Observatie. Formal vorbind, diferenta dintre cele dou a notiuni (convergent a simpl a si conver-
gent a uniform a) este dat a (doar) de pozitionarea relativ a a cuanticatorilor din denitii:
convergent a simpl a: \r: [aceast a pozitionare implic a dependenta lui : de r: "pentru ecare r exist a
cte un :"]
convergent a uniform a: :\r [aceast a pozitionare implic a independenta lui : de r: "exist a un acelasi
: pentru toti r"]
1.2.7. Teorem a (vezi si [38], Thm. 7.9). Fie ,
a
() . , () : l R
a
R
n
astfel nct \r l,
lim
ao
,
a
(r) = , (r) [limit a punctual a]. Fie `
a
= sup
al
|,
a
(r) , (r)|.
Atunci limita este uniform a == `
a
0.
Demonstratie. Consecint a imediat a a denitiei.
1.2.8. Exemplu. ,
a
(r) = r
a
(1 r)
a
, r [0. 1]
lim
ao
,
a
(r) = lim
ao
r
a
(1 r)
a
= 0, \r [0. 1] [limit a punctual a]
J
Jr
(r
a
(1 r)
a
) = :r
a1
(1 r)
a1
(1 2r)
valoarea maxim a a functiei ,
a
() pe [0. 1] se atinge n r
a
=
1
2
si este ,
a
_
1
2
_
=
1
4
a
.
`
a
=
1
4
a
0 = limita este uniform a.
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
0.00
0.05
0.10
0.15
0.20
0.25
x
y
Functiile ,
1
(), ,
2
(), ,
4
()
24
1.2.9. Exemplu. , (r) = r
a
(1 r
a
), r [0. 1]
lim
ao
,
a
(r) = lim
ao
r
a
(1 r
a
) = 0, \r [0. 1] [limit a punctual a]
J
Jr
(r
a
(1 r
a
)) = :r
a1
(2r
a
1)
valoarea maxim a a functiei ,
a
() pe [0. 1] se atinge n r
a
=
1
n
_
2
si este ,
a
_
1
n
_
2
_
=
1
4
.
`
a
=
1
4
, 0 asa c a limita nu este uniform a.
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
0.00
0.05
0.10
0.15
0.20
0.25
x
y
Functiile ,
1
(), ,
2
(), ,
4
(), ,
8
(), ,
16
(),
,
32
(), si = 0.05
Pe grac se observ a c a pentru xat, desi pentru ecare vertical a r exist a cte un rang :(. r) de la
care gracul functiei ,
a
() coboar a sub altitudinea , functiile nu r amn n "tubul" de raz a n jurul lui 0
pe [0. 1] sirul are o "cut a" n punctul de maxim, care desi se deplaseaz a spre 1, nu scade din altitudine.
1.2.10. Teorem a ([38], Thm. 7.11). Fie ,
a
() un sir de functii ntre spatii metrice, convergent pe o
multime 1 la limita , ().
Fie c 1
t
astfel nct pentru ecare : N xat, lim
ao
a1
,
a
(r) = c
a
.
Atunci sirul (c
a
)
a
este convergent, si lim
ao
a1
, (r) = lim
ao
c
a
.
Cu alte cuvinte, limitele "lim
ao
a1
" si " lim
ao
" comut a: lim
ao
a1
_
lim
ao
,
a
(r)
_
= lim
ao
_
lim
ao
a1
,
a
(r)
_
.
1.2.11. Teorem a. Dac a (,
a
())
a
converge uniform la , () si functiile ,
a
() sunt continue pe l, atunci
si , () este continu a pe l.
Demonstratie. Fie 0 si r
0
l; au loc:
25
din continuitatea uniform a a sirului, are loc:
:
0
() 0 astfel nct \: _ :
0
() . \r l. |,
a
(r) , (r)| <

3
.
deci
\r l.
_
_
,
a
0
(.)
(r) , (r)
_
_
<

3
;
din continuitatea functiei ,
a
0
(.)
(.) n r
0
, are loc:
o () 0. \r 1
c
s
(r
0
) .
_
_
,
a
0
(.)
(r) ,
a
0
(.)
(r
0
)
_
_
<

3
;
asadar are loc:
o () 0. \r 1
c
s
(r
0
) . |, (r) , (r
0
)| =
=
_
_
, (r) ,
a
0
(.)
(r) +,
a
0
(.)
(r) ,
a
0
(.)
(r
0
) +,
a
0
(.)
(r
0
) , (r
0
)
_
_
6
6
_
_
, (r) ,
a
0
(.)
(r)
_
_
+
_
_
,
a
0
(.)
(r) ,
a
0
(.)
(r
0
)
_
_
+
_
_
,
a
0
(.)
(r
0
) , (r
0
)
_
_
6
6
.
3
+
.
3
+
.
3
= .

1.2.12. Exemplu. Se studiaz a sirul de functii ,

a
(r) = :
2
r (1 r
2
)
a
, r [0. 1].
lim
ao
,
a
(r) =
_

_
0. dac a 1 r
2
< 1.
0. dac a r = 1.
0. dac a r = 0.
deci sirul este simplu convergent pe [0. 1] c atre functia nul a.
1
_
0
,
a
(r) dr =
1
_
0
:
2
r (1 r
2
)
a
dr =
:
2
2
1
_
0
(1 r
2
)
t
(1 r
2
)
a
dr =
:
2
2
1
: + 1
(1 r
2
)
a

a=1
a=0
=
=
:
2
2
1
: + 1
[0 1] =
:
2
2 (: + 1)
.
n nal, are loc lim
ao
1
_
0
,
a
(r) dr ,=
1
_
0
lim
ao
,
a
(r) dr:
lim
ao
1
_
0
,
a
(r) dr = lim
ao
:
2
2 (: + 1)
= ,
1
_
0
lim
ao
,
a
(r) dr =
1
_
0
0dr = 0,
asa c a integrala si limita nu comut a.
26
Se observ a c a, desi att functiile ,
a
() ct si functia nul a sunt continue, convergenta nu este uniform a,
deoarece ,
a
(
1
_
2: + 1
) [asadar reciproca la teorema anterioar a nu este adev arat a]
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
0
2
4
6
8
10
x
y
,
1
(), , ,
10
()
Se observ a [de exemplu pe grac] si c a sirul de functii nu este ordonat pe [0. 1], n sensul c a nu are loc
o relatie de tipul ,
a
(r) _ ,
a+1
(r), \r [0. 1].
1.2.13. Teorem a ([38], Thm. 7.13). Fie sirul (,
a
())
a
cu propriet atile:
(1) Domeniul comun de denitie 1 este multime compact a;
(2) Functiile ,
a
() sunt continue pe 1;
(3) Sirul (,
a
())
a
este simplu convergent pe 1 la functia , ();
(4) Sirul este ordonat/monoton pe 1, n sensul ,
a
(r) _ , (r), \r 1.
Atunci convergenta c atre , () a sirului (,
a
())
a
este uniform a.
1.2.14. Exemplu. Conditia ca domeniul de denitie s a e compact este esential a:
sirul ,
a
(r) =
1
:r + 1
, r (0. 1) este monoton si converge simplu la functia nul a, dar convergenta nu
este uniform a [Exercitiu!]
1.2.15. Teorem a. Fie un sir de functii continue denite pe intervalul [c. /] si uniform convergente pe
acest interval c atre functia , (), \: N, ,
a
() . , () : [c. /] R. Atunci:
lim
ao
b
_
o
,
a
(r) dr =
b
_
o
_
lim
ao
,
a
(r)
_
dr =
b
_
o
, (r) dr.
Rezultatul este valabil pentru o clas a mai larg a de functii dect cele continue, este valabil pentru clasa
functiilor integrabile RiemannStieltjes n raport cu o functie monoton a [c. /] [iar n acest context toate
27
integralele trebuie ntelese ca integrale RiemannStieltjes n raport cu functia monoton a] [n particular
rezultatul este valabil si pentru functii integrabile Riemann, vezi si [38], Cap. 6, respectiv Thm. 7.16]
Demonstratie. Deoarece functiile sunt continue pe [c. /], pentru ecare : functia r ,
a
(r) , (r)
este m arginit a si si atinge marginile, asa c a exist a `
a
= max
a[o,b]
[,
a
(r) , (r)[.
Din ,
a
()
&ai)

[o,b]
, (), se obtine c a `
a
0.

b
_
o
,
a
(r) dr
b
_
o
, (r) dr

b
_
o
[,
a
(r) , (r)] dr

_
b
_
o
[,
a
(r) , (r)[ dr _ `
a
(/ c) si cum `
a
0,
se obtine c a
lim
ao
b
_
o
,
a
(r) dr =
b
_
o
_
lim
ao
,
a
(r)
_
dr =
b
_
o
, (r) dr.
[sirul
_
b
_
o
,
a
(r) dr
_
a
este un sir numeric care tinde la valoarea numeric a
b
_
o
, (r) dr]
1.2.16. Teorem a. Fie un sir de functii continue denite pe intervalul [c. /] si uniform convergente pe
acest interval c atre functia , (), \: N, ,
a
() . , () : [c. /] R. Atunci:
lim
ao
b
_
o
,
a
(r) dr =
b
_
o
_
lim
ao
,
a
(r)
_
dr =
b
_
o
, (r) dr.
1.2.17. Exemplu. ,
a
() : R R, ,
a
(r) =
1
_
:
sin :r
\r R, lim
ao
,
a
(r) = 0 [sirul este simplu convergent la functia nul a] [se mai constat a si c a functiile
,
a
() si , () sunt continue]
28
-5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5
-0.4
-0.3
-0.2
-0.1
0.1
0.2
0.3
0.4
x
y
,
1
() [negru], ,
20
() [rosu], ,
400
() [verde], ,
800
() [albastru]
Mai mult, deoarece [,
a
(r)[ =

1
_
:
sin :r

_
1
_
:
0 [pentru : , uniform n raport cu r], sirul
este uniform convergent pe R la functia nul a.
Derivatele sunt:
,
t
a
() : R R, ,
t
a
(r) =
_
:cos :r, iar sirul derivatelor nu converge la derivata functiei nule [derivata
limitei]
-5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5
-5
-4
-3
-2
-1
1
2
3
4
5
x
y
,
1
() [negru], ,
5
() [rosu], ,
25
() [verde]
29
1.2.18. Teorem a ([38], Thm. 7.17). Fie sirul ,
a
() : [c. /] R, astfel nct pentru ecare : N
functia ,
a
() este derivabil a pe [c. /].
Dac a: c [c. /] astfel nct sirul numeric (,
a
(c))
a
s a e convergent,
si
dac a: sirul derivatelor (,
t
a
())
a
este uniform convergent pe [c. /], la q (),
Atunci: sirul de functii (,
a
())
a
converge uniform pe [c. /] la o functie , (),
functia , () este derivabil a pe [c. /],
derivata functiei , () este ,
t
() = q ().
Altfel spus, operatiile de derivare (dup a r) si de trecere la limit a (dup a :) comut a:
J
Jr
_
lim
ao
,
a
(r)
_
=
lim
ao
,
t
a
(r).
1.3. Serii de functii
Notiunea de serie de functii este combinatie ntre serii numerice si siruri de functii; o serie de functii
"r
o

a=0
,
a
(r)" este o sum a innit a de functii; pentru ca notiunea s a aib a sens, functiile trebuie s a e
denite toate pe acelasi domeniu de denitie, iar n codomeniu trebuie s a e posibil a operatia de adunare.
Unei serii de functii i se asociaz a sirul sumelor partiale, care este un sir de functii:
o
a
(r) =
a

I=0
,
I
(r) [suma ind nit a pentru ecare :, functia o
a
() este bine denit a ca functiesum a]
Caracteristicile seriei de functii
o

a=0
,
a
(r) sunt studiate prin intermediul sirului sumelor partiale (o
a
())
a
.
Pot avea loc urm atoarele situatii:
Sirul (o
a
())
a
este divergent, situatie n care
o

a=0
,
a
(r) este un obiect abstract care nu poate nlocuit
cu o functie r
o

a=0
,
a
(r) [obiectul abstract r
o

a=0
,
a
(r) nu are sens].
Sirul (o
a
())
a
este simplu convergent, situatie n care exist a functia r
o

a=0
,
a
(r) = , (r), iar sirul
o
a
() converge simplu la , ().
Sirul (o
a
())
a
este uniform convergent, situatie n care exist a functia r
o

a=0
,
a
(r) = , (r), iar sirul
o
a
() converge uniform la , ().
1.3.1. Teorem a (Testul Weierstrass, [38], Thm. 7.10). Dac a (,
a
())
a
este m arginit de sirul (`
a
)
a
[n
sensul c a [,
a
(r)[ _ `
a
], uniform n raport cu r [n sensul c a marginile `
a
nu depind de r], si
30
dac a
o

a=0
`
a
este convergent a, atunci si
o

a=0
,
a
(r) este uniform convergent a.
1.3.2. Teorem a. Dac a functiile ,
a
() sunt integrabile Riemann pe [c. /] si
o

a=0
,
a
(r) = , (r) uniform
pe [c. /], atunci:
b
_
o
, (r) dr =
b
_
o
_
o

a=0
,
a
(r)
_
dr =
o

a=0
_
b
_
o
,
a
(r) dr
_
[dac a seria de functii integrabile Riemann converge uniform pe [c. /] la , (), atunci si functia , () este
tot integrabil a Riemann si este corect s a se efectueze operatia de "integrare termen cu termen"]
1.4. Serii de puteri
[Vezi si [38], Sectiunea 8.1]
1.4.1. Denitie. Fiind dat un sir de numere reale (c
a
)
aN
si c R, seria
o

a=0
c
a
(r c)
a
se numeste
serie de puteri n jurul lui c iar numerele c
a
se numesc coecientii seriei de puteri.
1.4.2. Observatie. Studiul unei serii de puteri "n jurul lui c"
o

a=0
c
a
(r c)
a
se poate face f ar a pierdere
de generalitate folosind seria de puteri "n jurul lui 0"
o

a=0
c
a

a
si translatnd rezultatele cu schimbarea de
variabil a r c (sau r +c).
1.4.3. Teorem a (Abel, [38], Thm. 8.1, Corolar si Thm. 8.2). Pentru seria de puteri
o

a=0
c
a
r
a
, s a
presupunem c a 1 0 (poate aat un num ar 1) astfel nct seria de puteri este convergent a pentru
r (1. 1).
Atunci este bine denit a functia , (r) =
o

a=0
c
a
r
a
, r (1. 1), si au loc armatiile:
\ 0, seria de puteri
o

a=0
c
a
r
a
converge uniform pe [1 +. 1 ] la , (),
functia , () este continu a si derivabil a pe (1. 1),
,
t
(r) =
o

a=1
:c
a
r
a1
, \r (1. 1) [derivata lui , () este derivata "termen cu termen" a seriei de
puteri pe (1. 1)]
\/ N
+
, ,
(I)
() [functia , () este derivabil a de orice ordin] pe (1. 1), iar
,
(I)
(r) =
o

a=I
:(: 1) (: / + 1) c
a
r
aI
, \r (1. 1); n particular, ,
(I)
(0) = /!c
I
[sau c
I
=
1
/!
,
(I)
(0)]
31
Dac a seria numeric a
o

a=0
c
a
1
a
este convergent a, atunci lim
a1
, (r) =
o

a=0
c
a
1
a
[functia , () poate
prelungit a prin continuitate n punctul r = 1, cu o valoare egal a cu suma seriei
o

a=0
c
a
1
a
]. Pentru r = 1
are loc o armatie similar a.
1.4.4. Teorem a (CauchyHadamard). Pentru seria de puteri
o

a=0
c
a
(r c)
a
, e c = lim
ao
n
_
[c
a
[ (dac a
exist a) si 1 =
1
c
. Atunci seria de puteri converge dac a [r c[ < 1 si diverge dac a [r c[ 1 (1
este numit raza de convergen ta). Rezultatul este adev arat si dac a este folosit a limita (dac a exist a) c =
lim
ao
[c
a+1
[
[c
a
[
.
Demonstratie. Se aplic a criteriul r ad acinii (sau al raportului).
1.4.5. Observatie. Pentru valorile r = c 1 si r = c + 1 nu se poate decide asa c a trebuie studiat
separat ecare caz n parte. Intervalul [[c 1. c +1][ este numit "domeniu de convergent a" si pentru
ecare caz trebuie decis dac a este deschis/nchis la stnga/dreapta.
1.5. Dezvolt ari n serie Taylor
1.5.1. Denitie. Fie , () : 1 _ R R si e r
0
i:t (1) un punct n care functia , () este de :ori
derivabil a.
Atunci, pentru , = 1. :, polinomul 1
)
() denit prin:
1
)
(r) =
)

I=0
,
(I)
(r
0
)
/!
(r r
0
)
I
este numit polinom Taylor de ordin , al functiei , () n r
0
.
Functia 1
)
(r) = , (r) 1
)
(r), r 1 este numit a restul Taylor de ordin , al functiei , () n r
0
.
1.5.2. Teorem a (Taylor).
1
Fie functia , () : 1 _ R R de : ori derivabil a ntro vecin atate a
punctului r
0
i:t (1) si , = 1. : xat.
1
Acest rezultat a fost demonstrat pentru prima dat a de c atre Brook Taylor (1685-1731) si publicat n 1715 n lucrarea
"Methodus Incrementorum Directa et Inversa", lucrare care poate considerat a certicatul de nastere al "diferentelor nite".
Cei interesati de informatii cu savoare istoric a pot g asi informatii la adresa http://en.wikipedia.org/wiki/Brook_Taylor [last
accessed on 26.02.2012] si o traducere a lucr arii la adresa http://www.17centurymaths.com/contents/taylorscontents.html
[last accessed on 26.02.2012]
32
Atunci polinomul Taylor de ordin , este o aproximatie local a de ordin , a lui , () n r
0
, n sensul
c a:
lim
aa
0
1
)
(r)
(r r
0
)
)
= 0.
Demonstratie. Din denitia polinomului Taylor rezult a c a polinomul Taylor coincide n r
0
cu functia;
mai mult, coincid si derivatele lor n r
0
pn a la derivata de ordin ,:
1
)
(r
0
) = ,(r
0
),
1
(i)
)
(r
0
) = ,
(i)
(r
0
), \i = 1. ,.
Se obtine c a si restul Taylor de ordin , este derivabil de , ori n r
0
, si
1
(i)
)
(r
0
) = 0, \i = 0. ,;
Limita din enunt se obtine prin aplicarea succesiv de , ori a regulii LHospitalBernoulli:
lim
aa
0
1
)
(r)
(r r
0
)
)
= lim
aa
0
1
t
)
(r)
, (r r
0
)
)1
= = lim
aa
0
1
())
)
(r)
,!
=
1
())
)
(r
0
)
,!
= 0.
1.5.3. Observatie. Dac a functia , () este de tip polinomial de grad :, atunci , (r) = 1
a
(r) [polinomul
Taylor de grad : este identic cu functia] [restul este identic nul].
Demonstratie. Fie , (r) =
a

I=0
c
I
r
I
, cu c
a
,= 0 [polinom de grad :], si
1
a
(r) =
a

I=0
,
(I)
(r
0
)
/!
(r r
0
)
I
[polinomul Taylor de grad : asociat functiei n r
0
]
1
a
(r) = , (r) 1
a
(r) [Restul Taylor de ordin :]
Functia 1
a
() este tot polinom, de grad cel mult :.
Din propriet atile polinomului Taylor 1
a
(), se obtine:
1
a
(r
0
) =
,
(0)
(r
0
)
0!
= , (r
0
) = 1
a
(r
0
) = 0
1
t
a
(r) =
a

I=1
,
(I)
(r
0
)
/!
/ (r r
0
)
I1
= 1
t
a
(r
0
) =
,
(1)
(r
0
)
1!
1 = ,
t
(r
0
) = 1
t
a
(r
0
) = 0
n general, 1
(i)
a
(r
0
) = ,
(i)
(r
0
), \i = 0. :.
Se obtine c a r
0
este r ad acin a multipl a de ordin : a polinomului de grad : 1
a
(), deci 1
a
(r) =
/ (r r
0
)
a
Din teorema anterioar a, lim
aa
0
1
a
(r)
(r r
0
)
a
= 0, asa c a se obtine / = 0 iar polinomul 1
a
() este identic
nul.
33
1.5.4. Teorem a (Taylor, Thm 5.15, [38]). Fie , () : [c. /] R si : N
+
.
Dac a:
(1) Derivatele pn a la ordinul : exist a si sunt continue pe [c. /] (pentru c si / se consider a derivatele
laterale),
(2) Derivata (: + 1) exist a pe (c. /),
(3) c < , [c. /]
Atunci: (c. ,) astfel nct , (,) = 1 (,)+
,
(a+1)
()
(: + 1)!
(, c)
a+1
, unde 1 () este polinomul Taylor
de ordin : al functiei , () n punctul c.
Demonstratie. Fie functia q (r) = , (r) 1 (r)
, (,) 1 (,)
(, c)
a+1
(r c)
a+1
.
Atunci:
q
())
(r) = ,
())
(r) 1
())
(r)
, (,) 1 (,)
(, c)
a+1
(: + 1) :(: 1) (: , + 1) (r c)
a)
, \, = 0. :
q (c) = , (c) 1 (c)
, (,) 1 (,)
(, c)
a
(c c)
a
= 0.
q (,) = , (,) 1 (,)
, (,) 1 (,)
(, c)
a
(, c)
a
= 0.
q
())
(c) = ,
())
(c) 1
())
(c)
, (,) 1 (,)
(, c)
a
:(: 1) (: , + 1) (c c)
a)
= 0, \, = 0. :
q
(a+1)
(r) = ,
(a+1)
(r)
, (,) 1 (,)
(, c)
a+1
(: + 1)!.
Din Teorema de medie "The Mean Value Theorem" (TMVT) (for example Theorem 30.3 in [6]) pentru
q () pe [c. ,] exist a
1
(c. ,) astfel nct q
t
(
1
) = 0.
Din TMVT pentru q
t
() pe [c.
1
] exist a
2
(c.
1
) astfel nct q
tt
(
2
) = 0.
Din TMVT pentru q
(a)
() pe [c.
a
] exist a
a+1
(c.
a
) astfel nct q
(a+1)
(
a+1
) = 0, adic a ,
(a+1)
(
a+1
) =
, (,) 1 (,)
(, c)
a+1
(: + 1)!.
Pentru =
a+1
se obtine c a , (,) = 1 (,) +
,
(a+1)
()
(: + 1)!
(, c)
a+1
.
1.5.5. Observatie (Serii Taylor). Dac a sunt ndeplinite conditiile din Teorema Taylor pentru ecare
: Nsi dac a restul
,
(a+1)
()
(: + 1)!
(/)
a+1
converge la 0 dup a : (uniform n raport cu / n [[c 1. c +1][,
Atunci , (c +/) =
o

a=0
,
(a)
(c)
:!
/
a
, pentru / [[c 1. c +1][.
34
1.5.1. Cteva dezvolt ari Taylor uzuale. c
a
=
o

a=0
r
a
:!
, \r R
sin r =
o

a=0
(1)
a
(2: + 1)!
r
2a+1
, \r R
cos r =
o

a=0
(1)
a
(2:)!
r
2a
, \r R
c
a
=
o

a=0
ln
a
c
:!
r
a
, \r R
sinh r =
o

a=0
1
(2: + 1)!
r
2a+1
, \r R
cosh r =
o

a=0
1
(2:)!
r
2a
, \r R
(1 +r)
c
=
o

a=0
c(c 1) (c : + 1)
:!
r
a
, [r[ _ 1
_
1 +r = 1 +
1
2
r
1 1
2 4
r
2
+
1 1 3
2 4 6
r
3

1 1 3 5
2 4 6 8
r
4
+ , [r[ _ 1
3
_
1 +r = 1 +
1
3
r
1 2
3 6
r
2
+
1 2 5
3 6 9
r
3

1 2 5 8
3 6 9 12
r
4
+ , [r[ _ 1
ln (1 +r) =
o

a=0
(1)
a+1
:
r
a
, \r (1. 1]
1.5.6. Exercitiu.
o

a=1
: c
a
1.5.7. Exemplu.
o

a=1
(:
3
+ 1) c
a
(: + 1)!
1.5.8. Solutie.
o

a=1
(:
3
+ 1) c
a
(: + 1)!
=
o

a=1
(: + 1) (:
2
: + 1) c
a
(: + 1)!
=
=
o

a=1
(:
2
: + 1) c
a
:!
=
o

a=1
_
:c
a
(: 1)!

c
a
(: 1)!
+
c
a
:!
_
=
=
o

a=1
:c
a
(: 1)!

o

a=1
c
a
(: 1)!
+
o

a=1
c
a
:!
=
= c
o
1 +
o

a=1
:c
a
(: 1)!
c
o

a=1
c
a1
(: 1)!
=
= c
o
1 c c
o
+
o

a=1
(: 1 + 1) c
a
(: 1)!
=
= c
o
1 c c
o
+c +
o

a=2
(: 1 + 1) c
a
(: 1)!
=
= c
o
1 c c
o
+c +
o

a=2
_
(: 1) c
a
(: 1)!
+
c
a
(: 1)!
_
=
= c
o
1 c c
o
+c +c
2
o

a=2
c
a2
(: 2)!
+c
o

a=2
c
a1
(: 1)!
=
= c
o
1 c c
o
+c +c
2
c
o
+c (c
o
1) = c
o
1 +c
2
c
o
CAPITOLUL 2
Spatii metrice si notiuni de Topologie
2.1. Spatii metrice
2.1.1. Denitie ([12]). Fie o multime nevid a X _ R
n
. O functie d (. ) : X X R
+
' cu
propriet atile:
(1) \r. X, d (r. ) _ 0; d (r. ) 0 dac a r ,= si d (r. r) = 0.
(2) \r. X, d (r. ) = d (. r)
(3) \r. . . X, d (r. .) _ d (r. ) +d (. .) [inegalitatea triunghiului]
este numit a metric a pe X; perechea (X. d (. )) este numit a spatiu metric.
2.1.2. Observatie. Dac a se nlocuieste conditia 1. cu
1. d (r. r) = 0 si pentru r ,= , d (r. ) ,= 0,
iar 3. cu
3. \r. . . X, d (r. ) + d (. .) _ d (.. r) [circularitate, Birkho "METRIC FOUNDATIONS OF
GEOMETRY. I", 1944],
se obtine, din 3. si 1. cu . = , d (r. ) _ d (. r) de unde se obtine 2. d (r. ) = d (. r), deoarece r
si sunt arbitrari [si de asemenea 3.]
Mai mult, din 3. cu . = r se obtine d (r. ) +d (. r) _ 0 asa c a din 2. se obtine d (r. ) _ 0.
2.1.3. Observatie. Un spatiu metric cu o metric a de valoare posibil innit a poate descompus canonic
n subspatii cu metrici nite care sunt separate ntre ele de metrici innite. Relatia r ~
o
== d (r. ) ,=
este o relatie de echivalent a.
2.1.4. Observatie. Dac a d (. ) este o metric a pe X, atunci pentru orice ` R
+
+
functia (r. )
`d (r. ) este o nou a metric a pe X. Spatiul metric (X. `d (. )) este numit dilatarea (de factor ` a)
spatiului (X. d (. )).
35
36
2.1.5. Denitie. Pentru X
0
_ X, restrictia peste X
0
X
0
a functiei d (. ), notat a d[
X
0
(. ) : X
0
X
0

R
+
' este numit a metrica indus a pe X
0
de metrica pe X. Perechea
_
X
0
. d[
X
0
(. )
_
este subspatiu
al spatiului metric (X. d (. )) [orice submultime nevid a a lui X mpreun a cu metrica indus a este subspatiu
metric]
2.1.6. Observatie. O submultime X
0
_ X poate doar submultime (dac a nu este dotat a cu o metric a)
sau poate spatiu metric, dar nu subspatiu metric (dac a este dotat a cu o metric a, dar metrica nu este
cea indus a)
2.1.7. Denitie. Functia r d (r
0
. r)
Not
= o
a
0
(r) este numit a distanta la r
0
X. Multimea tuturor
distantelor la puncte din X este o (X) = o
a
0
() ; r
0
X.
2.1.8. Denitie. O functie n() : X R
+
este numit a functie de tip distant a pe X dac a
\r. X. n(r) n() _ d (r. ) _ n(r) +n() .
Se noteaz a cu o
t
(X) multimea tuturor functiilor de tip distant a pe X.
2.1.9. Denitie. Fie dou a spatii metrice, (X. d (. )) si (X
t
. d
t
(. )). Se spune despre o functie , () :
X X
t
c a p astreaz a metrica dac a
\r. X. d
t
(, (r) . , ()) = d (r. ) .
O functie care p astreaz a metrica si este bijectiv a este numit a izometrie. n aceast a situatie, spatiile
(X. d (. )) si (X
t
. d
t
(. )) sunt numite izometrice.
2.1.10. Denitie (metrici pe R
n
). d
o
(r. ) = max
I=1,n
[r
I

I
[
d
1
(r. ) =
n

I=1
[r
I

I
[
d
1
(r. ) (j) =
n

I=1
j
I
[r
I

I
[, \j R
n
++
[j 0] [j
I
0, \/ = 1. :]
d
2
(r. ) =
_
n

I=1
(r
I

I
)
2
37
d
j
(r. ) =

_
n

I=1
(r
I

I
)
j
d (r. ) =
_
_
_
0. r =
1. r ,=
[metrica discret a]
2.1.11. Observatie. Fie pentru : N
+
, si pentru / = 1. : spatiile metrice (X
I
. d
I
(. )), si multimea
X =
a

I=1
X
I
. Functiile:
d
o
(. ) : X X

R, denit a prin d
o
(r. ) = max
I=1,a
d
I
(r
I
.
I
), si
d
1
(. ) : X X

R, denit a prin d
1
(r. ) =
a

I=1
d
I
(r
I
.
I
),
sunt metrici pe X.
2.1.12. Denitie. Fie pentru : N
+
, si pentru / = 1. : spatiile metrice (X
I
. d
I
(. )), si multimea
X =
a

I=1
X
I
. O metric a c (. ) pe X este numit a conservant a n raport cu metricile date dac a
\r. X d
o
(r. ) _ c (r. ) _ d
1
(r. ), unde:
d
o
(r. ) = max
I=1,a
d
I
(r
I
.
I
), iar d
1
(r. ) =
a

I=1
d
I
(r
I
.
I
).
2.1.13. Denitie. Pentru r
0
X si _ X, d (r
0
. ) = inf
a
d (r
0
. r) este numit a distanta de la
punctul r
0
la multimea . Punctul c
a
0
este numit punct de apropiere maxim a de r
0
n
dac a d (r
0
. c
a
0
) = d (r
0
. ).
punctul de apropiere maxim a poate s a nu existe;
punctul de apropiere maxim a poate s a nu e unic;
punctul de apropiere maxim a poate s a e orice punct al multimii: toate punctele unui cerc sunt
puncte de apropiere maxim a fat a de centru.
2.1.14. Denitie. Pentru . 1 _ X, este numit a distanta ntre dou a multimi d (. 1) = inf
a
j1
d (r. ) [=
inf
a
d (r. 1) = inf
j1
d (. )]. [from (2.3.6): inf('
A
1
A
) = inf ('
A
inf 1
A
)]
2.1.15. Denitie. Pentru o multime nevid a O ,= _ X, dic:() = sup
a,j
d (r. ) R
+
' este
numit diametrul multimii .
2.1.16. Denitie. _ X este numit a m arginit a dac a dic:() < .
38
2.1.17. Propozitie. \: 2, \r
1
. . r
a
X, d (r
1
. r
a
) _ d (r
1
. r
2
) + +d (r
a1
. r
a
).
Demonstratie. Din inegalitatea triunghiului, prin inductie.
2.1.18. Propozitie. \r. . . X, [d (r. .) d (. .)[ _ d (r. )
Demonstratie. d (r. ) _ d (r. .) d (. .) _ d (r. ) == d (r. ) +d (. .) _ d (r. .) _ d (r. ) +
d (. .) == d (. .) _ d (r. .) +d (r. ) _ d (r. ) +d (. .) +d (r. )
[din inegalitatea triunghiului]
2.1.19. Observatie (Propriet ati ale izometriilor). (1) Dac a , () este o izometrie ntre (X. d (. ))
si (X
t
. d
t
(. )), atunci exist a functia invers a ,
1
(), care este tot izometrie, ntre (X
t
. d
t
(. )) si
(X. d (. )).
Dem: din denitie.
(2) Relatia de izometrie ntre spatii metrice este o relatie de echivalent a.
Dem: Reexivitate, Simetrie si Tranzitivitate.
(3) Dac a (X. d (. )) este un spatiu metric iar X
t
este o multime astfel nct exist a o bijectie , () :
X X
t
, atunci multimea X
t
poate dotat a cu distanta [metrica] d
t
o
(r
t
.
t
) = d (,
1
(r
t
) . ,
1
(
t
))
[distanta pe X este transportat a pe X
t
].
Dem: Din denitie.
2.1.20. Propozitie. Functia X r
0
o
a
0
() o (X) este bijectiv a.
Demonstratie. Surjectivitatea este evident a.
Fie r
0
,
0
X astfel nct o
a
0
() = o
j
0
() = o
a
0
(r) = o
j
0
(r), \r X. Fie r =
0
:
Atunci: d (r
0
.
0
) = o
a
0
(
0
) = o
j
0
(
0
) = d (
0
.
0
) = 0 = r
0
=
0
.
2.1.21. Propozitie. Pentru un element xat r
0
X, are loc:
o
a
0
(r
0
) = 0,
\r. X, o
a
0
(r) o
a
0
() _ d (r. ) _ o
a
0
(r) +o
a
0
() [functia o
a
() este o functie de tip distant a]
[o (X) _ o
t
(X)]
39
Demonstratie. Evident.
2.1.22. Propozitie. Pentru o functie n() : X R
+
, n() o (X) == n() este de tip distant a si
0 n(X). n acest caz, exist a un unic element r
&
X astfel nct n() = o
a
u
().
Demonstratie. "=" 0 n(X) = exist a r
&
X astfel nct n(r
&
) = 0, asa c a:
n(r) = n(r) n(r
&
) _ d (r. r
&
) _ n(r) + n(r
&
) = d (r. r
0
) = n(r); mai mult, dac a
&
X este si
el astfel nct n(
&
) = 0, atunci 0 = n(
&
) n(r
&
) _ d (
&
. r
&
) _ n(
&
) + n(r
&
) = 0 = d (
&
. r
&
) = 0 =

&
= r
&
.
"=" evident.
2.1.23. Propozitie. Fie multimea o
t
(X) _ o (X) tuturor functiilor de tip distant a pe X iar o (n() . ()) =
sup
aX
[n(r) (r)[.
Atunci o (. ) este o metric a pe o
t
(X). Mai mult, functia X r o
a
() este o izometrie ntre (X. d (. ))
si (o
t
(X) . o (. )), asa c a (X. d (. )) si (o (X) . o (. )) sunt izometrice.
Demonstratie. \n() . () o
t
(X), n(r) n(/) _ d (r. /) _ (r) + (/), \r. / X.
= n(r) (r) _ n(/)+ (/), asa c a multimea [n(r) (r)[ ; r X este m arginit a = o (n() . ())
R
+
.
o (. ) este pozitiv a si simetric a, iar o (n() . ()) = 0 == n() = ().
[n(r) (r)[ _ [n(r) n(r)[ +[n(r) (r)[ _ o (n() . n()) +o (n() . ()) =
= o (n() . ()) _ o (n() . n()) +o (n() . ())
= o (n() . ()) este o metric a pe o
t
(X).
[o
a
0
(r) o
j
0
(r)[ _ d (r
0
.
0
) = o (o
a
0
() . o
j
0
()) = sup
aX
[o
a
0
(r) o
j
0
(r)[ = [o
a
0
(r) o
j
0
(r)[ = d (r
0
.
0
).
= r o
a
() este izometrie de la (X. d (. )) la (o (X) . o (. )).
2.1.24. Propozitie. Fie, pentru : N
+
si pentru / = 1. :, spatiile metrice (X
I
. d
I
(. )), X
I
,= O.
Atunci multimea X =
a

I=1
X
I
este spatiu metric mpreun a cu ecare dintre urm atoarele metrici:
(r. )
a

I=1
d
I
(r
I
.
I
) = d
1
(r. )
40
(r. )
_
a

I=1
d
2
I
(r
I
.
I
) = d
2
(r. )
(r. ) max
I=1,a
d
I
(r
I
.
I
) = d
o
(r. )
Mai mult:
\r. X, d
o
(r. ) _ d
2
(r. ) _ d
1
(r. ) [d
2
(. ) este conservant a].
Demonstratie. Faptul c a sunt metrici rezult a din propriet atile metricilor componente d
I
(. );
din inegalit atile:
d
o
(r. ) = max
I=1,a
d
I
(r
I
.
I
) = d
)
(r
)
.
)
) =
_
d
2
)
(r
)
.
)
) _
_
a

I=1
d
2
I
(r
I
.
I
) = d
2
(r. )
si
(d
2
(r. ))
2
=
a

I=1
d
2
I
(r
I
.
I
) _
_
a

I=1
d
I
(r
I
.
I
)
_
2
se obtine a doua inegalitate.
Cnd o metric a pe spatiul produs este conservant a, spatiile componente (X
I
. d
I
(. )) sunt izometrice
cu subspatiile corespunz atoare din spatiul metric produs:
2.1.25. Teorem a ([?], page 15). Fie, pentru : N
+
si pentru / = 1. : spatiile metrice (X
I
. d
I
(. )),
X
I
,= O si multimea X =
a

I=1
X
I
dotat a cu o metric a conservant a d (. ).
Pentru / = 1. : si pentru r
0
X, e multimea X
I,a
0 =
_
r X; r
i
= r
0
i
. \i = 1. :. i ,= /
_
.
Atunci spatiile (X
I,a
0. d (. )) si (X
I
. d
I
(. )) sunt izometrice iar r r
I
este o izometrie de la X
I,a
0 la
X
I
.
Demonstratie. Functia r r
I
este surjectiv a, deoarece X
I
,= O.
Pentru r. X
I,a
0, d
I
(r
I
.
I
) = d
o
(r. ) _ d (r. ) _ d
1
(r. ) = d
I
(r
I
.
I
) = d (r. ) = d
I
(r
I
.
I
).

Notiunea de distant a (metric a). Spatii metrice si spatii metrice complete. Punct x, contractie.
Principiul contractiei sau teorema de punct x (cu demonstratie). Aplicatii.
41
2.2. Elemente de Topologie
Scopul acestei sectiuni este s a introduc a notiunile: topologie, topologie relativ a, multime deschis a,
multime nchis a, vecin atate, frontier a, punct de acumulare, convergent a, continuitate. Aceste notiuni au
fost deja folosite n Analiza de Liceu, dar numai n contextul multimii R si nu ntotdeauna explicit (desi
sunt folosite, denirea si studierea propriet atilor nu este totdeauna f acut a sistematizat); mai mult, n Liceu
demonstratiile atasate sunt de obicei evitate.
Notiunile mentionate mai sus pot introduse axiomatic n mai multe moduri, iar aceste moduri
alternative ofer a att diverse perspective ct si diverse variante de interpretare a notiunilor n domenii
nematematice.
Pe parcursul textului, voi folosi paranteze p atrate dup a o exprimare formal a pentru a da o traducere
prescurtat a, n cuvinte, a exprim arii formale.
Notiunile si demonstratiile prezentate sunt clasice, n sensul c a ntro form a eventual alternativ a se
g asesc n orice text de analiz a de nivel similar (pot eventual s a difere diverse detalii, cum ar modul de
organizare, de prezentare, exemplele, interpret arile prezentate, etc)
2.2.1. Denitie. Se consider a o multime arbitrar a nevid a A. Multimea (familia) de multimi t _ T (A)
este numit a topologie (structura topologica) pe A dac a urm atoarele axiome sunt satisf acute:
(1) O, A t.
(2) 1
1
, 1
2
t = 1
1
1
2
t [proprietatea intersectiei nite: intersectia unui num ar nit de multimi
deschise este o multime deschis a].
(3) 1
i
t, i 1 =

i1
1
i
t [proprietatea reuniunii arbitrare: reuniunea unui num ar arbitrar
de multimi deschise este o multime deschis a; "arbitrar" se refer a la num arul de elemente care
particip a la reuniune, si care n acest caz poate nit, innit num arabil sau nenum arabil vezi
si anexa 7.6].
Perechea (A. t) se numeste spa tiu topologic.
Elementele din t se numesc mul timi deschise n A.
O submultime a lui A se numeste nchisa n A dac a A 1 (= C
A
1 = C1) t [complementara ei
fat a de A este deschis a; notatia folosit a pentru complementara multimii 1 va C1].
42
2.2.2. Exemplu (Topologia grosier a). Familia t = O. A este o topologie pe A, numit a topologia
grosiera.
2.2.3. Exemplu (Topologia discret a). Familia t = T (A) toate submultimile lui A este o topologie
pe A, numit a topologia discreta.
2.2.4. Exemplu (Topologia standard pe R). Topologia standard (natural a) pe R (multimea numerelor
reale) este:
t
R
= 1 _ R; \r 1
a
0. (r
a
. r +
a
) _ 1 .
n acest context, o multime de tip (r
a
. r +
a
) se numeste vecinatate fundamentala, num arul pozitiv
a
se numeste raza vecinata tii fundamentale, r se numeste centrul vecinata tii fundamentale (asa c a o multime
este deschis a dac a pentru ecare punct al s au include cte o vecin atate fundamental a).
2.2.5. Exemplu (Topologia standard pe

R). Pe multimea

R =[. ] [dreapta extins a], topologia
standard se obtine prin ad augarea la topologia standard a lui R vecin at ati pentru punctele innite:
t
R
= 1 _

R; \r 1.
r R =
a
0. (r
a
. r +
a
) _ 1.
r = = c
a
R. (c
a
. ] _ 1
r = = /
a
R. [. /
a
) _ 1.
Multimile de tip (c. ] se mai numesc vecinata ti fundamentale ale lui , iar multimile de tip [. /) se
mai numesc vecinata ti fundamentale ale lui .
2.2.6. Exemplu (Topologia standard pe R
a
). Structura topologic a standard pe (R
a
. ||) (spatiul vec-
torial real :dimensional mpreun a cu o norm a xat a) este:
t = 1 _ R
a
; \r 1.
a
0. 1
.
i
(r) _ 1 .
1
.
(r
0
) = r R
a
; |r r
0
| < _ R
a
.
43
n acest context, o multime de tip 1
.
(r
0
) se numeste vecinatate fundamentala, num arul pozitiv
a
se
numeste raza vecinata tii fundamentale, r se numeste centrul vecinata tii fundamentale (asa c a o multime
este deschis a dac a pentru ecare punct al s au include cte o vecin atate fundamental a).
2.2.7. Exemplu (Topologia standard pe un spatiu metric). Structura topologic a standard pe un spatiu
metric (A. d (. )) este:
t
A
= 1 _ A; \r 1.
a
0. 1
.
i
(r) _ 1 .
1
v
(c) = r X; d (r. c) < : _ A.
Sunt folosite urm atoarele notatii si notiuni:
1
v
(c) = r X; d (r. c) < : [bila deschis a cu centru punctul c si de raz a :] [vecin atate
fundamental a],
1
v
() = r X; d (r. ) < : [bila deschis a cu centru multimea si de raz a :],

1
v
(c) = r X; d (r. c) _ : [bila nchis a de centru punctul c si de raz a :]
o
v
(r
0
) = r X; d (r. r
0
) = : [sfera de centru punctul c si de raz a :]
O multime deschis a este o multime 1 _ A cu proprietatea c a \r 1.
a
0. 1
.
i
(r) _ 1.
Pentru o multime _ A, o vecin atate deschis a a lui este orice multime deschis a care include
. Cnd multimea are un singur element, o vecin atate deschis a este orice multime deschis a care
contine punctul.
Pentru o multime _ X, o vecin atate a lui este orice multime care include o vecin atate
deschis a a lui . Cnd multimea are un singur element, o vecin atate a acelui element este orice
multime care include o multime deschis a care contine elementul. Se noteaz a cu 1 () familia
tuturor vecin at atilor lui .
O familie fundamental a de vecin at ati ale lui este o familie de vecin at ati ale lui astfel
nct orice vecin atate a lui include una din familie.
Un sir din A este numit Cauchy dac a
\ 0. `
.
N. \:. : _ `
.
. d (r
a
. r
n
) < ;
44
r A este limita sirului Cauchy (r
a
)
a
dac a \ 0, `
.
N, \: _ `
.
, d (r
a
. r) < .
Multimea A
0
este numit a dens a n A dac a ecare punct din A este limita unui sir Cauchy din
A
0
.
1 este o completare a lui A dac a exist a o izometrie ,() : A1 astfel nct ,(A) s a e dens a
n 1 .
n exemplul anterior, se observ a c a spatiul vectorial :dimensional normat (R
a
. ||) este un spatiu
metric, n care metrica este d (r. ) = |r |, asa c a din acest punct de vedere exemplele coincid. Situatia
spatiilor metrice este totusi mai general a, deoarece notiunea de spatiu metric nu contine operatii algebrice
[ntrun spatiu metric, A nu este neap arat un spatiu vectorial]
2.2.8. Denitie (Compararea topologiilor). Dac a (A. t
1
) si (A. t
2
) sunt dou a topologii pe aceeasi
multime, se spune c a t
2
este mai n a dect t
1
(sau c a t
1
este mai grosier a dect t
2
) dac a t
1
_ t
2
.
2.2.9. Observatie. Fie (A. t) un spatiu topologic si A
0
_ A. Familia t
A
0
= 1 A
0
; 1 t este o
topologie pe A
0
.
Demonstratie. 1.
O t = O t
A
0
;
A t = A
0
= A A
0
t
A
0
2.
1
1
, 1
2
t
A
0
= 1
1
. 1
2
t, 1
1
= 1
1
A
0
, 1
2
= 1
2
A
0
1
1
. 1
2
t = 1
1
1
2
t
= 1
1
1
2
= (1
1
A
0
) (1
2
A
0
) = (1
1
1
2
) A
0
t
A
0
3.
1
i
t
A
0
, i 1 = 1
i
t, 1
i
= 1
i
A
0
1
i
t =

i1
1
i
t
=

i1
1
i
=

i1
(1
i
A
0
) =
_

i1
1
i
_
A
0
t
A
0

2.2.10. Denitie. Fie (A. t) un spatiu topologic si A
0
_ A. Topologia t
A
0
= 1 A
0
; 1 t se
numeste topologia indusa de (A. t) pe A
0
.
45
2.2.11. Exemplu. Topologia t
R
induce o topologie pe Q _ R, t
Q
= 1 Q; 1 t
R
.
2.2.12. Exemplu. Reuniunea innit a de nchisi nu este neap arat o multime nchis a:
Pe (R. t
R
), pentru ecare : N
+
, multimea
_
1
a
. 1

este nchis a. Reuniunea acestor multimi nchise este

aN

_
1
a
. 1

= (0. 1], care nu este nchis a.

