Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Albina

Albina

Ratings: (0)|Views: 221 |Likes:
Published by Iulia Radulescu

More info:

Published by: Iulia Radulescu on Jun 15, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/11/2012

pdf

text

original

 
Albinele sunt insecte zburătoare, clasificate în cadrul superfamiliei Apoideadin cadrul subordinului Apocrita, care mai conţine viespile şi furnicile, cu carealbinele sunt foarte înrudite. Se pot întâlni pe toate continentele, cu excepţia Antarcticii; numărul speciilor cunoscute este de aproximativ 20.000 dar probabilfoarte multe aşteaptă încă să fie descoperite.Albinele sunt adaptate la hrănirea cu nectar şi polen, primul ca sursă deenergie (din cauza conţinutului de zaharuri), al doilea ca sursă de proteine(folosit mai mult la hrănirea larvelor). Nectarul este obţinut din florile plantelor melifere cu ajutorul trompei. Albinele au antene compuse (aproape la toatespeciile) din douăsprezece segmente la femele şi treisprezece la masculi. Deasemenea au câte două perechi de aripi (perechea anterioară fiind mai mare).Unele caste pot avea aripi mai mici (nefuncţionale), dar nici o specie nu estelipsită de aripi.Multe specii de albine sunt puţin cunoscute. Cea mai micăalbină este cea pitică (Trigona minima) cu lungimea de circa 2 mm.Cea mai mare albină din lume este Megachile pluto, care poateatinge lungimea de 4 cm. Tipurile cel mai comune de albine din emisfera nordicăsunt speciile de Halictidae, sau albinele atrase de transpiraţie, nişte albine micicare adesea sunt considerate în mod greşit viespi sau muşte.Cea mai cunoscută specie de albine este albina europeană (Apis mellifera). Îngrijirea albinelor din această specie poartă numele de apicultură sau stupărit.Roiul este clar structurat: albina regină, adică matca, este singura care lasăouă şi nu munceşte, albinele muncitoare se ocupă cu strângerea polenului şi anectarului, obţinerea şi stocarea mierii şi curăţenia stupului; trântorii nu au ac,rolul lor fiind doar înmulţirea. După înmulţire trântorul este omorât şi împachetat în ceară. Trântorii sunt aleşi astfel: regina, care este mai uşoară decât trântorul şipoate zbura mai sus decât acesta, zboară la înălţime, iar cel ce poate zburaalături de ea este ales. În stup mai sunt şi albine care stau de pază. Ele păzescstupul de trântor, urs şi şoarece.Albinele înţeapă numai dacă îşi simt stupul atacat sau dacă sunt deranjate. În 5 minute, o întreagă colonie poate omorî, prin înţepături o vacă. După cealbina înţeapă pentru a se apăra, odată cu pierderea acului, va muri. O coloniepoate avea între 50.000 şi 60.000 de albine muncitoare. Albinele muncitoareculeg nectarul florilor pe care îl prelucleaza în miere în tubul lor digestiv. Ele îşiconstruiesc stupul din ceară pe care o secretă din abdomen. Se estimează că, într-un an, o colonie de albine poate produce 180-225 kg de miere iar o reginăpoate face şi 3.000 de ouă într-o singură zi.
1
Lucrare de seminar (Magie şimitologie)
 
Fagurele
de miere este masa de celule de ceară hexagonală construită dealbine pentru a-şi ţine mierea şi larvele. Există două explicaţii posibile din carerezultă faptul că fagurele este alcătuit dintr-un număr mare de hexagoane şi nudintr-o oricare altă formă geometrică. Una dintre acestea este dată de JanBrożek, acesta afirmând , o combinaţie a formelor hexagonale ocupă osuprafaţă minimă. Aşadar o structură hexagonală necesită un număr redus demateriale pentru realizarea unei matrice de celule într-un volum dat. O altăposibilitate este cea a lui D'Arcy Wentworth Thompson, care spune că aceastăformă este pur şi simplu rezultatul procesului în care albineme unesc celulele, într-un fel asemanator congruenţei care are loc între bulele de săpun.
 
 Albina, ca făptură reală, face parte din economia domestică şi de stat, dincivilizaţia şi cultura dacilor, a daco-romanilor şi a românilor. Nu se poate concepeo prezentare oricât de sintetică a zoomitologiei române fără referinţe la rolulalbinei în istoria autohtonilor. Istoriografii antici, greci şi romani, menţionează căDacia era, de drept,
ara albinelor 
 ţ 
, ţara minunată a melifagilor:
Tracii spun c
ă
 inutul de dincolo de Istru e ocupat de albine şi c din cauza lor nu se
 ţ ă
  poate ptrunde mai departe
ă
. Theosebii, capnobanţii şi ktisti se hrăneau cumiere, lapte şi brânză şi duceau o viaţă de schimnici, pentru care condiţii erauconsideraţi că au puteri divine şi erau numiţi
sfini populari
 ţ 
. În schimniciile lor creşteau albine, erau mâncători de miere şi recomandau mierea ca alimentdivin, miraculos; îndeletnicire ce s-a menţinut în schimniciile şi mănăstirileromâneşti până în vremea noastră.Vechimea albinăritului, valoarea nutritivă şi medicală a mierii, utilitarea ceriila iluminat aveau să sensibilizeze şi să lase urme în întreaga spiritualitateromânească. Numeroase creii folclorice şi etnografice (basme, legendeghicitori, proverbe, credinţe, obiceiuri din ciclul vieţii şi ciclul calendaristic) cuprindreferinţe despre cea mai folositoare insectă pentru om.
 
