Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Cercetarea Criminalistica a Falsurilor de Inscrisuri Www.referate10.Ro

Cercetarea Criminalistica a Falsurilor de Inscrisuri Www.referate10.Ro

Ratings: (0)|Views: 153|Likes:
Published by Renata Bucur

More info:

Published by: Renata Bucur on Jun 14, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/14/2012

pdf

text

original

 
Cercetarea criminalistica a falsurilor de inscrisuri
 
Consideraţii preliminarii – istoric
Soluţionarea legală şi temeinică a unui proces judiciar depinde, în primul rând, de clarificareatuturor împrejurărilor de fapt 545o1422f privind cauza penală sau civilă, operaţie caracterizată deseori printr-un grad sporit de dificultate şi de complexitate,necesitând cunoştinţe şi din alte domenii decâtcele juridice.Solicitarea, tot mai frecventă, a concursului unor specialişti a fost impusă atât de nevoia lărgirii posibilităţilor de perfecţionare a activităţii de înfăptuire a justiţiei, cât şi de progresul rapid al ştiinţeişi tehnicii cu impactul său pozitiv asupra aflării adevărului.După cum apariţia dreptului a însemnat o necesitate istorică, tot astfel s-a făcut simţită nevoia căutăriiunor mijloace care să asigure posibilitatea aflării adevărului sau identificarea celor vinovaţi, altfeldecât printr-un sistem de probaţiune empiric sau religios.Mijloacele de probă au evoluat în strânsă legătură cu mişcarea cronologică a sistemelor de probaţiuneadoptate în diferite etape istorice.În dreptul roman, mijloacele de probă cunoscute erau actele, martorii şi prezumţiile. O primă atestarea unor reguli de cercetare a falsurilor o întâlnim în "Lex Cornelia de falsis".Creşterea numărului de litigii privind autenticitatea actelor face să apară expertiza scrisului, cu careîşi începe şi Criminalistica istoria. Alte referiri la acest gen de expertiză se întâlnesc în timpul luiJustinian, respectiv în novelele 49 şi 73, din anul 539.Pe măsura dezvoltării industriei şi comerţului, a relaţiilor economice şi sociale, multe consemnate înscris, se înmulţesc procesele având ca obiect falsul. De exemplu în dreptul cutumiar francez, estemenţionată cercetarea unui fals în timpul regelui Carol al V-lea, în anul 1370, în cauză aflându-seînsuşi şambelanul regelui. Se apreciază că prima informaţie privind expertiza criminalistică a scrisuluidatează din anul 1569, când a fost cercetat modul de falsificare a semnăturii regelui Carol al IX-lea alFranţei. Tot în Franţa apare, în anul 1666, una din cele mai valoroase lucrări despre expertiza grafică,"Traite des inscriptions en faux", scrisă de Raveneaux.De remarcat că unele probleme sau reguli din acest tratat nu şi-au pierdut valabilitatea nici astăzi.Revoluţia din 1789 din Franţa a creat un nou sistem probator, bazat pe principiul liberei aprecieri a probelor de către organul judiciar conform conştiinţei şi convingerii saleintime.În vechiul drept românesc, s-a păstrat împărţirea mijloacelor de probă în: scrise şi orale. Vechiledocumente se referă la cumpărări şi vânzări, danii şi delimitări de moşii, iar judecata se sprijinea peaceste înscrisuri, după care urmau proba cu martori, jurători şi celelalte probe.Folosirea expertizei datează de multă vreme, în acest sens fiind edificatoare documentele din fostuldrept românesc care tratau şi instituţia expertizei - "Codul lui Ipsilanti", "Legiuirea lui Caragea","Codul Calimach".În anul 1847, în timpul domniei lui Nicolae Şuţu, îşi face apariţia la Iaşi o lucrare intitulată "Reguli ceurmează a se păzi în privegherea şi cercetarea vinovaţilor", cuprinzând unele elemente de ordin tacticşi metodologic.
 