Intersectia innit a de deschisi nu este neap arat o multime deschis a:
Pentru ecare : N
+
, multimea
_

1
a
. 1
_
este deschis a. Intersectia acestor multimi este

aN

1
a
. 1
_
= [0. 1), care nu este deschis a.
Pentru ecare : N
+
, multimea
_

1
a
.
1
a
_
este deschis a. Intersectia acestor multimi este

aN

1
a
.
1
a
_
= 0, care nu este deschis a [este nchis a]
2.2.13. Denitie. Fie (A. t) un spatiu topologic si o submultime a lui A.
(1) Multimea \ _ A este o vecin atate a lui r dac a:
1 t. r 1 _ \.
[\ include un deschis care contine punctul]
Multimea (familia) tuturor vecin at atilor lui r este notat a 1 (r)
Multimea \ r se numeste vecin atate punctat a.
(2) Punctul r A se numeste aderent pentru multimea dac a:
\\ 1 (r) . \ ,= O.
[Orice vecin atate a punctului ntlneste multimea]
Multimea tuturor punctelor din A aderente multimii este notat a

si numit a nchiderea
lui .
(3) Punctul r A se numeste punct interior al multimii dac a:
1 (r) .
[multimea este vecin atate a punctului]
46
Multimea punctelor interioare lui se noteaz a

sau i:t () si se numeste interiorul lui .
(4) Punctul r A se numeste punct de acumulare (punct limit a) al multimii dac a:
\\ 1 (r) \ r , = O.
[orice vecin atate a punctului ntlneste multimea n alt a parte dect n punct]
Multimea punctelor de acumulare (limit a) ale lui se noteaz a
t
.
Caracterizare cu spatii metrice: r
t
== d (r. r) = 0.
(5) Un punct r A este numit punct de condensare pentru dac a ecare vecin atate a lui r are
o multime nenum arabil a de puncte comune cu .
[O multime f ar a puncte de condensare este num arabil a]
[Dac a 1 este multimea punctelor de condensare pentru , atunci ecare punct din 1 este un
punct de condensare pentru 1, iar (X1) este cel mult num arabil a]
(6) Punctul r A se numeste punct de frontier a al multimii dac a:
r

A
_
.ct
= J
_
.
[Punctul este aderent att multimii ct si complementarei ei]
[Caracterizare n spatii metrice: r
0
J == d (r
0
. ) = 0 = d (r
0
. X)]
(7) Punctul r A se numeste punct izolat al multimii dac a:
r


t
_
.ct
= i:o ()
_
.
[punctul este aderent dar nu este de acumulare]
Caracterizare cu spatii metrice: r i:o () == d (r. r) 0.
[Dac a metrica folosit a este cea discret a, toate punctele sunt izolate]
(8) Punctul r A se numeste punct exterior multimii dac a:
r i:t (A ) = \ 1 (r) \ = O.
47
[punctul este interior complementarei]
(9) Pentru dou a multimi si 1, este numit a dens a n raport cu 1 dac a 1 _ c| ().
(10) Multimea este numit a nic aieri dens a dac a i:t (c| ()) = O [ == i:t (X) este dens a] [12].
(11) Spatiul A este numit separabil dac a include o submultime dens a si num arabil a.
2.2.14. Exemplu. Pe (R. t
R
), se consider a multimile
1
= (1. 3),
2
= [1. 3),
3
= (1. 3],
4
= [1. 3].
Atunci:
Multimea:
1

2

3

4
aderenta: [1. 3] [1. 3] [1. 3] [1. 3]
interiorul: (1. 3) (1. 3) (1. 3) (1. 3)
p. acumulare: [1. 3] [1. 3] [1. 3] [1. 3]
p. izolate: O O O O
p. frontier a: 1. 3 1. 3 1. 3 1. 3
p. exterioare: (. 1) ' (3. ) (. 1) ' (3. ) (. 1) ' (3. ) (. 1) ' (3. )
2.2.15. Exemplu. Pe (R. t
R
), se consider a multimile
1
= (1. 3) ' 4,
2
= [1. 3) ' 4,
3
=
(1. 3] ' 4,
4
= [1. 3] ' 4. Atunci:
Multimea:
1

2

3

4
aderenta: [1. 3] ' 4 [1. 3] ' 4 [1. 3] ' 4 [1. 3] ' 4
interiorul: (1. 3) (1. 3) (1. 3) (1. 3)
p. acumulare: [1. 3] [1. 3] [1. 3] [1. 3]
p. izolate: 4 4 4 4
p. frontier a: 1. 3. 4 1. 3. 4 1. 3. 4 1. 3. 4
p. exterioare:
(. 1) ' (3. 4)'
'(4. )
(. 1) ' (3. 4)'
'(4. )
(. 1) ' (3. 4)'
'(4. )
(. 1) ' (3. 4)'
'(4. )
2.2.16. Exemplu. Pe (R. t
R
), se consider a multimea =
1
:
; : N
+
. Atunci:

= ' 0 [deoarece sirul tinde la 0],

i:t () = O [nu are puncte interioare / nu e vecin atate pentru niciun punct],

t
= 0,
48

t
= [toate punctele sunt izolate]
C = R ,
C = R,
J = ,
i:t (C) = R ( ' 0) [punctele exterioare]
2.2.17. Exemplu. n (A. t), multimile O si A sunt si nchise si deschise [O este deschis a iar comple-
mentara ei este A care este tot deschis a].
2.2.18. Denitie. Un spatiu topologic (A. t) se numeste separat (Hausdor) dac a \r. A, l
a,j

1 (r) si \
a,j
1 () astfel nct l
a,j
\
a,j
= O [pentru orice dou a puncte exist a dou a vecin at ati disjuncte].
[se va folosi numai denumirea "separat", deoarece nu vor folosite alte tipuri de separare]
2.2.19. Observatie. Multimea R cu topologia standard este spatiu topologic separat:
r
1
, r
2
R, r
1
,= r
2
= [r
1
r
2
[ 0. Fie raza =
[r
1
r
2
[
3
si e intervalele (r
1
. r
1
+),
(r
2
. r
2
+).
Atunci r (r
1
. r
1
+) (r
2
. r
2
+) = [r r
1
[ < si [r r
2
[ < =
= 3 = [r
1
r
2
[ _ [r
1
r[ +[r r
2
[ _ + = 2 contradictie (care provine de la ipoteza c a ar exista
un element n intersectia celor dou a intervale).
Rezult a c a (r
1
. r
1
+) (r
2
. r
2
+) = O.
Concluzie: n R, pentru orice dou a elemente distincte exist a dou a vecin at ati disjuncte.
2.2.20. Observatie. Dac a (A. t) este spatiu topologic separat iar A
0
_ A, atunci (A
0
. t
A
0
) (spatiul
topologic indus de (A. t) pe A
0
) este tot separat.
Demonstratie. Fie r, A
0
_ A.
Deoarece (A. t) este separat, l
a,j
1 (r) si \
a,j
1 () astfel nct l
a,j
\
a,j
= O.
Atunci O , = l
a,j
A
0
si O , = \
a,j
A
0
sunt vecin at ati ale lui r, respectiv (n raport cu topologia
indus a) iar
(l
a,j
A
0
) (\
a,j
A
0
) _ l
a,j
\
a,j
= O = punctele admit vecin at ati disjuncte si n raport cu
topologia indus a, asa c a (A
0
. t
A
0
) este spatiu topologic separat.
49
2.2.21. Propozitie (Propriet ati ale vecin at atilor).
1. \
1
1 (r), \
1
_ \
2
= \
2
1 (r) [orice multime care contine o vecin atate a lui r este vecin atate a
lui r]
2. \
1
, \
2
1 (r) = \
1
\
2
1 (r) [intersectia dintre dou a vecin at ati ale lui r este o nou a vecin atate
a lui r]
3. \
1
, \
2
1 (r) = \
1
' \
2
1 (r) [reuniunea dintre dou a vecin at ati ale lui r este o nou a vecin atate
a lui r]
4. \ 1 (r) = \ _ \ , \ 1 (r), astfel nct \ \, \ 1 () [orice vecin atate a lui r include
o vecin atate deschis a a lui r]
Demonstratie.
1.
\
1
1 (r) = 1 t. r 1 _ \
1
\
1
_ \
2
_
_
_
= 1 t. r 1 _ \
2
= \
2
1 (r) .
2.
\
1
1 (r) = 1
1
t. r 1
1
_ \
1
\
2
1 (r) = 1
2
t. r 1
2
_ \
2
1
1
. 1
2
t = 1 = 1
1
1
2
t
_

_
= 1(= 1
1
1
2
) t. r 1 _ \
1
\
2
== \
1
\
2
1 (r) .
3.
\
1
1 (r) = 1
1
t. r 1
1
_ \
1
\
2
1 (r) = 1
2
t. r 1
2
_ \
2
1
1
. 1
2
t = 1 = 1
1
' 1
2
t
_

_
= 1(= 1
1
' 1
2
) t, r 1 _ \
1
' \
2
= \
1
' \
2
1 (r).
4. \ 1 (r) = 1 t, r 1 _ \ ; e \ := 1. Atunci:
* \ _ \ ,
* \ 1 (r) (pentru c a r 1 _ 1),
* \ \ are loc: \ _ \ = \ 1 ().
2.2.22. Propozitie (Propriet ati ale interiorului unei multimi).
1. i:t () _ [interiorul este inclus n multime].
2. _ 1 = i:t () _ i:t (1).
50
3. = i:t () == t [ == \r . 1 (r), din denitie] [o multime este egal a cu interiorul
s au == este deschis a == este vecin atate pentru orice punct al s au]
4. i:t () =

1t
1
1 si i:t () t [interiorul unei multimi este deschis si este cel mai mare (n sensul
incluziunii) deschis inclus n multime, n sensul: 1 t si 1 _ = 1 _ i:t ()]
5. i:t (i:t ()) = i:t () [proprietate de idempotent a a interiorului].
6. i:t () ' i:t (1) _ i:t ( ' 1) [reuniunea (nit a a) interioarelor este inclus a (strict, n general) n
interiorul reuniunii (nite)]
7. i:t () i:t (1) = i:t ( 1) [intersectia (nit a a) interioarelor este egal a cu interiorul intersectiei
(nite)]
8. Dac a 1 este innit a,

i1
i:t (
i
) _ i:t(

i1

i
) [dac a multimea de indici este innit a, 6. r amne
valabil]
9. Dac a 1 este innit a, i:t(

i1

i
) _

i1
i:t (
i
) [dac a multimea de indici este innit a, din 7. nu este
valabil a dect una dintre incluziuni]
10. i:t () J = O
11. i:t () = J
12. J =

i:t ().
Demonstratie.
1.
r i:t () = 1 (r) = 1
a
t, r 1
a
_ = r = i:t () _ .
2.
r i:t () = 1
a
t, r 1
a
_ = 1
a
t, r 1
a
_ 1 = r i:t (1).
3.
r i:t () == 1
a
t, r 1
a
_ .
i:t () = =

a
r _

a
1
a
_

a
= = = i:t () =

a
1
a
, care este o reuniune arbitrar a
de deschisi = t.
Reciproc: t = \r , r _ = 1 (r) = r i:t () = i:t () _ _ i:t () =
= i:t ().
51
4.
1 t, 1 _ = \r 1, r 1 _ = r i:t () = 1 _ i:t () =

1t
1
1 _ .
Reciproc, r i:t () = 1
a
t, r 1
a
_ = 1 t si 1 _ astfel nct r 1 =
i:t () _

1t
1
1.
Deoarece i:t () =

1t
1
1 (care este o reuniune arbitrar a de deschisi), i:t () t.
5.
Din 4. = i:t () t iar din 3. = i:t (i:t ()) = i:t ().
6.
r i:t () ' i:t (1) = r i:t () sau r i:t (1) = 1
1
a
t, r 1
1
a
_ sau 1
2
a
t,
r 1
2
a
_ 1; deoarece pentru ecare dintre multimile , 1 deschisul corespunz ator poate s a existe sau
nu, se face conventia c a dac a deschisul nu exist a, este nlocuit cu multimea vid a O; astfel se poate forma o
multime 1
a
prin reunirea tuturor deschisilor: O ,= 1
a
= 1
1
a
'1
2
a
t, r 1
a
_ '1 = r i:t ( ' 1)
= i:t () ' i:t (1) _ i:t ( ' 1).
Reciproc incluziunea nu este adev arat a (n general). Examinarea demonstratiei primei incluziuni sug-
erez a o modalitate de g asire a unui contraexemplu: trebuie c autat a o situatie n care un punct s a e
interior reuniunii dar s a nu e interior niciuneia dintre multimi.
Fie = [1. 2), 1 = [2. 3]. Atunci:
i:t () = (1. 2), i:t (1) = (2. 3), i:t () ' i:t (1) = (1. 2) ' (2. 3)
' 1 = [1. 3], i:t ( ' 1) = (1. 3)
multimea i:t () ' i:t (1) = (1. 2) ' (2. 3) este inclus a strict n multimea i:t ( ' 1) = (1. 3).
7.
r i:t ( 1) = 1 1 (r) dar 1 _ = 1 (r) = r i:t (). Analog r i:t (1) =
r i:t () i:t (1)
Reciproc: r i:t () i:t (1) = r r i:t () si r i:t (1) = 1
1
a
, 1
2
a
t, r 1
1
a
_ si
r 1
2
a
_ 1 = pentru 1
a
= 1
1
a
1
2
a
au loc: 1
a
t, r 1
a
_ 1 = r i:t ( 1).
8.
52
r

i1
i:t (
i
) = i
a
1, r i:t (
i
i
) = i
a
1 si 1
i
i
a
t, r 1
i
i
a
_
i
i
; exist a dou a
tipuri de indici: indici pentru care exist a un deschis si indici pentru care nu exist a, iar pentru cei din
urm a se nlocuieste deschisul cu multimea vid a (care este multime deschis a) = O ,= 1
a
=

i1
1
i
a
t,
r 1
a
_

i1

i
= r i:t
_

i1

i
_
=

i1
i:t (
i
) _ i:t
_

i1

i
_
.
Incluziunea reciproc a nu are loc nici pe cazul nit (vezi contraexemplul de la 6.), deci cu att mai
putin pe cazul innit.
9.
Fie r i:t
_

i1

i
_
=1 t, \, 1, r 1 _

i1

i
_
)
=\, 1, r i:t (
)
) =r

)1
i:t (
)
).
Incluziunea reciproc a nu are loc, n general.
Se poate construi un contraexemplu bazat pe comportamentul "sirului dublu"
__
1
a
.
1
n
__
a,nN

[exemplu
preluat si adaptat din [17], ex. 17, pag. 19]:
Fie multimile:
\: N
+
,
a
= R
2
(
1
a
.
1
n
); : N
+

Atunci:
i:t (
a
) =
a
(
1
:
. 0) = R
2
((
1
a
. 0) ' (
1
a
.
1
n
); : N
+
)
[punctul (
1
:
. 0), desi este n multime, nu este n interiorul ei deoarece un sir din afara multimii tinde la
acest punct]
intersectia acestor interioare este:

aN

i:t (
a
) =

aN

a

_
1
a
. 0
_

_
= R
2
((
1
a
.
1
n
); :. : N
+
' (
1
a
. 0); : N
+
)
Intersectia multimilor este:

aN

a
=

aN

_
R
2
(
1
a
.
1
n
); : N
+

_
= R
2
(
1
a
.
1
n
); :. : N
+

Interiorul intersectiei este:

i:t
_

aN

a
_
= i:t
_
R
2
(
1
a
.
1
n
); :. : N
+

_
= R
2

_
(
1
a
.
1
n
); :. : N
+
' (
1
a
. 0); : N
+
' (0.
1
n
); : N
+
' (0. 0)
_
Este vizibil c a intersectia interioarelor contine puncte pe care interiorul intersectiilor nu le contine
[punctele (0.
1
n
); : N
+
' (0. 0)]
10.
53
r J = r

C = \\ 1 (r), \ C ,= O = orice deshis care contine r ntersecteaz a
complementara multimii, deci nu poate inclus n multime = i:t () J = O.
11.
i:t () = J
i:t () _ si din punctul anterior i:t () J = O = i:t () _ J.
J = C (J) = C
_

C
_
=
_
C

' C
_
C
__
=
=
_
C

' C
_
C
__
C (i:t ()) = C;
C ( J) = C ( C (J)) = C ' J = C '
_

C
_
=
_
C '

_
C ' C
_
=
=
_
C '

_
C
C _ C '

??
2.2.23. Propozitie (Leg aturi dintre interior si aderent a, prin complementar a).
1. C

= i:t (C) [complementara aderentei este egal a cu interiorul complementarei]
2. C (i:t ()) = C [complementara interiorului este egal a cu aderenta complementarei]
Demonstratie.
1.
r C

== r ,

== \
0
1 (r), \
0
= O == \
0
1 (r), \
0
_ C == r i:t (C).
2.
r C (i:t ()) == r , i:t () == \1 astfel nct r 1 t, 1 * == \1 astfel nct
r 1 t, 1 C ,= O == \\ 1 (r), \ C ,= O == r C.
2.2.24. Propozitie (Propriet ati ale aderentei unei multimi).
1. _

2. _ 1 =

_

1.
r C

== r crt ()
3. J _

4.

= i:t () ' J
54
5.

= '
t
3. este multime nchis a == =

=

== J _
?? =

==
t
_
4.

=

1 nchis a
1
1
5.

=

6. ' 1 =

'

1
7. 1 _



1

i1

i
_

i1

i1

i
_

i1

i
Demonstratie.
1.
r = \\ 1 (r), \ ,= O = r

.
2.
Fie r

= \\ 1 (r) . \ ,= O. Dar _ 1 asa c a \\ 1 (r) . \ 1 _ \ ,= O, deci
\\ 1 (r), \ 1 ,= O = r

1.
2.2.25. Propozitie (Propriet ati ale multimii punctelor de acumulare).
1. _ 1 =
t
_ 1
t
.
(
t
)
t
=
t
2.
t
_

3. ( ' 1)
t
=
t
' 1
t
.
4. ( 1)
t
_
t
1
t
.
Demonstratie.
1.
55
Fie r
t
= \\ 1 (r) . \ r , = O. Dar _ 1 asa c a \\ 1 (r) . \ 1 _ \ ,= O, deci
\\ 1 (r), \ 1r , = O = r 1
t
.
2.
3.
2.2.26. Exemplu. Pe
_

R. t
R
_
, multimile uzuale au urm atoarele puncte importante:
Multimea: N Z Q
aderenta: N ' Z ' . +

R
interiorul: O O O
puncte acumulare: .

R
puncte izolate: N Z O
puncte frontier a: N ' Z ' . +

R
puncte exterioare:

R N

R Z O
2.2.27. Observatie. Multimea Q este o multime dens a n R [n sensul c a ntre orice dou a numere reale
distincte exist a un num ar rational].
n topologia (Q. t
Q
) multimile (c. /)
Q
sunt deschise: armatia este evident a dac a c,/ Q [(c
a
. /
a
)
Q
este interval rational cu capete rationale]. Dac a c, / R Q [sau dac a m acar unul dintre capete este
irational], \r (c. /)
Q
, din densitatea lui Q n R se obtin c
a
, /
a
Q astfel nct c < c
a
< r < /
a
< /, asa
c a r (c
a
. /
a
)
Q
_ (c. /)
Q
, si cum (c
a
. /
a
)
Q
este un interval rational cu capete rationale, este deschis, deci
(c. /)
Q
include un deschis care contine r. Rezult a c a (c. /)
Q
este vecin atate pentru element al s au, deci
deschis.
Numerele
_
2 si
_
3 sunt irationale, asa c a
__
2.
_
3

Q
= Q
__
2.
_
3

=
__
2.
_
3
_
Q
= Q
__
2.
_
3
_
.
Multimea
__
2.
_
3
_
Q
este si deschis a si nchis a, iar complementara ei fat a de Q este
_
.
_
2
_
Q
'
__
3.
_
Q
.
Frontiera ei este multimea vid a.
56
n general, toate intervalele rationale de capete irationale sunt multimi nchisdeschise si de frontier a
nul a.
Reformulare: n Q, orice element are vecin at ati arbitrar de mici cu frontier a vid a.
Spatiul (Q. t
Q
) este total neconex [n sensul c a orice multime care contine cel putin dou a puncte
distincte este neconex a]
2.2.28. Denitie. Fie (A. t) si 1 _ A. Multimea 1 se numeste compacta dac a:
\(1
i
)
i1
_ t. cu 1 _
_
i1
1
i
. J _ 1. J nit a, cu 1 _
_
iJ
1
i
.
[din orice acoperire arbitrar a cu deschisi a lui 1 se poate extrage o subacoperire nit a]
3. , .
Prop:
Dem:
Prop: Fie t = C1; 1 t. Atunci t are propriet atile:
1. O, A t.
2. 1
1
, 1
2
t = 1
1
' 1
2
t.
3. 1
i
t, i 1 =

i1
1
i
t.
Dem: Ex.
Prop:
Prop:
3. 1 (r) este baz a de vecin at ati pentru r.
4. Familia 1 t; r 1 este baz a de vecin at ati pentru r.
5. Dac a E(r) este baz a de vecin at ati pentru r, atunci \l. \ E(r) \ E(r), \ _ l \ .
Dem: Ex.
57
2.2.1. Multimi compacte.
2.2.29. Denitie. Fie un spatiu metric (A. d (. )), o submultime A
0
_ A si o familie arbitrar a (G
c
)
c
de deschisi din A. Familia (G
c
)
c
este numit a acoperire deschis a dac a A
0
_

c
G
c
.
2.2.30. Denitie. Fie un spatiu metric (A. d (. )) si o submultime A
0
_ A. Multimea A
0
este numit a
compact a (relativ la A) dac a din orice acoperire deschis a a sa (din A) se poate extrage o subacoperire
nit a [A
0
_

c
G
c
cu G
c
deschisi = : N
+
, c
1
, . c
a
, A
0
_
a

i=1
G
c
.
] [Axioma BorelLebesgue]
2.2.31. Denitie. O multime este numit a relativ compact a dac a nchiderea ei este compact a.
2.2.32. Denitie. Un spatiu este numit local compact dac a pentru ecare punct exist a cte o vecin a-
tate compact a.
2.2.33. Denitie. Fie un spatiu metric (A. d (. )) si o submultime A
0
_ A. Multimea A
0
este numit a
precompact a dac a: pentru ecare 0, exist a o acoperire nit a a lui A
0
cu multimi de diametru mai
mic dect . [echivalent: \ 0, A
.
nit a, astfel nct \r A
0
, d (r. A
.
) < ]
2.2.34. Teorem a ([38], Thm. 2.33, pag. 37). Fie 1 _ 1 _ A.
Atunci: 1 este compact relativ la 1 == 1 este compact relativ la A.
2.2.35. Teorem a ([38], Thm. 2.34, pag. 37). Submultimile compacte ale unui spatiu metric sunt
multimi nchise.
2.2.36. Teorem a ([38], Thm. 2.35, pag. 37). Submultimile nchise ale multimilor compacte sunt
multimi compacte [1 nchis, 1 compact, 1 _ 1 = 1 compact].
2.2.37. Corolar. Dac a 1 este nchis a si 1 este compact a, atunci 1 1 este compact a.
2.2.38. Teorem a ([38], Thm. 2.36, pag. 38). Fie (1
c
)
c
o familie de submultimi compacte ale lui
A.
Dac a familia (1
c
)
c
are proprietatea intersectiei nite nevide:
\
0
nit a,
0
_ ,

c
0
1
c
,= O,
Atunci

c
1
c
,= O.
58
2.2.39. Corolar. Orice sir descresc ator de multimi compacte are intersectia nevid a [(1
a
)
a
sir astfel
nct ecare 1
a
este compact iar 1
a+1
_ 1
a
, atunci
o

a=1
1
a
,= O].
2.2.40. Teorem a ([38], Thm. 2.37, pag. 38). Orice submultime innit a a unei multimi compacte are
m acar un punct de acumulare n multimea compact a.
2.2.41. Teorem a ([38], Thm. 2.41, pag. 40). [1 == 2 se mai numeste Teorema HeineBorel] Pentru
o multime 1 _ R
a
, dac a 1 are una dintre urm atoarele propriet ati, atunci le are si pe celelalte dou a:
(1) 1 este nchis a si m arginit a,
(2) 1 este compact a,
(3) Orice submultime innit a a lui 1 are un punct de acumulare n 1.
2.2.42. Teorem a (Weierstrass, [38], Thm. 2.42, pag. 40). Orice sir m arginit din R
I
are un punctlimit a
n R
I
.
2.2.2. Multimi conexe.
2.2.43. Denitie. Dou a multimi si 1 sunt numite separate dac a ambele intersectii

1 si

1
sunt vide [niciun punct din nu este n nchiderea lui 1 si niciun punct din 1 nu este n nchiderea lui
]
2.2.44. Denitie. O multime _ A este numit a conex a dac a nu este reuniunea a dou a multimi
nevide separate.
Alternativ:
O multime _ A este numit a conex a dac a nu exist a nicio pereche de multimi deschise G
1
, G
2
cu
propriet atile:
G
1
' G
2
.
G
1
,= O.
G
2
,= O.
G
1
G
2
= O.
59
2.2.45. Observatie. Pentru dou a multimi, s a e separate nseamn a mai mult dect s a e disjuncte:
[1. 2] si (2. 3) sunt disjuncte dar nu sunt separate; (1. 2) si (2. 3) sunt disjucte si separate.
Notiunea de multime conex a generalizeaz a notiunea de interval real.
2.2.46. Denitie. Spatiul (X. d (. )) este numit conex dac a singurele multimi care sunt si nchise si
deschise sunt O si X [nu exist a nicio pereche de submultimi nevide, deschise, disjuncte si care acoper a
spatiul].
2.2.47. Denitie. O submultime este conex a dac a subspatiul atasat este conex.
2.2.48. Observatie. Un spatiu este conex dac a pentru ecare punct exist a cte un sistem fundamental
de vecin at ati conexe.
2.2.49. Teorem a ([38], Thm. 2.47, pag. 42). O submultime real a _ R este conex a == \r.
\. ntre r si , . .
CAPITOLUL 3
Functii reale de mai multe variabile
Functii vectoriale. Functii partiale. Functie real a de mai multe variabile reale. Limite, limite iterate.
Leg atura dintre limita global a si limitele iterate. Continuitate partial a si continuitate. Derivabilitate
partial a a functiilor de mai multe variabile.
Derivate partiale de ordin superior. Criteriul lui Schwarz (enunt + exemple). Diferentiabilitatea
functiilor de mai multe variabile. Leg atura dintre diferentiabilitate, derivabilitate si continuitate (cu
demonstratie). Criteriul lui Young.
Diferentiala unei functii. Diferentiale de ordin superior. Formula lui Taylor pentru functii de mai multe
variabile. Hessiana si convexitatea functiilor. Transform ari regulate. Exemple.
Puncte de extrem local. Punct stationar. Conditia sucient a ca un punct stationar s a e punct de
extrem local simplu (cu demonstratie). Metoda celor mai mici p atrate. Aplicatii.
Dependent a functional a (exemplu, f ar a demonstratie). Functii implicite, teorema functiilor implicite
(enunt). Aplicatii n modelarea microeconomic a. Extreme cu leg aturi (exemplu, f ar a demonstratie).
Aplicatii n cercet arile operationale.
3.1. Introducere
Recapitul ari recomandate:
Din [6]:
Cap 2 "OneVariable Calculus: Foundations"
Cap 3: "OneVariable Calculus: Applications"
Cap 4: "OneVariable Calculus: Chain Rule"
Cap 5: "Exponents and Logarithms"
Din [19]:
Cap I: "Introduction to Analysis"
61
62
Cap II: "Dierentiation of functions"
Cap III: "The extrema of a function and the geometric applications of a derivative"
[Vezi si Cap 12, 13, [6]] Functiile vectoriale de variabil a vectorial a au forma general a:
, () : 1 R
a
R
n
. Cnd : = 1, functia este o functie scalar a (de variabil a vectorial a).
Notatia , () este folosit a pentru a distinge ntre functia ns asi si , (r) (care este un element din
codomeniu) si s a sugereze num arul de variabile relevante pentru studiul functiei. n [6] este sugerat a
notatia r , (r), care este o notatie alternativ a cu acelasi rol: s a disting a ntre functie si un element al
codomeniului.
Gracul functiei este multimea:
G(, ()) = G
)()
= (r. , (r)) ; r 1 R
a
R
n
Unele operatii cu aceste tipuri de functii sunt operatii similare cu operatiile denite pe codomeniu, cum
ar : adunare vectorial a, multiplicare cu un scalar, produs scalar. Alte operatii sunt specice functiilor,
cum ar : compunere si trecere la limit a.
3.1.1. Denitie. Pentru functiile , () : 1 R
a
1 R
n
, q () : 1 R
n
R
j
, noua functie
obtinut a prin compunere este functia (q ,) () : 1 R
a
R
j
, denit a prin: (q ,) (r) = q (, (r)).
Operatia este posibil a doar dac a , (1) _ 1 (multimea imaginilor lui , () este inclus a n domeniul lui
q ()).
3.1.2. Denitie. Functia , () : 1 R
a
R
n
este numit a marginita (pe multimea 1) dac a multimea
, (1) este m arginit a:
` 0. \r 1. |, (r)| _ `.
(= functia scalar a r |, (r)| este m arginit a).
3.1.3. Observatie (Cteva exemple de functii vectoriale). Fiecare dintre functiile urm atoare sunt con-
siderate denite pe structuri algebrice adecvate (de cele mai multe ori spatii liniare):
63
Functii liniare (operatori liniari):
, () : R
a
R
n
. , (r) = r
( este matrice iar r este vector coloan a)
Functii biliniare:
, (. ) : R
a
R
n
R. , (r. ) = r
T

( este matrice, r si sunt vecori coloan a)

Forme p atratice:
, () : R
a
R. , (r) =
a

i=1
c
i)
r
i
r
)
= r
T
r.
Distanta euclidian a:
d (. ) : R
a
R
a
R.
d (r. ) =
_
a

i=1
r
2
i
= |r| .
Produsul scalar euclidian:
. : R
a
R
a
R. r. =
a

i=1
r
i

i
(form a p atratic a particular a).
Functii de tip CobbDouglas:
forma general a este , (r. ) = r
c

o
[eventual cu c +, = 1]
4
x
2
0
0
4
y
0
2
4
z 2
, (r. ) =
_
r
5
0
x
0
4
0
y
2
z
2
4
, (r. ) =
3
_
r
2
Functii de tip CES [Constant Elasticity of Substitution]:
64
0
0
0
-4
x y
-2
-2
-4
2
z
4
2
2
4
4
6
, (r. ) =
_
r
2
+
2
4
2
-2
-5
y x
4 0 2
0
-2
0
-4
5
z
-4
, (r. ) =
3
_
r
3
+ 2
3
4
2
0
0
z
-4
-2
4
x
2
0
y
2 4
, (r. ) = ln r + ln
Alte exemple:
-0.4
-4
-0.2
-2
x y
0
4
0.0
2
0
z
-2
0.2
-4
2
4
0.4
, (r. ) =
r
r
2
+
2
-3
-2
-4
-4
y
-2
z
x
0
0
4
4 2
2
3
, (r. ) =
r
_
r
2
+
2
-4
-4
y
-4
x
-2
-2
0 0
2
4
2
4
z
4
, (r. ) = r sin
1

3.2. Limita unei functii ntrun punct

Se consider a o functie , () : 1 R
a
R
n
. Notiune de limit a a functiei ntrun punct are sens doar
n puncte de acumulare ale domeniului de denitie 1.
Fie r
0
1
t
si un sir (r
a
)
aN
astfel nct:
1. r
a
1, \: N
2. r
a
,= r
0
, \: N
3. r
a
r
0
.
Dac a sirul (, (r
a
))
aN
este de asemenea convergent c atre o valoare | (care poate innit a), atunci |
este punctlimit a al lui , () n r
0
.
Fie LIM
aa
0
, (r) = |; | este punctlimit a al lui , () n r
0
multimea tuturor punctelorlimit a ale lui
, () n r
0
.
Fie liminf
aa
0
, (r) = inf LIM
aa
0
, (r) limita inferioar a a lui , () n r
0
si limsup
aa
0
, (r) = sup LIM
aa
0
, (r) limita
superioar a a lui , () n r
0
.
65
Ex: Pentru functia , (r. ) = r sin
1

,
nu exist a limita: lim
j0
r sin
1

, iar LIM
j0
_
r sin
1

_
= [r. r]
LIM
a0
_
LIM
j0
_
r sin
1

__
= LIM
a0
[r. r] = 0.
exist a limita: lim
a0
r sin
1

= 0,
exist a limita: lim
j0
_
lim
a0
r sin
1

_
= 0,
exist a limita: lim
(a,j)(0,0)
r sin
1

= 0.
3.2.1. Denitie. Fie , () : 1 R
a
R
n
si r
0
1
t
(punct de acumulare al domeniului). Functia
, () are limita | n r
0
dac a:
\l 1 (|) ( n R
n
) . \ 1
_
r
0
_
( n R
a
) . ,
_
\ 1 r
0

_
_ l.
Se noteaz a lim
aa
0
, (r) = | [sau: lim
aa
0
a1
, (r) = | sau lim
1aa
0
, (r) = |]
3.2.2. Observatie (Denitii echivalente pentru limita functiei). [vezi si [38], Thm. 4.2, pag. 84]
Cu siruri: lim
aa
0
, (r) = | =
\r
I
r
0
. r
I
1 r
0
. , (r
I
) |.
Cu o : lim
aa
0
, (r) = | =
\ 0. o
.
0. \r 1 r
0
cu
_
_
r r
0
_
_
< o
.
. |, (r) || < .
3.2.3. Observatie. Dac a lim
aa
0
, (r), LIM
aa
0
, (r) =
_
lim
aa
0
, (r)
_
iar liminf
aa
0
, (r) = limsup
aa
0
, (r) =
lim
aa
0
, (r).
3.2.4. Observatie. Dac a functiile , () . q () : 1 R
a
R
n
au limite n r
0
1
t
, atunci au limit a
si urm atoarele functii, n acelasi punct [operatiile algebrice care au sens n codomeniu]: functiasum a,
functiadiferent a, functiaprodus (dac a produsul a dou a elemente are sens n codomeniu de exemplu
produsul scalar, sau produsul dac a : = 1), functiaraport (dac a : = 1 si lim
aa
0
q (r) ,= 0).
66
Demonstratie. Din propriet atile corespunz atoare pentru limite de siruri.
3.3. Continuitate
3.3.1. Denitie. Functia , () : 1 R
a
R
n
este numit a continu a n r
0
1 dac a
\l 1
_
,
_
r
0
__
. \ 1
_
r
0
_
. , (\ 1) l.
[Echivalent]
Dac a r
0
1 este punct izolat al domeniului 1, functia este continu a n r
0
.
Dac a r
0
1 nu este izolat, continuitatea nseamn a c a functia are limit a n r
0
iar valoarea limitei este
egal a cu valoarea functiei n punct:
lim
aa
0
, (r) = , (r
0
) .
3.3.2. Teorem a (Thm. 13.4, [6]). [Vezi si [38], Thm. 4.9, pag. 87] Fie functiile , () . q () : 1 R
a

R
n
si scalarii c, , R. Dac a , () si q () sunt ambele continue pe 1, atunci urm atoarele functii sunt si
ele continue:
(, +q) (), (, q) (), ,. q (), |,| (), (c, +,q) ().
3.3.3. Teorem a (Thm. 13.5, [6]). [Vezi si [38], Thm. 4.10, pag. 87] O functie cu valori vectoriale este
continu a dac a si numai dac a toate componentele sale (care sunt functii scalare) sunt continue.
3.3.4. Teorem a (Thm. 13.7, [6]). [Vezi si [38], Thm. 4.7, pag. 86] Dac a dou a functii sunt continue
iar compunerea lor este posibil a, atunci si functia compus a este continu a [o functie continu a de o functie
continu a este continu a].
3.3.5. Teorem a ([38], Thm. 4.8, pag. 86). Dac a A si 1 sunt spatii metrice, atunci , () : A 1 este
continu a pe A == \ deschis 1 _ 1 , ,
1
(1) este deschis n A [o functie este continu a dac a si numai
dac a preimaginea prin functie a oric arui deschis din codomeniu este un deschis n domeniu] [armatia
r amne adev arat a dac a se nlocuieste "deschis" cu "nchis", datorit a comportamentului preimaginii fat a
de complementar a: ,
1
(C1) = C (,
1
(1))]
67
3.3.6. Exemplu. Functia , (r. ) =
_
_
_
aj
a
2
+j
2
. (r. ) ,= (0. 0)
0. (r. ) = (0. 0)
este par tial continua n (0. 0) n raport
cu ecare variabil a, n sensul c a ecare dintre urm atoarele limite exist a si este egal a cu valoarea functiei
n punct
-4
-2
-0.5
4
2
0
0 z
-2
x
-4
y
2
4
0.5
, (r. ) =
aj
a
2
+j
2
lim
a0
_
lim
j0
, (r. )
_
= 0 = , (0. 0)
si
lim
j0
_
lim
a0
, (r. )
_
= 0 = , (0. 0)
dar nu este continu a n (0. 0), deoarece limita
lim
(a,j)(0,0)
, (r. ) nu exist a.
Demonstratie. Fie sirurile r
a
=
c
:
,
a
=
/
:
, cu c. / R
+
xati. Sirurile satisfac:
r
a
0 si
a
0, si (r
a
.
a
) ,= (0. 0).
Atunci , (r
a
.
a
) =
c
:

/
:
_
c
:
_
2
+
_
/
:
_
2
=
c/
c
2
+/
2
adic a valoarea limitei depinde de de c si / (prin schim-
barea valorilor se obtine o alt a valoare a limitei). Deci lim
(a,j)(0,0)
, (r. ) nu exist a.
3.3.7. Exemplu. Continuitate partial a [Ex. 13.21, p. 295, [6]]: continuitate n raport cu o singur a
variabil a, toate celelalte variabile ind considerate constante (n Teoria Economic a: CETERIS PARIBUS).
Functia , (r. ) = r sin
1

are n (0. 0) limita egal a cu 0 iar limita iterat a lim

a0
_
lim
j0
, (r. )
_
nu exist a.
68
Leg aturile dintre continuitate si continuitate partial a The connection between continuity and partial
continuity is not a simple one and only with supplementary conditions may be said more about it.
3.3.8. Denitie. Continuitate uniform a: , () : 1 R
a
R
n
este uniform continu a pe 1 dac a
\ 0. o
.
0. \r
0
1. .
\r 1. |r r
0
| < o
.
. |, (r) , (r
0
)| <
3.3.9. Observatie. Continuitate pe multimi compacte:
(1) [Vezi si [38], Thm. 4.15, pag. 89] Orice functie continu a pe o multime compact a este m arginit a
pe acea multime [functia , () : R R, , (r) = r este nem arginit a pe domeniul necompact R,
asa c a este esential a conditia de compacitate a domeniului].
(2) [Vezi si [38], Thm. 4.19, pag. 91] Orice functie continu a pe o multime compact a este uniform
continu a pe acea multime.
(3) [Vezi si [38], Thm. 4.14, pag. 89] Imaginea direct a printro functie continu a a unei multimi
compacte este o multime compact a.
(4) [Vezi si [38], Thm. 4.16, pag. 89] O functie scalar a continu a pe o multime compact a si atinge
valorile extreme pe acel compact [functia , () : (1. ) R, , (r) =
1
r
este continu a pe domeniul
necompact (1. ), si are marginile 1 si 0, pe care nu le atinge].
(5) [Vezi si [38], Thm. 4.17, pag. 90] Dac a o functie denit a pe un compact si cu valori ntrun
spatiu metric este continu a si bijectiv a, atunci inversa ei este tot continu a [functia , () : [0. 2:)
(r. ) ; r
2
+
2
= 1, denit a prin , (t) = (sin t. cos t), este continu a, este bijectiv a, iar inversa ei
nu este continu a n (1. 0). Se observ a c a domeniul [0. 2:) nu este compact].
3.3.10. Teorem a ([38], Thm. 4.22, pag. 93). Imaginea direct a printro functie continu a a unei multimi
conexe este o multime conex a.
3.3.11. Denitie. Functiile care transform a multimile conexe n multimi conexe se numesc functii cu
proprietatea Darboux [si nu sunt neap arat continue].
69
3.4. Derivate partiale
O functie scalar a , () : 1 _ R R
n
este derivabil a n t
0
i:t (1) dac a urm atoarea limit a exist a si
este nit a:
lim
tt
0
, (t) , (t
0
)
t t
0
.
3.4.1. Exemplu. Functia , () : [2. 2] R
3
, denit a prin , (t) =
_
cos t. sin t.
t
2:
_
(care reprezint a o
elice n form a parametrizat a) are gracul:
x
-0.5
0.0
-0.5
y
z
0.0
0.5
0.0
-1.0
-0.5
-1.0
0.5
0.5 1.0
1.0
, (t) =
_
cos t. sin t.
t
2:
_
Pentru ecare t (2. 2), derivata este ,
t
(t) =
_
sin t. cos t.
1
2:
_
.
3.4.2. Denitie (Vezi si sectiunea "Dierentiation", Cap. 9, [38]). O functie vectorial a , () : 1
R
a
R
n
este diferentiabil a n r
0
i:t (1) dac a exist a 1 (r
0
) () /(R
a
. R
n
) (un operator liniar)
astfel nct s a existe si s a e nul a limita:
lim
aa
0
|, (r) , (r
0
) 1 (r
0
) (r r
0
)|
|r r
0
|
= 0.
[n limita de mai sus norma de la num ar ator este pe R
n
iar norma de la numitor este pe R
a
]
Operatorul liniar 1 (r
0
) () este numit diferentiala (Frchet) a functiei , () n r
0
si este notat
,
t
(r
0
) sau d, (r
0
).
70
Operatorul 1 (r
0
) () : R
a
R
n
este reprezentat astfel:
R
n
1
_
r
0
_
(dr)
.ct
= d,
_
r
0
_
dr =
_

_
(,
1
)
t
a
1
(r
0
) (,
1
)
t
a
2
(r
0
) (,
1
)
t
a
n
(r
0
)
(,
2
)
t
a
1
(r
0
) (,
2
)
t
a
2
(r
0
) (,
2
)
t
a
n
(r
0
)

(,
n
)
t
a
1
(r
0
) (,
n
)
t
a
2
(r
0
) (,
n
)
t
a
n
(r
0
)
_

_
. .
n linii si a coloane

_
dr
1
.
.
.
dr
a
_

_
.
unde componentele matricii sunt numite derivate partiale si sunt denite astfel:
(,
i
)
t
a

_
r
0
_
=
J,
i
Jr
)
_
r
0
_
= lim
a

a
0

,
i
_
r
0
1
. . r
0
)1
. r
)
. r
0
)+1
. . r
a
_
,
i
_
r
0
1
. . r
0
)1
. r
0
)
. r
0
)+1
. . r
a
_
r
)
r
0
)
.
adic a derivata componentei ,
i
() privit a ca functie (numai) de variabila r
)
, p astrnd toate celelalte variabile
constante si egale cu componentele corespunz atoare ale lui r
0
.
3.4.3. Teorem a ([38]). , Thm. 9.17, pag. 215] Dac a o functie este diferentiabil a ntrun punct, atunci
este si derivabil a partial n acel punct, iar reprezentarea diferentialei este:
_
d,
_
r
0
_
=
_

_
(,
1
)
t
a
1
(r
0
) (,
1
)
t
a
2
(r
0
) (,
1
)
t
a
n
(r
0
)
(,
2
)
t
a
1
(r
0
) (,
2
)
t
a
2
(r
0
) (,
2
)
t
a
n
(r
0
)

(,
n
)
t
a
1
(r
0
) (,
n
)
t
a
2
(r
0
) (,
n
)
t
a
n
(r
0
)
_

_
. .
n linii si a coloane
.
[din punct de vedere al algebrei liniare, sensul este: reprezentarea operatorului liniar d, (r
0
) n bazele
standard din R
a
, respectiv R
n
este matricea de mai sus]
3.4.4. Exemplu. Fie functia , (. ) : R
2
R
2
, denit a prin , (r. ) = (,
1
(r. ) . ,
2
(r. )) = (r
3
2r
2
+
3
3. r
3
+ 2r
2

3
+ 3)
Gracele componentelor sunt:
71
-200
y
-100 0 2 -2 -4
x z
0
0
2
4
4
-2 100
-4
200
,
1
(r. ) = r
3
2r
2
+
3
3
y x
-400
-200
4
-4
-2
2 0
z
0
0
2 -2
4
200
-4
400
,
2
(r. ) = r
3
+ 2r
2

3
+ 3
Derivatele partiale sunt:
J,
1
Jr
(r. ) = 3r
2
2
2
J,
1
J
(r. ) = 4r + 3
2
J,
2
Jr
(r. ) = 3r
2
+ 2
2
J,
2
J
(r. ) = 4r 3
2
Diferentiala functiei este:
d, (r. ) =
_

_
J,
1
Jr
(r. )
J,
1
J
(r. )
J,
2
Jr
(r. )
J,
2
J
(r. )
_

_
_
dr
d
_
_
=
=
_

_
J,
1
Jr
(r. ) dr +
J,
1
J
(r. ) d
J,
2
Jr
(r. ) dr +
J,
2
J
(r. ) d
_

_
=
=
_
_
(3r
2
2
2
) dr + (4r + 3
2
) d
(3r
2
+ 2
2
) dr + (4r 3
2
) d
_
_
3.4.5. Observatie. Pentru operatori liniari sunt utilizate urm atoarele denitii echivalente de norme
operatoriale:
|1| = inf ` _ 0; |1 (r)| 6 ` |r| . \r R
a
=
= sup
|a|=1
|1 (r)| = sup
|a|61
|1 (r)| .
3.4.6. Observatie. 1. Diferentiala ntrun punct, dac a exist a, este unic a.
2. Denitia diferentialei n r
0
este echivalent a cu:
1 (r
0
) () /(R
a
. R
n
) . l 1 (r
0
) . . () : l R
n
cu lim
aa
0
. (r) = 0.
astfel nct , (r) = , (r
0
) +1 (r
0
) (r r
0
) +|r r
0
| . (r) .
72
3.4.7. Observatie (Conditii explicite de diferentiabilitate pentru functii de dou a variabile). , (. ) :
1 _ R
2
R este diferentiabil a n (r
0
.
0
) i:t (1) dac a exist a numerele `j R, 0 si functia
. (. ) : 1
.
(r
0
) 1
.
(
0
) R astfel nct:
(1) lim
(a,j)(a
0
,j
0
)
. (r. ) = 0,
(2) , (r. ) = , (r
0
.
0
) +`(r r
0
) +j(
0
) +. (r. )
_
(r r
0
)
2
+ (
0
)
2
, \(r. ) 1
.
(r
0
)
1
.
(
0
) [cnd conditia este satisf acut a, numerele ` si j sunt chiar valorile derivatelor partiale ale
functiei n (r
0
.
0
)).
3.4.8. Exemplu. Functia , (r. ) =
r
_
r
2
+
2
este continu a n (0. 0), are derivate partiale n (0. 0) dar
nu este diferentiabil a n (0. 0).
0
0
-1
y
-2
-4
-2
-3
-4
-2
z
0
2
4
3
2
x
1
2
4
, (r. ) =
r
_
r
2
+
2
O interpretare geometric a ar c a desi se pot duce drepte tangente la suprafat a n (0. 0), nu se poate
duce un plan tangent n (0. 0).
Demonstratie. Derivatele partiale (0. 0) sunt:
J,
Jr
(0. 0) = lim
a0
, (r. 0) , (0. 0)
r 0
= 0,
J,
J
(0. 0) = lim
j0
, (0. ) , (0. 0)
0
= 0;
Dac a functia , (. ) ar diferentiabil a n (0. 0), atunci ar satf acut a relatia:
, (r. ) = , (0. 0) +
J,
Jr
(0. 0) r +
J,
J
(0. 0) +. (r. )
_
r
2
+
2
.
73
asa c a functia . (. ) ar trebui s a e . (r. ) =
, (r. )
_
r
2
+
2
=
r
r
2
+
2
. dar aceast a functie nu are limit a n
(0. 0), asa c a functia , (. ) nu este diferentiabil a.
3.5. Derivate partiale de ordin superior
Derivate partiale de ordin 2:
J
2
,
Jr
i
Jr
)
(r) = ,
tt
a
.
a

(r) =
_
,
t
a
.
_
t
a

(r) [se obtin prin derivarea partial a a

derivatelor partiale de ordin I].
3.5.1. Exemplu. Pentru functia ,
1
(. ) : R
2
R, denit a prin ,
1
(r. ) = r
3
2r
2
+
3
3, cu
derivatele partiale de ordin I:
J,
1
Jr
(r. ) = 3r
2
2
2
J,
1
J
(r. ) = 4r + 3
2
si diferentiala:
d,
1
(r. ) = (3r
2
2
2
) dr + (4r + 3
2
) d,
derivatele partiale de ordin II sunt:
J
2
,
1
Jr
2
(r. ) = (3r
2
2
2
)
t
a
= 6r
J
2
,
1
JrJ
(r. ) = (3r
2
2
2
)
t
j
= 4
J
2
,
1
JJr
(r. ) = (4r + 3
2
)
t
a
= 4
J
2
,
1
J
2
(r. ) = (4r + 3
2
)
t
j
= 6
Se observ a derivatele partiale de ordin II mixte sunt egale [
J
2
,
1
JrJ
(r. ) =
J
2
,
1
JJr
(r. )].
Diferentiala de ordin II este:
d
2
, (r. ) =
_
dr d
_

_
J
2
,
1
Jr
2
(r. )
J
2
,
1
JrJ
(r. )
J
2
,
1
JJr
(r. )
J
2
,
1
J
2
(r. )
_

_
_
dr
d
_
_
d
2
, (r. ) =
_
dr d
_

_
_
6r 4
4 6
_
_

_
_
dr
d
_
_
d
2
, (r. ) = 6r dr
2
8 drd + 6 d
2
74
3.5.2. Teorem a (Young). Dac a derivatele partiale de ordin II mixte sunt continue, atunci
J
2
,
Jr
i
Jr
)
(r) =
J
2
,
Jr
)
Jr
i
(r).
Fie , (. ) : 1_R
2
R and (c. /) i:t (1).
3.5.3. Denitie. Polinomul Taylor de ordin : al functiei , (. ) n (c. /) este polinomul de dou a variabile:
1
a
(r. ) = ,(c. /) +
1
1!
_
J,
Jr
(c. /)(r c) +
J,
J
(c. /)( /)
_
+
+
1
2!
_
J
2
,
Jr
2
(c. /)(r c)
2
+ 2
J
2
,
JrJ
(c. /)(r c)( /) +
J
2
,
J
2
(c. /)( /)
2
_
+...
+
1
:!
_
J
Jr
(r c) +
J
J
( /)
_
(a)
,(c. /)
1
a
(r. ) = ,(r. ) 1
a
(r. ) este restul de ordin :.
3.5.4. Denitie. Diferentiala de ordin II:
d
2
, (c) =
a

i,)=1
J
2
,
Jr
i
J
)
(c) dr
i
dr
)
=
=
_
dr
1
dr
2
dr
a
_

_
J
2
,
Jr
1
Jr
1
(c)
J
2
,
Jr
a
Jr
1
(c)
.
.
.
.
.
.
J
2
,
Jr
1
Jr
a
(c)
J
2
,
Jr
a
Jr
a
(c)
_

_
dr
1
dr
2
.
.
.
dr
a
_

_
3.6. Propriet ati ale functiilor diferentiabile
3.6.1. Observatie. Dac a functia , () : l = i:t (l) R
a
R
n
este diferentiabil a n ecare punct
din l, atunci diferentiala pe l este o nou a functie cu valori n /(R
a
. R
n
):
d, () : l /(R
a
. R
n
) .
3.6.2. Teorem a ([38], Thm. 9.12, pag. 213). Dac a o functie este diferentiabil a ntrun punct, atunci
diferentiala este unic a
3.6.3. Teorem a ([38], Thm. 5.2, pag. 104). Dac a o functie este diferentiabil a ntrun punct, atunci
este si continu a n acel punct.
75
3.6.4. Observatie. Exist a functii continue ntrun punct dar care nu sunt diferentiabile n acel punct.
Exemplu: , (r) = [r[ n r
0
= 0.
3.6.5. Observatie. Existenta derivatei pe un interval nu implic a si continuitatea derivatei.
Exemplu: , (r) =
_
_
_
r
2
sin
1
r
. r ,= 0
0. r = 0.
are derivata ,
t
(r) =
_
_
_
2r sin
1
r
cos
1
r
. r ,= 0
0. r = 0.
care nu este
continu a n 0. [,
t
(0) = lim
a0
, (r) , (0)
r 0
= lim
a0
r
2
sin
1
r
r
= lim
a0
r sin
1
r
= 0]
[n 0 functia ,
t
() are o discontinuitate de speta II]
3.6.6. Observatie. Existenta derivatelor partiale nu implic a si continuitatea functiei n acel punct.
Exemplu: functia , (r. ) =
_

_
r
r
2
+
2
. (r. ) ,= (0. 0) .
0. (r. ) = (0. 0) .
,
t
a
(0. 0) = lim
a0
, (r. 0) , (0. 0)
r 0
= lim
a0
0
r
= 0,
,
t
j
(0. 0) = lim
j0
, (0. ) , (0. 0)
0
= lim
j0
0

= 0,
si totusi functia nu este continu a n (0. 0).
3.6.7. Observatie. Operatorii liniari pe spatii vectoriale nitdimensionale sunt functii continue si
diferentiabile. n ecare punct, diferentiala operatorului este operatorul nsusi.
3.6.8. Observatie. Un operator 1 (. ) /(R
a
. R
n
; R
j
) (operator biliniar, 1 (. ) : R
a
R
n
R
j
)
este continuu si diferentiabil n ecare punct; mai mult,
d1 (r
0
.
0
) (r. ) = 1 (r
0
. ) +1 (r.
0
) .
n particular, p atratul normei euclidiene , (r) = |r|
2
=
a

I=1
r
2
I
are diferentiala:
d,
_
r
0
_
(r) = 2
a

I=1
r
0
I
r
I
= 2 r. r
0
.
3.6.9. Teorem a (Regula lantului). [Diferentiala unei functii compuse] [[38], Teoremele 5.5 pag. 105 si
9.15 pag 214]
76
Fie l = i:t (l) R
a
. \ = i:t (\ ) R
n
, si functiile , () : l \ , q () : \ R
j
astfel nct , () s a
e diferentiabil a n r
0
l iar q () s a e diferentiabil a n , (r
0
). Atunci functia compus a
/() = (q ,) () : l R
j
este si ea diferentiabil a n r
0
iar leg atura dintre diferentiala functiei compuse si diferentialele functiilor
care se compun este:
d (q ,) (r
0
) = dq
_
,
_
r
0
__
d,
_
r
0
_
.
Demonstratie. Deoarece functia , () este diferentiabil a n r
0
iar functia q () este diferentiabil a n
, (r
0
), se poate scrie:
, (r) = , (r
0
) +,
t
(r
0
) (r r
0
) +|r r
0
| .
),a
0 (r) . \r l.
q () = , (r
0
) +q
t
(, (r
0
)) ( , (r
0
)) +| , (r
0
)| .
j,)(a
0
)
() . \ \.
cu lim
aa
0
.
),a
0 (r) = 0 ( R
n
) si lim
j)(a
0
)
.
j,)(a
0
)
() = 0 ( R
j
) ;
prin nlocuirea lui cu , (r) se obtine:
q (, (r)) = , (r
0
) +q
t
(, (r
0
)) (, (r) , (r
0
)) +|, (r) , (r
0
)| .
j,)(a
0
)
(, (r)) =
= , (r
0
) +q
t
(, (r
0
)) (,
t
(r
0
) (r r
0
) +|r r
0
| .
),a
0 (r)) +
+|,
t
(r
0
) (r r
0
) +|r r
0
| .
),a
0 (r)| .
j,)(a
0
)
(, (r)) _
_ , (r
0
) +q
t
(, (r
0
)) ,
t
(r
0
) (r r
0
) +
+|r r
0
|
_
q
t
(, (r
0
)) .
),a
0 (r) + (|,
t
(r
0
)| +|.
),a
0 (r)|) .
j,)(a
0
)
(, (r))
_
=
= , (r
0
) +q
t
(, (r
0
)) ,
t
(r
0
) (r r
0
) +|r r
0
| .
j),a
0 (r) .
unde .
j),a
0 (r) = q
t
(, (r
0
)) .
),a
0 (r) + (|,
t
(r
0
)| +|.
),a
0 (r)|) .
j,)(a
0
)
(, (r))
iar lim
aa
0
.
j),a
0 (r) = 0 ( R
j
)

77
3.6.10. Observatie (Forma matricial a a regulii lantului). d/(r
0
) 1(R
a
. R
j
) (un operator liniar
reprezentat printro matrice j :):
R
j
d/
_
r
0
_
dr =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(/
1
)
t
a
1
(r
0
) (/
1
)
t
a
2
(r
0
) (/
1
)
t
a
n
(r
0
)
(/
2
)
t
a
1
(r
0
) (/
2
)
t
a
2
(r
0
) (/
2
)
t
a
n
(r
0
)

(/
j
)
t
a
1
(r
0
) (/
j
)
t
a
2
(r
0
) (/
j
)
t
a
n
(r
0
)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
. .
j linii si a coloane

_
_
_
_
_
dr
1
.
.
.
dr
a
_
_
_
_
_
d, (r
0
) 1(R
a
. R
n
) (un operator liniar reprezentat printro matrice j :):
R
n
d,
_
r
0
_
dr =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(,
1
)
t
a
1
(r
0
) (,
1
)
t
a
2
(r
0
) (,
1
)
t
a
n
(r
0
)
(,
2
)
t
a
1
(r
0
) (,
2
)
t
a
2
(r
0
) (,
2
)
t
a
n
(r
0
)

(,
n
)
t
a
1
(r
0
) (,
n
)
t
a
2
(r
0
) (,
n
)
t
a
n
(r
0
)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
. .
n linii si a coloane

_
_
_
_
_
dr
1
.
.
.
dr
a
_
_
_
_
_
dq (n
0
) 1(R
n
. R
j
) (un operator liniar reprezentat printro matrice ::):
R
j
dq
_
n
0
_
dn =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(q
1
)
t
&
1
(n
0
) (q
1
)
t
&
2
(n
0
) (q
1
)
t
&
r
(n
0
)
(q
2
)
t
&
1
(n
0
) (q
2
)
t
&
2
(n
0
) (q
2
)
t
&
r
(n
0
)

(q
j
)
t
&
1
(n
0
) (q
j
)
t
&
2
(n
0
) (q
j
)
t
&
r
(n
0
)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
. .
j linii si n coloane

_
_
_
_
_
dn
1
.
.
.
dn
n
_
_
_
_
_
78
iar relatia are forma matricial a: (j :) = (j :) (::), si anume:
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(/
1
)
t
a
1
(r
0
) (/
1
)
t
a
2
(r
0
) (/
1
)
t
a
n
(r
0
)
(/
2
)
t
a
1
(r
0
) (/
2
)
t
a
2
(r
0
) (/
2
)
t
a
n
(r
0
)

(/
j
)
t
a
1
(r
0
) (/
j
)
t
a
2
(r
0
) (/
j
)
t
a
n
(r
0
)
_
_
_
_
_
_
_
_
_

_
_
_
_
_
dr
1
.
.
.
dr
a
_
_
_
_
_
=
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(q
1
)
t
&
1
(, (r
0
)) (q
1
)
t
&
2
(, (r
0
)) (q
1
)
t
&
r
(, (r
0
))
(q
2
)
t
&
1
(, (r
0
)) (q
2
)
t
&
2
(, (r
0
)) (q
2
)
t
&
r
(, (r
0
))