Puţine fiinţe vii joacă în simbolistică un rol la fel de mare precum cel alacestei insecte care trăite în colonii. Albina n ebraică
deborah
),aducătoare de miere este considerată de multe popoare
sfânt 
ă
şi un fel detotem sau divinizare zoomorfă, solară şi pirică, ea simbolizează hărnicia, truda şiviaţa comunita(roiul de albine) regalitatea, înţelepciunea, nemurirea saurenaşterea, inteligenţa, elocinţa, poezia, justiţia (acul). În foarte multe tradiţiiculturale, inclusiv la români, e încarnarea sufletului celor drepţi:
albine candvisezi
sunt suflete care cer de poman
ă
.În Apus, de asemenea, albina era supranumită, de obicei
 pasrea
ă
 Fecioarei Maria
sau
 pasrea Domnului
ă
şi era considerată simbolul sufletului,dar aici cine vede în vis o albină are în faţa ochilor apropierea morţii – sufletulcare se înalţă. În schimb atunci când unui mort îi cade o albină în gură acesta vafi reînsufleţit. Cu toate acestea, mierea albinelor, în vise era considerată un semnnorocos, la fel ca şi în psihanaliza lui C. G. Jung, care o considera un simbol alatingerii maturităţii spirituale (a individului). 
Drumul albinelor 
era o expresie perifastică germanică pentru văzduhul înţesat de sufletele morţilor. În spaţiul Mării Mediterane dominau adesea ideiciudate cu privire la viaţa albinelor; ele erau considerate asexuate şi se spunea
2
 
că ar fi apărut din trupurile descompuse ale animalelor, că nu ar avea nici un picde sânge şi că nu ar respira.În comparaţiile antropomorfizate, albinele erau amintite ca fiind curajoase,caste, harnice, curate, trăind în armonie în colonii şi înzestrate cu simţ artistic(
 psrile muzelor 
ă ă
).Preoţii şi preotesele din Eleusis, purtau numele de
albine
. Întrucâthibernarea albinelor este asociacu moartea, ele erau considerate, deasemenea, simbolul Învierii.Simbolistica creştină nu se putea lipsi de aceste similitudini. Sârguinţaneobosită a albinelor în munca lor pentru comunitate era coniderată exemplară.Sf. Ambrozie compară biserica cu un stup, iar pe enoriaşii evlavioşi, cu albinele,care din toate florile culegeau numai ce e bun şi se temeau de fumurile vanităţii.Ideea că albinele trăiesc doar cu parfumul florilor a făcut din ele simbolul purităţiişi al castităţii, iar pentru Bernard de Clairvaux simbolul Sf. Duh. În spaţiul profan,albina este considerată un simbol regal, întrucât regina albinelor (matca) a fostpercepută timp îndelungat ca fiind un rege.Încă din cele mai vechi timpuri ale omenirii, mierea albinelor sălbatice eraadunată. Posibilitatea creşterii albinelor a fost descoperită de timpuriu şi astfel s-a realizat un mare progres în asigurarea existenţei:
mierea
simbolul îndrăgitpentru
dulcea
 ţă
în orice accepţiune a cuvântului şi nu numai în asociere cualbina. Aceasta
 
era folosită nu numai pentru îndulcire sau fermentare, ci şi pentruproducerea leacurilor; ceara servea la fabricarea lumânărilor, iar, mai târziu şi laturnarea metalelor în
form pierdu
ă ă
, iar în Egipt chiar şi la mumificare. Aiciapicultura era încă de pe la 2600 î.Hr. o ocupaţie, iar albina era simbolulhieroglific al regalităţii Egiptului de Jos.În India, unde colectarea mierii albinelor sălbatice este rodnică, apiculturanu făcea nici un progres; însă în China, această îndeletnicire dateaza de maimult timp, este foarte veche. Întrucât denumirea pentru albină la ei (feng) esteconsonată cu cea pentru
demnitate nobiliar 
ă
, este evidentă legătura ideaticăcu conducătorul de carieră, tot aici mierea era asociată cu
centrul
Universului şiera folosită pentru îndulcirea mâncărurilor împăratului (termenul de miere –
mi
 însemnând dulce); de altfel albina era mai puţin simbolul hărniciei atunci când îireprezenta pe tinerii îndrăgostiţi, lacomi de florile-fecioare.Mierea albinelor sălbatice era colectată în Spania lexantină încă din epocapostglaciacum ne demonstreapicturile rupestre, precum şi de trestrămoşii boşimanilor din sudul Africii.Grecii consumatori de miere au atribuit un caracter sacru albinei, atâtpentru mierea ei cât şi pentru binefacerile mierii, folosindu-i numele ca epitetdivin, acordat unor semizei şi chiar zei, pentru că din ea făceau o băutură,
miedul
, echivalentă
ambroziei
, pe care o consumau marii pontifi, semizeii, zeiişi eroii. În mitologia Indiană, gemenii Acvin, ca mesageri divini, îi oferă cerului deRăsărit miere, iar evlavioşii se desfată într-un izvor de miere ca mijloc de îmbălsămare a regilor. În cultul lui Mithras era folosită ca sacrament pentrupurificare de păcate întrucât ea era produsă de o fiinţă fără păcate,
 prin
3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->