Alături de dezvoltarea dactiloscopiei - în anul 1909, prof. dr. Mina Minovici, pe baza cercetărilor  proprii, obţine primele rezultate în descoperirea infractorilor după urmele lăsate de mâini -, seîntreprind studii vizând iniţierea unor metode de cercetare criminalistică de falsuri în înscrisuri şi deidentificare a persoanei după scris. Sunt demne de amintit, în acest sens, lucrarea dr. Ştefan Minovici,"Falsul în documente şi fotografia în serviciul justiţiei" (1900) sau "Tratatul de grafologie şi expertizaîn falsuri" (1910) al criminalistului Mihai Moldoveanu.După primul război mondial, oameni de ştiinţă precum Henri Stahl ("Tratat de grafologie şi expertizafalsurilor") şi Mihai Kernbach, se preocupă de posibilităţile de perfecţionare a expertizei grafice şi afalsurilor în înscrisuri.Începutul de drum în expertiza criminalistică îl constituie expertiza scrisului, act materializat prinLegea nr. 498/1946, prin care s-a constituit primul corp al experţilor grafici, lege care a fost abrogatăîn mod nejustificat prin Decretul nr. 472/1957.Activitatea de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, precum şi modul de dobândire a calităţii deexpert tehnic se organizează şi se desfăşoară în condiţiile prevăzute în O.G. nr. 2 din 21 ian. 2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 26/ ian. 2000. Expertiza tehnică efectuată de experţi sau despecialişti, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă, din dispoziţia organelor de urmărire penală,a instanţelor de judecată sau a altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, în vederea lămuririi unor faptesau împrejurări ale cauzei, constituie expertiza tehnică judiciară.Expertizele criminalistice se efectuează de experţi oficiali în institutele şi laboratoarele de expertizăcriminalistică, înfiinţate potrivit dispoziţiilor legale. La efectuarea expertizelor criminalistice de cătreexperţi oficiali, pot participa şi experţi numiţi de organele judiciare, la cererea părţilor şi recomandaţide acestea, autorizaţi în condiţiile O.G. nr. 75/aug.2000, publicată în Monitorul Oficial nr.407/aug.2000.
Noţiunea de fals în acte şi formele acestuia
Scrierea fiind un mijloc de fixare şi de transmitere a gândurilor prin intermediul semnelor grafice, de-a lungul vremii a fost utilizată tot mai intens la întocmirea unui spectru vast de acte oficiale sau particulare. Astfel, devenind probe frecvente despre anumite înţelegeri între oameni, ale existenţeiunor evenimente, actele scrise nu au întârziat să fie şi obiectul celor mai felurite procedee defalsificare. Drept consecinţă, incriminarea falsului în acte este întâlnită încă în Legea lui LuciusCornelius Sulla, care prevedea pedepse aspre pentru asemenea fapte ilicite.În vederea stabilirii răspunderii pentru astfel de fapte, era necesar să se descopere atât falsul caexistenţă obiectivă, cât şi persoana care l-a realizat în mod nemijlocit, conturându-se astfel tot maimulte categorii de persoane specializate în constatarea existenţei falsului în acte şi în depistarea celor vinovaţi.În prezent, în majoritatea legislaţiilor se face o enumerare a diferitelor feluri de fals în acte, însă fără afi dată o definiţie generală şi completă, care să delimiteze caracteristicile acestei infracţiuni.Elementele esenţiale ale infracţiunii de fals în acte sunt relevate de literatura juridică şi jurisprudenţă, prin faptul că aceasta prezintă trei caracteristici principale, şi anume: alterarea adevărului, producereasau posibilitatea producerii unor consecinţe juridice, săvârşirea faptei cu intenţie.
 
Accepţiunea dată falsului în acte este în general comună pentru toate formele de manifestare aacestuia. De asemenea, nici elementele infracţiunii nu diferă cu mult între ele, de la o formă la alta afalsului, unele nuanţe mai însemnate apar doar în privinţa subiectului infracţiunii şi a laturii eiobiective.Aceste aspecte sunt întâlnite în materia dreptului penal, unde cercetarea presupune atât dovedireafalsului, cât şi a vinovăţiei persoanei implicate, în timp ce în materia dreptului civil cercetarea faceabstracţie de autorul faptei, ea fiind îndreptată doar împotriva înscrisului contestat. Pe de altă parte, înmateria civilă cercetarea este incidentă cercetării penale, chiar în situaţia când aceasta din urmă a fostdeclanşată în cursul unui proces civil. De altfel, aşa cum este cunoscut, acţiunea penală suspendăcursul acţiunii civile, conform regulii consacrate „penalul ţine în loc civilul”.Indiferent dacă falsul este abordat din perspectiva dreptului civil ori din cea a dreptului penal,noţiunea de fals în înscrisuri nu trebuie confundată cu noţiunea de fals tehnic. Falsul tehnic, are o ariede cuprindere mult mai diversificată, cuprinzând, pe lângă manoperele frauduloase executate pentrualterarea înscrisului şi acţiunile efectuate asupra actelor, fără ca prin aceasta să se urmărească producerea unor consecinţe juridice.Referitor la formele infracţiunii de fals în înscrisuri, în cadrul cercetării criminalistice, se are în vedere pe lângă clasificarea făcută sub raport tehnic criminalistic şi clasificarea făcută şi din prisma legii penale.Date fiind rolul şi poziţia investigaţiilor tehnice criminalistice în procesul judiciar, clasificarea acestor categorii de fapte trebuie să se facă în primul rând pe baza prevederilor legii penale. Astfel, potrivitdispoziţiilor articolului 288 – 290 din Cod penal, falsul în înscrisuri poate fi de natură materială sauintelectuală.Falsul material, atât cel în înscrisuri oficiale, cât şi cel în înscrisuri sub semnătură privată, esteconsecinţa contrafacerii sau a alterării lor, în orice mod, de natură să producă efecte juridice. El poatefi săvârşit printr-o modificare fizică a înscrisului preexistent, sau prin alcătuirea în totalitate sau în parte a unui înscris oficial.Falsul intelectual constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către unfuncţionar ori alt salariat aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sauîmprejurări neadevărate în înscrisul astfel întocmit.Sub raport tehnic criminalistic, activitatea organelor judiciare evidenţiază o mare varietate de falsuriîn înscrisuri, făptuitorii recurgând la diverse metode de comitere, de la cele mai simple până la celemai perfecţionate. Astfel, pornind de la întinderea acţiunii făptuitorului, falsul poate fi clasificat înfals parţial şi fals total.Falsul parţial constă în aceea că, în activitatea sa, făptuitorul nu are în vedere alterarea întreguluiconţinut al înscrisului, ci numai a unei părţi a acestuia.Pentru realizarea falsului parţial sunt folosite diverse metode, precum:- înlăturarea textului pe cale mecanică;- înlăturarea textului pe cale chimică;- adăugarea de text;

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->