(q
j
)
t
&
1
(, (r
0
)) (q
j
)
t
&
2
(, (r
0
)) (q
j
)
t
&
r
(, (r
0
))
_
_
_
_
_
_
_
_
_

_
_
_
_
_
_
_
_
_
(,
1
)
t
a
1
(r
0
) (,
1
)
t
a
2
(r
0
) (,
1
)
t
a
n
(r
0
)
(,
2
)
t
a
1
(r
0
) (,
2
)
t
a
2
(r
0
) (,
2
)
t
a
n
(r
0
)

(,
n
)
t
a
1
(r
0
) (,
n
)
t
a
2
(r
0
) (,
n
)
t
a
n
(r
0
)
_
_
_
_
_
_
_
_
_

_
_
_
_
_
dr
1
.
.
.
dr
a
_
_
_
_
_
3.6.11. Exercitiu. Date ind functiile n(. ) si (. ), s a se g aseasc a derivatele partiale ale functiilor
[se consider a c a toate conditiile de existent a pentru expresiile functiilor si pentru derivatele lor partiale
sunt satisf acute]:
1. , (r. ) = n(r. )
(a,j)
.
2. q (r. ) =
_
n(r. ) + (r. ).
3. /(r. ) = arctan
&(a,j)
(a,j)
.
3.6.12. Solutie. 1. , (r. ) = n(r. )
(a,j)
= c
ln &(a,j)
r(i,)
= c
(a,j) ln &(a,j)
,
t
a
(r. ) =
J
Jr
_
n(r. )
(a,j)
_
=
J
Jr
_
c
(a,j) ln &(a,j)
_
= c
(a,j) ln &(a,j)

J
Jr
( (r. ) ln n(r. )) =
= n(r. )
(a,j)
_

t
a
(r. ) ln n(r. ) + (r. )
n
t
a
(r. )
n(r. )
_
.
,
t
j
(r. ) exercitiu.
2. q
t
a
(r. ) =
J
Jr
_
_
n(r. ) + (r. )
_
=
n
t
a
(r. ) +
t
a
(r. )
2
_
n(r. ) + (r. )
.
q
t
j
(r. ) exercitiu.
3. exercitiu.
79
3.6.13. Exercitiu. Dac a n(r. ) = c
a+j
2
si (r. ) = r
2
+ , s a se g aseasc a derivatele partiale ale
functiilor:
, (r. ) = ln (n
2
(r. ) + (r. )) .
q (r. ) = arctan
&(a,j)
(a,j)
.
3.6.14. Solutie. Exercitiu.
3.6.15. Exercitiu. S a se verice c a functiile veric a ecuatiile (diferentiale cu derivate partiale):
1. , (r. ) = ,
_
j
a
_
veric a r,
t
a
+,
t
j
= 0.
2. , (r. . .) = ,(r. r
2
+
2
.
2
) veric a r.,
t
a
.,
t
j
+ (r
2

2
) ,
t
:
= 0.
3.6.16. Solutie. 1. Exercitiu.
2. n functia , (r. . .) = ,(r. r
2
+
2
.
2
), functia ,(. ) este o functie de dou a variabile, care vor
notate n si .
,
t
a
(r. . .) =
J
Jr
(,(r. r
2
+
2
.
2
)) = ,
t
&
(r. r
2
+
2
.
2
)
J
Jr
(r)+,
t

(r. r
2
+
2
.
2
)
J
Jr
(r
2
+
2
.
2
) =
= ,
t
&
(r. r
2
+
2
.
2
) +,
t

(r. r
2
+
2
.
2
) 2r
,
t
j
(r. . .) =
J
J
(,(r. r
2
+
2
.
2
)) = ,
t
&
(r. r
2
+
2
.
2
)
J
J
(r)+,
t

(r. r
2
+
2
.
2
)
J
J
(r
2
+
2
.
2
) =
= ,
t
&
(r. r
2
+
2
.
2
) r +,
t

(r. r
2
+
2
.
2
) 2
,
t
:
(r. . .) =
J
J.
(,(r. r
2
+
2
.
2
)) = ,
t
&
(r. r
2
+
2
.
2
)
J
J.
(r)+,
t

(r. r
2
+
2
.
2
)
J
J.
(r
2
+
2
.
2
) =
= ,
t
&
(r. r
2
+
2
.
2
) 0 +,
t

(r. r
2
+
2
.
2
) (2.) = 2.,
t

(r. r
2
+
2
.
2
)
Se nlocuieste n ecuatie:
r.,
t
a
(r. . .) .,
t
j
(r. . .) + (r
2

2
) ,
t
:
(r. . .) =
= r. (,
t
&
(r. r
2
+
2
.
2
) + 2r,
t

(r. r
2
+
2
.
2
))
. (r,
t
&
(r. r
2
+
2
.
2
) + 2,
t

(r. r
2
+
2
.
2
)) +
+(r
2

2
) (2.,
t

(r. r
2
+
2
.
2
)) =
= (r. r.) ,
t
&
(r. r
2
+
2
.
2
) + (r. (2r) . (2) 2. (r
2

2
)) ,
t

(r. r
2
+
2
.
2
) =
= 0 ,
t
&
(r. r
2
+
2
.
2
) + (2r
2
. 2
2
. 2r
2
. + 2
2
.) ,
t

(r. r
2
+
2
.
2
) = 0,
deci functia , (. . ) veric a ecuatia.
80
Sigur c a, n redactarea solutiei, scrierea explicit a a argumentelor functiilor ngreuneaz a mult scrisul si
cititul. Sa preferat, totusi, aceast a variant a, pentru a ct mai vizibile toate detaliile rezolv arii. Pentru
examen/lucr ari, omiterea acestei explicit ari nu este neap arat o greseal a.
Derivatele partiale (f ar a explicitarea argumentelor) sunt:
,
t
a
= ,
t
&
J
Jr
(r) +,
t

J
Jr
(r
2
+
2
.
2
) = ,
t
&
+,
t

2r
,
t
j
= ,
t
&
J
J
(r) +,
t

J
J
(r
2
+
2
.
2
) = ,
t
&
r +,
t

2
,
t
:
= ,
t
&
J
J.
(r) +,
t

J
J.
(r
2
+
2
.
2
) = ,
t
&
0 +,
t

(2.) = 2.,
t

r.,
t
a
.,
t
j
+ (r
2

2
) ,
t
:
=
= r. (,
t
&
+ 2r,
t

). (r,
t
&
+ 2,
t

)+(r
2

2
) (2.,
t

) = (r. r.) ,
t
&
+(r. (2r) . (2) 2. (r
2

2
)) ,
t

=
0
Este vizibil c a ecare variant a de redactare are plusuri si minusuri: varianta explicit a este mai greoaie
dar mai usor de nteles, pe cnd varianta f ar a argumente scrise explicit este mai simpl a, dar mai criptic a
(mai ales pentru cei care sunt la momentul cnd nvat a prima dat a aceste lucruri, ti acum ncearc a s a
le p atrund a). n ultim a instant a, dup a ce lucrurile au fost ntelese, modul de prezentare este alegerea
ec aruia, atta vreme ct este corect.
3.6.17. Observatie. Dac a , (r) = 1 (q
1
(r) . q
2
(r)), cu 1 (. ) 1(R
a
. R
n
; R
j
) si q
1
() : R
q
R
a
,
q
2
() : R
q
R
n
diferentiabile n r
0
, atunci , () este diferentiabil a n r
0
si
d,
_
r
0
_
= 1
_
dq
1
_
r
0
_
. q
2
_
r
0
__
+1
_
q
1
_
r
0
_
. dq
2
_
r
0
_

_
. \ R
q
.
3.6.18. Teorem a ([38], Thm. 9.19, pag 218). Dac a , () : 1 _ R
a
R
n
are domeniul 1 convex si
deschis iar , () este diferentiabil a pe 1, si exist a un num ar ` 0 astfel nct
\r 1. |,
t
(r)| _ `.
Atunci:
\c. / 1. |, (c) , (/)| _ ` |c /| .
81
[Dac a diferentiala este m arginit a pe 1, atunci functia este lipschitzian a pe 1, iar marginea este constant a
de lipschitzianitate]
Dac a, n plus, \r 1, ,
t
(r) = 0, atunci , () este constant a pe 1.
Not a: n cele dou a inegalit ati, ecare norm a este corespunz atoare spatiului din care face parte elementul
c aruia i se aplic a norma:
|c /| este norm a pe R
a
, |, (c) , (/)| este norm a pe R
n
, |,
t
(r)| este norm a operatorial a pe
1(R
a
. R
n
).
3.6.19. Denitie. Functia , () : 1 = i:t (1) _ R
a
R
n
este numit a continuu diferentiabil a pe
1 dac a exist a si este continu a functia ,
t
() : 1 1(R
a
. R
n
) [se mai foloseste denumire de functie de
clas a C
1
pe 1]
3.6.20. Teorem a ([38], Thm.9.21, pag. 219). O functie , () : 1 = i:t (1) _ R
a
R
n
este de clas a
C
1
pe 1 ==
== toate derivatele partiale ale functiei exist a si sunt continue pe 1 [\i = 1. :, \, = 1. :,
J,
i
Jr
)
()
continu a pe 1]
3.6.21. Teorem a (DenjoyBourbaki). [The Mean Value Theorem, [21], vol. I, (8.5.1)] [Premier
thorme des accroissements nis] Fie 1 = (:
I
)
IN
[c. /], , () : [c. /] R
n
, q () : [c. /] R, ast-
fel nct:
(1) , (), q () continue pe [c. /] iar q () cresc atoare pe [c. /];
(2) , (), q () diferentiabil a pe [c. /] 1;
(3) |d, (t)| 6 dq (t) . \t [c. /] 1.
Atunci:
|, (/) , (c)| 6 q (/) q (c) .
3.6.22. Teorem a ([21], vol. I, (8.5.2)). Dac a , () : [c. /] R
a
este continu a pe [c. /], diferentiabil a
pe [c. /] 1 (1 num arabil a) iar |,
t
(t)| _ `, \t [c. /] 1, atunci
|, (/) , (c)| 6 ` (/ c) .
82
Demonstratie. Se aplic a The Mean Value Theorem cu q (t) = `t.
3.6.23. Teorem a. Dac a , () : [c. /] R
a
este continu a pe [c. /], diferentiabil a pe [c. /] 1 (1 num ara-
bil a) iar ,
t
(t) = 0 ( R
a
), atunci , () este constant a pe [c. /]. [rezultat mentionat ca un comentariu n
[21], vol. I, Ch. VIII, Section 6, page 162, ca aplicatie la The Mean Value Theorem]
3.6.24. Teorem a ([21], vol. I, Th. (8.5.4)). Fie l = i:t (l) convex a R
a
si , () : l R
n
diferentiabil a pe l. Atunci:
|, () , (n)| 6 | n| sup
a[&,]
|,
t
(r)| . \n. l.
Demonstratie. Let n. l and q () : [0. 1] R
n
, q (t) = (1 t) n +t. Apply [[21], vol. I, (8.5.2)]
for the function /(t) = (, q) (t). We have q
t
(t) = n and
/
t
(t) = ,
t
(q (t)) q
t
(t) = ,
t
((1 t) n +t) ( n)
so that
|/
t
(t)| = |,
t
((1 t) n +t) ( n)| _ |,
t
((1 t) n +t)| |( n)| 6
6 |( n)| sup
t[0,1]
|,
t
((1 t) n +t)| = |( n)| sup
a[&,]
|,
t
(r)| .
Then
|, (n) , ()| = |/(1) /(0)| 6 (1 0) sup
t[0,1]
|/
t
(t)| 6 |( n)| sup
a[&,]
|,
t
(r)|

3.6.25. Corolar. Fie l = i:t (l) convex a R

a
si , () : l R
n
diferentiabil a pe l. Dac a exist a
` _ 0 astfel nct
|,
t
(r)| 6 `. \r l.
atunci
|, (r
1
) , (r
2
)| 6 ` |r
1
r
2
| . \r
1
. r
2
l.
[, () este lipshitzian a pe l]
83
3.6.26. Teorem a ([21], vol. I, Th. (8.6.2)). [Seconde thorme des accroissements nis] Fie l deschis a,
convex a n R
a
si , () : l R
n
diferentiabil a pe l. Atunci
\c. / l si c [c. /] .
|, (/) , (c) ,
t
(c) (/ c)| 6 |/ c| sup
a[o,b]
|,
t
(r) ,
t
(c)| .
Demonstratie. Consider c. / l and c [c. /], and the function q () : l R
n
dened by
q (r) = , (r) (,
t
(c)) (r) .
Then
q
t
(r) = ,
t
(r) ,
t
(c)
and, by Mean Value Theorem, we have
|q (/) q (c)| 6 |/ c| sup
a[o,b]
|q
t
(r)| .
which means
|, (/) , (c) ,
t
(c) (/ c)| 6 |/ c| sup
a[o,b]
|,
t
(r) ,
t
(c)| .

3.6.27. Corolar. Fie 1 deschis a, convex a n R

a
, , () : 1 R
n
diferentiabil a pe 1. Dac a ,
t
(r) = 0.
\r 1 atunci , () este constant a pe 1.
3.6.28. Teorem a ([21], vol. I, Th. (8.6.3)). Fie l deschis a, convex a n R
a
, si ,
a
() : l R
n
un sir
de functii diferentiabile astfel nct:
(1) Exist a r
0
l astfel nct sirul numeric (,
a
(r
0
))
a
este Cauchy;
(2) \n l,
&
0 astfel nct B
.
u
(n) _ l si
_
,
t
a
[
B
s
u
(&)
()
_
a
(sirul de restrictii ale derivatelor la
bila B
.
u
(n)) converge uniform.
Atunci, pentru ecare n l, sirul
_
,
a
[
B
s
u
(&)
()
_
a
converge uniform pe B
.
u
(n).
Mai mult, dac a , (r) = lim
ao
,
a
(r), \r l iar q (r) = lim
ao
,
t
a
(r), \r l, atunci q () = ,
t
() on l.
84
3.7. Principiul contractiei
Vezi sectiunea 9.2, pag. 168.
3.8. Functii denite implicit
3.8.1. Teorem a (Teorema Functiilor Implicite). Fie l = i:t (l) _ R
a
R
n
si /(. ) : l R
n
continuu diferentiabil a pe l si (c. /) l astfel nct:
(1) /(c. /) = 0,
(2)
J/
J
(. ) = 1
2
/(. ) : l /(R
n
. R
n
) este continu a pe l,
(3)
J/
J
(c. /) = 1
2
/(c. /) /(R
n
. R
n
) este bijectiv a (inversabil a).
Atunci : 0 si ,() : B
v
(c) R
n
astfel nct:
(1) (a) (r. ,(r)) l, \r B
v
(c),
(b) ,() este continu a pe B
v
(c),
(c) /(r. ,(r)) = 0, \r B
v
(c),
(d) ,(c) = /,
(e) ,() este unic a.
Mai mult, ,() este diferentiabil a n c si:
,
t
(c) =
_
J/
J
(c. /)
_
1

J/
Jr
(c. /) .
Demonstratie. Fie
1 :=
_
J/
J
(c. /)
_
1
/(R
n
. R
a
)
si
, (r. ) := (1 /) (r. ) . \r. l.
Are loc , (r. ) = = /(r. ) = 0 (deoarece 1 este inversabil a).
Fie c. :. j astfel nct se poate aplica pentru , (. ) versiunea parametric a a principiului contractiei:
85
din continuitatea lui
J/
J
(. ) se obtine \
_
0.
1
|T|
_
. :
1
. j 0 astfel nct:
_
_
_
B
v
1
(c) B
j
(/) l
_
_
_
0I
0j
(r
1
.
1
)
0I
0j
(r
2
.
2
)
_
_
_ <
.
2
. \(r
1
.
1
) . (r
2
.
2
) B
v
1
(c) B
j
(/)
Se obtin inegalit atile:
|, (r.
1
) , (r.
2
)| = |
1

2
1 (/(r.
1
) /(r.
2
))| =
=
_
_
1
_
1
1
(
1

2
)
_
1 (/(r.
1
) /(r.
2
))
_
_
_
_ |1|
_
_
_
1
1
(
1

2
)
_
(/(r.
1
) /(r.
2
))
_
_
=
= |1|
_
_
_
_
_
J/
J
(c. /) (
1

2
)
_
(/(r.
1
) /(r.
2
))
_
_
_
_
_
_
1
2
_
_
_
_
/(r.
1
) /(r.
2
)
J/
J
(r.
1
) (
1

2
) +
J/
J
(r.
1
) (
1

2
)
J/
J
(c. /) (
1

2
)
_
_
_
_
_
_
1
2
__
_
_
_
/(r.
1
) /(r.
2
)
J/
J
(r.
1
) (
1

2
)
_
_
_
_
+
_
_
_
_
_
J/
J
(r.
1
)
J/
J
(c. /)
_
(
1

2
)
_
_
_
_
_

3.8.2. Exercitiu. Functiile n = ,(r. ) si = (r. ) sunt denite implicit de relatiile: n + = r +,
rn + = 1. S a se ae derivatele lor partiale.
3.8.3. Solutie. Relatiile care denesc functiile se rescriu astfel:
_
_
_
n + = r +.
rn + = 1
=
_
_
_
,(r. ) + (r. ) = r +.
r,(r. ) + (r. ) = 1.
Se deriveaz a partial ecare relatie:
n raport cu prima variabil a:
_
_
_
,
t
a
(r. ) +
t
a
(r. ) = 1.
r,
t
a
(r. ) +,(r. ) +
t
a
(r. ) = 0.
care este un sistem de dou a ecuatii si dou a necunoscute, ,
t
a
(r. ) si
t
a
(r. ). Se rezolv a:
_
_
_
,
t
a
(r. ) = 1
t
a
(r. ) .
r (1
t
a
(r. )) +,(r. ) + (1
t
a
(r. )) = 0 = (r +)
t
a
(r. ) = ,(r. )
=
86
=
_

_
,
t
a
(r. ) = 1
t
a
(r. ) = 1
,(r. )
r +
=
r + ,(r. )
r +
.

t
a
(r. ) =
,(r. )
r +
.
Not a: Nu sa f acut nici un fel de studiu calitativ al problemei. Solutia ilustreaz a doar partea de calcul
brut. n situatia cnd se va cere si studiul calitativ, acest lucru va cerut explicit n enunt.
3.9. Polinoame Taylor de mai multe variabile
Fie , (. ) : = i:t () _R
2
R si (c. /) . Dac a , (. ) este de : ori diferentiabil a n (c. /), atunci
derivatele partiale mixte de acelasi ordin sunt egale.
3.9.1. Denitie. Polinomul:
1
a
(r. ) = ,(c. /) +
1
1!
_
0)(o,b)
0a
(r c) +
0)(o,b)
0j
( /)
_
+
+
1
2!
_
0
2
)(o,b)
0a
2
d
2
r + 2
0
2
)(o,b)
0a0j
drd +
0
2
)(o,b)
0j
2
_
+...
+
1
a!
_
0
0a
(r c) +
0
0j
( /)
_
(a)
,(c. /)
este numit Polinom Taylor de grad : al functiei , (. ) n (c. /) iar
1
a
(c. /) = ,(c. /) 1
a
(c. /)
este restul de ordin : al polinomului Taylor de grad :.
3.9.2. Teorem a. Fie functia , (. ) : = i:t () _R
2
R, diferentiabil a de : + 1 ori n vecin atatea
_ \ 1 ((c. /)). Atunci \(r. ) \ , (c. ,) [r. c] [. /] astfel nct:
R
a
(r. ) =
1
(: + 1)!
_
J
Jr
(r c) +
J
J
( /)
_
(a+1)
,(c. ,)
Demonstratie. Let (r. ) \ and r (t) = c+(r c) t, (t) = /+( /) t, t [0. 1] and the function:
1(t) = ,(r(t). (t)) = ,(c + (r c)t. / + ( /)t).
87
1(0) = ,(c. /), 1(1) = ,(r. ). The function 1 () is : + 1 times dierentiable on (0. 1), so we write the
Taylor formula for a single variable, with the remainder in Lagrange form:
1(t) = 1(0) +
t
1!
1
t
(0) +
t
2
2!
1"(0) +... +
t
a
:!
1
(a)
(0) +
t
a+1
(: + 1)!
1
(a+1)
(o). 0 < o < t.
For t = 1 we have:
1(1) = 1(0) +
1
1!
1
t
(0) +
1
2!
1"(0) +... +
1
:!
1
(a)
(0) +
1
(: + 1)!
1
(a+1)
(o). 0 < o < 1.
Also, for / = 1. 2. .... : + 1, we have
d
I
1(t) = (
o
or
dr(t) +
o
o
(t))
(I)
,(r(t). (t)) = (
o
or
(r c) +
o
o
( /))
(I)
(dt)
I
,(r(t). (t)).
It follows that
d
I
1(t)
dt
I
=
_
o
odr
(r c) +
o
odr
( /)
_
(I)
,(r(t). (t)).
and
d
I
1(0)
dt
I
= 1
(I)
(0) =
_
o
or
(r c) +
o
o
( /)
_
(I)
,(c. /).
Finally we get:
,(r. ) = ,(c. /) +
1
1!
_
o
or
(r c) +
o
o
( /)
_
,(c. /) +
1
2!
_
o
or
(r c) +
o
o
( /)
_
2
,(c. /) +...+
+
1
a!
_
o
or
(r c) +
o
o
( /)
_
(a)
,(c. /) +
1
(a+1)!
_
o
or
(r c) +
o
o
( /)
_
(a+1)
,(c. ,)
It follows 1
a
(r. ) =
1
(a+1)!
_
o
or
(r c) +
o
o
( /)
_
(a+1)
,(c. ,),
with c = c +o (r c), , = / +o ( /), 0 < o < 1.
3.9.3. Teorem a. Dac a functia , (. ) : = i:t () _R
2
R este diferentiabil a de : + 1 ori ntr
o vecin atate a lui (c. /), atunci exist a o functie . (. ) : R continu a si nul a n (c. /) astfel nct
1
a
(r. ) =
1
a!
j
a
(r. ) .(r. ), unde o(r. ) =
_
(r c)
2
+ ( /)
2
.
3.9.4. Observatie. Dac a (r. ) ,= (c. /). atunci
R
a
(r. )
j
a
(r. )
=
1
a!
.(r. ). iar lim
(a,j)(o,b)
R
a
(r. )
j
a
(r. )
= 0,
deoarece lim
(a,j)(o,b)
.(r. ) = .(c. /) = 0.
3.10. Valori extreme ale functiilor reale de mai multe variabile
3.10.1. Denitie (Puncte extreme si concepte referitoare la valori extreme). Fie , () : _R
a
R si
r
0
.
88
(1) Punctul r
0
este punct de minim global al functiei , () pe dac a:
,
_
r
0
_
_ , (r) . \r .
Valoarea , (r
0
) este minimul global al functiei , () pe .
(2) Punctul r
0
este punct de minim global strict al functiei , () pe dac a:
,
_
r
0
_
< , (r) . \r r
0
.
Valoarea , (r
0
) este minimul global strict al functiei , () pe .
(3) Punctul r
0
este punct de maxim global al functiei , () pe dac a:
,
_
r
0
_
_ , (r) . \r .
Valoarea , (r
0
) este maximul global al functiei , () pe .
(4) Punctul r
0
este punct de maxim global strict al functiei , () pe dac a:
,
_
r
0
_
, (r) . \r r
0
.
Valoarea , (r
0
) este maximul global strict al functiei , () pe .
(5) Punctul r
0
este punct de minim local al functiei , () pe dac a:
\ 1
_
r
0
_
. ,
_
r
0
_
_ , (r) . \r \.
The value , (r
0
) is a local minimum value of , () on .
(6) Punctul r
0
is a local maximum point for , () if the following condition holds:
\ A
_
r
0
_
. ,
_
r
0
_
_ , (r) . \r \.
The value , (r
0
) is a local maximum value of , () on .
(7) Punctul r
0
is an unconstrained local minimum point for , () if r
0
is an interior point of
and a local minimum point for , ().
89
(8) The point r
0
is an unconstrained local maximum point for , () if r
0
is an interior point of
and a local maximum point for , ().
(9) The least upper bound of the function , () on is denoted by inf
a
, (r) and it is the least upper
bound (possibly innite) for the set , () (inf
a
, (r) = inf , ()).
(10) The greatest lower bound of the function , () on is denoted by sup
a
, (r) and it is the greatest
lower bound (possibly innite) for the set , () (sup
a
, (r) = sup , ()).
inf
a
, (r) = c ==
1. c _ , (r), \r
2. \, c, r
o
, , (r
o
) < ,.
3.10.2. Teorem a (Thm. 2.1, [26]). Consider a contiunous function , () : _ R
a
R, closed
( =

).
Assume there is , R such that the set
o
= r ; , (r) _ , is nonempty and bounded. [i.e. the
,level set is relatively compact]
Then there is at least a point r
0
such that , (r
0
) = inf
a
, (r) (the function attains its inmum).
Demonstratie. Consider c = inf
a
, (r) = inf , () and observe that , (r) _ c \r .
1. If , < c then
o
would be empty, a contradiction with the hypotheses, so it has to be that , _ c.
2. If , = c, since the set
o
is nonempty, there are points with the required quality and the proof is
nished for this case.
3. Consider , c.
Since c = inf
a
, (r), we have c = inf , (), so that the position of c with respect to , () can be one
of the following two alternatives:
3.1. The element c is not an accumulation point for the set , (), in which case c should be an isolated
point for , (). Then c , () so there is a point r
0
such that c = , (r
0
).
3.2. The element c is an accumulation point for the set , (), in which case consider a sequence
(
a
)
aN
such that
a
, () \: N and
a
c; from
a
, (), \: N we get the existence of
a sequence r
a
such that
a
= , (r
a
) c. Because , c, and the codomain is separated (as a
90
topological space), the sequence (, (r
a
))
aN
will eventually satisfy , (r
a
) _ , (i.e.: :
0
N such that
\: _ :
0
, , (r
a
) _ ,) so the sequence (r
a
)
aN
may be considered such that r
a
, \: N, , (r
a
) c
and , (r
a
) _ , (i.e. r
a

o
, \: N). Since
o
is bounded, the sequence (r
a
)
aN
is also bounded and
therefore it has a subsequence (r
a
I
)
IN
convergent to a value r
0
(because the sequence is from the set

o
which is included in the closed set ). Since the function , () is continuous, , (r
0
) = lim
Io
, (r
a
I
) = c,
so the function , () attains its inmum value c at the point r
0
.
3.10.3. Teorem a (Thm. 2.2, [26]). Consider , () : _ R
a
R and c = inf
a
, (r). Assume there is
/ c such that \, < / the set
o
is compact. Then there is r
0
such that , (r
0
) = c (, () attains its
minimum value). [Observe that the previous continuity requirement for , () is replaced by the compactity
requirement not for just one level set
o
, but for all level sets
o
]
Demonstratie. For ,. ,
1
(c. /] with , < ,
1
the sets
o
and
o
1
are nonempty, compact and

o
_
o
1
, so that the intersection

o(c,b]

o
is nonempty. Then for r
0

o(c,b]

o
it happens that
, (r
0
) _ ,, \, (c. /] which means , (r
0
) _ c = inf
a
, (r), so that in fact , (r
0
) = c.
A consequence of the previous results is usually used:
3.10.4. Teorem a (Thm. 2.3, [26]). Consider , () : _ R
a
R. If , () is continuous and is
compact then there are points r
0
, r
1
such that , (r) [, (r
0
) . , (r
1
)], \r . [When the function
is continuous and the domain is compact both the minimum and the maximum values of the function are
attained]
3.10.5. Teorem a (Thm. 2.5, [26]). Consider , () : _ R
a
R such that the function is continuous
in a neighborhood of the compact set
0
_ . If , (r) , \r
0
then the inequality also holds for a
neighborhood of
0
.
Proof by contradiction
3.11. Optimizare local a neconditionat a
Consider , () : _ R
a
R and r
0
i:t ().
91
The derivative of , () at r
0
in the direction / is the linear form ,
t
(r
0
; ) : R
a
R, ,
t
(r; /) =
a

i=1
J,
Jr
i
(r
0
) /
i
= ,
t
(r) / is the derivative of the function q (t) = , (r
0
+t/) at t = 0 (
J
Jt
(q (r
0
+t/))

t=0
).
The second derivative of , () in the direction / is the quadratic form,
tt
(r; /) =
a

i=1
a

)=1
J
2
,
Jr
i
Jr
)
(r
0
) /
i
/
)
=
/
t

_
J
2
,
Jr
i
Jr
)
(r
0
)
_
i,)=1,a
/ = /
t
,
tt
(r) /, where ,
tt
(r) =
_
J
2
,
Jr
i
Jr
)
(r
0
)
_
i,)=1,a
is the Hessian of , () at r
0
.
The quadratic form ,
tt
(r; /) is the second derivative of q (t) = , (r
0
+t/) at t = 0 (
J
2
Jt
2
(q (r
0
+t/))

t=0
).
3.11.1. Teorem a (Thm. 3.1, [26]). Consider a class C
2
function , () : _ R
a
R and r
0
i:t ().
If r
0
is an unconstrained local minimum, then ,
t
(r
0
) = 0 and ,
tt
(r
0
) is nonnegative.
3.11.2. Teorem a (Thm. 3.2, [26]). Consider a class C
2
function , () : _ R
a
R and r
0
i:t ().
If ,
t
(r
0
) = 0 and ,
tt
(r) is positive, then o. : 0 such that , (r) _ , (r
0
) +:|r r
0
|, \r and
|r r
0
| < o.
A solution r
0
of the system ,
t
(r) = 0 is called critical (stationary) point, and the corresponding
value of the function , (r
0
) is called critical value. A critical point r
0
is called nondegenerate if ,
tt
(r
0
) is
nonsingular (the determinant is nonzero).
3.11.3. Teorem a (Thm. 3.5, [26]). Consider a class C
2
function , () : _ R
a
R and r
0
i:t ()
a nondegenerate critical point. The point r
0
is a local minimum if and only if ,
tt
(r
0
) is nonnegative. The
point r
0
is a local maximum if and only if ,
tt
(r
0
) is nonpositive.
3.11.4. Observatie. Procedure for 2 variable function:
(1) Solve (1CC) :
_
_
_
,
t
a
(r. ) = 0
,
t
j
(r. ) = 0
(2) For each solution of (1CC) system,
(a) Calculate the Hessian: H
)
(r. ) =
_
_
,
tt
a
2
(r. ) ,
tt
aj
(r. )
,
tt
ja
(r. ) ,
tt
j
2
(r. )
_
_
92
(b) Decide:
det H
)
(r. ) ,
tt
a
2
(r. ) (r. )
0 < 0 maximum
0 0 minimum
< 0 saddle (no extreme)
= 0 the method doesnt decide
3.11.5. Observatie. For the general case: for each stationary point consider the quadratic function
,(c) =
a

i,)=1
J
2
,
Jr
i
J
)
(c) c
i
c
)
.
If:
(1) ,() is negative denite, then c is an extreme point, namely a local interior maximum point for
, ().
(2) ,() is positive denite, then c is an extreme point, namely a local interior minimum point for
, ().
(3) ,() is not dened, then c is not a local interior extreme point (it is a saddle point)
(4) ,() is nonnegative or nonpositive denite, then the procedure cannot decide.
3.11.6. Observatie. The Hessian H
)
() is the matrix of the quadratic function:
H
)
(c) =
_
J
2
,
Jr
i
Jr
)
(c)
_
i,)=1,a
=
_
_
_
_
_
_
_
J
2
,
Jr
1
Jr
1
(c)
J
2
,
Jr
a
Jr
1
(c)
.
.
.
.
.
.
J
2
,
Jr
1
Jr
a
(c)
J
2
,
Jr
a
Jr
a
(c)
_
_
_
_
_
_
_
The Hessian (and hence the quadratic form ,()) is positive if an only if all the determinants are
positive \, = 1. :,
)
0 and negative if and only if \, = 1. :, (1)
)

)
0, where

)
=

J
2
,
Jr
1
Jr
1
(c)
J
2
,
Jr
)
Jr
1
(c)
.
.
.
.
.
.
J
2
,
Jr
1
Jr
)
(c)
J
2
,
Jr
)
Jr
)
(c)

.
3.11.7. Exemplu. The following function has a unique local minimum point.
93
, (. ) : R
2
R, , (r. ) = 5r
2
+ 4r +
2
6r 2 + 6
-4 -2
-4
x
-2
y
0 0
0
2
4
2 4
z
100
200
300
, (r. ) = 5r
2
+ 4r +
2
6r 2 + 6
_
_
_
,
t
a
(r. ) = (5r
2
+ 4r +
2
6r 2 + 6)
t
a
= 10r + 4 6
,
t
j
(r. ) = (5r
2
+ 4r +
2
6r 2 + 6)
t
j
= 4r + 2 2
=
= (1CC)
_
_
_
10r + 4 6 = 0
4r + 2 2 = 0
=
_
_
_
5r + 2 = 3
2r + = 1
= (1. 1)
_

_
,
tt
a
2
(r. ) = (10r + 4 6)
t
a
= 10
,
tt
aj
(r. ) = (10r + 4 6)
t
j
= 4
,
tt
ja
(r. ) = (4r + 2 2)
t
a
= 4
,
tt
j
2
(r. ) = (4r + 2 2)
t
j
= 2
= d
2
, (r. ) = 10dr
2
+ 8drd + 2d
2
The Hessian is H (r. ) =
_
_
10 4
4 2
_
_
; H (1. 1) =
_
_
10 4
4 2
_
_
, det H (1. 1) = 20 4 = 16 0 so
the point (1. 1) is a local extremum and since ,
tt
a
2
(r. ) = 10 0, the point is a local minimum. The
local minimum value of the function is , (1. 1) = 5 4 + 1 6 + 2 + 6 = 4.
3.11.8. Exemplu. For the following function, the critical point is not an extremum one:
, (. ) : R
2
R, , (r. ) = r
2

2
(which has the following graph)
94
-4
20
-2
10
z
4
2
0
-10
y
0
-2
-4
x
4
-20
2
0
, (r. ) = r
2

2
_
_
_
,
t
a
(r. ) = (r
2

2
)
t
a
= 2r
,
t
j
(r. ) = (r
2

2
)
t
j
= 2
= (1CC)
_
_
_
2r = 0
2 = 0
= (0. 0) critical point.
_

_
,
tt
a
2
(r. ) = (2r)
t
a
= 2
,
tt
aj
(r. ) = (2r)
t
j
= 0
,
tt
ja
(r. ) = (2)
t
a
= 0
,
tt
j
2
(r. ) = (2)
t
j
= 2
= H (r. ) =
_
_
2 0
0 2
_
_
, H (0. 0) =
_
_
2 0
0 2
_
_
, det H (0. 0) = 4 <
0 so the critical point (0. 0) is not a local extremum one.
3.12. Optimizare local a conditionat a
3.12.1. Teorem a ([6], Th. 18.1; Necessary Optimality Conditions for Two Variables and One Equality
Constraint). Fie functiile de clas a C
1
, (. ) . /(. ) : R
2
R si (^ r. ^ ) o solutie a problemei (de maxim cu
restrictii)
max
(a,j)
, (r. ) .
cu restrictia /(r. ) = c.
astfel nct (^ r. ^ ) nu este punct critic al lui /(. )
1
. Atunci exist a un num ar real
^
` astfel nct punctul
_
^ r. ^ .
^
`
_
este punct critic al functiei
1(r. ; `) = , (r. ) `[/(r. ) c] .
1
Aceast a conditie este numit a "Non Degenerate Constraint Qualication" [NDCQ] [Conditie de restrictie nedegenerat a]
95
[Functia 1(. ; ) este numit a "Lagrangian" sau "functia lui Lagrange"]
Demonstratie. S a presupunem c a (^ r. ^ ) este o solutie a problemei de maxim restrictionat.
Fie sistemul de dou a ecuatii n (r. ) dat de:
_
_
_
, (r. ) = , (^ r. ^ )
/(r. ) = c.
Acest sistem admite solutia (^ r. ^ ). Fie matricea Jacobian a n (^ r. ^ ),
_
_
,
t
a
(^ r. ^ ) ,
t
j
(^ r. ^ )
/
t
a
(^ r. ^ ) /
t
j
(^ r. ^ )
_
_
.
Dac a rangul matricii ar doi, din Teorema Functiei Implicite am obtine pentru ecare (c. ,) dintr
o vecin atate a lui (, (^ r. ^ ) . c) (vecin atate cu (, (^ r. ^ ) . c) ca punct interior) cte o solutie (r
c,o
.
c,o
) a
sistemului
_
_
_
, (r. ) = c
/(r. ) = ,
.
n particular, pentru 0 sucient de mic exist a o solutie (r
.
.
.
) a sistemului
_
_
_
, (r. ) = , (^ r. ^ ) +
/(r. ) = c.
,
ceea ce nseamn a c a /(r
.
.
.
) = c ((r
.
.
.
) satisface restrictia) si , (r
.
.
.
) = , (^ r. ^ ) + , (^ r. ^ ) ((r
.
.
.
)
este mai mare dect (^ r. ^ )) ceea ce este o contradictie cu ipoteza c a (^ r. ^ ) este un maxim cu restrictii.
Asadar matricea
_
_
,
t
a
(^ r. ^ ) ,
t
j
(^ r. ^ )
/
t
a
(^ r. ^ ) /
t
j
(^ r. ^ )
_
_
nu poate avea rang doi [si din cauza conditiei de nedegener-
are a restrictiei NDCQ trebuie s a e de rang unu]. Se obtine c a liniile sunt coliniare, adic a exist a
un scalar notat
^
` astfel nct
_
,
t
a
(^ r. ^ ) ,
t
j
(^ r. ^ )
_
=
^
`
_
/
t
a
(^ r. ^ ) /
t
j
(^ r. ^ )
_
, ceea ce nseamn a c a
_
_
_
,
t
a
(^ r. ^ ) =
^
`/
t
a
(^ r. ^ )
,
t
j
(^ r. ^ ) =
^
`/
t
j
(^ r. ^ )
. mpreun a cu /(^ r. ^ ) = c, asta nseamn a c a
_
^ r. ^ .
^
`
_
este punct critic al functiei
1(. ; ) de valoare 1
_
^ r. ^ .
^
`
_
= , (^ r. ^ ).
3.12.2. Teorem a ([6], Th. 19.7; Sucient Conditions for Two Variables and One Equality Constraint).
n aceleasi conditii ca mai sus, s a presupunem c a
_
^ r. ^ .
^
`
_
este un punct critic al functiei Lagrange astfel
96
nct determinantul bordat

0 /
t
a
(^ r. ^ ) /
t
j
(^ r. ^ )
/
t
a
(^ r. ^ ) 1
tt
a
2
_
^ r. ^ .
^
`
_
1
tt
aj
_
^ r. ^ .
^
`
_
/
t
j
(^ r. ^ ) 1
tt
ja
_
^ r. ^ .
^
`
_
1
tt
j
2
_
^ r. ^ .
^
`
_

0. Atunci (^ r. ^ ) este un maxim

local cu restrictii.
3.12.1. Procedur a pentru functii de dou a variabile: [ojt] , (r. ) constrained by q (r. ) = 0
1. Form the Lagrange function:
1(r. ; `) = , (r. ) `q (r. )
2. Find the critical points of q (. ).
3. Apply (1CC) for 1(. ; ) to obtain:
(C1CC) :
_

_
1
t
a
(r. ) = 0
1
t
j
(r. ) = 0
q (r. ) = 0
For each solution
_
^ r. ^ ;
^
`
_
of (C1CC) such that (^ r. ^ ) is not a critical point of q (. ):
3. Dierentiate the constraint: q
t
a
(^ r. ^ ) dr +q
t
j
(^ r. ^ ) d = 0
4. Establish the signature of the quadratic form:
(dr. d) 1
tt
a
2
_
^ r. ^ ;
^
`
_
dr
2
+ 21
tt
aj
_
^ r. ^ ;
^
`
_
drd +1
tt
j
2
_
^ r. ^ ;
^
`
_
d
2

j
0
i
(^ a,^ j)oa+j
0

(^ a,^ j)oj=0
if positive denite, then the point is a constrained local maximum
if negative denite, then the point is a constrained local minimum
if otherwise (included the case when the point (^ r. ^ ) is critical for q (. )), the method cannot decide
Alternative method: The bordered Hessian
_
_
_
_
_
_
_
0
Jq
Jr
(^ r. ^ )
Jq
J
(^ r. ^ )
Jq
Jr
(^ r. ^ )
J
2
1
Jr
2
_
^ r. ^ ;
^
`
_
J
2
1
JrJ
_
^ r. ^ ;
^
`
_
Jq
J
(^ r. ^ )
J
2
1
JJr
_
^ r. ^ ;
^
`
_
J
2
1
J
2
_
^ r. ^ ;
^
`
_
_
_
_
_
_
_
_
97
3.12.3. Exemplu. , (r. ) = r subject to r + = 1
q (r. ) = r +; no critical points
1(r. ; `) = r +`(r + 1)
J1
Jr
(r. ; `) = +`
J1
J
(r. ; `) = r +` =
(C1CC) :
_

_
+` = 0
r +` = 0
r + = 1
=
_

_
= `
r = `
2` = 1 = ` =
1
2
= solution
_
1
2
.
1
2
;
1
2
_
(CoCC) :
Alternative 1: dierentiate the constraint
r + 1 = 0 = dr +d = 0[
(a,j)=(12,12)
= dr +d = 0 = d = dr.
[Calculate the secondorder dierential for the function (r. ) 1(r. ; `
0
)]
d
2
(a,j)
1(r. ; `) = 1
tt
a
2
(r. ; `) dr
2
+ 21
tt
aj
(r. ; `) drd +1
tt
j
2
(r. ; `) d
2
=
= 2drd
d
2
(a,j)
1
_
1
2
.
1
2
;
1
2
_
= 2drd[
oj=oa
= 2dr
2
< 0 (negative form) so the point
_
1
2
.
1
2
_
is a conditional
local interior maximum.
Alternative 2: bordered Hessian
_
_
_
_
_
_
_
0
Jq
Jr
(r
0
.
0
)
Jq
J
(r
0
.
0
)
Jq
Jr
(r
0
.
0
)
J
2
1
Jr
2
(r
0
.
0
; `
0
)
J
2
1
JrJ
(r
0
.
0
; `
0
)
Jq
J
(r
0
.
0
)
J
2
1
JJr
(r
0
.
0
; `
0
)
J
2
1
J
2
(r
0
.
0
; `
0
)
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
_
_
_
the determiant is:

3
=

0 1 1
1 0 1
1 1 0

= 2 0 so the point
_
1
2
.
1
2
_
is a conditional local interior maximum.
98
10
y
0
10
10
x
z
-10
-10
-10
0
0
3.12.4. Exemplu. Find the extremes of the function , (. . ) : (0. )
3
R, ,(r. . .) = r., subject
to r + +. = 3.
Solution: The problem is
[ojt] r.
:.t.
_
_
_
r + +. = 3
r. . . 0
The Lagrangian function:
1(r. . .; `) = r. `(r + +. 3); calculate its partial derivatives:
1
t
a
(r. . .; `) =
J
Jr
(r. `(r + +. 3)) = ` +.
1
t
j
(r. . .; `) =
J
J
(r. `(r + +. 3)) = ` +r.
1
t
:
(r. . .; `) =
J
J.
(r. `(r + +. 3)) = ` +r
The (1CC) system:
_

_
. ` = 0
r. ` = 0
r ` = 0
r + +. 3 = 0
= r = = . and ` = r
2
=
2
= .
2
; so we have ` 0 and r = = . =
_
`
from which we get 3
_
` 3 = 0 =
_
` = 1 = ` = 1
so, we have a single solution (1. 1. 1; 1).
The secondorder partial derivatives of the function (r. . .) 1(r. . .; 1) are:
1
tt
a
2
(r. . .; 1) = 0
99
1
tt
j
2
(r. . .; 1) = 0
1
tt
:
2
(r. . .; 1) = 0
1
tt
aj
(r. . .; 1) =
J
2
JrJ
(r. (r + +. 3)) = .
1
tt
a:
(r. . .; 1) =
J
2
JrJ.
(r. (r + +. 3)) =
1
tt
ja
(r. . .; 1) =
J
2
JJr
(r. (r + +. 3)) = .
1
tt
j:
(r. . .; 1) =
J
2
JJ.
(r. (r + +. 3)) = r
1
tt
:a
(r. . .; 1) =
J
2
J.Jr
(r. (r + +. 3)) =
1
tt
:j
(r. . .; `) =
J
2
J.J
(r. `(r + +. 3)) = r
The partial derivatives of the constraint:
J
Jr
(r + +. 3) = 1
J
J
(r + +. 3) = 1
J
J.
(r + +. 3) = 1
Alternative 1: the bordered Hessian is
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 1 1
1 0 .
1 . 0 r
1 r 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
which at the critical point is
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 1 1
1 0 1 1
1 1 0 1
1 1 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
and the determinant is 3 < 0 so that
the point (1. 1. 1) is a constrained local maximum.
Alternative 2: dierentiate the constraint r + +. 3 = 0 to obtain dr +d +d. = 0.
Calculate the secondorder dierential of the function (r. . .) 1(r. . .; 1) taking into account the
constraint dierentiation dr +d +d. = 0, at the point (1. 1. 1; 1):
d
2
1(1. 1. 1; 1)[
oa+oj+o:=0
= 2drd + 2drd. + 2dd.[
oa+oj+o:=0
=
= 2 (drd dr(dr +d) d (dr +d)) =
= 2 (dr
2
+drd +d
2
) which is a negativedenite quadratic form, so that we get the same conclu-
sion.
100
3.13. Metoda celor mai mici p atrate
Assume that : observations were made and the values (r
1
.
1
), (r
2
.
2
), (r
a
.
a
) have been obtained.
There are : observations
There are 2 variables: r [with values r
1
, , r
a
] and [with values
1
, ,
a
]
The variable r is called "control variable" and it is considered "errorfree"
The variable is called "response variable"
Usually it is assumed that the values of the variable are imprecise, "contaminated", or that they
contain small random perturbations
It is considered a theoretical model = , (r; o), where o stands for a list of parameters.
The method nds a value
^
o for parameters which is best from a certain point of view.
The simplest example: , (r; c. /) = cr + /, with o = (c. /) [the linear model]; so, we are looking
for the line that "ts best" the observations, and the line is = cr +/.
The method to nd which value is best measures the vertical distance between each point (r
i
.
i
)
and the corresponding point on the line (r
i
. cr
i
+/): (cr
i
+/
i
)
2
.
The distance between the line and the observations is considered to be the sum of all squared
vertical distances:
1 (c. /) =
a

i=1
(cr
i
+/
i
)
2
.
Find the point which minimizes 1 (. ):
_

_
J1
Jc
(c. /) = 2
a

i=1
(cr
i
+/
i
) r
i
J1
J/
(c. /) = 2
a

i=1
(cr
i
+/
i
)
=
= (1CC) :
_

_
J1
Jc
(c. /) = 0
J1
J/
(c. /) = 0
=
_

_
2
a

i=1
(cr
i
+/
i
) r
i
= 0
2
a

i=1
(cr
i
+/
i
) = 0
=
_

_
_
a

i=1
r
2
i
_
c +
_
a

i=1
r
i
_
/ =
a

i=1
r
i

i
_
a

i=1
r
i
_
c +
_
a

i=1
1
_
/ =
a

i=1

i
=
101
=
_

_
^ c =
:
_
a

i=1
r
i

i
_

_
a

i=1
r
i
__
a

i=1

i
_
:
_
a

i=1
r
2
i
_

_
a

i=1
r
i
_
2
^
/ =
_
a

i=1
r
2
i
__
a

i=1

i
_

_
a

i=1
r
i
__
a

i=1
r
i

i
_
:
_
a

i=1
r
2
i
_

_
a

i=1
r
i
_
2
.
_

_
J
2
1
Jc
2
(c. /) = 2
a

i=1
r
2
i
0
J
2
1
J/
2
(c. /) = 2:
J
2
1
JcJ/
(c. /) =
J
2
1
J/Jc
(c. /) = 2
a

i=1
r
i
=
The Hessian: H (c. /) =
_
_
_
_
2
a

i=1
r
2
i
2
a

i=1
r
i
2
a

i=1
r
i
2:
_
_
_
_
det H (c. /) = 4:
a

i=1
r
2
i
4
_
a

i=1
r
i
_
2
_ 0 from the CauchyBuniakowskiSchwarz inequality [with

i
= 1]; moreover, it is strictly greater than zero under the assumption that the values r
i
are dierent, for
dierent values of i.
From (oCC) it follows that the point
_
^ c.
^
/
_
is a strict global minimum point.
Obs [the CauchyBuniakowskiSchwarz inequality]:
\: N, \r
i
,
i
R
_
a

i=1
r
i

i
_
2
_
_
a

i=1
r
2
i
__
a

i=1

2
i
_
.
Proof:
Observe that (r
i
t +
i
)
2
_ 0 \t R
then r
2
i
t
2
+ 2r
i

i
t +
2
i
_ 0 \t R
summing from 1 to ::
_
a

i=1
r
2
i
_
t
2
+ 2
_
a

i=1
r
i

i
_
t +
a

i=1

2
i
_ 0 \t R
The last expression is a quadratic function in the variable t which is positive for all t, so the discriminant
should be less than or equal with 0 (otherwise there are two real distinct roots and the function will be
negative between them)
= 4
_
a

i=1
r
i

i
_
2
4
_
a

i=1
r
2
i
__
a

i=1

2
i
_
_ 0 so
102
_
a

i=1
r
i

i
_
2
_
_
a

i=1
r
2
i
__
a

i=1

2
i
_
which completes the proof.
The line = ^ cr +
^
/ is the line which best ts the data (the regression line).
The value 1
_
^ c.
^
/
_
is the error of the evaluation.
Econometrics language:
: the sample size (the number of observations)
i the subscript used to index observations (the i
tI
observation)
A the variable considered independent (with observed values r
1
, , r
a
) (there may be more than
one independent variable) (the explanatory variable) (the control variable) (the predictor variable) (the
regressor) (the covariate)
r =
1
:
a

i=1
r
i
is the sample average of the observed A values.
1 the variable considered dependent (on A) (with observed values
1
, ,
a
) (the explained variable)
(the response variable) (the predicted variable) (the regressand)
=
1
:
a

i=1

i
is the sample average of the observed 1 values.
the pairs (r
i
.
i
) are the observed dependencies.
The model is = cr +/
The best t is = ^ cr +
^
/ (where
_
^ c.
^
/
_
is the solution of (1CC) system)
For each i, ^
i
= ^ cr
i
+
^
/ is the predicted value
^ n
i
=
i
^
i
is the observed error (the residuals)
The model aims "to explain 1 in terms of A"
Issues of the explanation:
1. There will never be an exact relationship of the form 1 = cA +/. How do we include in the model
the possiblity that other (unknown) factors may aect 1 as well?
2. How do we nd the best linear functional relationship between A and 1 ?
3. How can we be sure that a "ceteris paribus"type relationship is captured?
Properties:
1.
a

i=1
(r
i
r) = 0
Proof: From denition.
103
2.
a

i=1
(r
i
r) r
i
=
a

i=1
(r
i
r)
2
Proof:
a

i=1
(r
i
r) r
i
=
a

i=1
(r
i
r) (r
i
r + r) =
a

i=1
(r
i
r)
2
+
a

i=1
(r
i
r) r =
a

i=1
(r
i
r)
2
.
3.
a

i=1
(
i
) r
i
=
a

i=1
(r
i
r) (
i
).
Proof:
a

i=1
(
i
) r
i
=
a

i=1
(
i
) (r
i
r + r) =
a

i=1
(
i
) (r
i
r)+
a

i=1
(
i
) r =
a

i=1
(
i
) (r
i
r).
4.
^
/ = r^ c
Proof:
From (1CC) it follows that the values
_
^ c.
^
/
_
satisfy the relation:
_
a

i=1
r
i
_
^ c +:
^
/ =
a

i=1

: : = r^ c +
^
/ = =
^
/ = r^ c.
5.
a

i=1
^ n
i
= 0
Proof:
^ n
i
=
i
^ cr
i

^
/ so from (1CC) it follows:
a

i=1
^ n
i
=
a

i=1
_

i
^ cr
i

^
/
_
=
a

i=1
(
i
^ cr
i
+ r^ c) =
a

i=1
(
i
) + ^ c
a

i=1
( r r
i
) = 0.
6.
a

i=1
r
i
^ n
i
= 0
Proof:
a

i=1
r
i
^ n
i
=
a

i=1
r
i
(
i
^
i
) =
a

i=1
r
i
_

i
^ cr
i

^
/
_
=
a

i=1
r
i

i
^ c
a

i=1
r
2
i

^
/
a

i=1
r
i
=
=
a

i=1
r
i

i
^ c
a

i=1
r
2
i
( r^ c)
a

i=1
r
i
=
a

i=1
r
i

i

a

i=1
r
i
^ c
_
a

i=1
r
2
i
r
a

i=1
r
i
_
=
=
a

i=1
r
i

i

a

i=1
r
i
^ c
_
a

i=1
r
2
i
r
a

i=1
r
i
_
=
=
a

i=1
r
i

i

a

i=1
r
i

1
:
_
:
_
a

i=1
r
i

i
_

_
a

i=1
r
i
__
a

i=1

i
__
= 0
= 0 =
a

i=1
_
^ cr
i
+
^
/
i
_
r
i
=
a

i=1
(^ cr
i
+ r^ c
i
) r
i
=
a

i=1
(^ c (r
i
r) +
i
) r
i
=
=
_
a

i=1
(r
i
r) r
i
_
^ c =
a

i=1
(
i
) r
i
we have
a

i=1
(r
i
r) r
i
=
a

i=1
(r
i
r) (r
i
r + r) =
a

i=1
(r
i
r) (r
i
r) + r
a

i=1
(r
i
r) =
a

i=1
(r
i
r)
2
and
a

i=1
(
i
) r
i
=
a

i=1
(
i
) (r
i
r + r) =
a

i=1
(
i
) (r
i
r) + r
a

i=1
(
i
) =
a

i=1
(r
i
r) (
i
).
104
So:
_
a

i=1
(r
i
r)
2
_
^ c =
a

i=1
(r
i
r) (
i
) = ^ c =
a

i=1
(r
i
r) (
i
)
a

i=1
(r
i
r)
2
(the sample covariance between A
and 1 divided by the sample variance of A)
1 (c. /) =
a

i=1
(cr
i
+/
i
)
2
=
a

i=1
_
cr
i
^ cr
i
+ ^ cr
i
+/
^
/ +
^
/
i
_
2
=
a

i=1
__
^ cr
i
+
^
/
i
_
+r
i
(c ^ c) +/
^
/
_
2
=
=
a

i=1
_
^ cr
i
+
^
/
i
_
2
+
a

i=1
_
r
i
(c ^ c) +
_
/
^
/
__
2
+ 2
a

i=1
_
^ cr
i
+
^
/
i
__
r
i
(c ^ c) +/
^
/
_
=
= 1
_
^ c.
^
/
_
+
a

i=1
_
r
i
(c ^ c) +
_
/
^
/
__
2
+2 (c ^ c)
a

i=1
_
^ cr
i
+
^
/
i
_
r
i
. .
=0 from FOC
+2
_
/
^
/
_
a

i=1
_
^ cr
i
+
^
/
i
_
. .
=0 from FOC
=
= 1
_
^ c.
^
/
_
+
a

i=1
_
r
i
(c ^ c) +
_
/
^
/
__
2
which shows directly that the smallest value is attained when
c = ^ c and / =
^
/.
CAPITOLUL 4
Calcul integral
For an introduction in integrals and economic applications, see:
"Blume Simon Mathematics for Economists With answers 1994", Appendix A4, pages 887893
From "Berck Strom Sydsaeter Economists Mathematical Manual 2005":
Chapter 9 "Integration"
Formulas for integrals on a noncompact domain: 9.459.49;
Formulas for the gamma function: 9.539.60;
Formulas for the beta function: 9.619.62.
From "Demidovich B. (ed.) Problems in mathematical analysis Mir 1970": Chapter V, Sec. 3 (Im-
proper integrals), ex. 1606, 1608, 1609,
Integrale generalizate. Integrale denite pe intervale necompacte. Criterii de convergent a (f ar a demon-
stratie).Integrale cu parametrii pe interval compact sau necompact (f ar a demonstratie).
Integrala eulerian a gama: denitie si propriet ati.(demonstrarea unor propriet ati). Integrala eulerian a
beta: denitie si propriet ati .(demonstrarea unor propriet ati). Integrala dubl a: denitie, propriet ati.
Domeniu simplu conex n raport cu una din axe. Teorema de descompunere. Mod de calcul.Trecerea
de la coordonate carteziene la coordonate polare cu ajutorul transform arilor regulate. Aplicatii n teoria
probabilit atilor: integrala Euler Poisson.
4.1. Integrale pe domeniu necompact
4.2. Integrale dependente de un parametru
Se consider a functiile:
105
106
,(. ) : [c. /] [c. d] R, astfel nct pentru ecare [c. d] xat, functia r ,(r. ) este integrabil a
pe [c. /].
c(), , () : [c. d] [c. /],
Functia 1 () : [c. d] R, denit prin
1() =
_
o(j)
c(j)
, (r. ) dr
este numit a "integral a (n variabila r) dependent a de parametru (parametrul )"
Functia ,(r. ) tinde uniform, n punctul
0
[c. d], c atre functia ,() : [c. /] R, dac a
\ 0. o
.
0. [
0
[ < o
.
= [,(r. ) ,(r)[ < . \r [c. /]
1. Dac a exist a limitele
lim
jj
0
c() = c
0
. lim
jj
0
,() = ,
0
. lim
jj
0
,(r. ) = ,(r)
(ultima limit a ind uniform a n raport cu r), atunci functia ,() este integrabil pe [c. /] si exist a
limita
lim
jj
0
_
o(j)
c(j)
, (r. ) dr =
_
o
0
c
0
,(r) dr.
2. Dac a functia , (. ) este continu a pe [c. /] [c. d], iar functiile c() si , () sunt continue pe [c. d],
atunci functia 1() este continu a pe intervalul [c. d].
3.Dac a functia , (. ) este continu a pe [c. /] [c. d], admite derivat a partial a n raport cu , continu a
pe [c. /] [c. d], iar functiile c() si , () sunt derivabile pe [c. d], atunci 1() este derivabil a pe [c. d] si are
loc relatia
1
t
() =
_
o(j)
c(j)
J,
Jr
(r. ) dr +, (,(). ) ,
t
() , (c(). ) c
t
()
[numit a formula lui Leibniz]
4. Dac a functia , (. ) este continu a pe [c. /] [c. d], atunci are loc relatia
107
_
b
o
__
o
c
, (r. ) d
_
dr =
_
o
c
__
b
o
, (r. ) dr
_
d
Integralele de forma 1 () =
b
_
o
, (r. ) dr sau, mai general, de forma J () =
b(j)
_
o(j)
, (r. ) dr se
numesc integrale care depind de un parametru si apar n mod curent n aplicatii. Functia , (r. ) este
denit a pe o multime [c. /] 1. unde 1 este un interval 1. si dac a , (r. ) este integrabil a pentru orice
(r. ) [c. /] 1. c () sau / () sunt functii denite pe 1.
Denitie. Fie , (r. ) o functie denit a pe A1 si
0
un punct de acumulare al lui 1 care poate
s a apartin a sau s a nu apartin a lui 1 . Fie q (r) = lim, (r. ) pentru orice r A. Spunem c a , (r. ) tinde
uniform pe multimea A c atre
q (r) dac a pentru orice num ar ~ 0 exist a un num ar j () ~ 0 astfel nct s a avem[, (r. ) q (r)[ -
dac a [
0
[ - j () oricare ar r A.
Suntem n m asur a acum s a d am urm atoarea teorem a care ne d a regula de intervelire a operatiei de
integrare cu operatia de trecere la limit a.
Teorem a. Fie , (r. ) o functie denit a pe [c. /] 1 continu a pe [c. /] oricare ar 1. Dac a
exist a q (r) = lim
jj
0
, (r. ) . unde
0
este un punct de acumulare al lui 1 si dac a , (r. ) tinde uniform
c atre q (r) pe [c. /] n punctul
0
, atunci
lim
jj
0
b
_
o
, (r. ) dr =
b
_
o
_
lim
jj
0
, (r. )
_
dr =
b
_
o
q (r) dr.
Demonstratie. Functia q (r) este continu a pe [c. /] . ntr-adev ar, dac a consider am un sir arbitrar

1
.
2
. ....
a
. .... 1.
convergent c atre
0
.sirul de functii
, (r.
1
) . , (r.
2
) . .... , (r.
a
) . ...
este uniform convergent c atre , (r.
0
) = q (r) pe [c. /] . deci conform unei teoreme demonstrate la
siruri uniform convergente de functii continue, functia limit a q (r) este o functie continu a pe [c. /] . Functia
q (r) ind continu a pe [c. /] este integrabil a pe [c. /] si putem scrie
108

b
_
o
, (r. ) dr
b
_
o
q (r) dr

_
b
_
o
[, (r. ) q (r)[ dr.
Tinnd seama c a , (r. ) tinde uniform c atre q (r) pe [c. /] . deci pentru orice num ar ~ 0 exist a un
num ar j () ~ 0 astfel nct s a avem [, (r. ) q (r)[ -
.
bo
. dac a [
0
[ - j () pentru orice r [c. /],
rezult a c a

b
_
o
, (r. ) dr
b
_
o
q (r) dr

- . dac a [
0
[ - j () .
deci
lim
jj
0
b
_
o
, (r. ) dr =
b
_
o
q (r) dr =
b
_
o
_
lim
jj
0
, (r. )
_
dr.
Teorema este demonstrat a.
2. Derivarea integralelor care depind de un parametru.
Integrala denit a
b(j)
_
o(j)
, (r. ) dr. [c. d] . reprezint a o functie 1 () pe [c. d] ; s a vedem n ce
conditii 1 () este derivabil a si cum se calculeaz a 1
0
() . Rezultatul este continut n urm atoarea
Teorem a. Fie , (r. ) o functie continu a cu derivata partial a ,
0
j
(r. ) continu a pe intervalul 1 =
[c. ,] [c. d]. Dac a functiile c () si / () denite pe [c. d] au derivate continue pe [c. d] . iar curbele
r = c () . r = / () se a a n 1 , atunci functia 1 () . dat a de 1 () =
b(j)
_
o(j)
, (r. ) dr. este derivabil a pe
[c. d] si
1
0
() =
b(j)
_
o(j)
) (a,j)
j
dr +/
t
() , [/ () . ] c
t
() , [c () . ] . (1)
Demonstratie. S a not am c () = c. / () = /. c (
0
) = c
0
. / (
0
) = /
0
;
avem evident
1 () =
b
0
_
o
0
, (r. ) dr +
b
_
b
0
, (r. ) dr
o
_
o
0
, (r. ) dr. 1 (
0
) =
b
0
_
o
0
, (r.
0
) dr.
deci
1(j)1(j
0
)
jj
0
=
b
0
_
o
0
)(a,j))(a,j
0
)
jj
0
dr +
1
jj
0
b
_
b
0
, (r. ) dr
1
jj
0
o
_
o
0
, (r. ) dr.
S a ne ocup am de ecare integral a din partea a doua.
a) Dac a aplic am formula lui Lagrange, avem n prima integral a
109
)(a,j))(a,j
0
)
jj
0
= ,
0
j
(r.
0
+o (
0
)) . 0 - o - 1.
deoarece ,
0
j
este continu a pe 1. Functia ,
0
j
ind uniform continu a pe 1 urmeaz a c a pentru orice num ar
~ 0 exist a j () ~ 0 astfel nct

)(a,j))(a,j
0
)
jj
0
,
0
(r.
0
)

,
0
j
(r.
0
+o (
0
)) ,
0
j
(r.
0
)

pentru orice[
0
[ - j () si orice r [c. /], deci diferenta
)(a,j))(a,j
0
)
jj
0
tinde uniform c atre ,
0
j
(r.
0
)
cnd
0
, si, conform teoremei precedente, avem
lim
jj
0
b
0
_
o
0
)(a,j))(a,j
0
)
jj
0
dr =
b
0
_
o
0
_
lim
jj
0
)(a,j))(a,j
0
)
jj
0
_
dr =
b
0
_
o
0
) (a,j
0
)
j
dr.
b) n a doua integral a din partea a doua aplic am formula mediei pentru integrale, deci
1
jj
0
b
_
b
0
, (r. ) dr =
b(j)b(j
0
)
jj
0
, [/ (
0
) +o (/ () / (
0
)) . ]
si la limit a obtinem
lim
jj
0
1
jj
0
b
_
b
0
, (r. ) dr = /
t
(
0
) , [/ (
0
) .
0
] ;
deoarece / este derivabil a pe [c. d] . , (r. ) este continu a pe [c. ,] [c. d] . iar
0
[c. d] .
Acelasi rezultat l obtinem si pentru a treia integram a din partea a doua, anume
lim
jj
0
1
jj
0
_
, (r. ) dr = c
t
(
0
) , [c (
0
) .
0
] .
Rezultatele obtinute sunt adev arate pentru orice punct
0
(de acumulare) al intervalului [c. d] .
Teorema este demonstrat a.
4.3. Functiile lui Euler
The integral
(c) =
o
_
0
c
a
r
o1
dr, c (0. ) is called the gamma integral.
The integral
1(j. ) =
1
_
0
r
j1
(1 r)
q1
dr, j. (0. ) is called the beta integral.
4.3.1. Teorem a. For any c (0. ), the integral (c) is convergent.
110
4.3.2. Teorem a. For any j. (0. ), the integral 1(j. ) is convergent.
4.3.3. Teorem a (Properties of the gamma integral). (1) () is a class C
o
(0. ) convex func-
tion.
(2) * (1) = 1.
(3) * (: + 1) = :!, \: N.
(4) *
_
1
2
_
=
_
:.
(5) * (c) 0 \c (0. ).
(6) * (c + 1) = c (c), \c (0. ).
(7) * For c (0. 1), (c) (1 c) =
:
sin (:c)
.
(8) * (c)
_
c +
1
2
_
= (2c) [Legendres formula].
(9) lim
o0
c (c) = 1.
(10) lim
oo
(c + 1)
c
a
c
o

_
2:c
= 1 [Stirlings formula]
(11)
(a)
(c) =
_
o
0
c
a
r
o1
(ln r)
a
dr
(12) [Various important results, provable by using the properties of the gamma function]
(a) lim
oo
(c +t)
c
t
(c)
= 1,
(b) lim
no
(:+:)!
:! :
a
= 1,
(c) lim
no
1 3 (2:1)
2 4 (2:)

_
: = 1 [Wallis formula],
(d) :
no
(c)
_
c +
1
n
_

_
c +
n1
n
_
= (2:)
r1
2

_
: (:c) [Gauss formula]
4.3.4. Teorem a (Properties of the beta function). (1) * 1(j. ) 0.
(2) * 1(j. ) =
(j) ()
(j +)
.
(3) 1(. ) is a class C
o
((0. ) (0. )) function.
(4) * 1(j. ) = 1(. j).
4.3.5. Teorem a (Integrals reductible at Euler functions). (1) * [The Poisson integral]
o
_
0
c
a
2
dr =
_
:
2
.
(2) ** For j. 0,
r
2
_
0
sin
2j1
r cos
2q1
rdr =
1
2
1(j. ).
111
(3) **
o
_
0
c
a
2
r
a1
dr =
1
2

_
:
2
_
.
(4) ** For c 0, , 0, c 1,
o
_
0
c
oa
c
r
c
dr =
1
oo
1
c

_
c+1
o
_
(5) * [Fresnels integrals]
o
_
0
cos r
_
r
dr =
o
_
0
sin r
_
r
dr =
_
:
2
.
(6) **
b
_
o
(r c)
n
(/ r)
a
dr = (/ c)
n+a+1
1(:+ 1. : + 1)
(7) *
b
_
o
_
(r c) (/ r)dr =
:
8
(/ c)
2
.
(8) *
b
_
o
1
_
(r c) (/ r)
dr = :.
(9) ** For [t[ < 1,
r
2
_
0
tan
t
rdr =
:
2

1
cos
t:
2
.
Partea 2
Recapitul ari si complet ari
Informatiile din aceast a parte [Recapitulare si complet ari] au n comun urm atoarele caracteristici:
Nu vor apare explicit printre subiecte
Vor apare ca elemente ale altor subiecte
Vor necesare n mai multe situatii pentru ntelegerea altor subiecte
CAPITOLUL 5
Multimi si notiuni adiacente
5.1. Multimi
Printre caracteristicile secolelor XIX si XX n matematic a se num ar a si denitivarea constructiei
matematicii ca sistem axiomatic. Una dintre constat ari este c a, axiomatic vorbind, totul porneste de
la notiunea de multime. Notiunea ns asi de multime nu poate denit a. De altfel, pentru orice stiint a se
ridic a ntrebarea: Ce notiuni foloseste acea stiint a dar nu le poate deni riguros?. Pentru matematic a,
r aspunsul este: Notiunea de multime. n general, r aspunsurile posibile pentru aceast a ntrebare sunt
consecinte ale ciclului de rezultate teoretice obtinute de Kurt Gdel n prima jum atate a secolului XX,
despre incompletitudinea unui sistem axiomatic. n esent a si f ar a a se intra n mai multe detalii, sa
stabilit c a orice sistem axiomatic este incomplet sau contradictoriu; asta nseamn a, printre altele, c a orice
stiint a necontradictorie trebuie s a se astepte la probleme indecidabile si s a aib a maturitatea de a le dep asi.
Acest text va folosi o descriere imperfect a a notiunii de multime: O mul time este o colec tie de obiecte.
Pentru a explicita imperfectiunea acestei descrieri, se sugerez a ntreb ari cum ar : "Ce este o colectie?",
"Ce este un obiect?". Notiunea de multime va considerat a "notiune primitiv a", n sensul c a avem o
oarecare intuitie despre ea, dar nu o denim formal. Cititorul interesat n mai mult a (si mai avansat a)
informatie poate consulta, de exemplu, [10] sau [20].
5.1.1. Apartenent a: se numeste "apartenent a" si se noteaz a cu "" relatia dintre un obiect/element
c si o multime ; exist a dou a posibilit ati mutual exclusive:
e c (obiectul este element al multimii ),
Exemplu:
c = 2, = 2. 3. 4, 2 2. 3. 4
sau
c , (obiectul nu este element al multimii )
115
116
Exemplu:
c = 5, = 2. 3. 4, 5 , 2. 3. 4
Se consider a c a nu poate avea loc [o multime nu poate element al ei ns asi]. Aceast a
alegere conduce la Paradoxul lui Bertand Russel privind "Multimea tuturor multimilor", care
expliciteaz a dicult atile de denire a notiunii: dac a sar considera multimea tuturor multimilor,
atunci aceasta ar la rndul ei tot o multime, asa c a ar element al ei ns asi contradictie.
5.1.2. Incluziune: se numeste "incluziune" si se noteaz a cu "_" relatia (partial a) dintre dou a multimi
si 1; exist a trei posibilit ati:
_ 1 [ este inclus n 1] [\r . r 1] (ecare element al lui este si element al lui 1)
(scriere alternativ a: 1 _ [1 include ]) (1 mai este numit " o submul time a lui ")
[Exemplu: 2. 3 _ 2. 3. 4]
sau
1 _
sau
Nici _ 1, si nici 1 _ [ * 1 SI 1 * ]
Exemplu:
= 2. 3. 4, 1 = 2. 3. 5, 2. 3. 4 * 2. 3. 5 SI 2. 3. 5 * 2. 3. 4
5.1.3. Egalitatea a dou a multimi: dou a multimi si 1 se numesc "egale" dac a _ 1 SI 1 _
(multimile au exact aceleasi elemente). Exist a dou a posibilit ati:
= 1 (multimile sunt egale)
,= 1 (multimile sunt diferite)
5.1.4. Incluziune strict a: se numeste "incluziune strict a" si se noteaz a cu "" relatia dintre dou a
multimi si 1 denit a prin:
1 == _ 1 SI ,= 1.
117
5.1.5. Familia submultimilor: se numeste "familia tuturor submultimilor lui " [the powerset of
] si se noteaz a cu T () multimea:
T () = ; _ .
5.1.6. Operatii cu multimi:
Reuniune: ' 1 = r; r ol r 1
Intersectie: 1 =
_
r; r SI r 1
_
Diferent a: 1 =
_
r; r SI r , 1
_
Produs cartezian: 1 =
_
(r. ) ; r SI r 1
_
5.1.1. Observatie (Propriet ati ale operatiilor cu multimi). Fie , 1, C T (). Prin C se va
ntelege complementara multimii fat a de . Operatiile cu multimi au urm atoarele propriet ati:
(1) ' = (idempotenta reuniunii);
(2) ' = (proprietatea de ultim element a reuniunii);
(3) = (idempotenta intersectiei);
(4) = (proprietatea de element neutru a intersectiei);
(5) ' O = (proprietatea de element neutru a reuniunii);
(6) O = O (proprietatea de prim element a intersectiei);
(7) ' 1 = 1 ' (comutativitatea reuniunii);
(8) 1 = 1 (comutativitatea reuniunii);
(9) ' (1 ' C) = ( ' 1) ' C = ' 1 ' C (asociativitatea reuniunii);
(10) (1 C) = ( 1) C = 1 C (asociativitatea intersectiei);
(11) ' (1 C) = ( ' 1) ( ' C) (distributivitatea reuniunii fat a de intersectie);
(12) (1 ' C) = ( 1) ' ( C) (distributivitatea intersectiei fat a de reuniune);
(13) ' ( 1) = ;
(14) ( ' 1) = ;
(15) ' C = ;
(16) C = O;
118
(17) CC = ;
(18) C ( ' 1) = C C1; C
_

i1

i
_
=

i1
C
i
(relatiile lui DeMorgan);
(19) C ( 1) = C ' C1; C
_

i1

i
_
=

i1
C
i
(relatiile lui DeMorgan);
(20) 1 = C1 (diferenta a dou a multimi);
(21) 1 = C1 (set dierence);
(22) (1 ' C) = ( 1) C;
(23) (1 C) = ( 1) ' ( C);
(24) ( ' 1) C = ( C) ' (1 C);
(25) ( 1) C = (1 C) = ( C) 1;
(26) (1 ' C) = ( 1) ' ( C);
(27) (1 C) = ( 1) ( C);
(28) (1 C) = ( 1) ( C);
Cititorul interesat ntro introducere aplicabil a poate consulta [18] (mai ales pentru aplicatii n baze
de date)
5.2. Relatii binare
5.2.1. Denitie (See also [5], 1.10, page 2). Fiind date dou a multimi A, 1 si o multime G
1
_ A 1 ,
tripletul 1 = (A. 1. G
1
) este numit rela tie binara (coresponden ta) ntre A si 1 .
A este numit domeniul lui 1,
1 este numit codomeniul (mul timea tinta a) lui 1 iar
G
1
este numit gracul lui 1.
Multimea 1
1
= r A; 1. (r. ) G
1
_ A este numit a domeniul efectiv al lui 1 (preimaginea
lui 1 prin 1).
Multimea Im1 = 1 ; r A. (r. ) G
1
_ 1 este numit a imaginea lui 1.
Relatia 1
1
= (1. A. G
1
1), denit a prin G
1
1 = (. r) ; (r. ) G
1
_ 1 A este numit a rela tia
inversa relatiei 1.
119
Relatia 1
A
= (A. A. G
1
^
), denit a prin G
1
^
= (r. r) ; r A _ AA este numit a rela tia identitate
peste A.
5.2.2. Observatie. Dou a relatii sunt egale dac a cele dou a triplete sunt egale.
5.2.3. Denitie. Fiind date trei multimi A, 1 , 2 si dou a relatii 1
1
= (A. 1. G
1
1
), 1
2
= (1. 2. G
1
2
),
relatia 1 = (A. 2. G
1
), unde G
1
=
_
(r. .) ; r A. . 2 SI 1 a. . (r. ) G
1
1
SI (. .) G
1
2
_
este numit a rela tia compusa (notat a 1
2
1
1
) (1
2
1
1
= 1).
5.2.4. Observatie. Operatia de compunere a relatiilor este asociativ a si nu este comutativ a.
5.2.5. Denitie. Relatia 1 = (A. A. G
1
) este numit a relatie de preordine dac a satisface conditiile:
(1) Reexivitate: G

^
_ G
1
(\r A, (r. r) G
1
);
(2) Tranzitivitate: (r. ), (. .) G
1
= (r. .) G
1
.
5.2.6. Denitie. Relatia 1 = (A. A. G
1
) este numit a relatie de echivalent a dac a este o relatie de
preordine si are proprietatea suplimentar a G
1
1 _ G
1
((r. ) G
1
= (. r) G
1
) (simetrie). Multimea
^ r = A; (r. ) G
1
este numit a clasa de echivalent a a lui r n raport cu 1. Multimea claselor
de echivalent a ale elementelor din A n raport cu 1 este notat a A,1 (si mai este numit a multimea
factor).
5.2.7. Observatie. Propriet ati ale claselor de echivalent a:
(1) r ^ r, \r A;
(2) (r. ) 1 = ^ r = ^ ;
(3) (r. ) , 1 = ^ r ^ = O.
5.2.8. Denitie. Relatia 1 = (A. A. G
1
) este numit a relatie de ordine dac a este o relatie de preordine
si are proprietatea suplimentar a: G
1
G
1
1 = G
1
^
((r. ) G
1
si (. r) G
1
= r = ) (antisimetrie).
O relatie de ordine este numit a total a dac a satisface conditia \r. A, (r. ) G
1
SAU (. r) G
1
(G
1
' G
1
1 = A A) si partial a dac a nu satisface conditia.
Perechea (A. 1) este numit a multime ordonat a total[partial (de relatia total a[partial a 1).
120
O multime ordonat a este numit a inductiv ordonat a dac a orice submultime total ordonat a este ma-
jorat a.
5.2.9. Denitie. n Teoria Economic a o relatie de preordine este numit a preferint a dac a este total a
(n sensul c a \r. A, (r. ) G
1
SAU (. r) G
1
(G
1
' G
1
1 = A A)) iar r1 nseamn a "r
este cel putin la fel de bun[preferat ca si ". Relatiile derivate din 1 sunt relatia de indiferent a [adic a
(r. ) G
1
and (. r) G
1
] si relatia de preferint a strict a [adic a (r. ) G
1
and (. r) , G
1
].
5.2.10. Observatie (Lema Zorn). Orice multime inductiv ordonat a are un element maximal.
5.2.11. Observatie. Dac a 1 este o relatie de ordine pe A, atunci 1
1
este tot relatie de ordine pe A
(relatia de ordine dual a).
Demonstratie. Reexivitate: r A = (r. r) G
1
= (r. r) G
1
1;
Tranzitivitate: Fie (r. ) G
1
1 si (. .) G
1
1 = (. r) G
1
si (.. ) G
1
= (.. r) G
1
=
(r. .) G
1
1;
Antisimetrie: (r. ) G
1
1 si (. r) G
1
1 = (r. ) G
1
si (. r) G
1
= r =
5.3. Functii
5.3.1. Denitie (Vezi si [5], 1.22, pag 5). O func tie este o relatie , = (A. 1. G
)
) cu propriet atile:
(1) \r A, 1 , (r. ) G
)
;
(2) (r.
1
) G
)
si (r.
2
) G
)
=
1
=
2
.
O notatie uzual a este , () : A 1 iar leg atura dintre , () si G
)
este dat a de:
G
)
= (r. , (r)) ; r A .
5.3.2. Observatie. Dou a functii sunt egale dac a cele dou a triplete (din denitie) sunt egale.
5.3.3. Observatie. Functia identitate pe multimea A se noteaz a 1
A
si este functia 1
A
() : A A,
1
A
(r) = r, \r A.
121
5.3.4. Observatie (Vocabular tipic, vezi si 13.1, 13.5 [6]). Fie functia , () : A 1 .
Multimea A este numit a domeniul de deni tie al func tiei , ().
Multimea 1 este numit a codomeniul func tiei , ().
Multimea G
)
este numit a gracul func tiei , ().
Multimea , (A) = , (r) ; r A (_ 1 ) este numit a imaginea lui A prin , () (sau domeniul efectiv).
Pentru o submultime a domeniului _ A, multimea , () = , (r) ; r (_ 1 ) este numit a
imaginea directa a lui prin , ().
Pentru o submultime a codomeniului 1 _ 1 , multimea ,
1
(1) = r A; , (r) 1 (_ A) este
numit a preimaginea lui 1 prin , ().
5.3.5. Observatie. Denitia adoptat a pentru notiunea de functie se bazeaz a pe notiunea de multime
si pe operatiile cu multimi, si este n stil Bourbaki. Pentru a aprecia justa valoare a acestei denitii, ar
trebui luate n considerare diverse surogate folosite pe post de denitii, care sunt incomplete sau gresite si
care nu fac altceva dect s a trivializeze notiunea de functie. F ar a a da prea multe exemple din literatura
actual a (mai ales din diverse manuale pentru diverse clase), mention am c a, desi istoric vorbind la un
moment dat asemenea caracteriz ari ale functiilor au fost folosite, la ora actual a (probabil cam de 50 de
ani ncoace), literatura de specialitate consider a Denitia 5.3.1 drept singura valid a. ncerc ari de nlocuire
a denitiei prin caracteriz ari cum ar : "functia este o formul a", "functia este o procedur a", "functia este
un procedeu", "functia este o metod a", si altele, sunt sortite esecului. Desi unele dintre aceste variante
pot utilizate pentru a mbog ati ntelegerea si comentariile despre functii, toate sufer a de un defect
comun: transfer a ntrebarea "Ce este o functie?" spre ntreb ari de genul: "Ce este o formul a?", "Ce este
un procedeu/procedur a?", "Ce este o metod a?", iar aceste transferuri nu fac dect s a amestece si mai mult
notiunile (f ar a a deni cumva oricare dintre aceste noi obiecte). n ultim a instant a, si Denitia 5.3.1 face
un transfer: transfer a notiunea de functie spre notiunea de multime, transfer care n Matematica actual a
se face cu toate denitiile. Cteva exemple ar trebui s a arunce lumin a asupra acestor aspecte, si vor
prezentate dup a notiunile "injectivitate", "surjectivitate", "bijectivitate".
122
5.3.6. Observatie (Vezi si Thm. 13.6, [6]). Pentru o functie , () : A 1 urm atoarele armatii
sunt adev arate (pentru T (A), C se refer a la complementara fat a de A, adic a A iar pentru
1 T (1 ), C1 se refer a la complementara fat a de 1 , adic a 1 1):
(1) \
1
.
2
T (A) .
1
_
2
= , (
1
) _ , (
2
)
(2) \1
1
. 1
2
T (1 ) . 1
1
_ 1
2
= ,
1
(1
1
) _ ,
1
(1
2
)
(3) \ T (A) . \1 T (1 ) . , () _ 1 = _ ,
1
(1)
(4) \ T (A) . , (,
1
()) _ _ ,
1
(, ())
(5) \ T (A) . \1 T (1 ) . , ( ,
1
(1)) = , () 1
(6) \(1
i
)
i1
_ T (1 ) . ,
1
(

i1
1
i
) =

i1
,
1
(1
i
)
(7) \(1
i
)
i1
_ T (1 ) . ,
1
(

i1
1
i
) =

i1
,
1
(1
i
)
(8) \1 T (1 ) . ,
1
(C1) = C,
1
(1)
(9) \(
i
)
i1
_ T (A) . ,(

i1

i
) =

i1
, (
i
)
(10) \(
i
)
i1
_ T (A) . ,(

i1

i
) _

i1
, (
i
)
Demonstratie. Exercitiu
Cititorii interesati ntro introducere aplicabil a ar trebui s a consulte si [18] (mai ales pentru aplicatii
n baze de date)
5.3.7. Denitie (Compunere). Dac a functiile , () : A 1 si q () : 2 1 sunt astfel nct , (A) _ 2
atunci se poate considera o nou a functie, numit a compunerea lui q () cu , () si notat a q,, denit a astfel:
(q ,) () : A 1, (q ,) (r) = q (, (r)).
Compunerea nu este denit a pentru toate perechile posibile de functii. Cnd este denit a, este asocia-
tiv a dar nu este comutativ a (chiar si cnd ambele compuneri sunt posibile).
5.3.8. Denitie. O functie , () : A 1 este numit a surjectiva dac a:
\ 1. r
j
A. , (r
j
) = .
sau (echivalent) dac a , (A) = 1 .
123
5.3.9. Denitie. O functie , () : A 1 este numit a injectiva dac a
\r
1
. r
2
. r
1
,= r
2
= , (r
1
) ,= , (r
2
) .
5.3.10. Denitie. O functie , () : A 1 este numit a inversabila dac a exist a o alt a functie q () :
1 A astfel nct (, q) () = 1
Y
() si (q ,) () = 1
A
().
5.3.11. Observatie (Surjectivitate n termeni de ecuatii, vezi si p. 297, [6]). O functie , () : A 1
este surjectiv a dac a si numai dac a ecuatia , (r) = (privit a ca o ecuatie n necunoscuta r A si cu
parametru 1 ) are m acar cte o solutie n A pentru ecare valoare posibil a a parametrului din 1 .
5.3.12. Observatie (Surjectivitate n termeni de grace). O functie , () : A 1 este surjectiv a dac a
si numai dac a pentru ecare
0
1 (de pe axa vertical a) intersectia G
)
(r.
0
) ; r A este nevid a
(intuitiv: gracul functiei ntlneste ecare orizontal a dus a prin codomeniu).
5.3.13. Observatie (Injectivitate n termeni de ecuatii, vezi si p. 297, [6]). O functie , () : A 1
este injectiv a dac a si numai dac a ecuatia , (r) = (privit a ca o ecuatie n necunoscuta r A si cu
parametru 1 ) are cel mult cte o solutie pentru ecare valoare posibil a a parametrului din 1 .
5.3.14. Observatie (Injectivitate n termeni de grace). O functie , () : A 1 este injectiv a dac a
si numai dac a pentru ecare
0
1 intersectia G
)
(r.
0
) ; r A are cel mult un element (intuitiv:
gracul functiei are cel mult cte un punct comun cu ecare linie orizontal a corespunz atoare codomeniului).
5.3.15. Observatie. Dac a o functie este inversabil a, functia din denitie este unic a. Aceast a unic a
functie este numit a functia invers a functiei , () si este notat a ,
1
().
Demonstratie. S a presupunem, prin reducere la absurd, c a ar exista dou a functii q
1
(), q
2
() : 1 A
care satisfac denitia:
, q
1
= 1
Y
si q
1
, = 1
A
,
, q
2
= 1
Y
si q
2
, = 1
A
.
Atunci q
1
= q
1
1
Y
= q
1
(, q
2
) = (q
1
,) q
2
= 1
A
q
2
= q
2
, asa c a cele dou a functii sunt egale.
124
5.3.16. Teorem a. Fie o functie , () : 1. Functia , () este inversabil a dac a si numai dac a este
bijectiv a.
Demonstratie. = Presupunem c a , ar inversabil a, adic a: q () : 1 astfel nct , q = 1
1
si q , = 1

.
Trebuie demonstrat c a , este injectiv a si surjectiv a.
Surjectivitatea:
Fie 1; pentru c a , q = 1
1
, are loc (, q) () = 1
1
() == , (q ()) = asa c a pentru 1
exist a r
j
(cu r
j
= q ()) astfel nct , (r
j
) = , deci , () este surjectiv a.
Injectivitatea:
Fie r
1
. r
2
astfel nct , (r
1
) = , (r
2
); atunci q (, (r
1
)) = q (, (r
2
)) = (q ,) (r
1
) = (q ,) (r
2
)
dar q , = 1

= (q ,) (r
1
) = 1

(r
1
) = r
1
iar (q ,) (r
2
) = 1

(r
2
) = r
2
= r
1
= r
2
. Deci functia ,
este injectiv a.
Din injectivitate si surjectivitate rezult a c a functia , este bijectiv a.
= Presupunem c a , () este bijectiv a si ar at am c a , este inversabil a:
Din surjectivitatea lui , () rezult a c a pentru ecare 1 exist a r
j
astfel nct , (r
j
) = .
Denim functia q () : 1 prin q () = r
j
;
functia q este bine denit a:
a) pentru ecare 1 exist a q () (pentru c a functia , este surjectiv a)
b) pentru ecare 1 nu exist a mai multe imagini q () (pentru c a dac a ar exista dou a valori r
1
si
r
2
pentru care , (r
1
) = , (r
2
) = , atunci din injectivitatea functiei , () rezult a c a r
1
= r
2
)
q este inversa lui ,:
\ 1, (, q) () = , (q ()) = , (r
j
) = = , q = 1
1
\r , not am , (r) =
0
= r
j
0
= r si are loc: q (, (r)) = q (
0
) = r
j
0
= r = q , = 1

.
5.3.17. Exemplu. S a consider am , (r) = r
2
. Este functia injectiv a/surjectiv a/bijectiv a/inversabil a?
ntrebarea n forma ei de mai sus este prost pus a, deoarece se d a doar forma functiei, f ar a a se spune
nimic despre domeniu si codomeniu.
n diverse situatii pentru domeniu si pentru codomeniu, r aspunsul este diferit:
125
Forma standard a functiei care are aceast a form a este ,
1
() : R R, denit a prin ,
1
(r) = r
2
; n
aceast a situatie, functia nu este injectiv a, nu este surjectiv a, nu este bijectiv a, nu este inversabil a.
Functia ,
2
() : R R
+
, denit a prin ,
1
(r) = r
2
; n aceast a situatie, functia nu este injectiv a, este
surjectiv a, nu este bijectiv a, nu este inversabil a.
Functia ,
3
() : R
+
R, denit a prin ,
1
(r) = r
2
; n aceast a situatie, functia este injectiv a, nu este
surjectiv a, nu este bijectiv a, nu este inversabil a.
Functia ,
4
() : R
+
R
+
, denit a prin ,
1
(r) = r
2
; n aceast a situatie, functia este injectiv a, este
surjectiv a, este bijectiv a, este inversabil a.
Functia ,
5
() : Q
+
R
+
, denit a prin ,
1
(r) = r
2
; n aceast a situatie, functia este injectiv a, nu este
surjectiv a, este bijectiv a, este inversabil a.
Functia ,
6
() : Q
+
Q
+
, denit a prin ,
1
(r) = r
2
; n aceast a situatie, functia este injectiv a, nu este
surjectiv a, nu este bijectiv a, nu este inversabil a.
5.4. Functii uzuale
5.4.1. Functii elementare.
5.4.1.1. Func tia polinomiala de grad :. , () : R R, , (r) =
a

I=0
c
I
r
I
.
Pentru : = 0 se obtine func tia constanta,
Pentru : = 1 se obtine functia de gradul I,
Pentru : = 2 se obtine functia de gradul II.
5.4.1.2. Func tii ra tionale. , () : 1 R, , (r) =
1 (r)
Q(r)
, unde 1 () si Q() sunt functii polinomiale iar
1 = r R; Q(r) ,= 0 _ R.
5.4.1.3. Func tii exponen tiale. , () : R (0. ), , (r) = c
a
, c R
+
1. Functia este bijectiv a iar
inversa ei este functia logaritmic a.
Vom trece acum in revista unele functii importante, in legatura cu proprietatile de monotonie, mar-
ginire, periodicitate.
a) Orice functie polinomiala 1 este denita pe intreg 1 si nu este marginita si nici periodica (in cazul
cand gr 1 _ 1). Monotonia lui 1 trebuie studiata de la caz la caz. Daca gr 1 _ 1. atunci functia
126
1 este monotona pe intreg R. iar gracul lui 1 este o dreapta. Functia 1 : R R denita prin
1(r) = r
2
. \r R nu este monotona pe R si are numai valori pozitive. Functia 1 : R R.1(r) = r
2
este crescatoare si este nemarginita pe R.
b) Orice functie rationala , =
1
Q
(1. Q ind polinomiale) are ca domeniu maxim de denitie 1 = r
R[Q(r) ,= 0. Daca Q nu are radacini reale, atunci 1 = 1. Nu se poate arma, in general, nimic despre
marginirea sau monotonia functiilor rationale. De exemplu, functia , : R0 R. ,(r) =
1
a
este strict
descrescatoare pe (. 0) si pe (0. ) dar functia q : R0 R.,(r) =
1
a
2
nu este monotona pe R0.
c) Functia exponentiala este denita pe intreg R. , : R (0. ). ,(r) = 10
a
. avand valori strict
pozitive. Ea este strict crescatoare pe R, bijectiva si nu este marginita (gura I.18.a). Inversa ei este
functia logaritmica lg : (0. ) R. r lg r (gura I.18.b) care este, de asemenea, strict crescatoare pe
intervalul (0,).
Daca c 0, c ,= 1. atunci pentru orice r se poate deni c
a
= 10
alg o
si, cu acesta, functia exponentiala
in baza c, anume , : R (0. ). ,(r) = c
a
.Aceasta functie este bijectiva si inversa ei este functia
logaritmica log
o
(ln baza c). Daca c 1. atunci ambele functii sunt strict crescatoare, iar daca 0 < c < 1.
ele sunt strict descrescatoare.
Daca c R este xat se poate, de asemenea, deni functia putere de exponent c. / : (0. ) R.
/(r) = r
c
= 10
alg a
. Pentru valori particulare ale lui c, domeniul maxim de denitie 1 al functiei putere
se modica. De exemplu, pentru c = 3 avem 1 = R. pentru c =
1
2
. 1 = (0. ). iar pentru c =
1
2
.
1 = (0. ).
d) Func tia-sinus sin : R R este marginita si periodica de perioada principala 2:; ea nu este
monotona pe R si nu este bijectiva. Restragand convenabil domeniul de denitie si domeniul de valori,
anume considerand functia sin : [

2
.

2
] [1. 1] se obtine o functie bijectiva, strict crescatoare (notata
pentru comoditate la fel ca la inceput, ind de fapt alta functie). Gracul acestei functii este indicat
in gura I.19,a. Inversa ei sin
1
= arcsin : [1. 1] [

2
.

2
] este, de asemenea, strict crescatoare si are
gracul indicat in gura I.19,b.
Functia cos : R R nu necesita un studiu aparte, deoarece cos r = sin(

2
r). \r R. De asemenea,
functia arccos : [1. 1] [0. :] nu necesita un studiu special, deoarece arccos r =
a
2
arcsin r. \r [1. 1].
127
e) Functia-tangenta este denita pe multimea 1 = Rcos r = 0 = R(2/ + 1)

2
[ / Z. Aceasta
functie este periodica, de perioada principala : si este nemarginita. Functia tan : (

2
.

2
) R este
strict crescatoare, nemarginita si bijectiva, iar inversa ei, arctan : R (

2
.

2
) este strict crescatoare si
marginita (gura I.20)
Functiile ctq. c:cctq nu necesita un studiu special deoarece ctqr = tan(

2
r). pentru orice r 1.
r ,= /:(/ Z) si c:cctqr =

2
arctan r. \r R.
5.4.1. Observatie. The term "piecewise" is a generic term which suggests that a function while it
doesnt have a certain property on the whole domain, it has the property on each set of a partition of the
domain.
A function , () : 1 may be called "piecewise" with respect to a certain property 1, if there is
a partition (
i
)
i1
of [that is,

i1

i
= and \i ,= ,,
i

)
= O] such that \i 1, ,[

.
() has the
property.
5.4.2. Denitie. [Linear function] [See also [5], 19.32, page 137] Given two linear spaces over the same
eld of scalars, (V
1
. K) and (V
2
. K), a function 1 () : V
1
V
2
is called linear if:
(1) \r. V
1
, 1 (r +) = 1 (r) +1 ()
(2) \r V
1
, \c K, 1 (cr) = c1 (r).
Alternative names: linear transformation, linear operator.
The simplest case: V
1
= V
2
= K = R, 1 () : R R, 1 (r) = cr + / [See also [6], section 2.2, page
16]
1
.
5.4.3. Denitie. [Piecewise linear function] A function is called "piecewise linear" if there is a partition
of its domain such that for each piece the restriction of the function on that piece coincides with the
restriction of a linear function on the same piece.
1
Interesting to note: while the word "linear" is extensively used in Economics, it is relatively hard to nd a complete denition
for "linear function", especially for the simplest case.
128
The function , () : V
1
V
2
is called "piecewise linear" if there is a partition of V
1
denoted by (V
1i
)
i1
such that:
\i 1. 1
i
() : V
1
V
2
linear, such that:
,[
V
1.
() = 1[
V
1.
()
[That is, \r V
1i
, , (r) = 1
i
(r)] .
5.4.4. Denitie. Functia , () : 1 _ R R se numeste monoton a pe intervalul 1 _ 1, dac a este
crescatoare [n sensul: \r
1
. r
2
1, cu r
1
_ r
2
, ,(r
1
) _ ,(r
2
)] sau dac a este descrescatoare [n sensul:
\r
1
. r
2
1, cu r
1
_ r
2
, ,(r
1
) _ ,(r
2
)].
CAPITOLUL 6
Elemente de Logic a
6.1. Logic a binar a
Logica matematic a binar a se ocup a de operatii cu enunturi logice si de evaluarea valorii lor de adev ar;
se consider a numai enunturi logice cu o valoare de adev ar din dou a posibile. Desi aceast a conventie este
restrictiv a, nu este scopul prezent arii de fat a s a includ a alte situatii, cum ar enunturile logice "Eu mint
", sau "Acest enunt este fals". Prezentarea de mai jos se refer a doar la acele enunturi c arora li se poate
atasa o valoare de adev ar. Nu sunt incluse comenzile (enunturile imperative), interogatiile, exclamatiile,
ci doar enunturile de tip declarativ.
6.1.1. Denitie. (OPERA TII CU ENUN TURI LOGICE):
(1) NEGA TIA LOGIC

A (NON):
j |j
0 1
1 0
Ex:
j: "2 + 3 = 5" = |j: "2 + 3 ,= 5".
j: "Ioana are o cas a" = |j: " Ioana nu are o cas a".
(2) CONJUNC TIA LOGIC

A ( SI):
j j .
0 0 0
0 1 0
1 0 0
1 1 1
Ex:
j: "Ioana are o cas a", : "Ioana are o asigurare de cas a" = j . : "Ioana are o cas a si o
asigurare de cas a"
129
130
j: "2 este num ar natural", : "2 este num ar ntreg" = j . : "2 este si num ar natural si
ntreg"
n limbaj formal: (2 N) . (2 Z) = 2 N Z (2 face parte din intersectia multimilor)
(3) DISJUNC TIA LOGIC

A (SAU) (SAU INCLUSIV):

j j .
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 1
Ex:
j: "Ioana are o cas a", : "Ioana are o masin a" = j . : "Ioana are o cas a sau o masin a"
(4) (SAU EXCLUSIV):
j j
_
.
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 0
Este mai rar folosit si poate descris cu ajutorul celorlalti conectori.
Ex:
j: "Ioana are o cas a", : "Ioana are o masin a" = j
_
.: "Ioana are e o cas a, e o masin a (dar
nu ambele)"
(5) IMPLICA TIA LOGIC

A (Dac aAtunci):
(a) Din adev ar implic a numai adev ar
(b) Din fals implic a orice.
131
Din denitie rezult a urm atoarea tabl a de adev ar pentru implicatia logic a:
j j
0 0 1
0 1 1
1 0 0
1 1 1
Pentru structura j , se mai folosesc denumirile: j: "ipotez a", : "concluzie".
Ex:
j: "Ioana are o cas a", : "Ioana are o masin a" = j : "Dac a Ioana are o cas a, atunci are
o masin a".
Ex: Enuntul logic: "
1 ,6
,64
=
1
4
" este un exemplu de rationament fals care ajunge la o concluzie
corect a.
Se cere s a se simplice fractia
16
64
; desi rezultatul este
1
4
(cel obtinut n rationament), modul
prin care a fost obtinut (se simplic a cifra 6 de sus cu cea de jos) este gresit.
(6) ECHIVALEN T

A LOGIC

A (Dac asinumaidac a):

j j
0 0 1
0 1 0
1 0 0
1 1 1
Echivalenta logic a poate denit a folosind ceilalti conectori: j = (j ) . ( j)
Ex:
j: "Ioana are o masin a", : "Ioana are carnet de conducere" = j : "Ioana are o masin a
dac a si numai dac a are carnet de conducere"
6.1.2. Denitie. [Tautologie] Un enunt logic este numit "tautologie" dac a este adev arat indiferent de
valoarea de adev ar a enunturilor componente.
Ex: j: "Ioana are o masin a" = j.|j: "Ioana are o masin a sau nu" este o tautologie.
132
6.1.3. Denitie. [Enunturi echivalente] Dou a enunturi logice se numesc "echivalente" dac a j este
o tautologie.
6.1.4. Denitie. [Enunturi mai puternice] Se spune despre un enunt logic j c a "este mai tare dect"
un enunt logic dac a j este tautologie si j nu este tautologie.
Ex: Pentru orice dou a enunturi j, , enuntul j . este mai tare dect enuntul .
Exercitiu: S a se decid a dac a pentru enunturile "(j . ) :" si "j :" se poate arma c a unul dintre
ele este mai puternic dect cel alalt.
6.1.5. Denitie. [Contradictie] Un enunt logic este numit "contradictie" dac a este fals indiferent de
valoarea de adev ar a enunturilor componente.
Ex: j: "Ioana are o masin a" = j.|j: "Ioana are o masin a si nu are" este o contradictie.
Toate enunturile logice pot exprimate folosind enunturi descriptive si conectorii logici |, ., .. Se vor
prezenta pe scurt propriet atile acestor conectori logici si leg aturile dintre ei si alte operatii logice.
6.1.6. Observatie. (PROPRIET

A TI ALE CONECTORILOR |, ., .) (Pot vericate cu

table de adev ar):
(1) | (|j) = j (principiul tertului exclus)
Dem: tabl a de adev ar
(2) j . = . j (comutativitate)
Dem: tabl a de adev ar
(3) j . ( . :) = (j . ) . : (asociativitate)
Dem: tabl a de adev ar
(4) j . 1 = 1 (proprietatea de ultim element)
Dem: tabl a de adev ar
(5) j . 0 = j (proprietatea de element neutru)
Dem: tabl a de adev ar
(6) j . j = j (idempotent a)
Dem: tabl a de adev ar
133
(7) j . = . j (comutativitate)
Dem: tabl a de adev ar
(8) j . j = j (idempotent a)
Dem: tabl a de adev ar
(9) j . ( . :) = (j . ) . : (asociativitate)
Dem: tabl a de adev ar
(10) j . 0 = 0 (proprietatea de prim element)
Dem: tabl a de adev ar
(11) j . 1 = j (proprietatea de element neutru)
Dem: tabl a de adev ar
(12) | (j . ) =|j.| (Regulile lui DeMorgan)
Dem: tabl a de adev ar
Ex: S a se ae negatia enuntului logic "n vacant a merg la mare sau la munte". Se noteaz a j:
"n vacant a merg la mare" si : "n vacant a merg la munte"; enuntul initial este j . . Negatia
este | (j . ) =|j.|, care poate tradus a: "n vacant a nu merg nici la mare si nici la munte".
(13) | (j . ) =|j.|
Dem: tabl a de adev ar
(14) j . ( . :) = (j . ) . (j . :) (distributivitatea conjunctiei fat a de disjunctie)
Dem: tabl a de adev ar
(15) j . ( . :) = (j . ) . (j . :)
Dem: tabl a de adev ar
6.1.7. Teorem a. [Reducerea disjunctiei exclusive la |, ., .]
j
_
. = (j . ) .| (j . ) = (j.|) . (.|j) .
Demonstratie. Tabl a de adev ar.
134
6.1.8. Teorem a. [Reducerea echivalentei la implicatie]
j = (j ) . ( j) .
Demonstratie. Tabl a de adev ar.
6.1.9. Teorem a. (Reducerea implicatiei logice la operatii elementare)
j =|j . .
Demonstratie. Prin tabl a de adev ar.
6.1.10. Teorem a. (Negarea implicatiei logice)
| (j ) = j.|.
Demonstratie. | (j ) =| (|j . ) =| (|j) .| = j.|.
Exemplu:
j: "Mie foame",
: "M annc"
= j : "Dac a mie foame, m annc"
= | (j ) = j.|: "Mie foame si nu m annc".
Un r aspuns frecvent ntlnit la ntrebarea "Cum se neag a "Dac a mie foame, m annc"?" este :: "Dac a
nu mie foame, nu m annc".
Se observ a c a : = (|j) (|) iar tabla de adev ar arat a c a cele dou a enunturi logice spun altceva:
j j | (j ) (|j) (|)
0 0 1 0 1
0 1 1 0 0
1 0 0 1 1
1 1 1 0 1
135
Se mai observ a c a : = (|j) (|) = (||j) . (|) = j.| = j asa c a : spune, de fapt, acelasi
lucru ca si enuntul: "Dac a m annc, mie foame".
6.1.11. Teorem a. (Principiul demonstratiei prin reducere la absurd)
j = (|) (|j).
Demonstratie. j =|j . = .|j =| (|) .|j = (|) (|j).
6.2. Predicate logice
6.2.1. Denitie. Se numeste predicat logic orice functie j () : 1 1 care are drept codomeniu o
multime de enunturi logice (domeniul poate privit ca multimea de parametri ai predicatului)
Predicatele logice pot privite si ca reformul ari ale unor constructii de tip "dac aatunci": a spune "un
p atrat este un dreptunghic" este acelasi lucru cu "dac a r este un p atrat, atunci r este un dreptunghi" sau
"orice p atrat este un dreptunghi". Formularea "r este un dreptunghi" este un predicat j (r) unde r este
o gur a geometric a.
6.2.2. Denitie. Armatia "pentru orice valoare posibil a a lui r, are loc j (r)" se formalizeaz a prin
"\r. j (r)" iar semnul "\" se numeste "cuanticator logic universal".
6.2.3. Denitie. Armatia "exist a o valoare posibil a a lui r, pentru care are loc j (r)" se formalizeaz a
prin "r. j (r)" iar semnul "" se numeste "cuanticator logic existential".
6.2.4. Denitie. Armatia "exist a o unic a valoare posibil a a lui r, pentru care are loc j (r)" se
formalizeaz a prin "!r. j (r)" si are semnicatia
!r. j (r) = (r. j (r)) . ((j (r
1
) . j (r
2
)) r
1
= r
2
) .
Negatii ale enunturilor logice obtinute din predicate cu cuanticatori:
| (\r. j (r)) = r. |j (r) .
| (r. j (r)) = \r. |j (r)
136
6.2.5. Exemplu. Negatia enuntului logic: Toti oamenii sunt muritori este: "Exist a oameni nemuri-
tori", deoarece structura este | (\r j (r)) = r|j (r).
6.2.6. Exemplu. Negatia enuntului logic: Orice e nervos, tip a" este "exist a oameni nervosi si care nu
tip a", deoarece structura este | (\r (j (r) (r))) = r (j (r) .| (r)).
6.2.7. Observatie. Cuanticatorii logici (existential si universal) nu comut a:
\r
a
j (r. ) ,= \rj (r. )
CAPITOLUL 7
Multimi numerice uzuale
7.1. O scurt a prezentare
Multimea Denitia Numele
N 1. 2. . :. Multimea numerelor naturale
Z 0. 1. 1. 2. 2. . :. :. Multimea ntregilor
Q
_
o
b
; c Z. / N
+
_
Multimea numerelor rationale
R va denit a ulterior Multimea numerelor reale
C c +/i; c. / R Multimea numerelor complexe
N
,=
Z
,=
Q
,=
R
,=
C
3 Z N,
3
2
Q Z,
_
2 R Q.
Demonstratie. Presupunem prin reducere la absurd c a
_
2 Q. Atunci exist a c. / N astfel nct
_
2 =
c
/
= 2/
2
= c
2
= c este multiplu de 2 = c = 2/ = 2/
2
= 4/
2
= /
2
= 2/
2
= / este multiplu de 2 =
fractia
c
/
se poate simplica prin 2. Deci, dac a
_
2 ar rational, atunci ar o fractie simplicabil a prin 2
de oricte ori, ceea ce este o contradictie.
7.1.1. Structura zecimal a a numerelor: Fractii zecimale:
Fractii Cu num ar nit de zecimale[ Q] 1. 2
zecimale Cu num ar innit de zecimale[ Q] periodice simple 0. (3)
[ Q] periodice mixte 0. 2 (3)
[, Q] neperiodice :
7.1.1. Observatie. Fie c 0. 1. . 9. Atunci num arul r = 0. (c) =
c
9
:
Demonstratie. r = 0. (c) = 0. cccccccc =
1
10
(c. (c)) =
1
10
(c + 0. (c)) =
137
138
=
1
10
(c +r) = 10r = c +r = 9r = c = r =
c
9
.
Analog, 0. (c
1
c
I
) =
c
1
c
I
10
I
1
=
c
1
c
I
99 9
. .
I ori
Formula pentru fractii zecimale periodice mixte se obtine similar.
Numerele irationale se reprezint a ca fractii zecimale neperiodice: structura lor zecimal a nu se repet a.
Cteva numere irationale:
: = 3. 141592653589793238462643383279502 884197169399375105820974944592307816406286208998628034825342117068
c = 2. 718281828459045235360287471352662497757247093699959574966967627724076630353547594571382178525166427
ln 2 = 0. 693147180559945309417232121458176568075500134360 2552541206800094933936219696947156058633269964186875
7.1.2. Observatie. Exist a tendinta ca axiomatica atasat a constructiei multimilor uzuale de numere
s a e privit a ca "de interes strict matematic", "pedant a", "specioas a", "lipsit a de interes practic". Un
argument care contrazice aceste perspective este nevoia de a explica aceste notiuni unui computer, adic a
r aspunsul la ntrebarea "Cum convingi un computer s a opereze cu aceste numere?". Notiunile matematice
prezentate n continuare despre multimile uzuale de numere sunt folosite la scrierea/conceperea de algoritmi
care s a introduc a n produse software numere de diverse tipuri.
Exemple de utilizare a produselor software (cum ar produse software de calcul tabelar) arat a limite
care trebuie cunoscute si luate n considerare atunci cnd sunt folosite pentru rezolvarea unor situatii
practice.
sintaxa "= (1 + 10^ (16) = 1)" este o ntrebare adresat a produsului Excel referitoare la egalitatea
dintre numerele 1 si 1 + 10^ (16): sunt aceste dou a numere egale? R aspunsul produsului software este
"DA", asa c a aceast a limitare afecteaz a orice este programat n Excel, de exemplu calcule care au nevoie
de acuratete mai mare de 16 zecimale sau proceduri de calcul sucient de complexe/lungi ca propagarea
erorii initiale s a devin a semnicativ a din perspectiva scopului calculului.
n acest text nu se vor aborda probleme de natur a numeric a eventual vor mentionate.
139
7.2. Multimea numerelor naturale
Punctul de plecare al prezent arii este ipoteza c a exist a o multime de numere naturale, notat a N si cu
elemente N = 1. 2. . :. , care satisface axiomele [Axiomele Peano [vezi [30]]] [demonstatia existentei
justicarea corectitudinii ipotezei de mai sus poate g asit a n [10], si nu face obiectul acestei prezent ari]:
(1) Num arul 1 este num ar natural
(2) Pentru ecare num ar r, exist a exact un num ar natural, numit "succesorul lui r" si notat r
t
. [n
variant a "vulgar a", succesorul poate considerat r + 1]
(3) Totdeauna r
t
,= 1.
(4) Dac a r
t
=
t
, atunci r = .
(5) [Axioma Inductiei] Fie o multime ` de numere naturale, cu propriet atile:
I. 1 `
II. r ` = r
t
`.
Atunci ` contine toate numerele naturale.
Operatii cu numere naturale: adunare, nmultire, sc adere, mp artire.
Adunarea este o aplicare repetat a a succesorului: : +: = (((: + 1) + 1) ) + 1
. .
n ori
Propriet ati ale adun arii pe N:
...........................................
nmultirea este o adunare repetat a: : : = : +: + +:
. .
n ori
Propriet ati:
............................
7.3. Multimea numerelor rationale
O problem a provenit a din lumea arab a: Problema mp artirii c amilelor.
Un b arbat avea 3 i si 17 c amile. Pe patul de moarte si cheam a i si le spune:
"Cel mai mare s a ia jum atate din c amile"
"Cel mijlociu s a ia o treime din c amile"
140
"Cel mai mic s a ia a noua parte din c amile"
Si si d a suetul. Cum au mp artit i c amilele?
Notiunile de "fractie" sau de "num ar rational" sunt notiuni abstracte; importanta cunoasterii lor poate
m asurat a cu observatia c a Excel nu "cunoaste" aceste notiuni. Exist a produse software specializate
capabile s a opereze cu aceste concepte.
Notiunile vor introduse n urm atoarea ordine: fractie, fractii echivalente, num ar rational, ordonarea
fractiilor [strict a si nestrict a], ordonarea numerelor rationale [strict a si nestrict a], suma fractiilor, produsul
fractiilor,
Un motiv important al introducerii fractiilor este observatia c a n numere naturale exist a mp artiri care
nu pot efectuate.
De exemplu, ntrebarea "ce num ar natural este rezultatul mp artirii lui 8 la 2" este 4, dar ntrebarea
"ce num ar natural este rezultatul mp artirii lui 8 la 3" nu are r aspuns.
O metod a de rezolvare a acestei dicult ati este s a se mbog ateasc a "mediul ambient" n care se lucreaz a:
se nlocuieste multimea N cu o nou a multime Q
+
[numere rationale pozitive] n care ntrebarea va c ap ata
r aspuns: "ce num ar rational pozitiv este rezultatul mp artirii lui 8 la 3" este
8
3
.
Se numeste frac tie [pozitiv a] orice pereche (c. /) N N
+
. Notatia uzual a folosit a este
c
/
.
7.3.1. Denitie. Dou a fractii (c. /) si (c. d) sunt numite echivalente dac a cd = /c
_
c
/
~
c
d
== c d = / c
_
7.3.2. Observatie. Relatia "~" ind o relatie de echivalent a 7.3.8 pe N N
+
, multimea N N
+
se
organizeaz a n clase de echivalent a (n raport cu "~"):
c
/
=
c
d
;
c
d
~
c
/
.
7.3.3. Denitie. Clasa de echivalent a
c
/
a fractiei
c
/
se numeste numarul ra tional
c
/
[notatia folosit a
de obicei nu este
c
/
ci
c
/
, si este sarcina celui care foloseste aceste obiecte s a disting a n context ntre fractie
si num ar rational]
7.3.4. Denitie. Se spune despre fractia
c
/
c a este mai mare dect fractia
c
d
[
c
/

c
d
] dac a cd /c.
141
7.3.5. Denitie. Se spune despre fractia
c
/
c a este mai mare sau echivalenta cu fractia
c
d
[
c
/
&
c
d
] dac a
cd _ /c.
7.3.6. Denitie. Se spune despre dou a numere rationale
c
/
si
c
d
c a
c
/

c
d
dac a exist a fractiile
c
1
/
1

c
/
si
c
1
d
1

c
d
astfel nct
c
1
/
1

c
1
d
1
[dac a relatia are loc ntre cte un reprezentant al numerelor rationale]
[denitia este corect a n sensul c a nu depinde de reprezentanti datorit a 7.3.9, 5.]
7.3.7. Denitie. Se spune despre dou a numere rationale
c
/
si
c
d
c a
c
/
&
c
d
dac a exist a fractiile
c
1
/
1

c
/
si
c
1
d
1

c
d
astfel nct
c
1
/
1
&
c
1
d
1
[dac a relatia are loc ntre cte un reprezentant al numerelor rationale]
[denitia este corect a n sensul c a nu depinde de reprezentanti datorit a 7.3.9, 6.]
7.3.8. Observatie. Relatia "~" este o relatie de echivalent a pe N N
+
.
1. Relatia "~" este reexiv a:
c
/
~
c
/
.
Dem: c/ = c/.
2. Relatia "~" este simetric a:
c
1
/
1
~
c
2
/
2
=
c
2
/
2
~
c
1
/
1
.
Dem: c
1
/
2
= /
1
c
2
= c
2
/
1
= /
2
c
1
[comutativitatea nmultirii numerelor ntregi si simetria relatiei de
egalitate]
3. Relatia "~" este tranzitiv a:
c
1
/
1
~
c
2
/
2
c
2
/
2
~
c
3
/
3
_

_
=
c
1
/
1
~
c
3
/
3
.
Dem:
c
1
/
1
~
c
2
/
2
c
2
/
2
~
c
3
/
3
_

_
= c
1
/
2
= /
1
c
2
si c
2
/
3
= /
2
c
3
.
Dac a c
2
= 0, atunci c
1
= 0 si c
3
= 0, asa c a
c
1
/
1
~
c
3
/
3
.
Dac a c
2
,= 0, prin nmultirea celor dou a relatii se obtine:
c
1
c
2
/
2
/
3
= c
2
c
3
/
1
/
2
de unde prin simplicare cu c
2
si cu /
2
se obtine
c
1
/
3
= c
3
/
1
=
c
1
/
1
~
c
3
/
3
.
7.3.9. Observatie. Alte propriet ati ale relatiei "~":
1. \c N
+
,
c
/
~
cc
/c
142
Dem:
2. Dou a fractii
c
/
si
c
d
pot numai ntruna dintre situatiile:
c
/
~
c
d
,
c
/

c
d
sau
c
/
<
c
d
.
Dem:
3. Dac a
c
/

c
d
, atunci
c
d
<
c
/
.
4. Dac a
c
/
&
c
d
, atunci
c
d
.
c
/
.
5. Dac a
c
/

c
d
,
c
/
~
c
1
/
1
si
c
d
~
c
1
d
1
, atunci
c
1
/
1

c
1
d
1
[relatia de ordine strict a r amne adev arat a pentru
toate fractiile echivalente cu cele initiale]
6. Dac a
c
/
&
c
d
,
c
/
~
c
1
/
1
si
c
d
~
c
1
d
1
, atunci
c
1
/
1
&
c
1
d
1
[relatia de ordine r amne adev arat a pentru toate
fractiile echivalente cu cele initiale]
7.
c
1
/
1

c
2
/
2
si
c
2
/
2

c
3
/
3
=
c
1
/
1

c
3
/
3
[relatia de ordine strict a ntre fractii este tranzitiv a]
Dem: c
1
/
2
/
1
c
2
si c
2
/
3
/
2
c
3
; dac a c
2
ar 0 atunci si c
1
ar 0 iar fractiile ar echivalente, deci
c
2
0.
Prin nmultire se obtine c
1
/
2
c
2
/
3
/
1
c
2
/
2
c
3
= c
1
/
3
/
1
c
3
=
c
1
/
1

c
3
/
3
.
8.
c
1
/
1
&
c
2
/
2
si
c
2
/
2

c
3
/
3
=
c
1
/
1

c
3
/
3
9.
c
1
/
1

c
2
/
2
si
c
2
/
2
&
c
3
/
3
=
c
1
/
1

c
3
/
3
10.
c
1
/
1
&
c
2
/
2
si
c
2
/
2
&
c
3
/
3
=
c
1
/
1
&
c
3
/
3
11. Dac a
c
/
0, exist a
c
d

c
/
.
Dem: c/ 0 = c/ +c/ c/ = (c +c) / c/ =
c +c
/

c
/
.
12. Dac a
c
/
0, exist a
c
d
astfel nct
c
/

c
d
0 [pentru orice fractie nenul a, exist a o alt a fractie
nenul a mai mic a dect ea]
Dem: c/ 0 = c/ +c/ c/ 0 = (/ +/) c c/ 0 =
c
/

c
/ +/
0.
13. Dac a
c
/

c
d
0, atunci exist a
r

astfel nct
c
/

r

c
d
0 [exist a o fractie cuprins a ntre orice
dou a fractii distincte] [de fapt demonstratia este f acut a pentru
c
/

c +c
/ +d

c
d
0]
Dem: La relatia cd /c se adun a pe rnd c/ respectiv cd:
cd /c = cd +c/ /c +c/ = c (/ +d) / (c +c) =
c
/

c +c
/ +d
cd /c = cd +cd /c +cd = d (c +c) c (/ +d) =
c +c
/ +d

c
d
.
143
O prim a caracterizare ar : Q este multimea fractiilor, sau multimea numerelor rationale.
7.4. Multimea numerelor reale
n contiuare vor prezentate propriet ati ale multimii numerelor reale R. Urmnd optiunile f acute de
Jean Dieudonn n [21], aceste propriet ati vor tratate ca axiome (nu vor demonstrate); cei interesati
pot g asi demonstatii ale armatiilor de exemplu n [10].
Multimea numerelor reale este o multime pe care sunt denite:
dou a operatii:
[adunare] (r. ) r +
[nmultire] (r. ) r
O relatie r _ ,
astfel nct:
(R. +. ) este corp comutativ:
r + ( +.) = (r +) +.
r + = +r
0 +r = r + 0 = r
r + (r) = (r) +r = 0
r ( .) = (r ) .
r = r
1 r = r 1 = r
\r ,= 0, r
1
_
=
1
r
_
, r r
1
= r
1
r = 1
r ( +.) = r +r .
Relatia _ este o relatie de ordine total a pe R:
r _ si _ . = r _ .
r _ si _ r = r =
\r. R, r _ sau _ r
se mai folosesc relatiile:
+ r =
144
+ r < == r _ si r ,=
+ r _ == _ r
(R. +. . _) este corp comutativ ordonat, n sensul c a relatia de ordine este compatibil a cu struc-
tura de corp comutativ:
r _ = \. R, r +. _ +.
0 _ r si 0 _ = 0 _ r
(R. +. . _) este corp comutativ ordonat archimedian:
\r. R cu 0 < r, 0 _ , : N astfel nct _ : r [proprietatea Archimede poate
interpretat a astfel: orice lungime poate m asurat a cu un b at de lungime r, iar acel : pentru
care (: 1) r _ _ : r este r aspunsul la ntrebarea "de cte ori se cuprinde b atul de
lungime r n lungimea ?"]
(R. +. . _) satsface proprietatea de intersectie nevid a pentru un sir descresc ator de
intervale nchise, n sensul:
Dac a ([c
a
. /
a
])
a
este un sir descresc ator [adic a [c
a+1
. /
a+1
] _ [c
a
. /
a
]] de intervale reale nchise,
O , =

aN
[c
a
. /
a
].
Alte propriet ati ale relatiei de ordine pe R:
\r. R, are loc exact una dintre situatiile: r < , < r, r = .
r _ si < . = r < .
r < si _ . = r < .
Orice submultime real a nit a are cel mai mare element si cel mai mic element
Orice submultime real a nit a poate ordonat a cresc ator.
Dac a pentru dou a siruri nite de numere reale (r
i
)
i=1,a
si (
i
)
i=1,a
are loc r
i
_
i
, \i = 1. :,
atunci
a

i=1
r
i
_
a

i=1

i
. Dac a, n plus, m acar pentru un indice i
0
are loc r
i
0
<
i
0
, atunci
a

i=1
r
i
<
a

i=1

i
.
r +. _ +. == r _ ; r +. < +. == r < .
r _ == 0 _ r == r _ 0 == _ r; r < == 0 < r == r <
0 == < r.
145
r
i
_ 0, \i = 1. : =
a

i=1
r
i
_ 0;
a

i=1
r
i
= 0 si r
i
_ 0, \i = 1. : = r
i
= 0, \i = 1. :.
valoarea absolut a a unui num ar real este: [r[ =
_
_
_
r. r _ 0
r. r < 0
.
+ [r[ = 0 == r = 0
+ r
+
=
[r[ +r
2
[partea pozitiv a a lui r]
+ r

=
[r[ r
2
[partea negativ a a lui r]
+ r = r
+
r

+ [r[ = r
+
+r

+ [r[ _ c == c _ r _ c == r [c. c]
+ [r[ < c == c < r < c == r (c. c)
+ [r +[ _ [r[ +[[;

i=1
r
i

_
a

i=1
[r
i
[
+ [[r[ [[[ _ [r [
+ [r [ = [r[ [[
r
2
_ 0; r
2
= 0 = r = 0; r ,= 0 = r
2
0
pentru . _ 0, r _ = r. _ .
Propriet ati ale relatiei de ordine pe R
- Axioma lui Cantor pentru (R. +. .) :
\ r R; r _ 0 ne-vida :

R. cel mai mare minorant, n sensul urmator:

1) :

_ r \r
2) Daca j R este minorant n sensul ca: j _ r \ r atunci j _ :

.
(i.e. corpul (R. +. .) este complet ordonat ; vezi N. Boboc, Analiz a 1, 1999, Univ. Bucuresti)
-Reprezentare geometric a pe dreapt a.
1.2. Marginile unei multimi
In aceast a sectiune relu am si dezvolt am unele dintre propriet atile numerelor reale (din R) pentru a
obtine rezultate auxiliare (instrumente) esentiale nu numai pentru constructia teoriei ci si pentru
studiul si rezolvarea corect a, riguroas a, a unor probleme de analiz a matematic a; notiunile si rezultatele
146
(propozitii, leme, teoreme) din aceast a sectiune se refer a n primul rnd la relatia de ordine natural a din
multimea numerelor reale, R.
Denitia 1.2.1. Multimea ne-vid a R se numeste:
(a) majorat a (sau, m arginit a superior) dac a are un majorant n sensul c a exista , R astfel
nct: r _ , \ r ; n acest caz, cel mai mic majorant (dac a exist a !), este (prin denitie), num arul
real ` R cu propriet atile:
1) r _ ` \ r (adic a ` este majorant);
2) Dac a , R este majorant (, _ r \ r ) atunci , _ `;
cel mai mic majorant se mai numeste marginea superioar a a multimii si se noteaza: ` =
sup ;
(b) minorat a (sau m arginit a inferior) dac a are un minorant n sensul c a exista c R astfel nct:
r _ c \ r ; n acest caz, cel mai mare minorant (dac a exist a !), este (prin denitie), num arul real
: R cu propriet atile:
1) r _ : \ r (adic a : este minorant);
2) Dac a c R este minorant (c _ r \ r ) atunci c _ :;
cel mai mare minorant se mai numeste marginea inferioar a a multimii si se noteaza: : =
inf .
(c) m arginit a dac a este att majorat a ct si minorat a deci (echivalent), dac a exist a numerele
reale c. , R astfel nct: c _ r _ , \ r sau, nc a, dac a exist a / R astfel nct [r[ _ / \ r
unde [r[ este modulul (valoarea absoluta) a numarului real r.
Cu aceste notiuni Axioma lui Cantor din Sectiunea 1.1 se poate reformula n modul urm ator:
Teorema 1.2.2. (Axioma lui Cantor). Daca R este ne-vida atunci:
(a) Daca este minorata (marginita inferior) atunci exista marginea inferioar a inf = : R
(n sensul Def.1.2.1)) iar aceasta este unica;
(b) Daca este majorata (marginita superior) atunci exista marginea superioar a sup = ` R
(n sensul Def.1.2.1)) iar aceasta este unica.
147
Demonstra tie. (a): Dac a este minorat a atunci are un minorant, c R si atunci, n baza Axiomei lui
Cantor din Sectiunea 1.1, multimea auxiliar a
1
= r c; r R; _ 0 admite o margine
inferioar a (unic a !) :
1
R; r amne s a demonstr am c a : := :
1
+ c = inf . Dac a j R este minorant
pentru atunci, evident, j c este minorant pentru
1
deci (deoarece :
1
este cel mai mare minorant),
j c _ :
1
= :c deci j _ : ceea ce nseamn a c a : = :
1
+c=inf .
(b): Se rationeaz a n acelasi mod, avnd n vedere existenta unui majorant , R. utiliznd multimea
auxiliar a
1
= , r; r precum si faptul c a :
1
= inf
1
dcc c si numai dac a ` := , :
1
= sup
(exercitiu !).
Observ am aici c a, asa cum este formulat a, Axioma lui Cantor din Sectiunea 1.1 arm a doar existenta
marginii inferioare a une mul timi din R
+
= [0. ). deci m arginit a inferior de c = 0.
O alt a consecint a fundamental a a Axiomei lui Cantor este proprietatea urm atoare care, n alt context
(mult mai abstract) este deasemenea o axiom a:
Teorema 1.2.3 (Axioma lui Arhimede). Daca (R. +. .) verica Axioma lui Cantor atunci pentru
oricare numere reale r 0. _ 0 exista : N
+
astfel nct: :.r _ .
Demonstra tie. Presupunem, prin reducere la absurd, c a exist a r
0
0 si
0
_ 0 astfel nct :.r
0
_

0
\ : N
+
; n acest caz, multimea := :.r
0
; : N
+
R este majorat a (de
0
) deci, conf. T.1.2.2
are marginea superioar a sup = ` _
0
; mai departe, deaorece ` este majorant, n particular rezult a:
` _ (: + 1)r
0
\ : N
+
deci ` r
0
< ` este deasemenea majorant, contradictie cu faptul c a ` este
cel mai mic majorant.
Utiliznd rationamente ceva mai complexe (care nu sunt neap arat necesare la acest nivel) se poate
demonstra c a Axioma lui Arhimede este echivalent a cu urm atoarea armatie:
Corolar 1.2.4 (Partea ntreag a a unui num ar ntreg). Daca (R. +. .) verica Axioma lui Cantor atunci
pentru oricare numar real r R exista un singur numar ntreg [r] Z (numit partea ntreag a a lui
r) astfel nct: [r] _ r < [r] + 1.
O alt a consecint a, deosebit de important a, a Axiomei lui Cantor este urm atoarea armatie care, de
obicei, este numit a proprietatea de densitate a multimii numerelor rationale:
148
Corolar 1.2.5 (Proprietatea de densitate a lui Q n R). Daca (R. +. .) verica Axioma lui Cantor
atunci pentru oricare doua numere reale r < exist a un num ar rational : Q astfel nct: r < : < .

In sectiunea 1.13 de mai jos vom interpreta aceast a proprietate cu ajutorul notiunii de ,limit a a unui
sir (convergent).
Armatia din Cor.1.2.5 mai este interpretat a si n modul urm ator: dreapta real a, R. este un
continuum adic a o multime f ar a goluri.
Dup a cum vom constata n cele ce urmeaz a, cele mai multe dintre teoremele fundamentale ale Analizei
Matematice (elementare) de care ne ocup am, pot demonstrate utiliznd n mod esential urm atoarele
caracteriz ari ale marginilor inf . sup . din T.1.2.2 (Axioma lui Cantor).
Teorema 1.2.6 (Caracterizarea marginii superioare). Daca mul timea ne-vida R este majorata
(marginita superior) si sup = ` R este marginea superioar a (n sensul Def.1.2.1)) atunci
\ 0 r
.
astfel nct: ` < r
.
_ `.
In particular, \ : N
+
r
a
astfel nct: `
1
a
< r
a
_ `.
Demonstra tie. Presupunnd, prin reducere la absurd, c a proprietatea din enunt nu este adev arat a
deducem (prin negatie logic a) faptul c a exist a
0
0 astfel nct r _ `
0
\ r (varianta r `
ind exclus a de faptul c a ` este majorant pentru ); aceasta nseamn a c a `
0
< ` este majorant
ceea ce contrazice denitia lui ` = sup (de cel mai mic majorant).
In particular, pentru : N
+
se consider a =
1
a
pentru a obtine existenta unui punct r
a
= r
.
cu
proprietatea din enunt.
Observ am c a ecare dintre cele dou a propriet ati din enunt mpreuna cu faptul c a ` este majorant
implic a faptul c a ` coincide cu marginea superioara sup (exercitiu !).
Rationnd n mod cu totul similar obtinem urm atorul rezultat simetric:
Teorema 1.2.7 (Caracterizarea marginii inferioare). Daca mul timea ne-vida R este minorata
(marginita inferior) si inf = : R este marginea inferioar a (n sensul Def.1.2.1)) atunci \
0 r
.
astfel nct: :+ r
.
_ :.
In particular, \ : N
+
r
a
astfel nct: :+
1
a
r
a
_ :.
149
Demonstra tie. Exercitiu ! (vezi demonstratia T.1.2.6).
In Analiza Matematic a cele mai des utilizate multimi sunt intervalele (m arginite sau ne-m arginite)
denite dup a cum urmeaz a:
Denitia 1.2.8 (interval). O multime 1 R se numeste interval m arginit dac a exist a numerele
reale c. / R. c < / astfel nct 1 este una din multimile urm atoare:
1 = [c. /] := r R; c _ r _ / interval compact (nchis si m arginit);
1 = [c. /) := r R; c _ r < / interval nchis la la stnga si deschis la dreapta;
1 = (c. /] := r R; c < r _ / interval deschis la stnga si nchis dreapta;
1 = (c. /) := r R; c < r < / interval deschis si m arginit.
Multimea 1 R se numeste interval ne-m arginit (la dreapta, la stnga sau, respectiv, bilateral-
nemarginit) dac a exist a numerele reale c :cn / R. astfel nct 1 este una din multimile urm atoare:
1 = (c. ) := r R; c < r ; 1 = [c. ) := r R; c _ r ;
1 = (. /) := r R; r / ; 1 = (. /] := r R; r _ /
1 = R = (. ).
Propozitia 1.13.3. Pentru orice numar rational, r Q exista un sir de numere irationale,
i
a
R Q. astfel nct: lim
ao
i
a
= r.
Demonstra tie. Avnd n vedere faptul bine cunoscut conform c aruia
_
2 R Q (este irational),
numerele i
a
= r +
_
2
a+1
. : N sunt irationale, armatie care se obtine imediat prin reducere la absurd; pe
de alt a parte, utiliznd limita remarcabil a
lim
ao
_
2
: + 1
= 0
deducem c a lim
ao
i
a
= r.
Pe multimea numerelor rationale se consider a multimea sirurilor Cauchy [vezi denitia 9.0.9].
Dou a siruri Cauchy rationale (j
a
)
aN
si (
a
)
aN
sunt echivalente dac a siruldiferent a (j
a

a
)
aN
tinde la 0, lim
ao
(j
a

a
) = 0.
150
Un num ar real este denit ca ind o clas a de echivalent a format a din toate sirurile Cauchy de
numere rationale echivalente cu un sir Cauchy xat.
Propriet atile multimii R sunt grupate n trei categorii: propriet ati de corp, propriet ati de ordine
si propriet ati de completitudine.
Structura (R. +) este grup abelian cu element nul 0.
Structura (Z. +) este subgrup n structura (R. +);
Structura (Z. +) este grup ciclic, n sensul c a este generat a de un singur element, elementul
1 (sau 1).
Structura (Z. +) este cel mai mic subgrup n (R. +) care contine 1.
7.5. Multimea R
a
7.6. Cardinalitatea multimilor uzuale de numere
7.6
7.6.1. Denitie. O multime se numeste numarabila dac a exist a o bijectie ntre ea si multimea numerelor
naturale. (Denitie echivalent a: o multime se numeste num arabil a dac a poate pus a sub forma unui sir
n care orice termen s a poat a atins dup a un num ar nit de pasi)
N este o multime num arabil a, pentru c a poate pus a sub forma:
N = 0. 1. 2. . :. , n care ecare termen poate atins dup a un num ar nit de pasi (se
construieste un sir care contine toate elementele multimii si n care indicele ec arui element este
nit)
7.6.2. Observatie. Pot construite modalit ati proaste de num arare: dac a aceleasi elemente ale
sirului sunt puse astfel nct mai nti se num ar a toate numerele pare si apoi toate numerele impare, la
cele impare nu se ajunge dup a un num ar nit de pasi, deci desi multimea este num arabil a, procedeul de
num arare este gresit.
151
Z este o multime num arabil a: elementele multimii pot puse sub forma unui sir, astfel:
c
0
= 0. c
1
= 1. c
2
= 1. c
3
= 2. c
4
= 2.
Z = 0. 1. 1. 2. 2. . :. :.
(se alterneaz a numerele ntregi negative cu cele ntregi pozitive).
Multimea Q este num arabil a: Un procedeu adecvat de num arare este cel al lui Cantor:
Este clar c a dac a se reuseste num ararea adecvat a a numerelor rationale pozitive, procedeul
poate folosit si pentru num ararea adecvat a a numerelor rationale negative si folosind procedeul
de num arare a numerelor ntregi (alternarea numerelor pozitive cu cele negative) se obtine o
num arare adecvat a a multimii Q.
Procedeul de num arare al lui Cantor (pentru numerele rationale pozitive):
Se organizeaz a numerele rationale pozitive ntrun tabel n care linia i este ocupat a de fractiile
cu num ar atorul i iar coloana , de fractiile cu numitorul ,; se obtine un tablou cu un num ar innit
de linii si de coloane, dar cu diagonalele secundare nite.
1
1
1
2
1
2
6
1
3

1
:

3
2
1
5
2
2
2
3

2
:

4
3
1
3
2
3
3

3
:


:
1
:
2
:
3

:
:


Diagonalele sunt:
1
1
1
2
1
2
3
2
1
6
1
3
5
2
2
4
3
1

Num ararea pe aceste diagonale secundare duce la atingerea ec arui termen dup a un num ar
nit de pasi.
Se observ a c a functia , (:. :) : N
+
N
+
Q
+
+
, denit a prin , (:. :) =
:
:
este o functie surjectiv a
(pentru c a orice fractie pozitiv a provine de la perechea (:. :) unde : este num ar atorul, iar :
este numitorul) si nu este injectiv a (pentru c a perechi diferite de numere naturale pot conduce la
fractii egale
:
1
:
1
=
:
2
:
2
, n senul c a :
1
:
2
= :
2
:
1
). Asta nseamn a c a multimea N
+
N
+
este "mai
152
bogat a" dect multimea Q
+
+
, n sensul c a ntre cardinalit atile lor este relatia: [N
+
N
+
[ _

Q
+
+

.
Dac a se demonstreaz a c a N
+
N
+
este num arabil a, se obtine de aici c a si Q
+
+
este num arabil a.
Cum N
+
N
+
_ N N, este sucient s a se arate c a N N este num arabil a.
Se deneste functia q (. ) : N N N prin q (:. :) = : +
(n+a)(n+a+1)
2
. Functia q (. ) este
o bijectie.
Functia q (. ) este injectie:
Fie (:. :) si (:
t
. :
t
) astfel nct q (:. :) = q (:
t
. :
t
).
Dac a :+: < :
t
+:
t
, atunci
q (:
t
. :
t
) >
(n+a+1)(n+a+2)
2
+:
t
=
(n+a+1)(n+a)
2
+:+: + 1 +:
t

(n+a)(n+a+1)
2
+: = q (:. :) .
Dac a :+: :
t
+:
t
atunci q (:. :) q (:
t
. :
t
).
Cele dou a presupuneri contrazic relatia q (:. :) = q (:
t
. :
t
).
Singura variant a r amas a este :+: = :
t
+:
t
, variant a care conduce pentru nceput la :
t
= :,
dup a care la :
t
= :.
Se obtine c a din q (:. :) = q (:
t
. :
t
) rezult a (:. :) = (:
t
. :
t
).
Functia q (. ) este surjectie.
Pentru / N arbitrar c aut am (:. :) N N astfel nct q (:. :) = /.
Dac a not am : = :+: suntem condusi la ecuatia
: +
: (: + 1)
2
= /.
Sistemul
_
_
_
c(c+1)
2
6 / <
(c+1)(c+2)
2
: N
are ca solutie : =
_
1+
_
8I+1
2
_
. Obtinem
_
_
_
: = /
c(c+1)
2
: = : / +
c(c+1)
2
.
153
Am probat astfel c a (:. :) N N veric a q (:. :) = /.
n consecint a N N ~ ` si n consecint a card N N = card N =
0
.
7.6.3. Teorem a. Multimea R nu este num arabil a
Demonstratie. Demonstratie:
Demonstr am c a intervalul [0. 1] ( R) nu este num arabil, prin reducere la absurd: presupunem c a ar
num arabil. Atunci ar exista un sir astfel nct [0. 1] = r
1
. r
2
. . r
a
. .
Construim sirul de intervale nchise (1
I
)
IN
astfel:
1) section am intervalul [0. 1] n trei intervale [0. 1] =
_
0.
1
3

'
_
1
3
.
2
3

'
_
2
3
. 1

nchise si de lungimi egale

iar dintre acestea alegem ca 1
1
un interval care nu contine r
1
. Deci dup a alegere se obtine intervalul 1
1
cu
propriet atile:
a) 1
1
= [c
1
. /
1
] [0. 1] (1
1
este un interval nchis, inclus n [0. 1]).
b) /
1
c
1
=
1
3
.
c) r
1
, 1
1
.
2) Pentru ecare / 1 aplic am intervalului 1
I1
procedura de la pasul 1) (cu intervalul 1
I1
n locul
intervalui [0. 1]) pentru a obtine intervalul 1
I
cu urm atoarele propriet ati:
a) 1
I
= [c
I
. /
I
] 1
I1
(1
I
este un interval nchis, inclus n 1
I1
)
b) /
I
c
I
=
b
I1
o
I1
3
.
c) r
I
, 1
I
.
Se obtine astfel sirul de intervale (1
I
)
I0
cu urm atoarele propriet ati:
a) toate elementele sirului sunt intervale nchise, incluse n [0. 1] iar sirul este descresc ator (n sensul
c a 1
I
1
I1
)
b) lungimea intervalului 1
I
este
1
3
I
.
c) r
)
, 1
I
\, = 1. /
Din aceste propriet ati se observ a c a marginile intervalelor formeaz a dou a siruri (c
I
)
I0
cresc ator si
(/
I
)
I0
descresc ator, toate elementele sirului (c
I
)
I0
ind mai mici dect toate elementele sirului (/
I
)
I0
.
Pentru c a cele dou a siruri sunt monotone si m arginite, sunt convergente la limitele notate c, respectiv /
154
si are loc c _ /. Se obtine c a intersectia

I0
1
I
= [c. /] (deci, n particular, nevid a) iar orice element al
acestei intersectii nu poate membru al sirului (r
a
)
a0
(din constructia sirului de intervale). Asadar a
fost g asit m acar un element din [0. 1] care nu este element al sirului, contradictie cu presupunerea c a [0. 1]
sar putea scrie sub forma unui sir, n care ecare termen s a poat a atins dup a un num ar nit de pasi.
Rezult a c a multimea R nu este num arabil a.
7.6.4. Teorem a. Multimea tuturor sirurilor innite de 0 si 1 este nenum arabil a.
Demonstratie. Presupunem c a multimea poate pus a sub forma unui sir :
1
= (:
a
1
)
aN
, :
2
= (:
a
2
)
aN
,
de siruri de 0 si 1. Se construieste sirul : = (:
a
)
aN
astfel: :
a
=
_
_
_
0, dac a :
a
a
= 1
1, dac a :
a
a
= 0
. Sirul : este un nou
sir de 0 si 1, care nu poate coincide cu niciunul dintre sirurile initiale (prin constructie), contradictie.
Not a: (R. Q) este spatiu vectorial de dimensiune egal a cu cardinalitatea lui R.
7.7. Ordinalitatea multimilor
7.7.1. Minoranti, majoranti. O submultime a lui R se numeste majorata (minorata) dac a exist a
un element c R astfel nct r _ c (r _ c), \r ; elementul c este numit "majorant al lui "
("minorant al lui "). Un element c este maximal (minimal) dac a este majorant (minorant) si c .
Un element c este marginea superioar a a lui dac a:
1. c este majorant al lui .
2. c este cel mai mic dintre majoranti (dac a c
t
R este alt majorant al lui , atunci c _ c
t
)
CAPITOLUL 8
Sume nite si elemente de combinatoric a
Cteva formule si exercitii
a

I=1
1 = :
a

I=1
/ =
:(: + 1)
2
a

I=1
/
2
=
:(: + 1) (2: + 1)
6
a

I=1
/
3
=
_
:(: + 1)
2
_
2
1 +r +r
2
+ +r
a
=
_

_
1 r
a+1
1 r
. r ,= 1
: + 1. r = 1
1 +r +r
2
+ +r
a
+ = lim
ao
(1 +r +r
2
+ +r
a
) =
_

_
1
1 r
. r (1. 1)
, or otherwise
o

a=1
2
a
+ 2 3
a
+ 5
a
3
a
+ 5
a
155
CAPITOLUL 9
Siruri
Sirurile au mai fost studiate n Liceu. Din motive de conectare a informatiei vechi cu informatia nou a,
n aceast a sectiune sunt reluate notiunile si ad augate complet ari.
O idee care va urm arit a este diferenta dintre sirurile reale si sirurile rationale.
Studiul sirurilor a fost f acut n liceu n contextul multimii R. n acest capitol sirurile vor prezentate
direct pe multimea R
a
; printre diferentele de prezentare se num ar a:
Metrica/distanta pe R este notat a [[ (si se refer a la valoarea absolut a sau modulul unui num ar
real) iar metrica pe R
n
este notat a || (si se refer a la o metric a oarecare pe R
n
; cnd este
important/semnicativ care metric a anume este folosit a, acest lucru va precizat explicit)
Vecin atatea fundamental a pe R are forma (c . c +) sau [c[ < , iar pe R
n
are forma 1
.
(c) =
r R
n
; |r c| < .
Pe R este folosit a relatia de ordine uzual a, iar pe R
n
nu este folosit a o relatie de ordine.
Sirurile din Q
n
vor numite tot "siruri rationale".
9.0.1. Denitie. Unsir de elemente din multimea A ,= O este o functie cu codomeniul A: c () : N A.
Se noteaz a: c (:) = c
a
(valoarea : se mai numeste: indicele/rangul/pozitia termenului n sir)
9.0.2. Denitie. Multimea c
a
; : N este mul timea valorilor sirului.
9.0.3. Denitie. Sirul real (c
a
)
aN
se numeste cresc ator/strict cresc ator/descresc ator/strict descresc a-
tor dac a exist a un rang / N astfel nct \: _ /, c
a
[_ , < , _ , ] c
a+1
.
9.0.4. Denitie. Sirul (c
a
)
aN
_ (R
n
. ||) se numeste m arginit dac a exist a ` R
+
astfel nct
|c
a
| _ `, \: N.
9.0.5. Denitie. Sirul (/
I
)
IN
este un sub sir al sirului (c
a
)
aN
dac a: \/ N, :
I
N,
_
_
_
/
I
= c
a
I
. SI
0 _ :
1
< :
2
< < :
I
< .
157
158
Fie spatiul topologic (A. t) [ne va interesa n special structura topologic a a multimilor R respectiv R
a
,
eventual cu topologia dat a de o norm a]
9.0.6. Denitie (Denitia cu vecin at ati a convergentei unui sir). Sirul (c
a
)
aN
_ A este convergent la
c A dac a:
\\ 1 (c) . :
\
N. c
a
\. \: _ :
\
.
[orice vecin atate contine toti termenii sirului, ncepnd cu un anumit indice]
9.0.7. Observatie. O notatie folosit a este c
a
c; notatii alternative sunt c
a

ao
c, c
a
A

ao
c, c
a
A
c
[n functie de nivelul de detalii dorit].
De exemplu:
_
1 +
1
:
_
a
R
c nseamn a "sirul
__
1 +
1
:
_
a
_
aN

este convergent n multimea R c atre limita c R"

_
1 +
1
:
_
a
Q
, nseamn a "sirul
__
1 +
1
:
_
a
_
aN

nu este convergent n multimea Q"

Sirul
_
1 +
1
:
_
a
poate considerat att sir de numere reale ct si sir de numere rationale; desi sirul
r amne neschimbat, considerarea lui n contexte/medii ambiente diferite face ca acelasi sir s a aib a carac-
teristici diferite: num arul lui Euler c este un num ar real dar nu este rational, asa c a sirul converge ca sir
de numere reale dar nu converge ca sir de numere rationale.
Alte denitii ale convergentei echivalente n contexte similare:
9.0.8. Denitie. Denitia cu : Sirul (c
a
)
aN
_ (R
n
. ||) este convergent la c R
n
dac a:
\ 0 :
.
N \: _ :
.
|c
a
c| < .
Fiecare vecin atate contine toti termenii sirului de la un anumit rang/indice ncolo.
Fiecare vecin atate a limitei are cte un num ar nit de termeni ai sirului pe care nu i contine.
9.0.9. Denitie. Sirul (c
a
)
aN
_ (R
n
. ||) este numit sir Cauchy dac a are proprietatea:
\ 0. :
.
N. \:. j _ :
.
. |c
a
c
j
| < .
159
9.0.10. Denitie. Un spatiu metric (A. d (. )) n care se ntmpl a c a orice sir Cauchy este convergent
este numit complet [sau spatiu Banach].
9.0.11. Observatie. Notiunea de sir Cauchy poate privit a ca o ranare a notiunii de sir convergent,
din cel putin dou a puncte de vedere:
(1) n cazul n care spatiul este complet, ofer a posibilitatea de a vorbi despre un sir convergent f ar a
a se cunoaste valoarea efectiv a a limitei.
(2) n cazul n care spatiul nu este complet (asa cum este multimea Q), mediul ambient imper-
fect/s arac contine siruri care se comport a ca niste siruri convergente dar nu sunt convergente,
deoarece limita lor p ar aseste multimea. Notiunea de sir Cauchy ofer a posibilitatea de a vorbi/opera
despre/cu aceste tipuri de siruri.
(3) Sirul c
a
=
a

I=1
1
I
este un sir divergent, iar [c
a+j
c
a
[ =
a+j

I=a+1
1
I
este o valoare care poate f acut a
orict de mic a (dup a :), pentru orice j xat. Cu toate acestea, pentru j = 2: + 1 se obtine
[c
a+j
c
a
[ =
a+2a+1

I=a+1
1
I
=
1
: + 1
+ +
1
: + (: + 1)

2: + 1
: + (: + 1)
= 1, asa c a [c
a+j
c
a
[ nu
are un comportament uniform fat a de j. Denitia sirului Cauchy cere ca \ 0, :
.
N,
\: _ :
.
, \j N, [c
a+j
c
a
[ < , adic a [c
a+j
c
a
[ s a e mai mic a dect uniform n raport cu
j (indiferent de posibilele alegeri ale lui j).
Acest comportament poate v azut de exemplu pentru sirul /
a
=
1
:
(care converge spre zero).
[/
a+j
/
a
[ =

1
: +j

1
:

=
j
:(: +j)
<
1
:
, \j N asa c a pentru \ 0, :
.
N [:
.
=
_
1

_
+1] [suntem interesati de valori "mici" ale lui , foarte apropiate de 0] astfel nct : _ :
.
=
:
_
1

_
=
1
:
< iar [/
a+j
/
a
[ < \: _ :
.
, \j N.
De exemplu, chiar dac a lui j i sar atribui valori "ciudate", cum ar :
j = : =
j
:(: +j)
=
:
:(: +:)
0, sau
j = :
3
=
j
:(: +j)
=
:
3
:(: +:
3
)
0,
fractia
j
:(: +j)
nu se comport a neasteptat.
160
9.0.12. Denitie. Se numeste punctlimita al sirului (c
a
)
aN
un element / A pentru care exist a
un subsir (/
I
)
IN
convergent la / (ecare vecin atate a punctuluilimit a contine cte un num ar innit de
elemente ale sirului).
9.0.13. Propozitie (Teorema BolzanoWeierstrass). (Lema E. Cesaro 1859-1906) Dac a sirul (,
a
)
aN
_
R este m arginit, atunci are m acar un subsir convergent (are m acar un punctlimit a).
Demonstratie. Dac a sirul (,
a
)
a0
_ R este m arginit, atunci multimea ,
a
; : N este m arginit a,
adic a, pentru : = inf
aN
,
a
si ` = sup
aN
,
a
< , are loc c a ,
a
; : N _ [:. `]. Fie 1
1
acel interval
dintre intervalele [:.
n+A
2
] sau [
n+A
2
. `] care contine o innitate de termeni ai sirului (dac a ambele contin
cte o innitate, se alege oricare dintre intervale); atunci lungimea |(1
1
) =
An
2
si exist a un indice /
1
N
astfel nct ,
I
1
1
1
. Fie 1
2
intervalul ales dintre "jum at atile lui 1
1
", care contine o innitate de termeni
ai sirului; atunci | (1
2
) =
| (1
1
)
2
=
` :
2
2
si exist a un indice /
2
N cu /
2
/
1
astfel nct ,
I
2
1
2
. Se
obtine prin inductie un sir de intervale (1
j
)
jN
cu propriet atile:
1
j
= [c
j
. ,
j
] _ [:. `]
1
j+1
1
j
\j N
| (1
j
) =
` :
2
j
,
\j N /
j
N astfel nct ,
I

1
j
si sirul de numere naturale (/
j
)
jN
este strict cresc ator. Se obtine
c a : = c
0
_ c
1
_ _ c
j
_ ,
a
_ _ ,
1
_ ,
0
= ` si ,
j
c
j
=
bo
2

, adic a sirurile (c
j
)
jN
si (,
j
)
jN
sunt monotone si m arginite, deci convergente c atre o limit a comun a care se noteaz a cu ,. Are
loc ,

jN
1
j
asa c a

,
I

<
` :
2
j
jo
0. Se obtine c a sirul
_
,
I

_
jN
(subsir al lui (,
a
)
aN
) este
convergent.
9.0.14. Observatie. Pentru un sir (,
a
)
aN
_ Q armatia nu este adev arat a.
9.0.15. Propozitie ([38], T. 3.7). Multimea punctelorlimit a ale unui sir real (c
a
)
aN
este o multime
nchis a [de fapt se demonstreaz a c a multimea punctelorlimit a si contine toate punctele de acumulare]
[din demonstratie se observ a c a rezultatul este valabil chiar pentru spatii metrice]
Demonstratie. Fie r

1 [element al nchiderii multimii]. Trebuie demonstrat c a r 1 [r este
punctlimit a]
161
Dac a r 1, atunci r este punctlimit a [gata].
Dac a r

1 1, atunci r este punct de acumulare al multimii punctelorlimit a 1.
Fie :
1
N astfel nct c
a
1
,= r si e o = d (r. c
a
1
) [dac a nu exist a un asemenea :
1
, nseamn a c a \: N,
c
a
= r, adic a sirul ar constant iar r ar chiar valoarea constant a a sirului n acest caz 1 = r [gata]]
Deoarece r este punct de acumulare al lui 1, \/ 1,
I
1 cu d (
I
. r) <
o
2
I
.
Fie / = 2. Deoarece
2
1, :
2
:
1
astfel nct d (c
a
2
.
2
) <
o
4
.
Se obtine c a d (r. c
a
2
) _ d (r.
2
) +d (
2
. c
a
2
) <
o
4
+
o
4
=
o
2
.
Fie / = 3. Deoarece
3
1, exist a rangul :
3
N astfel nct :
3
:
2
iar d (
3
. c
a
3
) <
o
2
3
.
Se obtine c a d (r. c
a
3
) _ d (r.
3
) +d (
3
. c
a
3
) <
o
2
3
+
o
2
3
=
o
2
2
.
Pentru / oarecare se obtine c a exist a rangul :
I
N astfel nct :
I
:
I1
si d (r. c
a
I
) <
o
2
I1
.
n nal se obtine un subsir al lui (c
a
)
aN
si anume subsirul (c
a
I
)
IN
cu proprietatea c a d (r. c
a
I
) <
o
2
I1
,
adic a subsirul converge la r, ceea ce nseamn a c a r 1.
9.0.16. Observatie. Pentru un sir real oarecare, dac a sirul este nem arginit (inferior si/sau superior)
atunci punctul/punctele de la innit sunt punctelimit a ale sirului. Dac a sirul este m arginit, din Prop.
9.0.13 se obtine existenta m acar a unui punctlimit a. Se obtine c a pentru orice sir real multimea punctelor
limit a este nevid a si nchis a n

R.
9.0.17. Denitie. Fie sirul real (c
a
)
aN
si e 1 _

R multimea tuturor punctelorlimit a ale sirului.
Marginea inferioar a a multimii 1 este numit a limita inferioara a sirului si este notat a liminf
ao
c
a
, iar
marginea superioar a a multimii 1 este numit a limita superioara a sirului si este notat a limsup
ao
c
a
.
9.0.18. Propozitie (Propriet ati ale limitelor superioare/inferioare [vezi si [9], Prop. 1.32, [38], T.
3.17]). Fie sirurile reale (c
a
)
aN
si (/
a
)
aN
. Atunci:
(1) Valorile liminf
ao
c
a
si limsup
ao
c
a
sunt punctelimit a ale sirului c
a
.
(2) liminf
ao
c
a
= sup
a
(inf c
n
; : _ :)
(3) limsup
ao
c
a
= inf
a
(sup c
n
; : _ :)
(4) inf
a
c
a
_ liminf
ao
c
a
_ limsup
ao
c
a
_ sup
a
c
a
.
162
(5) liminf
ao
c
a
= limsup
ao
c
a
== lim
ao
c
a
= liminf
ao
c
a
= limsup
ao
c
a
.
(6) limsup
ao
(c
a
+/
a
) _ limsup
ao
c
a
+ limsup
ao
/
a
.
(7) liminf
ao
(c
a
+/
a
) _ liminf
ao
c
a
+ liminf
ao
/
a
.
(8) Pentru c 0, liminf
ao
(cc
a
) = climinf
ao
c
a
si limsup
ao
(cc
a
) = climsup
ao
c
a
.
(9) c
a
_ /
a
= liminf
ao
c
a
_ liminf
ao
/
a
si limsup
ao
c
a
_ limsup
ao
/
a
.
Demonstratie. 1. Din Prop. 9.0.15 se stie c a multimea punctelor limit a 1 _

R este nchis a, asa c a
si contine marginile inferioar a si superioar a, adic a valorile liminf
ao
c
a
si limsup
ao
c
a
sunt punctelimit a ale
sirului c
a
[exist a subsiruri ale sirului initial care au aceste valori ca si limite]
2. Fie sirul ,
a
= sup c
n
; : _ : _

R; deoarece c
n
; : _ : + 1 _ c
n
; : _ :, rezult a c a
,
a+1
_ ,
a
[sirul este descresc ator] iar limita lui [n

R] este inf
a
,
a
.
Analog sirul c
a
= inf c
n
; : _ : _

R este cresc ator, iar limita lui [n

R] este sup
a
c
a
.
Pentru ecare :, dac a ,
a
nu este un element al sirului initial, atunci este un punctlimit a, asa c a inf
a
,
a
este limita unei combinatii de elemente ale sirului cu elemente din 1, care este multime nchis a, asa c a
inf
a
,
a
1. Mai mult, inf
a
,
a
este chiar marginea superioar a a multimii de punctelimit a, pentru c a:
Fie r inf
a
,
a
= :
0
N, r ,
a
0
= :
0
N, r sup c
n
; : _ :
0
= :
0
N, \: _ :
0
, r c
a
si r ,
a
0
= r nu poate punctlimit a al sirului.
3. Analog sup
a
c
a
este chiar marginea inferioar a a multimii de punctelimit a.
4. Evident marginea inferioar a a unei multimi este mai mic a dect marginea ei superioar a.
5. Dac a marginile inferioar a si superioar a sunt egale, atunci sirul are un singur punctlimit a, adic a
orice subsir tinde la aceeasi limit a, ceea ce nseamn a c a sirul este convergent.
6. limsup
ao
(c
a
+/
a
) = inf
a
(sup c
n
+/
n
; : _ :) _ inf
a
_
sup
_
c
n
+ limsup
ao
/
a
; : _ :
__
= inf
a
_
sup c
n
; : _ : + limsup
ao
/
a
_
=
= inf
a
(sup c
n
; : _ :) + limsup
ao
/
a
= limsup
ao
c
a
+ limsup
ao
/
a
.
7. Analog
8., 9. Exercitii.
9.0.19. Propozitie. Multimea R (ca spatiu topologic) satisface conditia de separabilitate:
\r. R. r ,= . \
0
1 (r) . l
0
1 () . \
0
l
0
= O.
163
iar limita unui sir, dac a exist a, este unic a.
Demonstratie. Deoarece r ,= , [r [ 0; pentru
0
=
[r [
3
, (r
0
. r +
0
) (
0
. +
0
) =
O.
Prin reducere la absurd: se presupune c a ar exista dou a limite ,
1
. ,
2
R, care sunt distincte ,
1
,= ,
2
;
atunci, pentru i = 1. 2 are loc: \\ 1 (,
i
) . :
i
\
N, ,
a
\ , \: _ :
i
\
.
Fie dou a vecin at ati disjuncte pentru ,
1
si ,
2
: \
i
1 (,
i
), \
1
\
2
= O.
Atunci \: _ max
_
:
1
\
1
. :
2
\
2
_
, ,
a
\
1
\
2
= O contradictie (care provine de la presupunerea c a ,
1
,= ,
2
).
Se obtine ,
1
= ,
2
.
9.0.20. Propozitie. Dac a A (ca spatiu topologic) satisface conditia de separare 2.2.18, atunci limita
sirului (dac a exist a) este unic a.
Demonstratie. Prin reducere la absurd: presupunem c a exist a dou a elemente ,
1
. ,
2
A, ,
1
,= ,
2
astfel nct pentru i = 1. 2 avem: \\ 1 (,
i
) . :
i
\
N, ,
a
\ , \: _ :
i
\
. Fie dou a vecin at ati disjuncte
ale elementelor ,
1
si ,
2
: \
i
1 (,
i
), \
1
\
2
= O. Atunci \: _ max
_
:
1
\
1
. :
2
\
2
_
, ,
a
\
1
\
2
= O contradictie
(din ipoteza c a ar exista dou a limite distincte). Deci ,
1
= ,
2
.
9.0.21. Propozitie. Dac a un sir este convergent, atunci orice subsir al s au este tot convergent c atre
aceeasi limit a.
Demonstratie. Ex.
9.0.22. Propozitie. Dac a sirul (,
a
)
aN
_ R este cresc ator si m arginit superior atunci este convergent.
Demonstratie. Fie sirul real (,
a
)
a0
cresc ator si m arginit superior. Din axioma Cantor [n R, orice
submultime nevid a si majorat a admite o margine superioar a], ` = sup
a
c
a
R (` este marginea supe-
rioar a a multimii ,
a
; : N). Atunci \ 0 num arul ` nu este majorant al multimii ,
a
; : N
asa c a :
.
N astfel nct ,
a
s
` ; din monotonia sirului rezult a c a \: _ :
.
,
a
` asa c a
\: _ :
.
are loc ` < ,
a
s
_ ,
a
_ ` < ` + , ceea ce nseamn a c a [,
a
`[ _ \: _ :
.
si deci
,
a
`.
164
9.0.23. Observatie. Precizarea din enunt c a sirul este real este semnicativ a: dac a sirul ar
rational, armatia nu ar mai adev arat a.
n Q, multimea r Q; r
2
< 2 =
_

_
2.
_
2
_
Q este nevid a, este majorat a (de exemplu de valoarea
2) dar nu are margine superioar a (rational a).
De exemplu sirul rational c
a
=
a

I=0
1
/!
este cresc ator, m arginit superior (de exemplu de 3), dar ca sir
de numere rationale nu este convergent.
Demonstratie. c
a
=
a

I=0
1
/!
este cresc ator:
c
a+1
c
a
=
1
(: + 1)!
0.
c
a
este m arginit superior:
a

I=0
1
/!
_ 1 +
a1

I=0
1
2
I
= 1 +
1
1
2
a
1
1
2
_ 3.
c
a
c , Q.
9.0.24. Propozitie. Dac a sirul (,
a
)
aN
_ R este descresc ator si m arginit inferior atunci este convergent.
Demonstratie. Exercitiu
9.0.25. Propozitie. Dac a sirul real (/
a
)
a0
converge la / ,= 0, atunci toti termenii de la un indice
ncolo sunt nenuli, adic a: :
0
N
+
, \: _ :
0
, /
a
,= 0. Mai mult, sirul real
_
1
/
a
_
aa
0
converge la
1
/
, adic a
lim
ao
1
/
a
=
1
lim
ao
/
a
.
Demonstratie. Fie / 0 (cazul / < 0 se trateaz a similar si este l asat exercitiu) si \
0
= (/
0
. / +
0
)
o vecin atate a lui / care nu contine 0 (/ ,= 0 asa c a / si 0 pot separate, n sensul c a exist a dou a vecin at ati
disjuncte). Din /
a
/ = :
0
N astfel nct \: _ :
0
/
a
\
0
asa c a n particular /
a
,= 0 si, mai mult,
/
a
/
0
.
/
a
/ = \ 0 :
.
N, \: _ :
.
[/
a
/[ < ; pentru :
1
.
= max
_
:
.(b.
0
)b
. :
0
_
:

1
/
a

1
/

/ /
a
/
a
/

=
[/
a
/[
[/
a
[ [/[
_
1
(/
0
) /
[/
a
/[ _
(/
0
) /
(/
0
) /
= .
Deci
1
/
a

1
/
.
165
9.0.26. Propozitie. Dac a sirurile de numere reale (c
a
)
a0
si (/
a
)
a0
sunt convergente si dac a :
0
N
astfel nct c
a
_ /
a
\: _ :
0
, atunci lim
ao
c
a
_ lim
ao
/
a
(dac a ntre termenii sirurilor are loc o inegalitate de
la un rang ncolo iar sirurile sunt convergente, atunci inegalitatea se p astreaz a si pentru limitele lor) (dac a
inegalitatea dintre termenii sirurilor este strict a, nu se poate trage concluzia c a ntre limite ar exista tot o
inegalitate strict a).
Demonstratie. Fie c, respectiv / limitele sirurilor; se demonstreaz a c a c _ / prin reducere la absurd.
Dac a sar ntmpla c a / < c, atunci (din separabilitatea structurii topologice pe R) \
1
1 (c),
\
2
1 (/) cu \
1
\
2
= O. `
1
N astfel nct c
a
\
1
\: _ `
1
si `
2
N astfel nct /
a
\
2
\: _ `
2
.
Fie ` = max(:
0
. `
1
. `
2
); pentru \: _ ` are loc: c
a
_ /
a
, c
a
\
1
, /
a
\
2
, si deoarece / < c and
\
1
\
2
= O, se obtine c
a
_ /
a
(din ipotez a) si /
a
c
a
(din pozitia relativ a a vecin at atilor), ceea ce este o
contradictie. Rezult a c a c _ /.
9.0.27. Corolar (Teorema clestelui). Dac a (c
a
)
a0
, (/
a
)
a0
, (c
a
)
a0
sunt siruri reale pentru care :
0

N astfel nct c
a
_ /
a
_ c
a
\: _ :
0
si dac a c
a
| si c
a
| (aceeasi limit a), atunci sirul (/
a
)
a0
este si
el convergent si, mai mult, limita sa este tot |.
Demonstratie. Pentru | R, 0 _ /
a
c
a
_ c
a
c
a
. Sirul (c
a
c
a
)
a0
converge la 0 asa c a \ 0
:
.
N astfel nct [c
a
c
a
[ < \: _ :
.
. Atunci \: _ :
.
, [/
a
c
a
[ _ [c
a
c
a
[ < asa c a (/
a
c
a
)
a0
este tot convergent la 0. Din /
a
= (/
a
c
a
) + c
a
rezult a c a /
a
|. Cazurile | = sau | = sunt
l asate exercitii.
9.0.28. Propozitie (Lema CesaroStolz). Dac a (/
a
)
aN
este real, nem arginit si strict cresc ator si dac a
lim
ao
o
n+1
o
n
b
n+1
b
n
= |, atunci exist a si limita lim
ao
o
n
b
n
si. mai mult, este egal a cu |.
Demonstratie. lim
ao
o
n+1
o
n
b
n+1
b
n
= | = \ 0, :
.
N, \: _ :
.
,

o
n+1
o
n
b
n+1
b
n
|

< . Deoarece (/
a
)
aN
icreste strict si este nem arginit, /
a+1
/
a
0, \: N.
= <
o
n+1
o
n
b
n+1
b
n
| < = + | <
o
n+1
o
n
b
n+1
b
n
< + | = ( +|) (/
a+1
/
a
) < c
a+1
c
a
<
( +|) (/
a+1
/
a
), \: _ :
.
Prin adunarea relatiilor pentru : de la :
.
la :1 :
.
se obtine:
166
( +|)
_
\
/
a
s
+1
/
a
s
_
<
\
c
a
s
+1
c
a
s
< ( +|)
_
\
/
a
s
+1
/
a
s
_
( +|)
_
\
/
a
s
+2

\
/
a
s
+1
_
<
\
c
a
s
+2

\
c
a
s
+1
< ( +|)
_
\
/
a
s
+2

\
/
a
s
+1
_
...........
\
...........
\
........
\
.............
\
...............
\
...............
\
.........
( +|)
_
\
/
n1

\
/
n2
_
<
\
c
n1

\
c
n2
< ( +|)
_
\
/
n1

\
/
n2
_
( +|)
_
/
n

\
/
n1
_
< c
n

\
c
n1
< ( +|)
_
/
n

\
/
n1
_
Prin adunare termen cu termen de la :
.
la :1 se obtine:
( +|) (/
n
/
a
s
) < c
n
c
a
s
< ( +|) (/
n
/
a
s
), \: _ :
.
Se mparte relatia prin /
n
(: poate ales astfel nct /
n
s a e strict pozitiv):
( +|)
_
1
b
n
s
b
r
_
<
o
r
b
r

o
n
s
b
r
< ( +|)
_
1
b
n
s
b
r
_
, \: _ :
.
si prin rearanjarea termenilor,
( +|)
b
n
s
b
r
+
o
n
s
b
r
<
o
r
b
r
| < ( +|)
b
n
s
b
r
+
o
n
s
b
r
, \: _ :
.
se obtine:

o
r
b
r
|

< max
_

( +|)
b
n
s
b
r
+
o
n
s
b
r

( +|)
b
n
s
b
r
+
o
n
s
b
r

_
_
_ + max
_

( +|)
b
n
s
b
r
+
o
n
s
b
r

( +|)
b
n
s
b
r
+
o
n
s
b
r

_
.
Cum sirul c
n
:= max
_

( +|)
b
n
s
b
r
+
o
n
s
b
r

( +|)
b
n
s
b
r
+
o
n
s
b
r

_
este convergent la 0, exist a un indice
:
.
astfel nct [c
n
[ < , \: _ :
.
.
Atunci

o
r
b
r
|

< 2, \: _ :
.
adic a lim
no
o
r
b
r
= |
9.0.29. Propozitie. Dac a sirul (,
a
)
aN
este convergent atunci este m arginit.
Demonstratie. Fie , R si (,
a
)
a0
_ R astfel nct ,
a
,.
Din denitie se obtine c a pentru = 1 :
1
N astfel nct \: _ :
1
,
a
1
.
(,), adic a \: _ :
1
,
|,
a
| _ |,
a
,| +|,| _ |,| + 1. Atunci \: N |,
a
| _ ` := max |,| + 1. |,
0
| . . |,
a
1
1
|.
9.0.30. Propozitie. Dac a | R si (q
a
)
a0
0 din R cu q
a
0 si / N astfel nct |,
a
|| _ q
a
\: _ /, atunci sirul (,
a
)
aN
converge iar lim
ao
,
a
= ,.
Demonstratie. Fie 0 arbitrar. Din q
a
0 se obtine existenta unui indice :
.
N astfel nct
q
a
< \: _ :
.
; pentru `
.
= max(:
.
. /) are loc |,
a
,| _ q
a
< .
167
9.0.31. Propozitie. Dac a (n
a
)
aN
, (
a
)
aN
sunt siruri reale convergente la 0, atunci \c. , R sirul
(cn
a
+,
a
)
aN
converge tot la 0.
Demonstratie. Fie c ,= 0 si , ,= 0 (celelalte cazuri: (c = 0 si , ,= 0) sau (c ,= 0 si , = 0) sau (c = 0
and , = 0) sunt l asate exercitii).
Pentru 0 arbitrar exist a indicii `
1,.
, `
2,.
astfel nct |n
a
| <

2 [c[
\: _ `
1,.
si |
a
| <

2 [,[
\: _ `
2,.
.
Fie indicele `
.
= max(`
1,.
. `
2,.
); atunci \: _ `
.
are loc
|cn
a
+,
a
| _ |cn
a
| +|,
a
| = [c[ |n
a
| +[,[ |
a
| <

2
+

2
= .
asa c a lim
ao
(cn
a
+,
a
) = 0.
9.0.32. Propozitie. Dac a sirurile reale (c
a
)
a0
, (/
a
)
a0
sunt convergente, atunci sirurile (c
a
+/
a
)
a0
,
(c
a
/
a
)
a0
sunt tot convergente si, mai mult,
lim
ao
(c
a
+ /
a
) = lim
ao
c
a
+ lim
ao
/
a
(limita sumei este egal a cu suma limitelor) (operatia de trecere la
limit a comut a cu operatia de adunare),
lim
ao
(c
a
/
a
) = ( lim
ao
c
a
) ( lim
ao
/
a
) (limita produsului este egal a cu produsul limitelor) (operatia de
trecere la limit a comut a cu operatia de nmultire).
Demonstratie. Fie c respectiv / limitele sirurilor.
c
a
c = \ 0 :
1
.
N, \: _ :
1
.
, [c
a
c[ <
/
a
/ = \ 0 :
2
.
N, \: _ :
2
.
, [/
a
/[ <
Pentru 0 arbitrar xat si pentru un indice : _ :
.
:= max
_
:
1
.2
. :
2
.2
_
, se obtine:
[(c
a
+/
a
) (c +/)[ = [(c
a
c) + (/
a
/)[ _ [c
a
c[ +[/
a
/[ _

2
+

2
= .
Fie c ,= 0 (cazul c = 0 este l asat exercitiu). Deoarece (/
a
)
a0
este convergent, este si m arginit asa
c a exist a un num ar real ` 0 astfel nct [/
a
[ _ ` \: N; pentru 0 xat si pentru indicele
: _ :
.
:= max
_
:
1
.2A
. :
2
.2[o[
_
, se obtine:
[c
a
/
a
c/[ = [c
a
/
a
c/
a
+c/
a
c/[ = [(c
a
c)/
a
+c(/
a
/)[ _ [c
a
c[ [/
a
[ +[c[ [/
a
/[ _
_

2`
` +[c[

2 [c[
=

2
+

2
=
168
9.0.33. Corolar. n aceleasi conditii, lim
ao
(cc
a
+,/
a
) = c lim
ao
c
a
+, lim
ao
/
a
, \c. , R.
Demonstratie. Exercitiu.
9.1. Cteva limite standard
lim
ao

a
=
_

_
0. (1. 1)
1. = 1
nu exist a, n rest
Fie j. N
+
, 1 (A) =
j

I=0
c
I
A
I
si Q(A) =
q

I=0
/
I
A
I
polinoame, c
j
,= 0 si /
q
,= 0 [coecientii c
j
si /
q
se mai numesc coecien ti dominan ti ]. Atunci: lim
ao
1(:)
Q(:)
=
_

_
0. j <
c
j
/
q
. j
c
j
/
q
. j =
[Demonstratia se face prin procedura numit a "factor comun fortat"]
lim
ao
1(:)
Q(:)
= lim
ao
j

I=0
c
I
:
I
q

I=0
/
I
:
I
= lim
ao
:
j
_
j

I=0
c
I
:
Iq
_
:
q
_
q

I=0
/
I
:
Ij
_
n ecare parantez a p atrat a, ecare : este la exponent negativ [care tinde la 0 pentru : ], n afara
coecientilor dominanti. Se obtine:
lim
ao
1(:)
Q(:)
= lim
ao
:
jq
c
j
/
q
, de unde concluzia.
9.2. Siruri denite prin recurent a
9.2.1. Denitie. O functie , () : A A se numeste contractie dac a c (0. 1) astfel nct
\r. A. d (, (r) . , ()) _ c d (r. ) .
9.2.2. Denitie. Un spatiu metric n care orice sir fundamental este sir convergent se numeste spatiu
metric complet.
Obs: Dac a , () este contractie pe A atunci este uniform continu a pe A.
Prop: Dac a (A. d (. )) este spatiu metric si , () : A A este o contractie, atunci sirul (denit prin
recurent a) r
a+1
= , (r
a
), r
0
= c A este sir Cauchy.
169
Dem:
9.2.3. Teorem a. (Teorema de punct x pentru contractii) Fie (X. d) spatiu metric complet si e
1 () : A A o contractie. Atunci:
(1) 1 () este continu a.
(2) \r
0
A, sirul denit prin relatia de recurent a r
a+1
= 1 (r
a
) este convergent.
(3) Limita sirului este unicul punct x (notat r) al functiei 1 () si are loc
d (r
a
. r) _
c
a
1 c
d (r
0
. r
1
) .
Demonstratie. 1. Fie 0 si r
0
A. Atunci, pentru orice r A cu d (r. r
0
) <

c
= o
.
,
d (, (r) . , (r
0
)) _ cd (r. r
0
) < c o
.
= , deci functia este continu a.
Demonstratie cu siruri: Fie (r
a
)
aN
un sir convergent la r
0
. Atunci are loc
d (1 (r
a
) . 1 (r
0
)) _ cd (r
a
. r
0
)
ao
0 = lim
ao
1 (r
a
) = 1 (r
0
) .
2. Fie : :; au loc relatiile:
d (r
a
. r
n
) = d (1 (r
a1
) . 1 (r
n1
)) _ cd (r
a1
. r
n1
) _ _ c
n
d (r
an
. r
0
) _
_ c
n
(d (r
0
. r
1
) +d (r
1
. r
2
) + d (r
an1
. r
an
)) _
_ c
n
d (r
0
. r
1
) (1 +c + c
an1
) _
c
r
o(a
0
,a
1
)
1c
.
Din faptul c a c (0. 1) =sirul este Cauchy, deci (pentru c a spatiul este complet) convergent; se noteaz a
cu r limita sa. 1 ind continu a, are loc prin trecere la limit a n relatia de recurent a
1 ( r) = r.
adic a limita sirului este punct x al functiei. Din faptul c a functia este contractie, rezult a c a dac a ar exista
dou a puncte xe atunci
d (1 ( r
1
) . 1 ( r
2
)) = d ( r
1
. r
2
) _ cd ( r
1
. r
2
) = r
1
= r
2
.
170
deci punctul x este unic. Mai mult, are loc
d (r
a
. r
n
) _
c
n
d (r
0
. r
1
)
1 c
ao
= d ( r. r
n
) _
c
n
d (r
0
. r
1
)
1 c
.

Obs: Dac a A
0
=

A
0
_ A este astfel nct 1 (A
0
) _ A
0
atunci r A
0
.
Obs: Dac a (A. d (. )) este spatiu metric complet, 1 () : A A si :
0
N
+
astfel nct 1
a
0
() : A
A este contractie (de constant a c), atunci:
1 () are un unic punct x r
\r A, \/ N, d
_
1
Ia
0
( r) . r
_
_ c
I
d ( r. r)
Teo (Conditiile suciente Blackwell pentru ca o functie s a e contractie):
Fie A _ R
a
, 1(A) spatiul functiilor m arginite , ():A R mpreun a cu norma sup. Fie 1 () :
1(A) 1(A) care satisface:
a. (monotonie) , () . q () 1(A) si , () _ q () [i.c. , (r) _ q (r) \r A] =1 (, ()) () _ 1 (q ()) ()
[i.c. 1 (, ()) (r) _ 1 (q ()) (r) \r A]
b. c (0. 1) a.. 1 (c +, ()) () _ 1 (, ()) () +cc, \, () 1(A), \c _ 0.
Atunci 1 () este o contractie de constant a c.
Dem: Fie , () . q () 1(A). Atunci din (, q) () _ |, () q ()| si din (q ,) () _ |, () q ()|
au loc , () _ q () +|, () q ()| si q () _ , () +|, () q ()|.
= 1 (, ()) () _ 1 (q () +|, () q ()|) () _ 1 (q ()) () +c|, () q ()|
si
= 1 (q ()) () _ 1 (, () +|, () q ()|) () _ 1 (, ()) () +c|, () q ()|
Se obtine:
|1 (, ()) () 1 (q ()) ()| _ c|, () q ()|.
Exemplu:
1 ( ()) (/) = max
j[0,)(I)]
[l (, (/) ) +, ()]
unde:....
171
9.2.4. Teorem a. (Principiul contractiilor parametrizat) Fie r
0
1
a
.
0
1
n
. :. j 0 si , (. ) :
1
v
(r
0
) 1
j
(
0
) 1
n
continu a cu propriet atile:
(1) (contractivitate local a n a doua variabil a, constant a n raport cu prima variabil a):
c (0. 1) . |, (r.
1
) , (r.
2
)| _ c|
1

2
| . \r B
v
(r
0
) . \
1
.
2
B
j
(
0
)
(2) (m arginire local a a functiei partiale r , (r.
0
))
|, (r.
0
)
0
| < j (1 c) . \r B
v
(r
0
) .
Atunci exist a o aplicatie continu a unic a ,() : 1
v
(r
0
) 1
j
(
0
) cu proprietatea c a
, (r. ,(r)) = ,(r) . \r B
v
(r
0
) .
Demonstratie. Fie
,
0
() : B
v
(r
0
) R
n
. ,
0
(r) :=
0
. \r B
v
(r
0
) .
,
a+1
() : B
v
(r
0
) R
n
. ,
a+1
(r) := , (r. ,
a
(r)) . \r B
v
(r
0
) . \: N;
Se demonstreaz a c a:
(i) ,
a
(B
v
(r
0
)) B
j
(
0
) . \: N;
(ii) (,
a
(.))
a
este sir Cauchy uniform pe B
v
(r
0
) ;
(iii) ,(B
v
(r
0
)) B
j
(
0
) ;
(i) ,(.) este unic a cu aceste propriet ati;
(i) ,
a
(B
v
(r
0
)) B
j
(
0
) . \: N; se demonstreaz a prin inductie: pentru : = 0. ,
0
(r) =
0
= armatia
este adev arat a; pentru : = 1. ,
1
(r) = , (r. ,
0
(r)) = , (r.
0
) si are loc
|,
1
(r) ,
0
(r)| = |,
1
(r)
0
| = |, (r.
0
)
0
|
2.
< j (1 c) < j = ,
1
(r) B
j
(
0
) .
172
Pentru cazul general, au loc:
|,
2
(r) ,
1
(r)| = |, (r. ,
1
(r)) , (r. ,
0
(r))| _ c|,
1
(r) ,
0
(r)|
|,
3
(r) ,
2
(r)| = |, (r. ,
2
(r)) , (r. ,
1
(r))| _ c|,
2
(r) ,
1
(r)| _ c
2
|,
1
(r) ,
0
(r)|
.................................
|,
a+1
(r) ,
a
(r)| _ c
a
|,
1
(r) ,
0
(r)| . de unde
|,
a+1
(r)
0
| _
_ |,
a+1
(r) ,
a
(r)| + +|,
3
(r) ,
2
(r)| +|,
2
(r) ,
1
(r)| +|,
1
(r)
0
|
_ |,
1
(r)
0
| (c
a
+ +c + 1) < |,
1
(r)
0
|
o

a=0
c
a
=
|,
1
(a)j
0
|
1c
< j
= ,
a
(B
v
(r
0
)) B
j
(
0
) .
(ii) Sirul (,
a
(.))
a
este sir Cauchy uniform pe B
v
(r
0
) pentru c a
|,
a+j
(r) ,
a
(r)| _ |,
a+j
(r) ,
a+j1
(r)| + +|,
a+1
(r) ,
a
(r)| _
_ |,
a+1
(r) ,
a
(r)| (c
j1
+ +c + 1) <
<
c
n
|,
1
(a),
0
(a)|
1c
< jc
a

ao
0 \j N.
Mai mult, din faptul c a functiile ,
a
(.) sunt continue iar limita este Cauchy uniform a, urmeaz a c a sirul
de functii este uniform convergent (din faptul c a spatiul vectorial care contine codomeniul este complet)
c atre o functie continu a ,(.) : B
v
(r
0
) R
n
.
(iii) ,(B
v
(r
0
)) B
j
(
0
) pentru c a
|,
a+1
(r)
0
| <
|,
1
(r)
0
|
1 c
.
de unde
|,(r)
0
| = lim
ao
|,
a+1
(r)
0
| _
|,
1
(r)
0
|
1 c
_ j.
Trecnd la limit a n relatia de recurent a
,
a+1
(r) = , (r. ,
a
(r)) . \r B
v
(r
0
)
urmeaz a c a
,(r) = , (r. ,(r)) . \r B
v
(r
0
) .
173
(i) Unicitatea functiei ,(.) rezult a din faptul c a, dac a ar exista o alt a functie (notat a c(.) ) care s a
satisfac a
c(r) = , (r. c(r)) . \r B
v
(r
0
) .
atunci ar avea loc
|,(r) c(r)| = |, (r. ,(r)) , (r. c(r))| _ c|,(r) c(r)|
de unde rezult a ,() = c(), pentru c a c (0. 1).
CAPITOLUL 10
Functii de o singur a variabil a real a
10.1. Limite
In al doilea rnd, pentru punctele de acumulare r
0
1
t
. n Cap.2 s-au denit limitele laterale:
,(r
0
+) := lim
aa
0
,aa
0
,(r). ,(r
0
) := lim
aa
0
,a<a
0
,(r)
si s-a demonstrat Prop.2? conform c areia:
lim
aa
0
,(r) = | = ,(r
0
+) = ,(r
0
) = |
cu observatia suplimentar a c a daca domeniul de deni tie este un interval nchis de forma 1 = [c. /] atunci
n punctul r
0
= c nu se considera dect limita la dreapta, ,(c+) iar n punctul r
0
= / nu se considera
dect limita la stnga, ,(/).
Demonstr am mai nti un rezultat auxiliar privitor la limitele laterale ale unei functii monotone:
Lema 3.4.1 (existenta limitelor laterale). Daca , : 1 R este monotona pe intervalul 1 _ 1 atunci
, este functie riglat a pe 1 n sensul ca are limite laterale n ecare punct adica:
,(r
0
+) := lim
aa
0
,(r). ,(r
0
) := lim
a,a
0
,(r) \ r 1.
Mai mult, daca , este cresc atoare pe 1 atunci limitele laterale au urmatoarele proprieta ti:
,(r
1
) _ ,(r
1
) _ ,(r
1
+) _ ,(r
2
) \ r
1
< r
2
. r
1
. r
2
1
iar daca , este descresc atoare atunci:
,(r
1
) _ ,(r
1
) _ ,(r
1
+) _ ,(r
2
) \ r
1
< r
2
. r
1
. r
2
1.
175
176
Demonstra tie. Pentru a face o alegere, presupunem c a , este crescatoare (pe intervalul 1); mai departe,
consider am r
0
1 si multimea
= ,(r); r r
0
. r 1 (evident, n cazul n care r
0
nu este cap atul din dreapta al intervalului 1). si
observ am c a este minorat a (m arginit a inferior) de ,(r
0
) deci, conform Axiomei lui Cantor (vezi Cap.1),
exist a inf = 1 R. Mai departe, din T.1.2.? privind caracterizarea marginii inferioare rezult a c a pentru
orice 0 exist a
.
= ,(r
.
) (deci r
.
r
0
) astfel nct ,(r
0
) _ 1 _ ,(r
.
) < 1 +.
n continuare, dac a not am o
.
= r
.
r
0
0 atunci din faptul c a , este cresc atoare rezult a c a dac a
r (r
0
. r
0
+ o) = (r
0
. r
.
) atunci 1 _ ,(r) _ ,(r
.
) < 1 + ceea ce, n baza denitiei din Cap.2 a limitei
la dreapta, nseamn a c a 1 = ,(r
0
+) _ ,(r
0
).
In cazul limitei la stnga se procedeaz a la fel, considernd multimea 1 = ,(r); r < r
0
. r 1 si
marginea superioar a, sup 1 pentru a obtine faptul c a ,(r
0
) _ ,(r
0
).
In sfrsit, dac a r
1
< r
2
si r
a
r
1
.
a
r
2
sunt dou a siruri convergente atunci, din armatia
anterioar a rezult a:
,(r
a
) ,(r
1
+). ,(
a
) ,(r
2
)
iar pe de alt a parte, din denitia limitei rezult a c a deoarece r
1
< r
2
. exist a :
0
N astfel nct:
r
1
< r
a
<
r
1
+r
2
2
<
a
< r
2
\ : _ :
0
deci ,(r
a
) _ ,(
a
) \ : _ :
0
si prin urmare ,(r
1
+) _ ,(r
2
) _ ,(r
2
) si teorema este demonstrat a n
cazul n care , este cresc atoare; n cazul n care , este descresc atoare armatiile simetrice corespunz atoare
se demonstreaz a n acelasi mod (exercitiu !).
10.2. Continuitate
Aceast a sectiune se inspir a mult din materialele preg atite de Profesorul Stefan Miric a, cu ocazia
preg atirii manualului [14]. Profesorului Miric a i sa p arut atr ag atoare ideea de a mentiona [desi, probabil
c a la nivel de clasa a XIa rezultatele sunt putin cam prea "mature"] rezultate referitoare la leg atura din-
tre proprietatea Darboux, monotonie si continuitate. Dup a stiinta mea, interesul fusese strnit de studii
referitoare la lema Zygmund, al c arei studiu oricum ar trebui continuat.
177
10.2.1. Denitie (denitia cu vecin at ati). Functia , () : 1 _ R R este numit a continua n punctul
r
0
1 dac a:
\\ 1 (, (r
0
)) . l
\
1 (r
0
) . , (l
\
1) _ \.
Functia , () este numit a continua pe o mul time, dac a este continu a n ecare punct al acelei multimi.
Cnd conditia nu este ndeplinit a, functia este numit a discontinua n punctul r
0
1.
10.2.2. Observatie. Deoarece r
0
1, iar vecin at atile lui r
0
l contin pe r
0
, l
\
1 ,= O indiferent
care ar vecin atatea l
\
.
Punctul r
0
1 n care se discut a continuitatea poate de dou a feluri:
(1) r
0
1 si r
0
, 1
t
(desi punctul este n multime, nu este punct de acumulare al multimii; adic a
r
0
este punct izolat al domeniului )
n aceast a situatie, pentru vecin at atile l
\
"mici" (din jurul lui r
0
), l
\
1 = r
0
asa c a
, (l
\
1) = , (r
0
) _ \ (incluziune care este satif acut a totdeauna, deoarece \ este vecin atate
a lui , (r
0
)). Se obtine regula:
Orice func tie este continua n orice punct izolat al domeniului de deni tie.
Se observ a c a n aceast a situatie problema existentei/nonexistentei limitei nu se pune/nu are
sens.
(2) r
0
1 si r
0
1
t
(punctul este si n multime si punct de acumulare al multimii)
n aceast a situatie, denitia cu vecin at ati a continuit atii "se traduce" astfel:
lim
aa
0
a1
,(r) = ,(r
0
).
adic a:
(a) exist a limita functiei (pe domeniul 1)
(b) valoarea de la a. a limitei este egal a cu valoarea functiei n r
0
.
(3) Deoarece limita poate descris a cu limite laterale, continuitatea functiei , () n punctul r
0

1 1
t
se generalizeaz a la "continuitate lateral a a functiei , () n punctul r
0
1".
178
10.2.3. Denitie. Functia , () : 1 _ R R se numeste continua la stnga/dreapta n punctul r
0
1
dac a:
lim
aa
0
,a<a
0
a1
,(r) = , (r
0
) , lim
aa
0
,aa
0
a1
,(r) = , (r
0
)
10.2.4. Propozitie (Denitii echivalente ale continuit atii pentru r
0
1 1
t
). Fie , () : 1 R si
r
0
1 1
t
. Atunci urm atoarele armatii sunt echivalente:
(1) Functia , () este continu a n r
0
.
(2) Pentru orice sir (r
a
)
aN
cu propriet atile:
(a) r
a
1, \: N
(b) r
a
,= r
0
, \: N
(c) r
a
r
0
,
are loc: lim
ao
, (r
a
) = , (r
0
).
Conditia b. nu apare, de obicei, n texte, deoarece se consider a (n mod corect) c a atta vreme
ct se discut a despre continuitate, eventuala limit a oricum este evaluat a doar din punct de vedere
al egalit atii ei cu valoarea functiei n punct, asa c a faptul c a unii termeni ai sirului (sau chiar toti)
coincid cu r
0
poate considerat a o "impuritate" neglijabil a. Conditia a fost ad augat a pentru a
micsora ambiguitatea atunci cnd se caut a contraexemple care eventual s a arate c a o functie nu
este continu a.
(3) Toate limitele laterale (care au sens) ale functiei , () n r
0
, exist a si sunt egale cu limita lim
aa
0
a1
, (r)
si cu valoarea functiei n punct, , (r
0
).
Precizarea f acut a "limitele laterale care au sens" se refer a la situatiile de tip 1 = [c. /] si
r
0
= c (situatie n care limita la stnga nu are sens) sau r
0
= / (situatie n care limita la dreapta
nu are sens).
(4) \ 0, o
.
0, \r 1 r
0
, [r r
0
[ < o
.
, [,(r) ,(r
0
)[ < .
Precizarea care trebuie f acut a este similar a cu cea de la punctul 2. Desi nu este gresit s a se
scrie "1" n loc de "1 r
0
", sa ales aceast a variant a cu intentia de a micsora ambiguitatea si
de a "separa" clar studiul pentru puncte izolate de studiul pentru puncte de acumulare.
179
10.2.5. Observatie. Pentru r
0
1, situatiile de discontinuitate nu pot apare dect dac a r
0
11
t
,
si sunt de dou a tipuri:
(1) Discontinuitate de spe ta I : limitele laterale (care au sens) exist a, dar nu sunt egale ntre ele, sau
sunt egale ntre ele, dar nu sunt egale cu valoarea functiei n punct.
(2) Discontinuitate de spe ta II : m acar una dintre limitele laterale care are sens nu exist a.
10.2.6. Exemplu. n continuare vor date exemple care s a disting a ntre diversele variante teoretice
remarcate mai sus:
(1) Functia , () : R R, denit a prin , (r) = [r[ =
_
_
_
r. dac a r _ 0.
r. dac a r < 0.
[functia modul/valoare
absolut a] este o functie continu a (inclusiv n r
0
= 0)
-2 -1 0 1 2
1
2
x
y
(2) Functia , () : R R, denit a prin ,(r) = min c
3a
. r + 1
-1.4 -1.2 -1.0 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0.2 0.4
-0.50
-0.25
0.25
0.50
0.75
1.00
1.25
1.50
x
y
este
o functie continu a peste tot.
(3) Functia , () : R R, denit a prin ,(r) =
_
_
_
r
2
+ 1. dac a r _ 0
r + 2. dac a r 0
-2 -1 1 2
-2
2
x
y
Aceast a functie este continu a n \r R
+
, iar n r
0
= 0 este discontinu a de speta I.
180
(4) Functia , () : R R, denit a prin ,(r) =
_
_
_
sin
1
a
. dac a r ,= 0.
`. dac a r = 0.
, cu ` R xat, este continu a
n \r R
+
, iar n r
0
= 0 este discontinu a de speta II, oricare ar valoarea paramerului `
-1.0 -0.5 0.5 1.0
-1.0
-0.5
0.5
1.0
x
y
(5) Functia , () : R R, denit a prin ,(r) =
_
_
_
1, dac a r Q.
0, dac a r R Q.
[cunoscut a sub numele de
func tia lui Dirichlet
1
] este o functie care n orice punct r R are cte o discontinuitate de speta
II; desi nu poate reprezentat a (riguros) grac, poza al aturat a ar trebui s a sugereze reprezentarea
ei grac a: gracul este compus din punctele irationale ale liniei ntrerupte ( = 0) si din punctele
rationale ale liniei punctate ( = 1).
-4 -2 2 4
-1
1
2
x
y
(6) Functia , () : R R, denit a prin ,(r) =
_
_
_
0. dac a r = 0 sau r R Q,
1
q
. dac a r =
j
q
, N
+
, j Z. (j. ) = 1 (relativ prime ntre ele)
[cunoscut a sub numele de func tia lui Riemann], care este continu a n punctele r 0 ' (R Q)
si discontinu a de speta II n punctele r Q
+
. Studiul functiei se face folosind rezultate de tipul:
Dac a (j
a
)
a
_ Z si j
a
j cu j R, atunci j Z, sirul (j
a
)
a
este constant de la un rang
ncolo iar j p astreaz a semnul valorii constante a sirului.
Dac a sirurile (j
a
)
a
_ Z si (
a
)
a
_ N
+
sunt astfel nct (j
a
.
a
) = 1 iar sirul
_
j
a

a
_
a
r
0
cu
r
0
R Q (un sir de fractii ireductibile care tinde la un num ar irational), atunci
a
+.
1
P. L. Dirichlet (18051859)
181
Dac a sirurile (j
a
)
a
_ Z si (
a
)
a
_ N
+
sunt astfel nct (j
a
.
a
) = 1 iar sirul
_
j
a

a
_
a
r
0
cu r
0
Q
+
, atunci e
a
si j
a
, e
_
j
a

a
_
a
contine un subsir de numitor si
num ar ator constanti (astfel nct fractia este egal a cu r
0
).
Dac a sirurile (j
a
)
a
_ Z si (
a
)
a
_ N
+
sunt astfel nct (j
a
.
a
) = 1 iar sirul
_
j
a

a
_
a
r
0
cu
r
0
= 0, atunci e
a
e sirul (
a
)
a
este constant de la un rang ncolo iar sirul (j
a
)
a
este
nul de la un rang ncolo.
(7) Functiile elementare: polinomial a, putere (inclusiv functia radical), exponential a, logaritmic a,
trigonometric a, trigonometric a invers a, sunt continue n ecare punct al domeniului lor de denitie.
Mai mult, operatiile algebrice (care au sens) (se au n vedere operatiile de adunare, sc adere,
nmultire cu un num ar real, nmultire, mp artire) cu functii elementare conduc la functii continue
n ecare punct al domeniului lor. Cnd dou a functii pot compuse, compunerea lor este si ea o
functie continu a.
(8) Dac a functiile , (), q () : 1 _ R R sunt continue n punctul r
0
1, atunci functiile
r min , (r) . q (r), r max , (r) . q (r), denite pentru toti r 1, sunt si ele continue n
r
0
1.
Justicarea poate folosi, de exemplu, relatiile min c. / =
1
2
[c + / [c /[], max c. / =
1
2
[c +/ +[c /[], compunearea functiilor si faptul c a functia modul este continu a.
10.2.7. Propozitie. Fie , () : 1 _ R R o functie continu a n r
0
1. Atunci au loc armatiile:
(1) ,(r
0
) 0 [< 0] = o
a
0
0, ,(r) 0 [< 0], \r (r
0
o
a
0
. r
0
+ o
a
0
) 1 [dac a functia este
continu a ntrun punct si diferit a de zero n acel punct, atunci si p astreaz a semnul pe o ntreag a
vecin atate a acelui punct; n particular, este diferit a de zero pe o ntreag a vecin atate a acelui
punct]
(2) o
a
0
0 si ` R
+
, [,(r)[ < `, \r (r
0
o
a
0
. r
0
+o
a
0
)1 [dac a functia este continu a ntrun
punct, atunci este localm arginit a n acel punct]
Demonstratie. Functia este continu a n r
0
, asa c a:
182
\ 0, o
.
0, [, (r) , (r
0
)[ < , \r (r
0
o
.
. r
0
+o
.
) 1 [o
.
ar trebui scris o
a
0
,.
, n sensul c a
depinde si de r
0
: schimbarea punctului r
0
conduce la schimbarea valorii o]
= \ 0, o
.
0, , (r
0
) < , (r) < , (r
0
) +, \r (r
0
o
.
. r
0
+o
.
) 1.
1. Fie , (r
0
) 0. Fie
0
0 xat, astfel nct , (r
0
)
0
0 [adic a 0 <
0
< , (r
0
)]. Atunci , (r) 0,
\r (r
0
o
0
. r
0
+o
0
) 1.
2. Fie
0
0 xat si e ` = max[, (r
0
) [ + 1. [, (r
0
) +[ + 1. Atunci [,(r)[ < `, \r
(r
0
o
0
. r
0
+o
0
) 1.
10.2.8. Teorem a (Weierstrass). Fie o functie , () : 1 _ R R care este continu a pe intervalul
compact [nchis si m arginit] [c. /] _ 1.
Atunci r
n
. r
A
[c. /] astfel nct:
< inf
a[o,b]
,(r) = ,(r
n
) _ ,(r) _ ,(r
A
) = sup
a[o,b]
,(r) < . \r [c. /] .
[Orice functie continu a pe o multime compact a este m arginit a si si atinge marginile; caracteristica de
interval a multimii [c. /] nu intervine esential]
Demonstratie. Prin reducere la absurd:
Dac a functia nu ar m arginit a pe [c. /], atunci \: N, r
a
[c. /], , (r
a
) :. Se obtine sirul
(r
a
)
a
_ [c. /] din care [deoarece este m arginit] se poate extrage un subsir
I
= r
a
I
astfel nct (
I
)
I
este
convergent [se foloseste Propozitia 9.0.13] la o valoare r
0
[c. /].
Sa obtinut pe deo parte c a
I
r
0
iar pe de alt a parte din ipoteza initial a , (
I
) . Cum functia
, () este continu a n r
0
, se obtine o contradictie: , (r
0
) = lim
Io
, (
I
) = . Contradictia provine de
la ipoteza fals a c a functia , () nu ar m arginit a pe [c. /].
Fie : = inf
a[o,b]
, (r) [marginea inferioar a a valorilor functiei , () pe [c. /]]. Din cele de mai sus, se stie
deja c a : .
Din denitia marginii inferioare se obtine:
\: N, r
a
[c. /], : +
1
:
, (r
a
) _ : [adic a, pentru ecare :, valoarea : +
1
:
nu este margine
inferioar a, asa c a este dep asit a de valoarea functiei ntrun anumit punct].
183
Se obtine sirul (r
a
)
a
_ [c. /] din care se poate extrage un subsir
I
= r
a
I
astfel nct (
I
)
I
este
convergent [se foloseste Propozitia 9.0.13] la o valoare r
n
[c. /].
Functia , () ind continu a n r
n
, se obtine:
:+
1
/
, (
I
) _ :, \/ N = prin trecere la limit a dup a / ,
: _ , (r
n
) _ : = , (r
n
) = :.
Demonstratia pentru existenta punctului r
A
se face similar.
10.2.9. Observatie. Dac a se renunt a la conditii, rezultatul nu mai este adev arat:
(1) Dac a multimea nu este nchis a, functia nu este neap arat m arginit a: multimea (0. 1] nu este nchis a,
iar functia , () : (0. 1] R denit a prin , (r) =
1
r
, este continu a pe (0. 1], dar nu este m arginit a
pe (0. 1].
(2) Dac a functia nu este continu a, atunci nu este neap arat m arginit a, chiar dac a multimea pe care
este studiat a este compact a: multimea [0. 1] este nchis a si m arginit a, dar functia , () : [0. 1] R
denit a prin , (r) =
_
_
_
1
r
. r ,= 0
0. r = 0
, nu este continu a pe [0. 1] [nu este continu a n 0], si nu este
m arginit a pe [0. 1].
(3) Faptul c a "mediul ambient" al rezultatului este multimea R este esential: functia , () : [0. 2]
Q Q, denit a prin , (r) =
1
r
2
2
este bine denit a [numitorul se anuleaz a n
_
2 [0. 2], dar
aceast a valoare este irational a], multimea [0. 2] Q este m arginit a si relativ nchis a n Q [dar nu
este nchis a], functia , () este continu a pe [0. 2] Q, si totusi functia este nem arginit a.
10.2.10. Observatie. O reformulare a Teoremei 10.2.8 este:
r
n
. r
A
[c. /], < : = ,(r
n
) _ ` = ,(r
A
) < , ,([c. /]) _ [:. `] [imaginea direct a a
intervalului [c. /] prin functia , () este inclus a ntrun interval ale c arui capete le atinge].
Se ridic a ntrebarea: sunt cumva valori ntre cele dou a capete [: si `] care s a nu e atinse de functia
, ()?
184
R aspunsul la aceast a ntrebare este negativ [toate valorile din intervalul [:. `] sunt atinse de functia
, ()], iar aceast a caracteristic a [de atingere a valorilor intermediare] poart a numele de "proprietatea lui
Darboux
2
".
10.2.11. Denitie. Fie , () : 1 _ R R o functie si 1 _ 1 un interval inclus n domeniul functiei.
Se spune c a , () are proprietatea Darboux pe intervalul 1 dac a:
\c. / 1, cu c < /, \` dintre , (c) si , (/), r
A
(c. /) astfel nct , (r
A
) = ` [se foloseste exprimarea
"` dintre , (c) si , (/)" pentru c a nu se stie care dintre valorile , (c), , (/) este mai mare] [nu este exclus a
situatia n care cele dou a valori ar egale: dac a , (c) = , (/) de exemplu dac a functia este constant a,
atunci proprietatea este vericat a trivial].
Alte interpret ari, echivalente:
(1) Ecuatia , (r) ` = 0, de necunoscut a r (c. /) si de parametru ` ntre , (c) si , (/), are m acar
cte o solutie r
A
(c. /) pentru ecare valoare posibil a a parametrului `.
(2) Pentru orice interval 1
0
de capete c si /, astfel nct 1
0
_ 1, imaginea direct a a intervalului 1
0
prin
functia , () [, (1
0
)] contine intervalul de capete , (c) si , (/).
10.2.12. Observatie. Pentru ca o functie s a aib a proprietatea Darboux, nu este sucient s a trans-
porte un interval (sau intervalul maxim) ntrun interval trebuie s a transporte toate subintervalele.
De exemplu functia , () : [0. 3] R, denit a prin , (r) =
_
_
_
r. dac a r [0. 2).
r 1. dac a r [2. 3].
este o functie
pentru care , ([0. 3]) = [0. 2] [deci intervalul [0. 3] este transportat ntrun interval, si anume [0. 2]],
0 1 2 3
0
1
2
x
y
dar ,
__
2
1
4
. 2 +
1
4
_
=
_
1. 1 +
1
4

' [2
1
4
. 2), care nu este un interval.
2
Gaston Darboux, matematician francez, 1842-1917.
185
10.2.13. Propozitie. Daca func tia , () : 1 _ R R are proprietatea Darboux pe intervalul 1 _ 1,
atunci ,(1) _ R este un interval.
Demonstratie. O submultime J R [n acest caz J = ,(1)] este numit a interval [de una din formele
(c. /). [c. /). (c. /]. [c. /]] dac a \c. , J, cu c < ,, (c. ,) J.
Fie c. , J = ,(1), cu c < ,. Atunci exist a r
c
. r
o
1 astfel nct ,(r
c
) = c. ,(r
o
) = , si, mai
mult, r
c
,= r
o
[din c ,= ,; dac a r
c
= r
o
, atunci ar o valoare n care functia ar lua dou a valori distincte
contradictie].
Din proprietatea Darboux se obtine c a pentru orice ` (c. ,) exist a r
A
situat ntre r
c
si r
o
[asa c a
r
A
1, deoarece 1 este interval] astfel nct ,(r
A
) = ` ,(1) si deci (c. ,) J = ,(1).
Reciproca Propozitiei anterioare, desi nu este adev arat a pe caz general, este adev arat a pentru functii
monotone:
10.2.14. Propozitie. Dac a functia , () : 1 _ R R este monoton a pe intervalul 1 _ 1 si dac a
,(1) _ R este interval,
atunci , () are proprietatea Darboux pe 1.
Demonstratie. Fie , () cresc atoare pe 1, si e c. / 1, c < /, si ` (,(c). ,(/)).
,(c). ,(/) ,(1) (care este interval) = r
A
1, ,(r
A
) = `.
Deoarece functia , () este cresc atoare iar , (c) < ` = ,(r
A
) < , (/), se obtine c a c < r
A
< /, asa c a
functia , () are proprietatea Darboux pe 1.
10.2.15. Teorem a (Darboux). Dac a functia , () : 1 _ R R este continu a pe intervalul 1 _ 1,
atunci , () are proprietatea Darboux pe 1.
Demonstratie. Fie c. / 1, c < /, e , (c) < , (/) si e ` (,(c). ,(/)).
Fie multimea = r [c. /]; ,(r) < `; este m arginit a [ind inclus a n [c. /]] iar marginea ei
superioar a sup [c. /].
1. sup (c. /) [nu poate nici c, nici /]
Deoarece , (c) < ` < , (/), au loc c si / , .
186
Mai mult, functia , () ind continu a si cele dou a inegalit ati ind stricte, exist a cte o vecin atate a lui
c [deci n ] si o vecin atate a lui / [deci n afara lui ], pentru care inegalit atile se p astreaz a [n sensul:
\
o
1 (c), \
o
_ si \
b
1 (/), \
b
= O], asa c a nici c si nici / nu pot sup .
2. , (sup ) = `.
sup ind marginea superioar a a multimii , are loc:
\: N
+
, r
a
, sup _ r
a
sup
1
a
, asa c a sirul (r
a
)
a
are propriet atile: r
a
si lim
ao
r
a
=
sup .
Cum functia , () este continu a, din , (r
a
) < `, prin trecere la limit a se obtine , (sup ) _ `.
Dac a, prin reducere la absurd, , (sup ) < ` [inegalitatea ar strict a], atunci, cu un rationament
similar cu cel de la 1., sar obtine o ntreag a vecin atate a lui sup pentru care inegalitatea ar strict a,
ceea ce contrazice faptul c a sup este supremul multimii .
n nal se obtine c a , (sup ) = `, adic a [sumariznd] exist a o valoare strict ntre c si / n care se
atinge valoarea ` din codomeniu, adic a functia , () are proprietatea Darboux.
10.2.16. Observatie. Desi functiile continue au proprietatea Darboux [n sensul teoremei anterioare],
continuitatea nu este o conditie necesar a pentru ca o functie s a aib a proprietatea Darboux:
Functia , () : R R, denit a prin , (r) =
_
_
_
sin
1
a
. dac a r ,= 0.
0. dac a r = 0.
, desi nu este continu a n 0 [si se
observ a c a discontinuitatea este de speta II], are proprietatea Darboux
-1.0 -0.5 0.5 1.0
-1.0
-0.5
0.5
1.0
x
y
10.2.17. Observatie. Pentru o functie , () : 1 _ R R care este continu a pe intervalul 1 _ 1
se obtine c a ,(1) este interval; mai mult, dac a intervalul 1 este compact, [nchis si m arginit, de forma
1 = [c. /]], atunci ,(1) este tot interval compact [n codomeniu].
10.2.18. Observatie. Dac a functia , () : 1 _ R R are proprietatea Darboux pe intervalul 1 _ 1
iar r
0
1,
187
Atunci limitele laterale ale functiei , () n punctul r
0
, dac a exist a, sunt egale cu valoare functiei n
punct.
Cu alte cuvinte:
Dac a o functie are proprietatea Darboux iar ntrun punct nu este continu a, atunci limitele laterale n
acel punct e sunt egale cu valoarea functiei, e nu exist a deci discontinuitatea nu poate de speta I,
poate numai de speta II.
Dac a functia are discontinuit ati de speta I, atunci nu are proprietatea Darboux.
Demonstratie. Dac a, prin reducere la absurd, limita lateral a ar exista dar ar diferit a de valoarea
functiei, lim
aa
0
a1,a<a
0
, (r) = | < , (r
0
), atunci [chiar si dac a | = ] sar obtine o ntreag a vecin atate lateral a
la stnga lui r
0
pentru care valorile functiei ar strict mai mici ca valoarea functiei n r
0
, , (r
0
), asa c a ar
exista valori intermediare ntre | si , (r
0
) care nu ar putea atinse de puncte care sunt situate la stnga
lui r
0
cu alte cuvinte, functia nu ar avea proprietatea Darboux.
10.2.19. Observatie. Pentru o functie cu proprietatea Darboux pe intervalul 1, dac a c, / 1 iar
, (c) , (/) < 0 [valorile functiei n cele dou a puncte sunt de semne contrare], atunci exist a o valoare r
0
ntre c si / pentru care , (r
0
) = 0.
Aceast a informatie este util a n studiul ecuatiei , (r) = 0:
dac a, pentru functia , () cu proprietatea Darboux, se identic a dou a asemenea valori, se poate
justica existenta unei solutii a ecuatiei , (r) = 0 ntre c si /
dac a, pentru functia , () cu proprietatea Darboux pe 1, se poate constata c a ecuatia , (r) = 0
nu are nicio r ad acin a pe un subinterval al lui 1, atunci functia p astreaz a semn constant pe acel
interval [pentru c a, dac a siar schimba semnul, ar trebui s a ating a si valoarea 0]. De exemplu, o
asemenea functie are semn constant ntre dou a solutii consecutive ale ecuatiei , (r) = 0.
10.2.20. Observatie. Dac a o functie are proprietatea Darboux si este monoton a, atunci este chiar
continu a.
Justicarea se obtine din faptul c a eventualele discontinuit ati ale functiilor monotone sunt disconti-
nuit ati de speta I [eventualele discontinuit ati nu pot de speta II] [monotonia atrage existenta limitelor
188
laterale, care exist a tot timpul dar pot s a nu e egale iar valoare functiei este egal a cu una dintre ele,
sau poate situat a ntre ele], iar cum eventualele discontinuit ati ale unei functii cu proprietatea Darboux
sunt numai de speta II, se obtine c a o functie monoton a are proprietatea Darboux dac a si numai dac a este
continu a.
10.2.21. Observatie. Dac a functia , () : [c. /] R este continu a si injectiv a, atunci este strict
monoton a.
Demonstratie. Deoarece c ,= / iar functia este injectiv a, ,(c) ,= ,(/). Fie ,(c) < ,(/).
1. ,(c) < ,(r), \r (c. /);
Prin reducere la absurd: dac a ar exista r
0
(c. /) cu , (r
0
) _ , (c) < , (/), atunci , (r
0
) ,= , (c) (din
injectivitate) iar din proprietatea Darboux valoarea , (c) ar treui s a e atins a undeva ntre r
0
si /, ceea
ce ar o contradictie cu injectivitatea functiei [valoarea , (c) ar atins a si n c si undeva ntre r
0
si /].
2. ,(r) < ,(/), \r (c. /) [se justic a similar]
Se obtine: \r (c. /), ,(c) < ,(r) < ,(/)
Pentru dou a valori r
1
si r
2
, cu r
1
< r
2
si r
1
, r
2
(c. /), dac a se repet a rationamentul anterior pentru
intervalul [r
1
. /], se obtine c a , (r
1
) < , (r
2
) < , (/), adic a functia este strict cresc atoare.
10.2.22. Observatie. Dac a 1 este un interval real iar functia , () : 1 , (1) este continu a si injectiv a,
atunci:
Functia , () este strict monoton a [din observatia anterioar a]
codomeniul , (1) este un interval,
functia , () este inversabil a, iar inversa ,
1
() : , (1) 1 este strict monoton a (cu aceeasi monotonie
ca functiei , ()) si continu a
Demonstratie. Se presupune c a , () este strict descresc atoare.
Atunci inversa ei, ,
1
(), este tot descresc atoare.
Fie
1
<
2
,
1
,
2
J = ,(1) si e ,
1
(
1
) = r
1
1, ,
1
(
2
) = r
2
1
= , (r
1
) =
1
, , (r
2
) =
2
r
1
si r
2
pot ntruna dintre situatiile:
189
r
1
< r
2
=
1

2
[, () este strict descresc atoare] fals
r
1
= r
2
=
1
=
2
[, () este strict descresc atoare] fals
r
1
r
2
=
1
<
2
[, () este descresc atoare], care este singura alternativ a posibil a.
= r
1
r
2
= ,
1
(
1
) ,
1
(
2
)
Sa obtinut c a
1
<
2
,
1
,
2
J = ,
1
(
1
) ,
1
(
2
), asa c a ,
1
() este strict descresc atoare.
Functia ,
1
() este strict monoton a iar multimea ,
1
(, (1)) [aceast a multime este: "imaginea direct a
prin functia invers a ,
1
a multimii , (1)] este:
,
1
(, (1)) = ,
1
() ; , (1) = 1, asa c a:
Functia ,
1
() este strict monoton a iar imaginea direct a prin ea a intervalului , (1) este interval, deci
din Observatia 10.2.14 rezult a c a are Proprietatea Darboux.
Functia ,
1
() este strict monoton a si are Proprietatea Darboux, asa c a din Observatia 10.2.20 rezult a
c a este continu a.
10.3. Derivata
10.3.1. Denitie. Fie , () : 1 _ R R o functia si r
0
i:t (1). Limita:
,
t
(r
0
) = lim
aa
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
= lim
I0
, (r
0
+/) , (r
0
)
/
.
este numit a derivata func tiei , () n r
0
.
Dac a exist a ,
t
(r
0
) [. ], se spune c a , () are derivata n r
0
;
Dac a exist a ,
t
(r
0
) (. ), se spune c a , () este derivabila n r
0
; functia este numit a derivabila
pe _ 1 dac a este derivabil a n ecare punct al multimii ; punctul r
0
este numit punct de derivabilitate
al func tiei , (). Functia r ,
t
(r) denit a pe multimea 1
)
0 a tuturor punctelor de derivabilitate ale
functiei , () este numit a derivata func tiei , ().
[printre modalit atile importante de studiu ale derivatei se a a si limitele laterale ale limitei din denitie.
Faptul c a aceste limite laterale pot considerate generaliz ari ntrun anumit sens al derivatei, cu titlul
"derivate laterale", este deja un pas spre Analiza Nonsmooth, o punte de leg atur a dinspre clasic spre
cercetarea actual a, asa c a acest pas nainte este amnat]
190
10.3.2. Observatie. O interpretare (din punct de vedere geometric) a derivatei este: derivata este
panta tangentei la grac n punct.
Ecuatia tangentei la grac n punctul (r
0
. , (r
0
)) este:
, (r
0
) = ,
t
(r
0
) (r r
0
)
Justicarea se face astfel:
Se consider a dou a puncte de pe gracul functiei: (r
0
. , (r
0
)) si (r
1
. , (r
1
)).
Ecuatia dreptei care trece prin cele dou a puncte este:
r r
0
r
1
r
0
=
, (r
0
)
, (r
1
) , (r
0
)
.
Prin rearanjare se obtine: , (r
0
) =
, (r
1
) , (r
0
)
r
1
r
0
(r r
0
).
Prin trecere la limit a dup a r
1
r
0
(geometric: cnd punctul (r
1
. , (r
1
)) se apropie de punctul
(r
0
. , (r
0
))), se obtine c a lim
a
1
a
0
, (r
1
) , (r
0
)
r
1
r
0
= ,
t
(r
0
) si c a, geometric, secanta a devenit tangent a
(punctele (r
1
. , (r
1
)) si (r
0
. , (r
0
)) sau confundat)
Se obtine: , (r
0
) = ,
t
(r
0
) (r r
0
), care este ecuatia tangentei la gracul functiei , () n punctul
(r
0
. , (r
0
)).
n acest context, derivata functiei n r
0
este panta tangentei la grac n r
0
.
Se observ a c a, desi intuitia geometric a ne ndeamn a s a consider am tangenta ca ind dreapta de ecuatie
, (r
0
) = ,
t
(r
0
) (r r
0
) (care trece prin punctul (r
0
. , (r
0
))), n sens formal tangenta va considerat a
paralela prin origine la aceast a dreapt a, care are ecuatia: = ,
t
(r
0
) r.
Pentru a se tine totusi cont de leg aturile intuitive (si de traditie), ecuatia = ,
t
(r
0
) r se scrie de obicei
sub forma d = ,
t
(r
0
) dr, n care d si dr sunt noi variabile, cu semnicatia d =
0
[variatia lui n
jurul lui
0
= , (r
0
)] si dr = r r
0
[variatia lui r n jurul lui r
0
]
Poza de mai jos ilustreaz a cele prezentate, folosind functia , (r) = r
2
si r
0
= 1. Gracul functiei este
desenat cu negru, tangenta prin punctul (1. 1) are ecuatia 1 = 2 (r 1) (si este desenat a cu verde),
paralela prin origine are ecuatia = 2r (si este desenat a cu rosu), iar n plus sunt desenate cteva secante
care trec toate prin (1. 1) si sunt desenate punctat cu albastru.
191
0 1 2 3 4 5
0
5
10
15
20
25
x
y
10.3.3. Observatie. Exist a functii care au derivat a dar nu sunt derivabile. Exemple:
(1) Functia , () : R R, denit a prin , (r) =
3
_
r.
,
t
(0) = lim
a0
3
_
r 0
r
= lim
a0
1
3
_
r
2
= , asa c a limita exist a, dar este innit a [tangenta este
vertical a]
-2 -1 1 2
-2
-1
1
2
x
y
Se observ a c a functia este continu a (inclusiv n 0), iar tangenta la grac n r = 0 este vertical a.
(2) Functia , () : R R, denit a prin , (r) =
_
_
_
r. r ,= 1
2. r = 1
.
,
t
(1) = lim
a1
, (r) , (1)
r 1
= lim
a1
r 2
r 1
, limit a care nu exist a [deoarece limitele laterale sunt
si ], asa c a functia nici nu are derivat a, nici nu este derivabil a. Se observ a c a functia nu este
continu a n r = 1.
(3) Functia , () : R R, denit a prin , (r) = [r[.
,
t
(0) = lim
a0
[r[
r
, limit a care nu exist a [deoarece limitele laterale sunt 1 si 1], asa c a functia
nici nu are derivat a, nici nu este derivabil a. Se observ a c a functia este continu a [inclusiv n r = 0].
192
10.3.4. Teorem a. Dac a , () : 1 _ R R este derivabil a n r
0
i:t (1), atunci , () este continu a
n r
0
.
Demonstratie. Dac a , () este derivabil a n r
0
, atunci limita ,
t
(r
0
) = lim
aa
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
exist a si
este nit a. Cum numitorul [rr
0
] tinde la zero, singura posibilitate de a se obtine pentru limit a o valoare
nit a este ca si num ar atorul [, (r) , (r
0
)] s a tind a tot spre zero, pentru ca limita s a se ncadreze n cazul
de nedeterminare
0
0
.
Se obtine c a exist a limita lim
aa
0
[, (r) , (r
0
)] = 0, adic a [deoarece , (r
0
) este constant] lim
aa
0
, (r) =
, (r
0
), asa c a functia , () este continu a n r
0
.
10.3.5. Observatie. Reciproca teoremei anterioare nu este adev arat a: exist a functii continue si care
nu sunt derivabile. Exemple de asemenea situatii se a a printre exemplele de dinaintea teoremei.
10.3.6. Teorem a. Fie functiile , (), q () : 1 _ R R, derivabile n r
0
i:t (1). Atunci:
(1) Functia "sum a" (, +q) () : 1 R este derivabil a n r
0
iar (, +q)
t
(r
0
) = ,
t
(r
0
) +q
t
(r
0
).
[se observ a c a acelasi tip de relatie scris a nu n punctul r
0
, ci ntre derivate, este mai pre-
tentioas a, doarece nu se stie relatia dintre domeniile maxime de derivabilitate ale celor trei functii
implicate; este posibil ca o scriere de genul (, +q)
t
() = ,
t
() + q
t
() s a nu aib a sens, din cauza
domeniilor de denitie diferite ale celor trei functii]
(2) Functia "produs cu o constant a c R", (c,) () : 1 R este derivabil a n r
0
iar (c,)
t
(r
0
) =
c,
t
(r
0
).
(3) Functia "produs" (, q) () : 1 R este derivabil a n r
0
iar (, q)
t
(r
0
) = ,
t
(r
0
) q (r
0
) +, (r
0
)
q
t
(r
0
).
(4) Dac a q (r
0
) ,= 0, functia "raport"
_
,
q
_
() : r 1; q (r) ,= 0 R este derivabil a n r
0
iar
_
,
q
_
t
(r
0
) =
,
t
(r
0
) q (r
0
) , (r
0
) q
t
(r
0
)
q
2
(r
0
)
.
Demonstratie. 1.
(, +q)
t
(r
0
) = lim
aa
0
(, +q)(r) (, +q)(r
0
)
r r
0
= lim
aa
0
_
,(r) ,(r
0
)
r r
0
+
q(r) q(r
0
)
r r
0
_
=
193
= lim
aa
0
,(r) ,(r
0
)
r r
0
+ lim
aa
0
q(r) q(r
0
)
r r
0
= ,
t
(r
0
) + q
t
(r
0
) [se stie c a ecare limit a n parte exist a si
este nit a].
2.
(c,)
t
(r
0
) = lim
aa
0
(c,) (r) (c,) (r
0
)
r r
0
= lim
aa
0
c[, (r) , (r
0
)]
r r
0
= c lim
aa
0
[, (r) , (r
0
)]
r r
0
= c,
t
(r
0
).
3.
(, q)
t
(r
0
) = lim
aa
0
(, q) (r) (, q) (r
0
)
r r
0
= lim
aa
0
, (r) q (r) , (r) q (r
0
) +, (r) q (r
0
) , (r
0
) q (r
0
)
r r
0
=
= lim
aa
0
, (r) [q (r) q (r
0
)] +q (r
0
) [, (r) , (r
0
)]
r r
0
=
= lim
aa
0
_
, (r)
q (r) q (r
0
)
r r
0
_
+ lim
aa
0
_
q (r
0
)
, (r) , (r
0
)
r r
0
_
=
= lim
aa
0
, (r) lim
aa
0
q (r) q (r
0
)
r r
0
+q (r
0
) lim
aa
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
=
= , (r
0
) q
t
(r
0
) +q (r
0
) ,
t
(r
0
).
4.
Functia q () este diferit a de 0 n r
0
si este derivabil a n r
0
, asa c a c a este si continu a n r
0
. Fiind
continu a si nenul a n r
0
, este nenul a pe o ntreag a vecin atate n jurul lui r
0
, asa c a pentru r n acea
vecin atate au sens expresiile de mai jos:
_
,
q
_
t
(r
0
) = lim
aa
0
_
)
j
_
(r)
_
)
j
_
(r
0
)
r r
0
= lim
aa
0
)(a)
j(a)

)(a
0
)
j(a
0
)
r r
0
= lim
aa
0
)(a)j(a
0
))(a
0
)j(a)
j(a)j(a
0
)
r r
0
=
= lim
aa
0
, (r) q (r
0
) , (r
0
) q (r)
(r r
0
) q (r) q (r
0
)
= lim
aa
0
, (r) q (r
0
) , (r
0
) q (r
0
) +, (r
0
) q (r
0
) , (r
0
) q (r)
(r r
0
) q (r) q (r
0
)
=
= lim
aa
0
q (r
0
) [, (r) , (r
0
)] +, (r
0
) [q (r
0
) q (r)]
(r r
0
) q (r) q (r
0
)
= [deoarece toate limitele implicate exist a, iar
operatiile implicate exist a si ele]
= lim
aa
0
q (r
0
)
)(a))(a
0
)
aa
0
+, (r
0
)
j(a
0
)j(a)
aa
0
q (r) q (r
0
)
=
q (r
0
) lim
aa
0
)(a))(a
0
)
aa
0
+, (r
0
) lim
aa
0
j(a
0
)j(a)
aa
0
lim
aa
0
q (r) q (r
0
)
=
=
,
t
(r
0
) q (r
0
) , (r
0
) q
t
(r
0
)
q
2
(r
0
)
.
10.3.7. Teorem a. Fie functiile , () : 1
)
_ R R si q () : 1
j
_ R R astfel nct , (1
)
) _ 1
j
si
e functia compus a (q ,) () : 1
)
R.
Dac a , () este derivabil a n r
0
si q () este derivabil a n , (r
0
),
194
Atunci (q ,) () este derivabil a n r
0
iar ntre derivatele functiilor are loc relatia:
(q ,)
t
(r
0
) = q
t
(,(r
0
)) ,
t
(r
0
).
Demonstratie. (q ,)
t
(r
0
) = lim
aa
0
(q ,)(r) (q ,)(r
0
)
r r
0
= lim
aa
0
q (,(r)) q (,(r
0
))
r r
0
=
(+) = lim
aa
0
_
q (,(r)) q (,(r
0
))
, (r) , (r
0
)

, (r) , (r
0
)
r r
0
_
=
(++) = lim
aa
0
q (,(r)) q (,(r
0
))
, (r) , (r
0
)
lim
aa
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
= q
t
(,(r
0
)) ,
t
(r
0
).
Dac a linia (+) (respectiv prima limit a din linia (++)) nu induce probleme, atunci rationamentul de mai
sus este valid.
Nu sunt probleme cu aceast a limit a dac a exist a o vecin atate a lui r
0
pentru care , (r) ,= , (r
0
), pentru
orice r din vecin atate.
Dac a aceast a conditie nu este satisf acut a, asta (prin negare) nseamn a c a orict de aproape neam aa
de r
0
, poate g asit a o valoare r pentru care , (r) = , (r
0
). Cu alte cuvinte, exist a un sir (r
a
)
a
astfel
nct r
a
,= r
0
, r
a
r
0
iar , (r
a
) = , (r
0
) situatie n care numitorul limitei lim
aa
0
q (,(r)) q (,(r
0
))
, (r) , (r
0
)
se
anuleaz a n orice vecin atate a lui r
0
[si atunci limita nu poate folosit a n rationament]
n aceast a situatie:
Limita lim
ao
, (r
a
) , (r
0
)
r
a
r
0
= 0, asa c a 0 este un punct limit a al limitei lim
aa
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
.
Cum , () este derivabil a n r
0
, limita lim
aa
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
exist a asa c a este chiar egal a cu 0. Se obtine
,
t
(r
0
) = 0.
Limita lim
ao
q (,(r
a
)) q (,(r
0
))
r r
0
= lim
ao
q (, (r
0
)) q (, (r
0
))
r
a
r
0
= 0, pentru sirul special (r
a
)
a
.
Pentru un sir (
a
)
a
care nu contine un subsir unde , (r) = , (r
0
), rationamentul initial este valid, asa
c a:
lim
ao
(q ,)(
a
) (q ,)(r
0
)

a
r
0
= lim
ao
q (,(
a
)) q (,(r
0
))
, (
a
) , (r
0
)
lim
ao
, (
a
) , (r
0
)

a
r
0
= q
t
(, (r
0
)),
t
(r
0
) = 0
se obtine c a limita (q ,)
t
(r
0
) exist a n toate cazurile iar valoarea ei n situatia special a este 0.
10.3.8. Observatie (Functia exponential a generalizat a). [caz special de compunere] Se dau functiile
n(), () : 1 R
+
+
derivabile n r
0
i:t (1).
Atunci functia r n(r)
(a)
, r 1, este derivabil a n r
0
, iar derivata ei este:
195
n(r)
(a)
= c
ln &(a)
r(i)
= c
(a) ln &(a)
=
_
n(r)
(a)
_
t
=
_
c
(a) ln &(a)
_
t
= c
(a) ln &(a)
( (r) ln n(r))
t
=
n(r)
(a)
_

t
(r) ln n(r) +
(r) n
t
(r)
n(r)
_
.
n contextul Observatiei 10.2.22, e functia , () : 1 _ R R, 1 interval, 1 _ 1, , () continu a si
injectiv a pe 1.
Atunci J = , (1) este interval, , () este strict monoton a pe 1, iar restrictia (notat a la fel) , () : 1 J
este inversabil a.
Functia invers a ,
1
() : J 1 exist a, este continu a si strict monoton a.
10.3.9. Teorem a. Se consider a r
0
i:t (1) n care , () este derivabil a. Atunci ,
1
() are derivat a n
, (r
0
) =
0
, iar derivata este:
(,
1
)
t
(
0
) =
_

_
valoare nit a, ,
t
(r
0
) ,= 0
. ,
t
(r
0
) = 0 si , () cresc atoare
. ,
t
(r
0
) = 0 si , () descresc atoare.
Mai mult, n cazul ,
t
(r
0
) ,= 0 [,
1
() derivabil a n
0
], are loc relatia:
(,
1
)
t
(
0
) =
1
,
t
(r
0
)
=
1
,
t
(,
1
(
0
))
.
Demonstratie. Studiem limita (,
1
)
t
(
0
) = lim
jj
0
,
1
() ,
1
(
0
)

0
folosind denitia cu siruri:
Fie (
a
)
a
_ J cu propriet atile:
a
J,
a
,=
0
,
a

0
.
Din
a
J = r
a
1 r
0
,
a
= , (r
a
), deci r
a
= ,
1
(
a
) si cum ,
1
() este continu a, r
a
r
0
.
Functia , () este derivabil a n r
0
asa c a lim
ao
, (r
a
) , (r
0
)
r
a
r
0
= ,
t
(r
0
).
Dac a ,
t
(r
0
) ,= 0, atunci:
lim
j
n
o
,
1
(
a
) ,
1
(
0
)

0
= lim
j
n
o
r
a
r
0
, (r
a
) , (r
0
)
=
1
lim
ao
, (r
a
) , (r
0
)
r
a
r
0
=
1
,
t
(r
0
)
.
Dac a ,
t
(r
0
) = 0, atunci limita de mai sus este innit a
Dac a , () este cresc atoare, ,
1
() este tot cresc atoare, iar raportul
, (r
a
) , (r
0
)
r
a
r
0
este pozitiv [n
sensul r
a
< r
0
= , (r
a
) < , (r
0
)], asa c a limita este +.
Dac a , () este descresc atoare, ,
1
() este tot descresc atoare, iar raportul
, (r
a
) , (r
0
)
r
a
r
0
este negativ,
asa c a limita este .
196
10.3.10. Observatie (Derivate ale unor functii uzuale). Pentru urm atoarele functii uzuale [denite pe
domeniul lor maxim de denitie; toate functiile considerate sunt continue pe domeniile lor], derivatele lor
sunt:
(1) [functia constant a] Pentru , () : R R, denit a prin , (r) = c, derivata este: ,
t
() : R R,
,
t
(r) = 0.
[\r
0
, lim
aa
0
c c
r r
0
= 0]
(2) [functia putere natural a] Pentru , () : R R, denit a prin , (r) = r
a
, : N
+
, derivata este:
,
t
() : R R, ,
t
(r) = :r
a1
.
[\r
0
, lim
aa
0
r
a
r
a
0
r r
0
= lim
aa
0
_
r
a1
+r
a2
r
0
+ +rr
a2
0
+r
a1
0

= :r
a1
0
]
(3) [functia radical par] Pentru , () : [0. )R
+
, denit a prin , (r) =
n
_
r, : par, : N
+
, derivata
este: ,
t
() : (0. ) R, ,
t
(r) =
1
:
n
_
r
a1
.
[\r
0
0, lim
aa
0
n
_
r
n
_
r
0
r r
0
= lim
aa
0
1
n
_
r
a1
+
n
_
r
a2
r
0
+... +
n
_
rr
a2
0
+
n
_
r
a1
0
=
1
:
n
_
r
a1
]
(4) [functia radical impar] Pentru , () : RR, denit a prin , (r) =
n
_
r, : impar, : N
+
1,
derivata este: ,
t
() : R
+
R, ,
t
(r) =
1
:
n
_
r
a1
, iar n r
0
= 0 functia are derivat a dar nu este
derivabil a.
[\r
0
,= 0, lim
aa
0
n
_
r
n
_
r
0
r r
0
= lim
aa
0
1
n
_
r
a1
+
n
_
r
a2
r
0
+... +
n
_
rr
a2
0
+
n
_
r
a1
0
=
1
:
n
_
r
a1
]
[lim
a0
n
_
r
n
_
r
0
r r
0
= lim
a0
n
_
r
r
= lim
a0
1
n
_
r
a1
= , pentru c a : 1 este par]
[desi aparent functiile radical par si radical impar au aceeasi formul a pentru derivat a, domeniile
de denitie si comportamentele difer a; n particular, pentru r
0
= 0, problema derivatei pentru
puterea par a nu se pune pentru c a punctul nu este interior, iar problema derivatei pentru puterea
impar a se pune dar derivata este innit a]
[din punct de vedere strict al formulei, formula r amne valabil a chiar pentru exponent real:
pentru c R, (r
c
)
t
= cr
c1
]
(5) [functia logaritm natural] Pentru , () : (0. ) R, denit a prin , (r) = ln r, derivata este:
,
t
() : (0. ) R, ,
t
(r) =
1
r
.
197
[\r
0
0, lim
aa
0
ln r ln r
0
r r
0
= lim
aa
0
ln
_
_
r
r
0
_ 1
ii
0
_
1
1
= lim
aa
0
ln
_
_
_
_
1 +
r r
0
r
0
_
i
0
ii
0
_ 1
ii
0

ii
0
i
0
_
_
=
ln c
1
i
0
=
1
r
0
]
[functia logaritm general, , () : (0. ) R, denit a prin , (r) = log
o
r, c R
+
1, se
reduce la logaritm natural]
(6) [functia exponential a] Pentru , () : R R, denit a prin , (r) = c
a
, derivata este: ,
t
(r) = c
a
.
justicare folosind derivata functiei inverse: dac a q () : (0. ) R, q (r) = ln r, atunci
q
1
() : R (0. ), q
1
() = c
j
.
q
t
(r) =
1
r
, iar (q
1
)
t
() =
1
q
t
(q
1
())
=
1
q
t
(c
j
)
=
1
1
c
j
= c
j
.
Pentru o justicare direct a, trebuie folosit a limita special a lim
a0
c
a
1
r
= 1.
(7) [functia putere real a] Pentru functia , () : (0. ) R, denit a prin , (r) = r
c
, c R, derivata
ei este ,
t
() : (0. ) R, ,
t
(r) = cr
c1
.
[r
c
= c
ln a
o
= c
cln a
; se foloseste derivarea compunerii si derivata logaritmului:(r
c
)
t
= c
cln a

c
r
= cr
c1
]
(8) [functia exponential a de baz a real a] Pentru functia , () : R R, denit a prin , (r) = c
a
, cu
c (0. ) 1, derivata este ,
t
() : R R, ,
t
(r) = c
a
ln c.
[c
a
= c
aln o
= (c
a
)
t
= c
aln o
ln c = c
a
ln c]
(9) [functia sinus] Pentru functia , () : R R, denit a prin , (r) = sin r, ,
t
() : R R, ,
t
(r) =
cos r.
[ lim
aa
0
sin r sin r
0
r r
0
= lim
aa
0
sin
aa
0
2
cos
a+a
0
2
aa
0
2
= lim
aa
0
cos
a+a
0
2
= cos r
0
]
Desi domeniul maxim de denitie este R, functia este periodic a si este inversabil a doar pe o
restrictie a domeniului,
_

2
.

2

(pentru injectivitate) combinat a cu o restrictie a codomeniului

(pentru surjectivitate).
Cu modicarea domeniului si a codomeniului, se obtine o functie inversabil a , () :
_

2
.

2

[1. 1], , (r) = sin r, care are inversa ,
1
() : [1. 1]
_

2
.

2

, ,
1
() = arcsin .
198
(10) [functia cosinus] Pentru functia , () : R R, denit a prin , (r) = cos r, ,
t
() : R R, ,
t
(r) =
sin r.
[ lim
aa
0
cos r cos r
0
r r
0
= lim
aa
0
sin
aa
0
2
sin
a+a
0
2
aa
0
2
= lim
aa
0
sin
a+a
0
2
= sin r
0
]
Cu modicarea domeniului si a codomeniului, se obtine o functie inversabil a , () : [0. :]
[1. 1], , (r) = cos r, care are inversa ,
1
() : [1. 1] [0. :], ,
1
() = arccos .
(11) [functia tangent a] Pentru functia , () : R
2I+1
2
:; / Z R, denit a prin , (r) = tan r =
sin r
cos r
, derivata este ,
t
() : R
2I+1
2
:; / Z R, ,
t
(r) =
1
cos
2
r
= 1 + tan
2
r.
[
_
sin r
cos r
_
t
=
cos
2
r + sin
2
r
cos
2
r
]
Cu modicarea domeniului, se obtine o functie inversabil a , () :
_

2
.

2
_
R, , (r) = tan r,
care are inversa ,
1
() : R
_

2
.

2
_
, ,
1
() = arctan .
(12) [functia cotangent a] Pentru functia , () : R /:; / Z R, denit a prin , (r) = cot r =
cos r
sin r
, derivata este ,
t
() : R /:; / Z R, ,
t
(r) =
1
sin
2
r
= 1 cot
2
r.
[
_
cos r
sin r
_
t
=
sin
2
r cos
2
r
sin
2
r
]
Cu modicarea domeniului, se obtine o functie inversabil a , () : (0. :) R, , (r) = cot r,
care are inversa ,
1
() : R (0. :), ,
1
() = arccot .
(13) [functia arcsinus] Pentru functia , () : [1. 1]
_

2
.

2

, denit a prin , () = arcsin , derivata

este ,
t
() : (1. 1) R
+
+
, ,
t
() =
1
_
1
2
.
Pentru (1. 1) == r = arcsin
_

2
.

2
_
, se aplic a 10.3.9: arcsin (sin r) = r =
arcsin
t
() =
1
cos (arcsin )
=
1
_
1
2
.
Punctele = 1 si = 1 nu sunt puncte interioare, asa c a nu se discut a derivarea.
Se poate discuta derivarea lateral a, dar n aceste cazuri derivatele laterale sunt innite (deoarece
= 1 = r =
:
2
iar derivata functiei directe r sin r este r cos r, care n
:
2
se anuleaz a).
(14) [functia arccosinus] Pentru functia , () : [1. 1] [0. :], denit a prin , () = arccos , derivata
este ,
t
() : (1. 1) R
+
+
, ,
t
() =
1
_
1
2
.
[Se procedeaz a similar cu procedura de la arcsin]
(15) [functia arctangent a] Pentru functia , () : R
_

2
.

2
_
, denit a prin , () = arctan , derivata
este ,
t
() : R R, ,
t
() =
1
1 +
2
.
199
[Se procedeaz a similar cu procedura de la arcsin]
(16) [functia arccotangent a] Pentru functia , () : R (0. :), denit a prin , () = arccot , derivata
este ,
t
() : R R, ,
t
() =
1
1 +
2
.
[Se procedeaz a similar cu procedura de la arcsin]
10.3.1. Rezumat de formule de derivare.
10.3.1.1. Reguli de derivare:
(c, (r) ,q (r))
t
= c, (r)
t
,q (r)
t
(, (r) q (r))
t
= , (r)
t
q (r) +, (r) q
t
(r)

_
)(a)
j(a)
_
t
=
, (r)
t
q (r) , (r) q
t
(r)
q
2
(r)
(q (, (r)))
t
= q
t
(, (r)) ,
t
(r)
(,
1
)
t
() =
1
)
0
()
1
(j))
.
10.3.1.2. Tabel de derivate:
200
Functia Derivata
Functia
compus a
Derivata functiei
compuse
c (constant a) 0 - -
r 1 n(r) n
t
(r)
r
o
, c R c r
o1
n
o
(r) c n
o1
(r) n
t
(r)
n
_
r, : N
+
1
:
n
_
r
a1
n
_
n(r)
n
t
(r)
:
n
_
n
a1
(r)
c
a
c
a
c
&(a)
c
&(a)
n
t
(r)
c
a
, c 0, c,=1 c
a
ln c c
&(a)
c
&(a)
ln c n
t
(r)
ln r, r (0. )
1
r
ln n(r)
n
t
(r)
n(r)
log
o
r, c 0, c,=1
1
r ln c
log
o
n(r)
n
t
(r)
n(r) ln c
sin r, r R cos r sin n(r) (cos n(r)) n
t
(r)
cos r, r R sin r cos n(r) (sin n(r)) n
t
(r)
tan r, r (

2
.

2
)
1
cos
2
r
tan n(r)
n
t
(r)
cos
2
n(r)
cot r, r (0. :)
1
sin
2
r
cot n(r)
n
t
(r)
sin
2
n(r)
arcsin r, r (1. 1)
1
_
1 r
2
arcsin n(r)
n
t
(r)
_
1 n
2
(r)
arccos r, r (1. 1)
1
_
1 r
2
arccos n(r)
n
t
(r)
_
1 n
2
(r)
arctan r, r R
1
1 +r
2
arctan n(r)
n
t
(r)
1 +n
2
(r)
arccot r, r R
1
1 +r
2
arccot n(r)
n
t
(r)
1 +n
2
(r)
10.3.2. Teoreme.
10.3.11. Teorem a (P. Fermat). Fie , () : 1 _ R R, astfel nct:
(1) r
0
este punct interior de minim local [ 0, (r
0
. r
0
+) _ 1 si \r (r
0
. r
0
+),
, (r
0
) _ , (r)]
(2) exist a ,
t
(r
0
)

R.
Atunci ,
t
(r
0
) = 0.
201
[Concluzia r amne aceeasi dac a n ipoteza 1. r
0
ar punct interior de maxim local, n sensul: 0,
(r
0
. r
0
+) _ 1 si \r (r
0
. r
0
+), , (r
0
) _ , (r)]
[Ipoteza 1. poate reformulat a astfel: r
0
este un punct interior de extrem local]
Demonstratie. Din existenta limitei ,
t
(r
0
)

R rezult a existenta limitelor laterale, de aceeasi valoare
cu cea a limitei:
lim
a,a
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
= lim
aa
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
= lim
aa
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
= ,
t
(r
0
).
Deoarece r
0
este punct interior de minim local, se obtine:
pentru r r
0
[r < r
0
],
, (r) , (r
0
)
r r
0
_ 0 = lim
a,a
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
_ 0
pentru r r
0
[r r
0
],
, (r) , (r
0
)
r r
0
_ 0 = lim
aa
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
_ 0
Deoarece aceste limite au ambele valoarea constant a ,
t
(r
0
), rezult a c a aceast a valoare este si mai mic a
si mai mare ca zero, deci nul a.
10.3.12. Teorem a (M. Rolle). Fie , () : [c. /] R cu propriet atile:
(1) , () continu a pe [c. /];
(2) , () derivabil a pe [c. /];
(3) , (c) = , (/).
Atunci: c (c. /), ,
t
(c) = 0.
Demonstratie. Se foloseste Teorema Weierstrass 10.2.8 pentru a se obtine existenta a dou a puncte
r
n
. r
A
[c. /] astfel nct
\r [c. /], , (r
n
) _ , (r) _ , (r
A
). n particular, , (r
n
) _ , (c) = , (/) _ , (r
A
).
Dac a aceste puncte ar si interioare, sar putea aplica Teorema Fermat 10.3.11. n continuare se va
studia n ce conditii aceste puncte sunt interioare.
Deoarece , (r
n
) _ , (c) = , (/) _ , (r
A
), exist a dou a variante:
, (r
n
) = , (r
A
) = , (r
n
) = , (c) = , (/) = , (r) = , (r
A
) = functia , () este constant a pe [c. /],
asa c a c (c. /), ,
t
(c) = 0.
, (r
n
) < , (r
A
) =
, (r
n
) < , (c) = , (/) _ , (r
A
), caz n care r
n
(c. /),
202
sau
, (r
n
) _ , (c) = , (/) < , (r
A
), caz n care r
A
(c. /).
Se obtine c a, dac a , (r
n
) < , (r
A
), m acar unul dintre punctele r
n
sau r
A
este interior, si cum aceste
puncte sunt si de extrem, se poate aplica Teorema Fermat 10.3.11 pentru a se obtine un punct c (c. /)
pentru care ,
t
(c) = 0.
10.3.13. Observatie. n conditiile din Teorema Rolle 10.3.12 se obtin urm atoarele rezultate care leag a
informatii despre r ad acinile functiei cu informatii despre r ad acinile derivatei:
(1) Dac a r
1
< r
2
sunt r ad acini ale functiei , () [solutii din [c. /] ale ecuatiei , (r) = 0], atunci exist a
c (r
1
. r
2
) _ [c. /], r ad acin a a functiei ,
t
() [solutie din (r
1
. r
2
) a ecuatiei ,
t
(r) = 0].
(2) Dac a c
1
< c
2
sunt dou a r ad acini consecutive din (c. /) ale functiei ,
t
() [consecutive n sensul
c a \r (c
1
. c
2
), ,
t
(r) ,= 0], atunci functia , () are n (c
1
. c
2
) cel mult o r ad acin a, dup a cum
urmeaz a:
(a) Dac a , (c
1
) , (c
2
) < 0, exist a o unic a r ad acin a a lui , () n (c
1
. c
2
);
(b) Dac a , (c
1
) , (c
2
) _ 0, nu exist a nicio r ad acin a a lui , () n (c
1
. c
2
) [iar , () are semn
constant pe (c
1
. c
2
)].
Demonstratie. 1. Deoarece , (r
1
) = , (r
2
) = 0, se aplic a 10.3.12 pentru a se obtine concluzia.
2. Dac a functia , () ar avea dou a r ad acini distincte n (c
1
. c
2
), atunci cu 1. ar exista ntre ele o
r ad acin a a derivatei, ceea ce ar contrazice consecutivitatea lui c
1
si c
2
ca r ad acini ale derivatei.
Dac a , (c
1
) , (c
2
) < 0, cu proprietatea Darboux exist a o r ad acin a, care este unic a.
Dac a , (c
1
) , (c
2
) = 0, una dintre valori este nul a, dar nu ambele:
nu se poate ntmpla , (c
1
) = , (c
2
) = 0 [pentru c a ar mai exista nc a un c (c
1
. c
2
) cu ,
t
(c) = 0,
contradictie cu consecutivitatea];
nu se poate ntmpla nici ca , () s a se anuleze pe (c
1
. c
2
) si nici s a aib a semne diferite [din aceleasi
motive]
Dac a , (c
1
) , (c
2
) 0, similar
203
10.3.14. Teorem a (J. L. Lagrange). [teorema cresterilor nite] Fie , () : [c. /] R o functie cu
propriet atile:
(1) , () continu a pe [c. /];
(2) , () derivabil a pe (c. /);
Atunci c (c. /), astfel nct: ,(/) ,(c) = (/ c) ,
t
(c).
Demonstratie. Fie functia:
q (r) = , (r)
, (/) , (c)
/ c
r, \r [c. /].
Atunci:
q (c) = , (c)
, (/) , (c)
/ c
c,
q (/) = , (/)
, (/) , (c)
/ c
/,
asa c a q (c) = q (/) == , (c)
, (/) , (c)
/ c
c = , (/)
, (/) , (c)
/ c
/ == , (c) , (/) =

, (/) , (c)
/ c
(/ c) adev arat.
Din Teorema Rolle se obtine c a exist a c (c. /) astfel nct q
t
(c) = 0 == ,
t
(c) =
, (/) , (c)
/ c
.
10.3.15. Observatie. Fie , () : [c. /] R si r
0
[c. /] astfel nct , () continu a pe [c. /] si derivabil a
pe [c. /] r
0
. Atunci:
(1) Dac a exist a limita lim
a,a
0
,
t
(r) n

R, exist a si limita lim
a,a
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
, iar cele dou a limite sunt
egale.
[Pentru ecare r < r
0
, pe [r. r
0
] se aplic a Teorema Lagrange: c
a
(r. r
0
), ,
t
(c
a
) =
, (r) , (r
0
)
r r
0
.
Cum r < c
a
< r
0
, pentru r r
0
are loc si c
a
r
0
si atunci lim
a,a
0
,
t
(c
a
) = lim
a,a
0
,
t
(r).
Se obtine, cu r r
0
, existenta limitei lim
a,a
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
= lim
a,a
0
,
t
(r)]
(2) Dac a exist a limita lim
aa
0
,
t
(r) n

R, exist a si limita lim
aa
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
, iar cele dou a limite sunt
egale.
[Similar cu 1.]
204
(3) Dac a r
0
(c. /) iar limitele lim
a,a
0
,
t
(r) si lim
aa
0
,
t
(r) exist a si sunt egale n

R, atunci exist a si
limita ,
t
(r
0
) [, () are derivat a n r
0
], egal a cu cele dou a limite laterale.
[consecint a din 1. si 2.]
10.3.16. Observatie. Fie , () : [c. /] R o functie continu a pe [c. /] si derivabil a pe (c. /). Atunci
, () este constant a == ,
t
(r) = 0, \r (c. /).
[Dac a , () este constant a, sa v azut deja c a derivata ei este nul a]
[Reciproc: dac a ,
t
(r) = 0, \r (c. /), e r
0
(c. /) xat si e r (c. /), r
0
< r. Se aplic a T.
Lagrange pe [r
0
. r] si se obtine c
a
(r
0
. r) astfel nct 0 = ,
t
(c
a
) =
, (r
0
) , (r)
r
0
r
= , (r) = , (r
0
). Se
obtine c a functia este constant a pe (c. /) si, prin continuitate, pe [c. /]]
10.3.17. Observatie. Dou a functii continue pe [c. /] si derivabile pe (c. /) difer a printro constant a
dac a si numai dac a derivatele lor pe (c. /) sunt identice.
[consecint a a observatiei anterioare]
10.3.18. Observatie. Fie , () : [c. /] R o functie continu a pe [c. /] si derivabil a pe (c. /). Atunci:
(1) , () este cresc atoare == \r (c. /), ,
t
(r) _ 0;
[Dac a , () este cresc atoare, atunci pentru orice r
0
(c. /) xat are loc: r < r
0
= , (r) _
, (r
0
) si deci raportul
, (r) , (r
0
)
r r
0
_ 0.
Cum limita dup a r r
0
exist a, prin trecere la limit a inegalitatea se p astreaz a si se obtine
,
t
(r) _ 0]
[Reciproc, dac a \r (c. /), ,
t
(r) _ 0, atunci pentru r
1
< r
2
[c. /], c (r
1
. r
2
) astfel nct
0 _ ,
t
(c) =
, (r
1
) , (r
2
)
r
1
r
2
= , (r
1
) _ , (r
2
)]
(2) , () este strict cresc atoare == \r (c. /), ,
t
(r) 0;
[similar cu 1. si n plus se observ a c a dac a r
1
< r
2
cu , (r
1
) = , (r
2
), atunci c (r
1
. r
2
),
,
t
(c) = 0]
(3) , () este descresc atoare == \r (c. /), ,
t
(r) _ 0;
[similar cu 1.]
(4) , () este strict descresc atoare == \r (c. /), ,
t
(r) < 0.
205
[similar cu 2.]
10.3.19. Teorem a (Cauchy). [A doua Teorem a a cresterilor nite] Fie , (), q () : [c. /] R dou a
functii continue pe [c. /] si derivabile pe (c. /), astfel nct \r (c. /), q
t
(r) ,= 0.
Atunci exist a c (c. /), astfel nct
,
t
(c)
q
t
(c)
=
, (/) , (c)
q (/) q (c)
.
Demonstratie. Se consider a functia:
/(r) = , (r)
, (/) , (c)
q (/) q (c)
q (r).
/(c) = , (c)
, (/) , (c)
q (/) q (c)
q (c),
/(/) = , (/)
, (/) , (c)
q (/) q (c)
q (/),
/(c) = /(/) == , (c)
, (/) , (c)
q (/) q (c)
q (c) = , (/)
, (/) , (c)
q (/) q (c)
q (/) ==
== , (c) , (/) =
, (/) , (c)
q (/) q (c)
(q (c) q (/)) adev arat.
Se aplic a T. Rolle functiei /() si se obtine c (c. /), /
t
(c) = 0 ==
,
t
(c)
q
t
(c)
=
, (/) , (c)
q (/) q (c)
.
10.3.20. Teorem a (G. Darboux). Dac a , () : [c. /] R este derivabil a pe (c. /), atunci derivata
,
t
() : (c. /) R are proprietatea Darboux pe (c. /).
10.3.3. Diferentiala.
10.3.21. Denitie. Functia , () : 1 _ R R se numeste diferentiabil a n r
0
i:t (1) dac a exist a o
functie (r
0
; ) : R R, liniar a [operator liniar (r
0
; ) 1(R. R), n sensul cursului de Algebr a Liniar a],
astfel nct urm atoarea limit a s a existe si s a e nul a:
lim
I0
, (r
0
+/) , (r
0
) (r
0
; /)
/
= 0.
Functia (r
0
; ) se numeste diferentiala n r
0
a functiei , (). Se foloseste notatia traditional a:
(r
0
; ) = d, (r
0
) (), d, (r
0
) () : R R, d, (r
0
) (/) = (r
0
; /).
10.3.22. Observatie. Functia liniar a din denitia diferentialei, dac a exist a, este unic a.
Demonstratie. Presupunem c a dou a functii liniare
1
(r
0
; ),
2
(r
0
; ) : R R satisfac denitia
diferentialei:
206
lim
I0
, (r
0
+/) , (r
0
)
1
(r
0
; /)
/
= 0 si
lim
I0
, (r
0
+/) , (r
0
)
2
(r
0
; /)
/
= 0.
Atunci functia /
1
(r
0
; /)
2
(r
0
; /) = c
1
/ c
2
/ = (c
1
c
2
) /, / R, este tot liniar a, si are loc:
[
1
(r
0
; /)
2
(r
0
; /)[ = [
1
(r
0
; /) [, (r
0
+/) , (r
0
)] + [, (r
0
+/) , (r
0
)]
2
(r
0
; /)[ _
_ [, (r
0
+/) , (r
0
)
1
(r
0
; /)[ +[, (r
0
+/) , (r
0
)
2
(r
0
; /)[ =
=
[
1
(r
0
; /)
2
(r
0
; /)[
[/[
_
[, (r
0
+/) , (r
0
)
1
(r
0
; /)[
[/[
+
[, (r
0
+/) , (r
0
)
2
(r
0
; /)[
[/[
.
Cum ambele fractii din membrul drept tind la zero pentru / 0, rezult a c a si membrul stng tinde
la zero:
lim
I0
[
1
(r
0
; /)
2
(r
0
; /)[
[/[
= lim
I0
[(c
1
c
2
) /[
[/[
= [c
1
c
2
[ = 0 = c
1
= c
2
=
1
(r
0
; ) =
2
(r
0
; ).

10.3.23. Observatie. Functiile liniare () : R R sunt (numai) functiile de forma (r) = c r,

c R [constant a].
10.3.24. Observatie. Modul ales de a introduce notiunea de diferential a este cel care a fost consid-
erat ca ind cel mai apropiat de notiunea de diferential a pentru functii de mai multe variabile cu valori
multidimensionale. O consultare a c artilor din domeniu relev a c a ecare autor rezolv a aceast a situatie n
felul lui. Desi pn a la urm a rezultatele conduc n aceleasi locuri, cititorul neavizat poate bulversat de
aceste variatiuni.
10.3.25. Observatie. Denitia diferentialei lui , () : 1 _ R R n r
0
i:t (1) este echivalent a cu
urm atoarea formulare:
Exist a functia liniar a d, (r
0
) () : R R, si
Exist a 0, si
Exist a functia C
a
0
() : (. ) R [care este numit a innit mic de ordin I],
astfel nct:
Exist a si este nul a limita: lim
I0
C
a
0
(/)
/
= 0, si
\/ (. ), , (r
0
+/) = , (r
0
) +d, (r
0
) (/) +C
a
0
(/).
207
10.3.26. Teorem a. Functia , () : 1 _ R R este diferentiabil a n r
0
i:t (1) dac a si numai dac a
este derivabil a n r
0
. n aceast a situatie, diferentiala si derivata sunt legate prin relatia: d,(r
0
)(/) =
,
t
(r
0
) /, \/ R.
Demonstratie. Functia , () este diferentiabil a n r
0
iar d,(r
0
) este diferentiala ei n r
0
=
= lim
I0
, (r
0
+/) , (r
0
) d, (r
0
) (/)
/
= 0 si d,(r
0
) () liniar a =
= c R, lim
I0
, (r
0
+/) , (r
0
) c /
/
= 0 =
= lim
I0
_
, (r
0
+/) , (r
0
)
/
c
_
= 0 = lim
I0
, (r
0
+/) , (r
0
)
/
= c = , () este derivabil a n r
0
, iar
derivata este ,
t
(r
0
) = c.
Reciproc, dac a , () este derivabil a n r
0
cu ,
t
(r
0
) R, atunci lim
I0
, (r
0
+/) , (r
0
)
/
= ,
t
(r
0
) =
= lim
I0
, (r
0
+/) , (r
0
) ,
t
(r
0
) /
/
= 0, asa c a exist a functia liniar a / ,
t
(r
0
) /, \/ R, care
satisface denitia diferentialei. Cum aceasta, dac a exist a, este unic a, rezult a c a este chiar diferentiala
functiei n punct.
10.3.27. Exemplu. Diferentialele unor functii uzuale sunt:
, () : R R, , (r) = cr = d, (r
0
) () : R R, d, (r
0
) (/) = c/.
, () : R R, , (r) = cr +, = d, (r
0
) () : R R, d, (r
0
) (/) = c/.
, () : R R, , (r) = cr
2
+/r +c = d, (r
0
) () : R R, d, (r
0
) (/) = (2cr
0
+/) /.
10.3.28. Observatie. Din regulile de derivare se obtin reguli de diferentiere:
(1) d(, +q) (r
0
) = d, (r
0
) +dq (r
0
);
(2) d(c ,) (r
0
) = c d, (r
0
);
(3) d(, q) (r
0
) = q (r
0
) d, (r
0
) +, (r
0
) dq (r
0
);
(4) d(
,
q
) (r
0
) =
q (r
0
) d, (r
0
) , (r
0
) dq (r
0
)
q
2
(r
0
)
;
(5) d(q ,) (r
0
) = q
t
(, (r
0
)) d, (r
0
).
10.3.4. Derivate de ordin superior. Denumirea de derivate de ordin superior se refer a la faptul
c a operatia de derivare poate repetat a, adic a derivata functiei poate derivat a n continuare se obtine
un proces iterativ, n care derivata de ordin / se obtine prin derivarea derivatei de ordin / 1.
208
10.3.29. Denitie. Fie functia , () : 1 _ R R si r
0
i:t (1), pentru care:
1. Exist a 0 astfel nct (r
0
. r
0
+) _ 1 si \r (r
0
. r
0
+), exist a ,
t
(r).
2. Exist a si este nit a limita lim
aa
0
,
t
(r) ,
t
(r
0
)
r r
0
.
Atunci functia , () este numit a de dou a ori derivabil a n r
0
iar limita lim
aa
0
,
t
(r) ,
t
(r
0
)
r r
0
este
notat a ,
tt
(r
0
) si este numit a derivata de ordin 2 a functiei , () n punctul r
0
.
Functia , () este numit a derivabil a de ordin : _ 2 n r
0
dac a exist a 0 astfel nct , () s a e
derivabil a de ordin :1 pe (r
0
. r
0
+) si dac a exist a si este nit a limita lim
aa
0
,
(a1)
(r) ,
(a1)
(r
0
)
r r
0
=
,
(a)
(r
0
) [,
(a)
(r) =
_
,
(a1)
_
t
(r)]
Functia , () este numit a indenit derivabil a n r
0
dac a este derivabil a de orice ordin n r
0
.
10.3.30. Observatie. Functiile uzuale sunt indenit derivabile pe domeniul lor de derivabilitate.
10.4. Extreme
10.5. Metode elementare de integrare
10.5.1. Formule de integrare direct a. Reguli de calcul :
1)
_
[, (r) +1q (r)] dr =
_
,(r)dr +1
_
q (r) dr,
2)
_
,
t
(r)
,(r)
dr = ln [,(r)[ +(, ,(r) ,= 0,
3)
_
,
c
(r),
t
(r)dr =
1
c + 1
,
c+1
(r) +(, c R 1
Pentru functiile continue ,() ind valabil a relatia 1
t
(r) = ,(r), se poate obtine, din tabloul derivatelor
functiilor uzuale, tabloul de primitive:
1)
_
0dr = (,
2)
_
r
c
dr =
r
c+1
c + 1
+(, c R 1,
3)
_
1
r
dr = ln [r[ +(, r ,= 0,
4)
_
(cr +/)
c
dr =
1
o(c+1)
(cr +/)
c+1
+(, c R 1,
5)
_
dr
cr +/
=
1
o
ln [cr +/[ +C. cr +/ ,= 0,
6)
_
c
a
dr =
1
ln o
c
2
+C. c 0. c ,= 1,
7)
_
c
a
dr = c
a
+C,
209
8)
_
sin rdr = cos r +C,
9)
_
cos rdr = sin r +C,
10)
_
tan rdr = ln [cos r[ +C. cos r ,= 0,
11)
_
coth rdr = ln [sin r[ +C. sin r ,= 0,
12)
_
oa
sin a
= ln

tan
a
2

+C. sin r ,= 0,
13)
_
oa
cos a
= ln

tan
_
a
2
+

4
_

+C. cos r ,= 0,
14)
_
oa
cos
2
a
= tan r +C. cos r ,= 0,
15)
_
oa
sin
2
a
= coth r +C. sin r ,= 0,
16)
_
c/rdr = :/r +C,
17 )
_
:/rdr = c/r +C,
18)
_
1
cI
2
a
dr = t/r +C,
19)
_
oa
cI
2
a
= ct/r +C. :/r ,= 0,
20)
_
oa
a
2
+o
2
=
1
o
arctan
a
o
+C. c ,= 0,
21)
_
oa
a
2
o
2
=
1
2o
ln

ao
a+o

+C. c ,= 0. [r[ , = c,
22)
_
oa
_
o
2
a
2
= arcsin
a
o
+C. c ,= 0. r (c. c),
23)
_
oa
_
a
2
+o
2
= ln
_
r +
_
r
2
+c
2
_
+C,
24)
_
oa
(oa+b)
2
+c
2
=
1
oc
arctan
oa+b
c
+C,
Formulele sunt valabile pe un interval din domeniul de denitie al ec arei functii n parte.
10.5.2. Integrarea prin p arti.
Teorema.Daca n(r) si (r) sunt doua functii care au derivate n
t
(r).
t
(r) continue pe un
interval [c. /] ,atunci
_
n(r)
t
(r)dr = n(r)(r)
_
(r)n
t
(r)dr.
Demonstratie.Functiile n si sunt continue, ind derivabile. Derivatele n
t
.
t
ind continue urmeaza
ca functiile n
t
si
t
n sunt de asemenea continue,
deci primitive.Din (n)
t
= n
t
+
t
n sau (n)
t
dr = n
t
dr +n
t
dr, obtinem prin integrare
n =
_
n
t
dr +
_
n
t
dr sau
_
n
t
dr = n
_
n
t
dr; (1)
formula obtinuta se numeste formula integrarii prin parti.
210
Observatii.1)Deoarece
t
dr = d. n
t
dr = dn,formula de integrare prin parti se mai scrie :
_
nd =
n
_
dn.
2) Metoda poate folosita cu succes daca integrala
_
dn poate calculata.
3) Formula de integrare prin parti este adevarata si prin integralele denite;anume din
_
b
o
(n)
t
dr =
_
b
o
n
t
dr +
_
b
o
n
t
dr, obtinem
_
b
o
nd = n [
b
o

_
b
o
dn.
Aplicatie.Sa se arate ca daca n. C
(a)
pe [c. /] atunci
_
b
o
n
(a)
dr =
_
n
(a1)
n
t

(a2)
+... + (1)
a1
n
(a1)

b
o
+
(1)
(a)
_
b
o
n
(a)
dr.
Avem succesiv
_
b
o
n
(a)
dr = n
(a1)
[
b
o

_
b
o
n
t

(a1)
dr.

_
b
o
n
t

(a1)
dr = n
t

(a2)
[
b
o
+
_
b
o
n
tt

(a2)
dr.etc.
prin insumare rezulta relatia din enunt.
10.5.3. Schimbarea variabilei de integrare in integrala denita. Teorema. Daca ,(r)
este continua pe intervalul [c. /] , iar r = ,(t) este o functie strict monotona, cu derivata
continua pe [c. ,], atunci
_
b
o
,(r)dr =
_
o
c
, [,(t)] ,
t
(t) dt,
unde c si , sunt solutiile ecuatiilor c = ,(c) . / = ,(,).
Demonstratie.Fie d o diviziune a intervalului [c. /]
c = r
0
< r
1
< r
2
< ... < r
a1
< r
a
= / si
c = t
0
< t
1
< t
2
< ... < t
a1
< t
a
= ,,
diviziunea corespunzatoare d
t
a intervalului [c. ,] ce se obtine rezolvand ecuatiile r
I
= ,(t
I
), ecuatii
care au o singura solutie pentru ecare /, deoarece , este strict monotona.Avem de asemenea
r
I+1
r
I
= ,(t
I+1
) ,(t
I
) = (t
I+1
t
I
) ,
t
(t
I
) . t
I
(t
I
. t
I+1
).
Sa consideram o suma Riemann oarecare relativa la diviziunea d
o
o
(,) = , (
0
) (r
1
r
0
) +, (
1
) (r
2
r
1
) +... +, (
a1
) (r
a
r
a1
)
si sa luam punctele
I
astfel incat
I
= ,(t
I
); in aceasta situatie suma o
o
devine
211
o
o
(,) = , [,(t
0
)] ,
t
(t
0
) (t
1
t
0
)+, [,(t
1
)] ,
t
(t
1
) (t
2
t
1
)+...+, [,(t
a1
)] ,
t
(t
a1
) (t
a
t
a1
).
Fie (d
a
) un sir de diviziuni ale intervalului [c. /] caruia ii corespunde sirul de diviziuni (d
t
a
) ale inter-
valului [c. ,];daca i (d
a
) 0 atunci i (d
a
) 0,deci la limita obtinem
_
b
o
,(r)dr =
_
c
o
, [,(t)] ,
t
(t) dt,
relatie care se numeste formula schimbarii de variabila in integrala denita.
Observatii.1)Formula stabilita mai sus permite si calculul de primitive;intr-adevar putem scrie
_
a
c
0
,(r)dr =
_
t
c
0
, [,(t)] ,
t
(t) dt = 1(t) 1(c
t
)
deci
_
,(r)dr = , (,
1
(r)) +C,
unde am notat pe 1 (c
t
) cu C (constanta arbitrara), deoarece consideram pe c
t
oarecare (insa x) in
[c. /].
2)Conditiile impuse functiei , se cer numai in intervalul [c. ,], transformatul inter-
valului [c. /]. Daca conditiile din enunt nu sunt indeplinite, se poate ajunge la rezultate false.
Exemplu.Sa se calculeze 1(r) =
_
oa
_
o
2
+a
2
Facem schimbarea de variabila r = c :/t,dr = c c/t dt,
J(t) =
_
o cIt ot
_
o
2
+o
2
cI
2I
=
_
dt = t +C,
deci
1(r) = c:c:/
a
o
+C = ln
_
r +
_
c
2
+r
2
_
+C.
ANEXA A
Aplicatii n Economie
A.1. O problem a de nc alzire
Aceast a problem a mia fost trimis a prin email [asa c a nu stiu de unde este extras a] si mi sa spus c a
este la nivel de clasa a IIIa ... m a ndoiesc, dar e ... :)
A.1.1. Exercitiu. Trei studenti solicit a o camer a la un hotel, unde camera cost a 30 lei. Pl ateste ecare
10 lei si se cazeaz a. Receptionerul constat a c a trebuia s a le aplice o reducere, asa c a trimite portarul s a le
napoieze 5 lei. Portarul, pentru c a nu primise bacsis, si opreste 2 lei si le napoiaz a 3 lei. Fiecare student
ia napoi 1 leu, asa c a ecare a pl atit 9 lei. Socoteala n nal arat a asa: ecare a pl atit 9 lei, si cu 2 lei
primiti de portar, un total de 29 lei. Unde este 1 leu?
A.2. O list a scurt a de trucuri si erori retorice
Retorica se refer a la orice tentativ a [scris a sau verbal a] de persuasiune/inuentare a unei persoane
[cu scopul de a crede, a dori sau a face/actiona] f ar a a oferi motivatii rationale, ci numai prin forta
cuvintelor/expresiilor folosite.
Trucurile/manevrele retorice [mai pot numite "trucuri ieftine" sau "manevre murdare" :) ] sunt
argumente/metode de persuasiune care constau n utilizarea potentialului de inuent a a unor cuvinte
cheie sau fraze pentru a sugera credinte, dorinte sau actiuni f ar a a oferi motivatii rationale [preluate si
adaptate din [7]].
Nu neap arat sugestiile promovate sunt false sau gresite, ci numai motivatiile sunt gresit directionate.
Trucuri/manevre retorice:
Apel la noutate:
+ "Noul model de televizor"[Se sugereaz a: Acest televizor este bun pentru c a e nou]
+ "Ultimul tip de procesor" [Se sugereaz a: Acest procesor este bun pentru c a e ultimul]
213
214
+ "Partidul Noua Dreapt a", "Partidul Noua Stng a", "Ultimul Partid de Centru" ... :)
[f ar a leg aturi sau aluzii la partide existente cu denumiri similare] [Se sugereaz a: Acest
partid este bun pentru c a este "cel nou"]
Apel la popularitate:
+ "Detergentul X: gospodinele l ador a!" [Se sugereaz a: ]
+ "Biscuitii X: copiii nu se mai satur a!"
Apel la compasiune, mil a:
+ "Cumper a X ca s a ajuti copiii din orfelinate!"
Apel la vinov atie, fric a:
+ "Taxa antipoluare"
Apel vizual la dr ag al asenie, senzualitate: Persoana care face reclam a produsului este e
un copil dr ag alas, e o persoan a atr ag atoare si mbr acat a sumar/provocator, e un actor
recunoscut ca ind considerat atr ag ator.
Apel la bog atie, statut, putere: "Oamenii responsabili cump ar a X!"
Hard sell and buzzwords:
+ "Cump ar a!"; "Voteaz am a pe mine!"
+ Utilizare de cuvintecheie: "birocrati" versus "angajati la stat"; "piat a liber a"; "liber
schimb"
Scare quotes
Ambiguity or vagueness
Implicatii gresite:
+ "Pret: doar 6.99 RON" sau "Pret: 6.99 RON" [ar trebui dedus c a aceste produse
trebuie cump arate...]
Schimbarea subiectului
Notiuni sau opinii gresite/incorecte provenite din rationamente invalide sau date eronate
Formale:
+ j " = " j [b arbatii sunt oameni, asa c a oamenii sunt b arbati]
215
+ (j ) . j " = " [b arbatii sunt oameni iar X nu e b arbat, asa c a nu e om]
+ O concluzie concret a este dedus a dintro descriere care nu are leg atur a cu concluzia
[Pilotul conduce un avion mare si frumos, deci are 36 de ani]
+ Aplicarea trunchiat a si p artinitoare a informatiei disponibile [Candidatul X va ales
primar de Bucuresti pentru c a e favorit n sectorul lui]
Substantive
+ Credinte majoritare
+ Practici comune
+ Ad hominem, si subspecii
Ad hominem circumstantiale
Tu quoque
+ Apel la autoritate
+ Neacceptare bazat a pe incompletitudine
+ Amestecarea/confundarea moralit atii cu legalitatea
+ Analogii slabe
Cauzale
+ Post hoc ergo propter hoc (prioritatea temporal a este considerat a sucient a pentru o
relatie cauzal a)
+ Confuzia dintre corelatie si cauzalitate
+ Inversiunea dintre cauz a si efect
Epistemice
+ Apel la ignorant a
+ Exceptions to Lebnitzs Law (if one thing is identical with another one, then what is
true of one must be true of the other)
Further
+ Equivocation
+ Red herring
216
+ Sliperry slope (oodgates)
+ Straw man (ignore the opponents real position and set up a weaker version of the
position, by missrepresenting it, exaggerating it distorting it or simplifying it)
+ Begging the question (the validity of the conclusion is assumed by at least one of its
premises)
+ False dilemma (pretending less options than there are in fact)
A.3. Exemplu n Microeconomie
A.3.1. Exemplu.
_

_
max : (/r
c

1c
),
subject to:
_
_
_
jr + = 1.
r [0. r
max
] . [0.
max
]
The problem has a (neo)classical interpretation in Microeconomics:
(r. ) /r
c

1c
[the function to be optimized] is a "CobbDouglastype production function",
r is "the labor input" [the quantity of labor per unit of time, for example measured in terms
of working hours or in terms of labor monetary value]; it may be assumed that r [0. r
max
]
[r cannot be bigger than a certain given quantity denoted by r
max
]
is "the capital input" [the quantity of investment per unit of time, measured in monetary
value]; it may be assumed that [0.
max
] [ cannot be bigger than a certain given quantity
denoted by
max
]
The values r
max
and
max
are endogeneous, in that they may be given independently by
technological/market conditions. Since the production problem takes place in a given period
of time, it is only natural to accept that input quantities are limited.
/r
c

1c
is "the output" [the quantity of output per unit of time, measured for example in
monetary value]
/ 0 represents "total factor productivity"
: is an unitary price for the output!!!
c (0. 1) represents "the output elasticity of labor" while 1 c represents "the output
elasticity of capital"; since c + (1 c) = 1, the production has "constant returns to scale"
217
It should be mentioned that this line of interpretation has been criticized
[e.g. http://mises.org/journals/qjae/pdf/qjae7_1_10.pdf]
j 0 and 0 are unit prices of the inputs, while 1 0 is the available budget.
To summarize, all the parameters /, c, r
max
,
max
, j, , 1 are endogeneous.
We apply the procedure to nd the maximum:
(1) The constraint has no critical point, so that NDCQ holds.
(2) Since / 0, max (/r
c

1c
) = / max (r
c

1c
)
(3) The Lagrange function is:
1(r. ; `) = r
c

1c
`(jr + 1) .
(4) We calculate the rstorder partial derivatives of the Lagrangian:
1
t
a
(r. ; `) =
J
Jr
(r
c

1c
`(jr + 1)) = cr
c1

1c
j`,
1
t
j
(r. ; `) =
J
J
(r
c

1c
`(jr + 1)) = (1 c) r
c

c
`;
we observe that since the exponents c 1 and c are negative, the expressions are not valid
for r = 0 or = 0.
(5) We consider the 1CC system:
_

_
cr
c1

1c
j` = 0
(1 c) r
c

c
` = 0
jr + 1 = 0
218
for which we consider the solutions from (0. r
max
) (0.
max
). The solution is:
_

_
c
j
_
r

_
c1
= ` =
1 c

_
r

_
c
= r =
c
j (1 c)

jr + 1 = 0 = j
c
j (1 c)
+ 1 = 0 =
=
_
c
1 c
+ 1
_
= 1 = =
1(1 c)

=
= r =
c
j (1 c)

1(1 c)

=
1c
j
=
= ` =
c
j
_
r

_
c1
=
c
j
_
_
_
_
1c
j
1(1 c)

_
_
_
_
c1
=
c
j
_
c
j (1 c)
_
c1
=
= ` =
c
c

c1
j
c
(1 c)
c1
.
= ^ r =
1c
j
, ^ =
1(1 c)

,
^
` =
c
c

c1
j
c
(1 c)
c1
.
(6) When "the availability conditions" are satised [that is, the solution satises ^ r < r
max
and
^ <
max
], we check the secondorder conditions:
(a) we calculate the secondorder partial derivatives for the function (r. ) 1
_
r. ;
^
`
_
:
1
tt
a
2
_
r. ;
^
`
_
=
J
2
Jr
2
_
r
c

1c

^
`(jr + 1)
_
= r
c2

1c
c(c 1),
1
tt
aj
_
r. ;
^
`
_
=
J
2
JrJ
_
r
c

1c

^
`(jr + 1)
_
=
r
c1

c
c(c 1),
1
tt
ja
_
r. ;
^
`
_
=
J
2
JJr
_
r
c

1c

^
`(jr + 1)
_
=
r
c1

c
c(c 1),
1
tt
j
2
_
r. ;
^
`
_
=
J
2
J
2
_
r
c

1c

^
`(jr + 1)
_
=
r
c

c+1
c(c 1),
so that the Hessian of the function (r. ) 1
_
r. ;
^
`
_
is:
H
_
r. ;
^
`
_
=
_
_
_
_
r
c2

1c
c(c 1)
r
c1

c
c(c 1)

r
c1

c
c(c 1)
r
c

c+1
c(c 1)
_
_
_
_
;
(b) since the partial derivatives of the constraint are
J
Jr
(jr + 1) = j, and
J
J
(jr + 1) = , the bordered Hessian is:
219

0 j
j r
c2

1c
c(c 1)
r
c1

c
c(c 1)

r
c1

c
c(c 1)
r
c

c+1
c(c 1)

=
= c(1 c) (j
2
r
c

1c
+
2
r
c2

1c
+ 2jr
c1

c
) 0; we conclude that the point (^ r. ^ )
is a constrained local maximum.
(c) we dierentiate the constraint: jdr +d = 0
(d) we nd the nature of the quadratic form d
2
(a,j)
1
_
r. ;
^
`
_

joa+qoj=0
=
= c(1 c) r
c2

1c
dr
2
+ 2c(1 c) r
c1

c
drd c(1 c) r
c

c1
d
2
[
joa+qoj=0
oj=
j

oa
=
= c(1 c) r
c2

1c
dr
2
+2c(1 c) r
c1

c
dr
_

dr
_
c(1 c) r
c

c1
_

dr
_
2
=
= c(1 c)
_
r
c2

1c
+ 2
j

r
c1

c
+r
c

c1
j
2

2
_
dr
2
< 0 and we conclude that the point
(^ r. ^ ) is a local constrained maximum.
(7) When "the availability conditions" are not satised [that is, ^ r _ r
max
or ^ _
max
], the (1CC)
system doesnt have any solution.
(8) The (1CC) system doesnt cover the boundary points (just the interior points), so they should
be discussed separately; we discuss the boundary of the budget line intersected with the rectangle
[0. r
max
] [0.
max
].
The budget line jr + = 1 has the intercept at the point
_
0.
1

_
and the rintercept
at
_
1
j
. 0
_
. We have several situations:
220
intercept rintercept Boundary points
1)
1

<
max
1
j
< r
max
_
0.
1

_
,
_
1
j
. 0
_
2)
1

<
max
1
j
= r
max
_
0.
1

_
,
_
1
j
. 0
_
= (r
max
. 0)
3)
1

<
max
1
j
r
max
_
0.
1

_
,
_
r
max
.
1 jr
max

_
4)
1

=
max
1
j
< r
max
_
0.
1

_
= (0.
max
),
_
1
j
. 0
_
5)
1

=
max
1
j
= r
max
_
0.
1

_
= (0.
max
),
_
1
j
. 0
_
= (r
max
. 0)
6)
1

=
max
1
j
r
max
_
0.
1

_
= (0.
max
),
_
r
max
.
1 jr
max

_
7)
1

max
1
j
< r
max
_
1
max
j
.
max
_
,
_
1
j
. 0
_
8)
1

max
1
j
= r
max
_
1
max
j
.
max
_
,
_
1
j
. 0
_
= (r
max
. 0)
9)
1

max
1
j
r
max
_
1
max
j
.
max
_
,
_
r
max
.
1 jr
max

_
[if jr
max
+
max
1]
(9) Each situation from above may accept two subcases, depending on the (1CC) solution satisfying
"the availability conditions"; each case should be considered separately. Since we are only inter-
ested in nding constrained maximum, we observe that all boundary points with at least one null
component correspond to a null value of the production function. So we have just the cases 3),
6), 7), 8) and 9) to consider.
1)
(10) We gather all the possible candidates for a maximum:
The solutions from the (1CC) system (if they exist), which are in the set (0. r
max
) (0.
max
)
^ r =
1c
j
, ^ =
1(1 c)

A.4. Exemplu de utilizare a seriilor n Macroeconomie

Optional Macroeconomics Topic for Series: Chapter 3, Doepke, Lehnert, Sellgren MACROECO-
NOMICS, 1999.
221
A.4.1. Exemplu. Un model macroeconomic tipic, numit "problema de maximizare a gospod ariei":
max
c
I

1
I=1
o

t=1
,
t1
n(c
t
) .
cu restrictiile:
o

t=1
1 (
t
c
t
)
(1 +1)
t1
= 0.
It is beyond the goal of the present text to study such models. Here we just mention the economical
interpretations expressed by means of series:
t N
+
means "(discrete) time" ( 0 means "now", 1 means "a year from now" and so on); the
measurement unit for time may be "year" or a certain unspecied "period of time".
the discussion is about a "household", and not an individual; one dierence is that while an
individual lives a nite number of years, the household may be considered "to live forever" (an
indenite number of years).
the household uses a single commodity (say bananas) measured in quantities (kilos of bananas)
both for income and consumption;

t
is "the households income for period t" (kilos of bananas) (exogeneous)
c
t
is "the households consumption for the period t" (kilos of bananas)
1 is the price of one kilo of bananas (doesnt change over time :) );
the household has access to a "bananas market", where it may buy (at price 1), sell (at price
1) and invest money to buy bonds on the bananas market, which bear interest 1 (1 USD
invested gives the next period (1 +1) USD);
n() is an increasing function of consumption, called "the households consumption utility
function"
, [0. 1] is "the households discount factor" and it is a way to express how much the household
cares for the current consumption as oposed to future consumption
, = 0 means that the household only cares about current consumption;
, = 1 means that the household cares equally about current indenite future consumption;
, = 0.95 (a typical value) should mean that the household cares a little more about the
present than the future consumption.
222
With the above conventions, the initial problem says: "nd the maximum present utility and the
consumption strategy to attain this, while keeping equal the present values of all future income and all
future consumption".
A.5. Paradoxul lui Zenon: Achile si Broasca Testoas a
Achile (A) si Broasca Testoas a (B) se ntrec. Se presupune c a viteza lui A este mult mai mare dect
viteza lui B, asa c a intuitia spune c a si dac a A i d a un avans initial lui B, A tot va cstiga ntrecerea.
Urm atorul rationament (variant a) este cunoscut din Grecia Antic a sub numele de "Paradoxul lui
Zenon" [Achile nu ntrece niciodat a brasca testoas a]:
Dac a B porneste cu un avans initial, n timp ce A recuperez a avansul, B obtine un nou avans (eventual
mai mic dect avansul anterior). Prin repetarea rationamentului, B va avea totdeauna un nou avans strict
pozitiv n fata lui A, asa c a A nu poate cstiga ntrecerea.
Fie

viteza lui A, iar

1
viteza lui B (cu

1
), si e o
0
avansul initial. A ncepe cursa doar
cnd B este la distanta o
0
. A porneste si pn a parcurge si el distanta o
0
B deja a parcurs alt a distant a
notat a o
1
. n timpul necesar pentru A pentru a parcurge distanta o
1
, B parcurge o nou a distant a o
2
; se
obtine un sir de distante o
a
. Intuitia spune c a distantele o
a
desi sunt din ce n ce mai mici sunt totdeauna
strict pozitive, iar acest lucru este interpretat: "Ahile nu va dep asi niciodat a Broasca Testoas a, deoarece
Broasca Testoas a va avea totdeauna un avans strict pozitiv".
Avansul total al lui B este o serie geometric a:
o

a=0
o
0
_

_
a
= lim
ao
o
0
1
_
1

_
a+1
1

1

=
o
0

1
[desi avansul total al lui B este o sum a innit a de distante strict pozitive, valoarea lor total a este nit a].
Greseala de rationament f acut a n Grecia Antic a a fost c a sa acceptat c a "dac a se adun a o innitate de
numere strict pozitive, atunci suma lor este innit a".
Timpul de care are nevoie A pentru a parcurge distanta
o
0

1
este
o
0

1
, care este egal cu (seria
geometric a)
o

a=0
o
0

_
a
.
223
A.6. Realitatea si conditiile de separabilitate
Desi pot p area foarte abstract de imaginat situatii comune n care conditia de separabilitate 2.2.18 nu
este satisf acut a, asemenea situatii se ntlnesc la tot pasul. De obicei sunt o consecint a ale unor confuzii
pe care le fac persoanele despre ele nsele sau despre alte persoane. O situatie tipic a ar ar ata astfel:
Se consider a o multime ` de indivizi. Se stabileste o list a de : caracteristici individuale iar pentru
ecare individ se m asoar a aceste caracteristici. Se obtine o nou a multime `
0
_ R
a
care contine rezultatele
m asur atorilor. n acest context este posibil (si frecvent) ca ntre dou a persoane s a nu se poat a distinge pe
baza m asur atorilor, desi modelatorul stie c a cele dou a persoane sunt distincte. Aceast a situatie este posibil a
de exemplu pentru c a multimea ` (a persoanelor reale) este mult mai bogat a si mult mai complex a dect
multimea `
0
(a m asur arilor persoanelor reale) si atunci este posibil ca dou a persoane distincte s a aib a
aceleasi m asur ari (este ca si cum doi vectori distincti ar avea aceeasi proiectie). Cteva situatii concrete:
A.6.1. Observatie. Doi pacienti cu acelasi diagnostic (sau cu acelasi set de analize; dac a ar
modicat a lista de analize necesare, sar putea s a nu se mai obtin a rezultate identice);
Dou a persoane cu acelasi job / cu acelasi venit / cu aceaasi vrst a / cu acelasi gen / cu acelasi
num ar de copii etc;
Dou a persoane care au aceleasi r aspunsuri la un sondaj de opinie (desi sunt persoane distincte,
au aceleasi p areri; dac a ar schimbate ntreb arile, sar putea s a nu mai coincid a)
A.7. Functii de productie
O interpretare economic a uzual a, ca functie de productie, a functiilor scalare de variabil a vectorial a,
este:
: este num arul de tipuri de materie prim a (input) folosite.
R
a
este multimea tuturor cantit atilor posibile de materie prim a.
1 este multimea cantit atilor admise de materie prim a.
r 1 _ R
a
este o cantitate (vectorial a) de materie prim a.
: este num arul de tipuri posibile de produse nite.
R
n
este multimea tuturor cantit atilor posibile de produse nite.
224
, (r) R
n
este cantitatea (vectorial a) de produs nit obtinut a din cantitatea (vectorial a) de materie
prim a r.
Common usage in Economics:
A distinction should be made between the name of the good and the quantity of the good. I will
distinguish between them by denoting A (capital letter) the name and by r (small letter) the quantity of
A.
Observe that I use the word "quantities" and not the word "units" for measurements. This is because
while the word "units" may sound better than "quantities", it is also misleading from the point of view
of Analysis and what is meant by "appropriate masurement units". Analysis refers to "innitesimal
modications" and not integers and moreover an appropriate measurement unit should be "indenitely
decomposable" in the sense that we should be able to refer to amounts as small as possible.
Since r, and , (r. ) are quantities, some measurement units should be chosen for each of them.
Some usual choices will be used for exemplication purposes.
A is money (capital) with measurement unit e (so that r is the quantity of e)
1 is labor with measurement unit wh (working hours) (so that is the quantity of working hours)
2 is nails (the production process uses capital and money to produce nails) with measurement unit kg
(of nails) (so that . is the quantity of kg of nails)
It should always be clear in what measurement units are we measuring dierent quantities.
A.7.1. Examples of usual production functions (from Economics):
225
CobbDouglas type: , () : R
a
+
R
+
.
, (r
1
. r
2
. . r
a
) = cr
c
1
1
r
c
2
2
r
c
n
a
CES [constant elasticity of substitution] type: , () : R
a
+
R
+
.
, (r
1
. r
2
. . r
a
) = c
_
a

i=1
c
i
r
j
i
_l
p
. 0 ,= j < 1
(for j = 0, n(r
1
. r
2
. . r
a
) = c
a

i=1
c
i
ln r
i
)
Perfect substitutes [linear] type: , () : R
a
+
R
+
.
, (r
1
. r
2
. . r
a
) =
a

i=1
c
i
r
i
Perfect complement type (Leontie): , () : R
a
+
R
+
.
, (r
1
. r
2
. . r
a
) = min
_
c
i
r
i
; i = 1. :
_
If , (. ) is a production function (so that r and are quantities of raw materials A and 1 used to
obtain the quantity , (r. ) of nite product 2).
Then:
The partial derivative
J,
Jr
(r
0
.
0
) is measured in (kg of nails)/e and it may be interpreted as the speed
of change in nails when money changes, around (r
0
.
0
). The usual naming convention in Economics is
"marginal product of A at (r
0
.
0
)" and actually it expresses literally the following approximation:
, (r.
0
) , (r
0
.
0
) +
J,
Jr
(r
0
.
0
) (r r
0
)
Note that from the perspective concerning the measurement units, the (usual) interpretation of
J,
Jr
(r
0
.
0
)
as an estimator of "the change in output due to a one unit increase in capital" is misleading because the
measurement units are dierent: while "the change in output" is , (r.
0
) , (r
0
.
0
) and is measured in
(kg of nails), the quantity
J,
Jr
(r
0
.
0
) is measured in (kg of nails)/e.
Of course the confusion comes from identifying the distinct objects
J,
Jr
(r
0
.
0
)
(kg of nails)/e
and
J,
Jr
(r
0
.
0
)
(kg of nails)/e
1
e
and it may be addressed by accepting a convention to make a distinction when appropriate, but still the
situation leads to signicant ambiguities.
226
In a similar manner,
, (r
0
. ) , (r
0
.
0
) +
J,
J
(r
0
.
0
) (
0
)
, (r. ) , (r
0
.
0
) +
J,
Jr
(r
0
.
0
) (r r
0
) +
J,
J
(r
0
.
0
) (
0
)
The confusion may be further increased by the following facts:
the approximations are valid only inside the convergence domains for the attached Taylor expan-
sions
the "quality of approximation" decreases with future operations applied (the more the operations
applied, the worse the quality of approximation)
The need to think dr[= r r
0
] in integer terms contradicts its signicance as "small", "innitez-
imal", "local".
A.7.1. Denitie. A function n() : R
a
R is called an utility function if it represents a preference
relation, in the sense that r % == n(r) _ n()
A.8. Elasticit ati
A.8.1. Elasticity for singlevariable functions.
A.8.1. Denitie. Percentage change of a function , () at r
2
compared to the base fromr
1
:
, (r
2
) , (r
1
)
, (r
1
)
[The dierence between the two states as a fraction of the initial state r
1
] [it is a dimensionless value].
A.8.2. Denitie. Mean value of a function at r:
, (r)
r
[the average] [it is measured in (kg of nails)/e].
A.8.3. Denitie. Derivative of a function at r (when exist): ,
t
(r
0
) = lim
aa
0
, (r) , (r
0
)
r r
0
. [Speed at
r
0
] [also measured in (kg of nails)/e]
A.8.4. Denitie. 1| (, () . r) =
r,
t
(r)
, (r)
=
r
, (r)

d, (r)
dr
=
d (ln , (r))
dr
[Possible interpretation: the
elasticity of , () with respect to r (at a certain xed value for r) is the percentage change in , ()
corresponding to a one per cent increase in r] [the ratio between the speed and the average] [dimensionless
value ].
227
A.8.5. Observatie. General Economical terminology:
[1| (, () . r)[ 1 (, () is elastic)
[1| (, () . r)[ = 1 (, () is unitary elastic)
[1| (, () . r)[ < 1 (, () is inelastic)
[1| (, () . r)[ = 0 (, () is completely inelastic)
A.8.6. Observatie. Calculation Rules:
1| ((, q) () . r) = 1| (, () . r) +1| (q () . r)
1|
__
,
q
_
() . r
_
= 1| (, () . r) 1| (q () . r)
1| ((, q) () . r) =
, (r) 1| (, () . r) q (r) 1| (q () . r)
, (r) q (r)
1| ((, q) () . r) = 1| (, () . q (r)) 1| (q () . r)
1| (,
1
() . , (r
0
)) =
1
1| (, () . r
0
)
[if , () is invertible]
1| (. r) = 0 [ is a constant]
1| (r
c
. r) = c [c is a constant]
1| (sin r. r) = r cot r
1| (cos r. r) = r tan r
1| (tan r. r) =
r
sin r cos r
1| (cot r. r) =
r
sin r cos r
1| (ln r. r) =
1
ln r
1| (log
o
r. r) =
1
ln r
A.8.7. Exercitiu. Prove the statements from the above remark.
A.8.2. Elasticity for manyvariables functions.
A.8.8. Denitie. Mean value with respect to the i
tI
variable at r:
, (r)
r
i
[measured in (kg of nails)/(unit
of A
i
)]
228
A.8.9. Denitie. 1|
i
i
.
_
,
_
a
1
. .
a
n

_
. r
_
=
r
i

J,
Jr
i
(r)
, (r)
[the partial elasticity of the function , () at
r with respect to the i
tI
variable] [the ratio between the speed with respect to i and the average with
respect to i]
1|
)
I

_
1
_
,
1
_
t
1
. .
t
r

_
. . ,
a
_
t
1
. .
t
r

__
. t
_
=
a

i=1
1|
i
i
.
_
1
_
a
1
. .
a
n

_
. r
_
1|
)
I

_
,
i
_
t
1
. .
t
r

_
. t
_
A.9. Functii liniare n Economics
A.9.1. Linear functions.
A.9.1.1. Linear production function. Consider the following conventions:
The set of all possible quantities is denoted by [0.
max
] _ [0. )
1
. An element [0.
max
] repre-
sents a possible quantity of output (measured appropriately) (lets assume kilos as measurement
unit). Please observe the inclusion of the null quantity (0 kilos) that is, we may produce nothing,
and of a maximal quantity (
max
kilos) that is, we cant produce indenitely, and specically we
cant produce more than
max
.
The set of all possible total manufacturing costs is denoted by [c
min
. c
max
] _ [0. )
2
. An element
c [c
min,c
max
] represents a possible total cost of manufacturing some output quantity (measured
appropriately) (lets assume USD as measurement unit).
Observe that the total cost should depend on the quantity in the sense that manufacturing more output
should usually cost more.
We are interested in a rule to connect the output quantity with the total cost. Such a rule may be
very complicated (maybe it is even not a function); we will ignore this complexity by assuming that
the establishing mechanism for the total cost is a function of the quantity produced and moreover
it is a linear function , () : [0.
max
] [c
min
. c
max
], given by , () = c + /. We may also assume
that c 0 and / 0; moreover, given a value
max
, we should have [/. c
max
+/] _ [c
min
. c
max
]
because otherwise some possible quantities will not have possible total costs (and the model will
be incoherent) and this implies c
min
_ / and c
max
+/ _ c
max
.
1
This implies q
max
> 0.
2
This implies c
1
> 0, c
2
> 0 and c
1
_ c
2
.
229
Under the above conditions the value is measured in kilos, , () is measured in USD, / is
measured in USD and it may be interpreted as the xed cost (paid even if nothing is produced)
while c is measured in USD/kilos and it may be interpreted as the unit cost (since
, () /

= c,
that is, after removing the xed cost, c is the cost of producing one unit of output).
The term "unit cost" is dened [[35], page 425] as "the cost of producing one unit" of output, and
further on is suggested a procedure to calculate it as an "average cost", supposedly between "the
total output quantity" [How much output quantity have you obtained?] and "the total production
cost" [How much have you spent on producing what you obtained?]. The point here is that in the
realworld the unit cost should not be considered xed, but dependent on several other objects,
like "total production cost", "xed cost",
If [c
min
. c
max
] [/. c
max
+/] ,= O there are among the possible total costs some values which are
unattainable. If not, c
min
= /, c
max
= c
max
+ / and the function , () is surjective; since , () is
also injective, there is ,
1
() : [/. c
max
+/] [0.
max
], given by ,
1
(c) =
c /
c
. The function
,
1
() may be interpreted as the quantity obtainable given the total cost c.
Since the function , () is dened on compact intervals , () : [0.
max
] [c
min
. c
max
] and the
denition of a linear function [See, for example, 5.4.2, 127] involves entire spaces, the function
, () is not a linear function; instead, it is a piecewise linear function [5.4.1, page 127], [5.4.3, page
127].
We could extend the function , () at entire spaces for both the domain and the codomain, but
by doing this we may lose other characteristics, like being invertible or the interpretations. Please
observe that when you change any of the above conventions and assumptions you should also
reevaluate the interpretations.
A.9.1.2. Linear demand function. The rst example from [[40], page 14] involve a linear demand
function. The text says:
"If 1 is price, the demand for widgets in each period, 1, is given by the linear demand
function
1(1) =

1 1
/
.
230
whose corresponding inverse demand function is
1 (1) =

1 /1.
so that the revenue function can be written
(1) = 1 (1) 1 =

11 /1
2
.
In the above formulation, / and

1 are positive constants and 1 _

1."
We deduce the following setup:
Constants:

1 0,

1 0
1() :
_
0.

1

_
0.

1

, 1(1) =

1

1

1
1,
1 () :
_
0.

1

_
0.

1

, 1 (1) =

1

1

1
1,
with the interpretations:

1 0 is a given price [measured in some currency, e.g. lo1]

1 is the price of widgets in lo1, which is between 0 [we dont accept negative prices] and

1 [we dont
accept prices higher than

1]

1 0 is a given demand [measured in some measurement unit, denoted by j]

1 is the demand of widgets in j, which is between 0 [we dont accept negative demand] and

1 [we
dont accept demand higher than

1]

1
[/ in the original setup] is "the diminishing rate of price with respect to demand", measured in
lo1,j.

1
[
1
/
in the original setup] is "the diminishing rate of demand with respect to price", measured in
j,lo1.
A.9.1.3. Linear cost of purchasing of a commodity.
A.9.1.4. Linear amount of commodity consumed at xed price.
A.9.1.5. Linear total national consumption at xed national income.
A.9.1.6. Linear total national savings at xed national income. A note about exactity:
231
A.10. Applications for Series (and nite dierence equations)
A.11. Applications for functions of several variables
A.12. Applications for EODE
A.13. Applications for integrals
A.14. A note about economic terminology [Some stupid questions for Economics :)]
Ideally, we should be able to dene each word used in an economic model. Mathematics had a similar
problem and addressed it starting with the nineteenth century while it reached a conclusion in the rst
half of twentieth century.
I will mainly use a list of dictionaries of economic terms [[4], [8], [31], [35]] and, when necesary, a
general dictionary as [11] as well as Internet resources like [33].
A.14.1. Quantity. Quantity is a word extensively used in Economics texts; still, no economic den-
ition may be found in the dictionaries. Ive reproduced in [section E.1, page 241] the explanations found
at [33].
It seems that when we say "quantity" we operate in two steps:
the rst step [a qualitative step] is to assume or to prove that something is measurable (or countable, or
comparable, or weighable, or quantiable) or at least it has a property (which we refer to) that is
measurable / countable / comparable / weighable / quantiable;
the second step is to measure [a quantitative step], in order to obtain "the quantity".
Lets have a look at a concept from "Chapter 1, Series"; in this setup, the sum of the series is "the
quantity" and the fact that the series converges or diverges translates as the quality of a series of being
measurable. A series may be:
measurable with a nite measure, when the sequence of the partial sums converges to a nite
limit, which is the measure of the series;
measurable with an innite measure, when the sequence of the partial sums converges to an innite
limit, and the measure is + or ;
232
nonmeasurable, when the sequence of the partial sums diverges.
The example from [1, page 5] shows what may happen when you blindly measure a nonmeasurable
object.
A.14.2. Output. From [[4], page 145]: "the amount which a company or a person or a machine
produces".
Since "amount" is similar with "quantity", we deduce that "output" is a special quantity: a quantity
which is "produced". We also nd that the activity of the person/company which produces, is "to produce".
A.14.3. Producer. From the same dictionary [[4], page 158] we nd that a "producer" [also called
"supplier"] means "a person or company which supplies or sells goods or services". We also deduce that
when reering to a production, we have a "producing entity" like a person [in an economical sense, an
economic person] or a company [I will call all of them "agents"]. We also nd that the agents activity is
to "supply" or to "sell", which is in conict with the conclusion from the previous denition, which was
"to produce" since "to supply/sell" is not similar with "to produce" and the quantities involved by each
activity may be dierent.
A.14.4. Cost. The dictionary [35] doesnt have a denition of "cost".
From [[4], page 40]
Cost [as a noun]: "the value of the inputs (i.e. the amount of money) which are used to produce a
good or service"
Cost [as a verb]: "to have a particular monetary value"
Note: we also nd a new word: "value"
A.14.5. Value. From [[35], page 608]
Value: "Intrinsic worth or price of a good or service. Earlier economic writers from ARISTOTLE
made the distinction between VALUE IN USE and VALUE IN EXCHANGE (prices) with, in many cases,
the objective use value being measured by the cost of production of that article. CANTILLON, SMITH,
RICARDO and John Stuart MILL agonized over the determinants and measure of dierent types of value,
often using the so-called water and diamonds paradox: the PARADOX OF VALUE. Apart from Marx
233
and his disciples, interest in the concept of INTRINSIC VALUE waned and attention was concentrated
on prices, except inasmuch as intrinsic value can be equated with longterm equilibrium prices."
From [[4], page 202]
Value [as a noun]: "the amount of money which something is worth"
Value [as a verb]: "to assess the amount of money which something is worth"
Note: we also nd a new word: "worth"
A.14.6. Worth. Neither [35] nor [4] have a denition for "worth".
Ive reproduced in [section E.2, page 243] the explanations found at [41]. Basically, we nd that the
most common sense is "value"... So, at least for "value", everything is clear: value is value... :). This is
also valid for worth: worth is worth...
A.14.7. Total Costs. From [[35], page 586]
Total costs: "All the costs of producing a good or service. In the short run the total is divisible into
xed and variable costs, but in the long run all costs are variable."
From [[4], page 202]
Total cost: "all the cost of producing a certain amount of production, including xed costs and variable
costs"
Notes:
In [35] there are no denitions for "long run" or "short run".
Since in both denitions we have a common part "all the cost[s] of producing" [widgets], and since
"producing" refers to a certain amount/quantity of widgets [and not to some indenite quantity
of widgets or to the quality of being a widget], we deduce that "total cost" measures a certain
specic produced quantity. Presumably, this measure named "total cost" is a monetary measure,
but this is just simplistic view, since we would also like to include some other forms of costs,
"nonmonetary costs" []. Note that the rst denition doesnt refer explicitly to the amount of
good/service.
A.14.8. Long Run. [[4], page 158]
234
A.14.9. Short Run. [[4], page 158]
A.14.10. Alternatives. Each individual decision problem should have possible and mutually exclu-
sive alternatives from which the decisionmaker should choose. We consider them as elementary objects
[an "elementary alternative" is any alternative which cannot be decomposed further into component alter-
natives
3
] and we gather them in a set X [we may call it the set of all possible elementary alternatives]. The
important point here is that, regarding a xed "individual decision problem", X gathers all the possible
elementary alternatives no possible alternative lays outside X. We should ask, then, "How many elements
has X?". In other words, how many elementary alternatives for a given individual decision problem should
we consider?.
3
I borrow here, of course, from a notion which I consider similar, that is, "elementary event" from Probabilities.
ANEXA B
Aplicatii n Computer Science
B.1. Database applications for Logic, Sets, Relations and functions
It is more convenient to apply all of these topics (namely Logic, Sets, Relations and Functions) without
distinguishing which part is applied in a certain topic, because this approach gives an overall view for
databases. The software applications to have in mind are two: Oracle and CRANR an open source
software product for Statistics that uses builtin database operations.
B.1.1. Denitie. A table is a set of functions with the same domain. The empty set is a table over
any set (as domain). The common domain of the functions is "the heading of the table". In common
language, the heading stands for "column names" and the functions stands for rows.
With two or more "compatible" tables (they have the same heading) set operations can be performed,
like: union, intersection, dierence.
B.1.2. Denitie. Projection is the operation of restricting the common domain of a table (the heading)
to a subset (a subheading).
B.1.3. Denitie. Table restriction is the operation of selecting a subset of functions from the initial
functions which belong to the table.
B.1.4. Denitie. Join is the operation of "prolongation"/"gluing" the functions which composes two
tables, as long as they are "compatible" in the sense that on the intersection of the two common domains
(the common part of the headings) the functions coincide. A particular join operation is the extension
operation, which extends the heading of the table and the corresponding functions of the table.
235
236
B.1.5. Denitie. Database or table queries are predicates built over the queried objects. They are
used with several purposes, like gathering specic information from the object or verify certain integrity
issues for the queried object.
B.1.6. Observatie. The type of logic used in databases is more than binary. Readers interested in
an applicable introduction should also consult [18] (especially for applications in databases) for more
information about ternary logic and application in Oracle.
Ternary logic in CRANR statistical software:
AND table TRUE FALSE NA
TRUE TRUE FALSE NA
FALSE FALSE FALSE FALSE
NA NA FALSE NA
OR table TRUE FALSE NA
TRUE TRUE TRUE TRUE
FALSE TRUE FALSE NA
NA TRUE NA NA
ANEXA C
Informatii educationale
C.1. Materiale si locatii disponibile legal
http://www.trillia.com/zakon1.html
http://www.trillia.com/zakon-analysisI.html
http://www.trillia.com/zakon-analysisII.html
237
ANEXA D
Simboluri
239
240
Symbol/Simbol Meaning/Semnicatie Common Usage/Utilizare comun a
N the set of natural numbers natural numbers numere naturale
Z the set of integers integers ntregi
Q the set of rational numbers fractions fractii
R the set of real numbers reals numere reale
C the set of complex numbers complex numere complexe
R Q the set of irrational numbers irrational numere irationale
appartenence ...is an element of... apartenent a
, nonappartenence ...is not an element of... nonapartenent a
_ nonstrict inclusion ...is a subset of ... incluziune nestrict a
strict (proper) inclusion ...is a strict (proper) subset of ... incluziune strict a
O the empty set void/empty multimea vid a
intersection common elements; AND intersectie
' reunion OR reuniune
dierence diferent a
cross/cartesian product
ordered pair(s)/
[tuple=a set of ordered pairs]
produs cartezian
T () powerset of the set of all subsets multimea p artilor
| Negation NOT negatie
. Disjunction OR disjunctie
. Conjunction AND conjunctie
= Implication If...then implicatie
== Equivalence If and only if echivalent a
Existence quantier There exists/There is cuanticatorul existential
\ Universal quantier For all cuanticatorul universal
ANEXA E
Note despre Teoria Economic a
E.1. Quantity
Explanations [from [33]]:
(1)
(a) "A specied or indenite number or amount"
(b) "A considerable amount or number"
(c) "An exact amount or number"
(2) "The measurable, countable, or comparable property or aspect of a thing"
(3) "Mathematics Something that serves as the object of an operation"
(4)
(a) "Linguistics The relative amount of time needed to pronounce a vowel, consonant, or
syllable"
(b) "The duration of a syllable in quantitative verse"
(5) "Logic The exact character of a proposition in reference to its universality, singularity, or
particularity"
[The American Heritage R _Dictionary of the English Language, Fourth Edition copyright c _2000 by Houghton Mi-in Company.
Updated in 2009. Published by Houghton Mi-in Company. All rights reserved]
(1)
(a) "A specied or denite amount, weight, number, etc."
(b) "(as modier) a quantity estimate"
(2) "the aspect or property of anything that can be measured, weighed, counted, etc."
(3) "a large or considerable amount"
241
242
(4) (Mathematics) Maths an entity having a magnitude that may be denoted by a numerical
expression
(5) "(Physics / General Physics) Physics a specied magnitude or amount; the product of a
number and a unit"
(6) "(Philosophy / Logic) Logic the characteristic of a proposition dependent on whether it is a
universal or particular statement, considering all or only part of a class"
(7) "(Literature / Poetry) Prosody the relative duration of a syllable or the vowel in it"
[Collins English Dictionary Complete and Unabridged c _ HarperCollins Publishers 1991, 1994, 1998, 2000, 2003]
"Something, such as a number or symbol that represents a number, on which a mathematical
operation is performed"
[The American Heritage R _Science Dictionary Copyright c _ 2005 by Houghton Mi-in Company. Published by Houghton Mi-in
Company. All rights reserved]
"an amount or sum of people, things, or animals"
[Dictionary of Collective Nouns and Group Terms. Copyright 2008 The Gale Group, Inc. All rights reserved]
Thesaurus:
"How much there is or how many there are of something that you can quantify"
"an adequate or large amount"
"the concept that something has a magnitude and can be represented in mathematical ex-
pressions by a constant or a variable"
[Based on WordNet 3.0, Farlex clipart collection. c _ 2003-2008 Princeton University, Farlex Inc]
Words with similar meaning:
Amount [used with nouns which normally have no plural];
Ample [considered wrong a hundred years ago to represent indenite quantity; presently
accepted]
Bunch [when used with a plural noun, used to indicate a feature/features held in common;
may have slang/informal connotation]
A deal [an undened, but considerable or large quantity] [e.g. "a deal of trouble"]
243
Particular words:
Ceiling quantity [an upper limit of quantity]
Floor quantity [a lower limit of quantity]
Considerable quantity [e.g. "a fair amount", "a fair quantity"]
Decient/insucient quantity [present in less than the quantity needed]
Less quantity [of uncountable or mass nouns, e.g. aection, power, misery]
More quantity [of uncountable or mass nouns, e.g. aection, power, misery]
Fraction [A numerical quantity which is not integer; usually a small/very small part/piece/amount]
Function [a variable quantity]
Quantum/Quanta [a quantity which may exist in a minimum [oor] quantity and in [integer]
multiples of the oor quantity]
Quantum jump [an abrupt transition between one stationary state and another]
Quantum leap [a sudden large increase]
Quantitative/Quantitive
"In quantity" [in considerable amount]
E.2. Worth
Explanations [from [41]]:
worth [as a noun]:
(1) The quality that renders something desirable, useful, or valuable;
(2) Material or market value;
(3) A quantity of something that may be purchased for a specied sum or by a specied means;
(4) Wealth; riches;
(5) Quality that commands esteem or respect; merit;
worth [as an adjective]:
(1) Equal in value to something specied;
(2) Deserving of; meriting;
244
(3) Having wealth or riches amounting to.
[The American Heritage R _Dictionary of the English Language, Fourth Edition copyright c _2000 by Houghton Mi-in Company. Updated in
2009. Published by Houghton Mi-in Company. All rights reserved]
worth [as an adjective]:
(1) worthy of; meriting or justifying;
(2) (Business / Commerce) having a value;
(3) for all one is worth to the utmost; to the full extent of ones powers or ability;
(4) worth ones weight in gold extremely helpful, kind, etc.
worth [as a noun]:
(1) high quality; excellence;
(2) (Business / Commerce) value, price;
(3) (Business / Commerce) the amount or quantity of something of a specied value.
[Collins English Dictionary Complete and Unabridged c _ HarperCollins Publishers 1991, 1994, 1998, 2000, 2003]
Bibliograe
[1] Aczel, J.: "Lectures on functional equations and their applications", Academic Press, 1966.
[2] Baz, Sorin; Iftimie, Bogdan; ManuIosifescu, Liana; Raischi, Constantin: "Analiza Matematic a Culegere de probleme
pentru Anul I", Editura ASE, Bucuresti, 2000.
[3] Amih aesei, C.; Brsan, T; Costinescu, O.: "Topologie General a Probleme", Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti,
1974.
[4] Bateman, Heather; McAdam, Katy: "Dictionary of Economics", P. H. Collin, 2003.
[5] Berck, Peter; Strm, Arne; Sydster, Knut: Economists Mathematical Manual 4th ed. Springer, 2005.
[6] Blume, Lawrence; Simon, Carl, P.: Mathematics for Economists, W.W. Norton & Company, 1994.
[7] Bowell, Tracy; Kemp, Gary: "Critical Thinking A Concise Guide", second edition, Routledge, 2005.
[8] Brian, Nelson: "A Comprehensive Dictionary Of Economics", Abhishek Publications, 2005.
[9] Bonar D.D., Khoury M.J.: Real innite series Math. Assoc. Am., 2006.
[10] Bourbaki, N.: LMENTS DE MATHMATIQUE, THORIE DES ENSEMBLES, N. Bourbaki et SpringerVerlag,
2006.
[11] Burcheld, R. W.; Fowler, Henry Watson: "The New Fowlers Modern English Usage", Oxford University Press, 1998.
[12] Burago, Dmitri; Burago, Yuri, Dmitrievich; Ivanov, Sergei: "A Course in Metric Geometry", AMS, 2001.
[13] Castillo E.; Iglesias A.; Ruiz-Cobo R.: "Functional equations in applied sciences" Elsevier, 2004.
[14] Chiraleu, Mihai; Dr aghicescu, Inocentiu; Iambor, Ilie Petre; Miric a, Stefan: "Matematic a (M1). manual pentru clasa a
XIa", Editura Aramis Print, 2002.
[15] Chites, Costel; Petriceanu, Daniel: "Manual pentru clasa 11", Editura Teora, 2002.
[16] Colojoar a, Ion: "Analiz a Matematic a", Editura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1983.
[17] Cr aciun, Constantin, C.: "Exercitii si probleme de Analiz a Matematic a", Tipograa Universit atii Bucuresti, 1984.
[18] de Haan, Lex; Koppelaars, Toon: Applied Mathematics for Database Professionals, Apress, 2007.
[19] Demidovich B. (ed.) Problems in mathematical analysis, Mir Publishing House, 1970.
[20] Devlin, K.: The Joy of Sets Fundamentals of Contemporary Set Theory, second edition, Springer, 1993.
[21] Dieudonn, Jean: "Treatise On Analysis", Vol. IV, Academic Press, 1969, 1972, 1974, 1976, 1977.
[22] Doepke, Matthias; Lehnert, Andreas; Sellgren, Andrew W.: Macroeconomics, 1999.
245
246
[23] Ferrar W.L.:A textbook of convergence, Oxford University Press, 19381969, 1980.
[24] Green, Jerry, R.; Mas-Colell, Andreu; Whinston, Michael, D.: "Microeconomic_Theory", Oxford University Press,
1995.
[25] Hardy, Darel; Richman, Fred; Walker, Carol; Wisner, Robert: "Calculus: Understanding Its Concepts and Methods",
http://www.mackichan.com/products/calculusbook.html, last accessed on 13.02.2012.
[26] Hestenes M.R.: Optimization theory: the nite dimensional case, Wiley, 1975.
[27] Jehle, Georey, A.; Reny, Philip, J.: "Advanced Microeconomic Theory", Second Edition, Copyright owned by the
authors, 2001.
[28] Karris, Steven, T.: Mathematics for Business, Science and Technology with MATLAB and Excel computations, 3rd
edition, Orchard Publications, 2007.
[29] Krantz, Steven, George; Parks, Harold, R.: The Implicit Function Theorem: History, Theory, and Applications,
Birkhuser, 2002.
[30] Landau, Edmund: "Foundations of Analysis: The Arithmetic of Whole, Rational, Irrational, and Complex Numbers
A Supplement to Text-Books on the Dierential and Integral Calculus", 1929, Third Edition of English Translation by
F. Steinhardt Columbia University, Chelsea Publishing Company, NewYork, 1966.
[31] Mascull, Bill: "Business Vocabulary in Use - Intermediate", Cambridge University Press, 2005.
[32] Muresan, Marian: "A Concrete Approach to Classical Analysis", Springer, 2009.
[33] http://www.thefreedictionary.com/quantity, last accessed on 01.03.2011.
[34] Lucas, R., E.; Stokey, N.; with Prescott, E., C.: Recursive Methods in Economics Dynamics, Harvard University Press,
1989.
[35] Rutherford, Donald: "Routledge Dictionary of Economics", Routledge, 1995, 2002.
[36] Ljungqvist L., Sargent T.: Recursive Macroeconomic Theory MIT, Second Edition, 2000.
[37] Statt, David, A.: "Concise Dictionary of Business Management", Routledge, 1999.
[38] Rudin, W.: Principles of Mathematical Analysis, McGrawHill, 1976.
[39] Varian, Hal: "Microeconomic Analysis", Third Edition, W. W. Norton & Company, Inc., 1992.
[40] Weitzman, Martn L.: "Income, Wealth, and the Maximum Principle", Harvard University Press, 2003.
[41] http://www.thefreedictionary.com/worth, last accessed on 08.03.2011.